Masca Destinului

[Thomas]

Capitolul 1 – “Finala sau inceputul"

Nu vreau sa ma laud. Ei bine, poate doar putin. In general nu sunt o persoana care se lauda. Sau sunt...? In fine. Nu as recunoaste asta!
Dar sa trecem la subiect. Este finala concursului Olympic Tournament in orasul meu. Trebuie sa il infrunt pe “El Kinder”, cum isi zice el. Am ajuns cu destula usurinta aici, probabil datorita talentului meu nativ ce nu necesita pic de munca sau efort. Ori sunt bun, ori nu mai sunt, nu?*
Acestea erau ultimele ganduri ale lui Tom inainte de a intra in ring si de a incepe mult asteptata lupta. Pentru a intelege mai multe insa, trebuie sa ne intoarcem putin in trecut si sa vedem despre ce e vorba.
Concursul anual, Olympic Tournament, este un concurs de lupte organizat de obicei in luna mai si se desfasoara pe anumite categorii de varsta. Acestea sunt 10-14, 14-16 si 16-18. Pentru “seniori” exista alte turnee mai dificile. In runda preliminara au loc lupte alese aleatoriu de computer, iar primii 16 concurenti ca scor sunt organizati in grupe de cate 4. Castigatorul fiecarei grupe merge in semifinala, unde au loc 2 lupte individuale. Cei 2 ramasi se lupta pentru un loc in National Olympic Tournament, care are loc in august.
Tom, un baiat de 15 ani, cu o inaltime in jur de 1.80, par usor carliontat si castaniu, ochii caprui, imbracat mai mereu la camasa, ajunge in finala cu un scor in preliminarii de 96 de puncte, cu 32 de victorii si nicio infrangere.
Kinder, un tip scund, in jur de 1.50, cu o infatisare foarte infantila si o voce mai mult de femeie, este insa un geniu strategic, cu toate ca are doar 14 ani. Este de asemenea un bun luptator, poreclindu-se “El Kinder”. Are parul castaniu, scurt, aranjat sub forma unei creste de cocos, ochii mari si negrii. Ajunge in finala cu un total de 94 de puncte: 31 de victorii si o infrangere, impotriva lui Betty, care a fost insa invinsa cu usurinta in semifinala de Tom.

*Meciul va incepe in 60 de secunde. Va rugam sa va ocupati locurile. Cei 2 concurenti sa intre in ring, anunta organizatorul*
Tom incearca sa creeze o atmosfera cat mai misterioasa, intrand serios si fixandu-si din prima oponentul cu privirea. Cu pasi mari si rari, se urca incet in ring.
Kinder insa abordeaza o alta alura, mai energica, intrand foarte entuziast in ring. Apoi face un gest, sugerandu-i lui Tom sa se retraga, intinzand pumnul spre el, apoi tragand mana rapid si luand o pozitie de atac.
Hahaha, chiar crede ca ma intimideaza? Nu imi e frica. Stiu ca pot. Sunt mai bun ca el. Sunt cel mai bun! Nu voi avea nicio ezitare!
Tom se apleaca usor cu capul in fata, dupa care incepe sa alerge spre Kinder. Incepe cu un atac orb, caracteristic lui, pentru a vedea de ce e in stare adversarul. Da cu pumnii spre el, continuand sa alerge in directia lui. Kinder ganditor face pasi rapizi in spate si se fereste de fiecare atac, analizand cu atentie miscarile. Deodata Tom se rasuceste si loveste cu piciorul spre burta lui Kinder, care parca prevazand asta reuseste sa se aplece si sa il prinda de pantof cu ambele maini. Tom ridica si celalalt picior in aer, iar printr-o rasucire il loveste cu talpa direct in fata, eliberandu-si piciorul captiv. Ii foloseste fata ca un impuls pentru a face o saritura in spate. Kinder zambitor termina de analizat miscarile de baza si porneste si el un atac. Loviturile sale de pumni sunt foarte rapide, insa Tom mentine ritmul, reusind intr-un moment sa ii cuprinda ambii pumni cu palmele.
-Acum e vorba de forta, spune Tom zambind.
Kinder parea incordat. Se gandea ca daca va ataca la picioare, va fi prilejul perfect pentru Tom sa il arunce in aer si sa-si faca miscarea finala. El stia care era cea mai puternica arma a lui Tom, si anume mana sa dreapta, care avea o forta incredibila. Putea spulbera cu aceasta si cel mai dur metal. Trebuia sa fie foarte atent si sa gandeasca repede.
Tom ii apasa din ce in ce mai puternic cu mana dreapta pe pumn si il facea sa simta ca nu mai poate rezista. Pe fata acestuia se iveste din nou un zambet. Profitand de diferenta de inaltime, lui Kinder ii vine o idee. Acesta se lasa putin pe genunchi, dupa care face o saritura si ii da un cap in barbie, eliberandu-si mainile. Apoi il loveste cu sutul in obraz, urmand o serie de lovituri furioase in burta. Tom pica in genunchi si tuseste. Kinder isi incruciseaza pumnii formand un ciocan, lovindu-l pe Tom in cap. Acesta da cu fata puternic de asfalt.
Nervos, Tom loveste cu putere cu pumnul spre locul unde era Kinder, care scapa printr-o saritura, insa acea portiune din arena este spulberata de puterea sa. Acesta se ridica, isi da mana o data prin par, dupa care incepe sa alerge cu viteza spre Kinder.
Viteza lui Tom era incredibila, multi considerandu-l cel mai rapid concurent din turneu. Cand e aproape de Kinder, se arunca spre el. Kinder face o eschiva in dreapta, astfel ca, Tom e nevoit sa il loveasca cu mana stanga. Insa acesta in loc de lovitura, il prinde de umar, dupa care ii aplica un genunchi in burta. In final reuseste sa ii dea un pumn cu toata forta in fata, aruncandu-l din arena plin de sange.
Numaratoarea incepe: 10...9...8...7...6...5...4...3...2...1...0! Tom este castigatorul primei editii din orasul nostru a concursului Olympic Tournament!
Multimea incepe sa ovationeze. Tom ridica fericit pumnul in aer, dupa care face o saritura pe spate si isi continua drumul spre vestiar mai mult sarind decat pasind, eliminand orice urma de seriozitate pe care a afisat-o de la inceputul meciului si pana in momentul de fata.

Note:
*Cu scris italic sunt marcate gandurile personajului protagonist, Tom

[hiimera]

Ceau, ceau, Thomas! Asa cum am promis sunt aici sa-ti las o critica.
De asemenea consider ca nu numai gandurile personajelor trebuie scrise cu italics si intre ghilimele, dar si tipa care anuntase ca incepe meciul trebuia sa fie pus cu italics intre ghilimele. Sau cu linie de dialog.
Ok o sa incep prin ati spune ca scena de lupta a fost bine pusa la punct, bine structurata si dinamica, ceea ce eu apreciez foarte mult. Nu a fost plictisitor si am putut sa-mi imaginez intreaga scena, fiecare miscare.
Acum cifrele se scriu cu litere, doar anii sau un grup mare de cifre se pot scrie normal, dar asa: 1, 33, 122 se pot scrie in litere.
Prezentarea personajelor e ca la dosar si chiar daca scrii la pers. III-a consider ca mai bine sa nu te mai folosesti de o astfel de descriere, aici a mers intr-un fel sau altul... cred. A fost un consurs si restul, cateva date, bla-bla, dar pe viitor sa nu prezinti asa personajele ca nu citesti dosarul lor. Plus nu este necesar de atatea detalii: inaltime, culori, par si restul, desiugr ca le vei aplica dar ntr-o alta maniera si nu din prima - si misterul trebuie sa mai joace in piesa asta.

** Pe scurt a fost un capitol captivant, imi place cum descrii si actiunea s-a desfasurat foarte bine, insa pe viitor sa nu te folosesti de descrierea personajelor ca la dosar: se numea X, avea varsta de Y - daca ai dori sa faci asta mai bine inainte de a incepe ficul scrii la comentariul autorului biografia personajelor - pe scurt. <3
Si sa nu te lasi abatut fiindca nu ai comentarii, userii citesc nu sunt obligati sa scrie un com, oricum cu timpul vor veni si for comenta trebuie doar sa ai rabdare si sa nu inchizi ficul. Capisi? ^^

Succes in continuare si multa inspiratie!!

Ps. scrie si tu mai mic titlul capitolului, e mult-mult-mult prea mare.
Si treci pe la regulamentul de la FF fiindca sunt reguli noi care trebuie aplicate la povesti.