08-10-2011, 04:52 PM
mersi mult de comentarii, chiar nu ma asteptam ca fic-ul sa aiba atatea comm-uri :D
aaa, va surprins ideea asa de mult :))
dar, o daa, am alte idei in cap, va spun doar sa nu va atasati prea mult de Shino :))
Capitolul 3
Mi se pare ciudat, privind-mi imaginea in oglinda, realizand ca inca zambesc, desi nu am dormit toata noaptea iar cearcanele nu se indura sa ma scuteasca de prezenta lor.
Totusi, nu insist la a-mi analiza prea mult reactile, am zis intodeauna ca atunci cand sunt intr-o stare buna, nu are rost sa-i gasesc motivele, ci mai bine doar sa ma bucur de ea. Nu ca ar fi mare filosofie in momentul de fata, simplul fapt ca ma gandesc in fiecare minut la el, explica cu o usurinta dureroasa totul.
Cobor scarile in fuga aproape sarind pe vesnicul scaun dn varful mesei, reusind astfel sa atrag usor atentia celorlati membri ai familiei.
Se pare ca astazi nu esti tu in centrul atentiei, Karin…
Zambesc aproape dement, cateodata ma sperie chiar si pe mine cat de mult o detest pe fata asta. De unda atata dorinta de distrugere pentru propria-mi sora? As zice ca e ceva cultivat de ani buni, inca de cand am reusit sa fac primii pasi iar acest lucru nu parea sa aiba nici o importanta in fata realizarilor ei.
-Hinata, poate ne explicit si noua cauza starii tale de spirit extrem de buna .
Zambesc privind in directia mamei mele fara sa-i spun insa nimic pentru cateva secunde, stiiind ca curiozitatea ei creste cu fiecare clipa. Totusi, nu am de gand sa-i spun adevarul, mi s-ar parea mai mult decat aiurea…
-E indragostita, nu e destul de evident? Cred ca-l stiti pe acel Shino, in locul vostru n-as lasa-o sa se mai apropie de el…
Vocea rece si superior a lui Karin imi intrerupe gandurile, zdrobindu-ma in totalitate, stiind ce are sa urmeze, deja imi simt ochii intepandu-ma, gata sa-mi elibereze furia.
-Hinata, e adevarat ce spune sora ta? Sper ca constientizezi ca inca nu esti destul de matura si nu vreau sa faci vreo gresala.
Imi spune mama mea cu o voce plina de autoritate, atat de serioasa, aproape dandu-mi fiori pe sira spinari. Fara sa-mi lase nici o cale de a riposta, de a nega spusele sorei mele. Cat de usor ti-a fost sa-i manipulezi, sa-i joci pe degete, fara sa-ti pese macar pentru o secunda de mine...
-Multumesc pentru incredere…
Le spun aproape soptit, simtind furia in tot trupul, incepand sa tremur necontrolat. O privesc pe Karin cu ura, gata sa-i sar la gat. Nici macar nu-mi mai pasa de ce face toata astea, vreau doar sa o vad jos, plangandu-si de mila, suferind atat cat am facut-o eu din cauza ei.
Ma ridic de pe scaun brusc, facand picioarele scaunului sa se frece de gresie, creand un sunet deplorabil, asurzitor. Privirile pline de mustrare a parintilor mei inca ma fixeaza, parca strigandu-mi un urechi dezamagirea lor. In timp ce Karin zambeste, zambetul acela specific invingatorilor, mandrii de reusita lor. Reusind sa faca situatia sa ma scarbeasca chiar mai tare.
Ma intorc cu spatele la ei si ies din casa trantind usa in spatele meu. Noroc ca ma pregatisem de inainte sa ies, parca presimtind ca se va intampla ceva de genu.
Imi scot telefonul din buzunar si caut printre numerele de telefon pana dau de numele lui. Sakura mi-a facut rost de numarul lui cu saptamani intregi inainte dar niciodata nu am indraznit sa ma folosesc de el. Dar acum toata acea nesiguranta a disparut, am nevoie de el, stiu ca e singurul care mai poate sa ma linisteasca, sa ma scape de starea asta deplorabila.
Astept sa sune de patru ori pana sa-I aud vocea la celalalt capat, linistindu-ma imediat, uitand parca de tot ce sa intamplat inainte.
-Shino, sunt Hinata. Puteam sa ne vedem?
-Unde si in cat timp?
Atat de direct, la fel cum il stiu inca de cand l-am vazut prima data. Pot sa simt totusi entuziasmul in tonul vocii lui. Ii indic un parc de care stiam cu siguranta ca a auzit inainte, acesta acceptand imediat promitandu-mi ca va ajunge acolo cat de repede poate.
E atat de atent. Chiar daca inca nu sunt sigura de tot ce s-a intamplat aseara, totul pare mult prea dintr-o data, de parca totul ar fi fost organizat. Sau poate doar analizez eu prea mult lucrurile.
Ajung in parc inainte sa realizez acest lucru si spre surprinderea mea el e deja aici, privindu-ma cu un zambet micut, parca retinut, pe fata. Ma apropi incet de el, constientizandu-I privirea care ma analizeaza din cap pana in picioare cu un ochii de critic multumit. Poate ca am avut dreptate, si el chiar este altfel…
Ma asez langa el pe banca pe care sta si privesc inca in fata, evitandu-i privirea ce inca ma fixeaza. Simt ca zambeste si imediat mana lui imi atinge chipul, intorcadu-ma cu fata la el. Stateam pasiva in mintea mea derulandu-se din nou scena de diminiata. Shino ma priveste cu ochii tristi intrebandu-ma din priviri ce se intampla. Ii zambesc incercand sa-l conving ca nu are de ce sa se ingrijoreze dar stiu ca nu o sa scap asa usor asa ca trag aer in piept si incerc sa-i explic motivul starii mele.
-Sora mea nu vrea ca noi sa fim impreuna, iar parintii ii dau dreptate. Cel mai probabil o sa-mi interzica sa te mai vad.
Ii pot citi dezamagirea in ochii, priveste in jos pentru cateva secunda ca mai apoi sa vina mai aproape de mine strangandu-ma in brate si ingropandu-si chipul in suvitele mele brunete. Ma simt atat de linistita langa el, aparata, de parca nimic nu ar reusi sa ma atinga, devenind un intreg indistructibil.
Imi sopteste un “o sa fie bine†plin de caldura spulberandu-mi si ultima urma de indoiala.
Ma desprind din bratele lui intorcandu-ma in asa fel incat sa fim fata in fata si imi apropii chipul de al lui, lasand-mi caldura respiratiei sa-i atinga buzele, constientizand ca ma joc cu dorinta lui.
El se apropie de mine mai tare vrand sa-si uneasca buzele cu ale mele insa ma dau in spate instantaneu nelasandu-i dorinta sa ma atinga. Ma priveste confuz si ii zambesc cu subinteles imediat, dandu-i de inteles ca a fost doar o gluma din repertoriul meu. Mai apoi ma apropi de el sarutandu-l plina de incredere, simtind gustul buzelor lui ca un drog. Stiu ca cat de curand am sa devin dependenta de gustul lui, dar de data asta nu-mi pasa, simt ca are sa fie mereu aici, langa mine…
Restul zilei ne-am petrecut-o impreuna. Pentru prima data ma simt ca o adolescent normala care poate sa guste din placerile vietii, sau mai degraba poate sa simta gustul persoanei iubite. Iar el a ajuns sa conteze atat de mult, chiar daca doar cu o zi inainte nici un om normal nu mi-ar fi dat o sansa. Acum stiu ca e aici, tinandu-mi mana strans, zicandu-mi ca ii e frica sa nu ma deparez de el sau ca ma va pierde.
Ma doare stiind ca trebuie sa ne luam la revedere, de altfel stiu ca dorinta mea idioata de a ramane cu el in fiecare secunda e total deplasata de realitate asa ca ma resemnez repede.
Intru in casa dupa ce buzele mele tremurande le mai ating o data pe ale lui. Un sarut lung care-mi invaluia intregul trup intr-o senzatie placuta, ciudata… si o imbratisare stransa de copil din partea mea, dorindu-mi sa-i mai simt mirosul inca o data.
Deschid usa incet imediat ce Shino s-a indepartat de casa mea. Inauntru sunt lovita de o bezna totala, asta dandu-mi pentru cateva secunde speranta ca voi scapa de gurile lor. Dar soarta doar se joaca cu mine si imediat privirea imi e inunadata de lumina puternica a becului. Imi inchid ochii dupa care ii deschid incet in fata mea aparand Karin cu un zambet care-mi spunea ca am incurcat-o.
-Parintii te asteapta la tata in birou.
Atata imi spune asteptand sa merg cat mai repede ca sa inceapa distractia pentru ea. Imi dau ochii peste cap incercand sa par plictisita de situatie dupa care merg cu pasi mecanici, fortati catre birou. Deschid usa incet, in incapere e doar un soi de lumina obscura, singura sursa luminoasa fiind lampa de pe birou. Imediat le intalnesc privirile reci ale parintilor si fara sa piarda timpul cu introduceri tata intra direct in subiect.
-Poti sa ne spui si noua unde ai fost? Nu ca ar mai conta asta acum, singurul lucru pe care vreau sa-l respecti e decizia mea si a mamei mele de a-ti interzice sa te vezi cu baiatul ala.
-Dati-mi un singur motiv pentru care a-ti luat decizia asta si poate o sa ma gandesc sa o iau in considerare. Ii spun rece, dandu-i de inteles ca nu o sa accept prostiile lor ca un catel ascultator.
-Karin ne-a explicat ca Shino nu are o reputatie prea buna, in plus e mai mare ca tine, ai doar saptesprezece anii.
-Cand o sa incetati sa credeti minciunile ce vi le spune Karin, chiar asa de naivi sunteti?
-Unde ti-e respectul? Vezi, deja te influenteaza negativ baiatul, nu mai ai voie sa-l vezi si punct.
Imi spune tata pe un ton deja exagerat de iritat. Imi dau ochii peste cap incercand sa nu par intimidata si ma intorc iesind pe usa. Aud ca un ecou vocea mamei care imi spune ca isi fac griji pentru mine insa nu ma opresc, intru direct in camera mea trantind usa si inchizand-o cu cheia.
scz de greseli :D
aaa, va surprins ideea asa de mult :))
dar, o daa, am alte idei in cap, va spun doar sa nu va atasati prea mult de Shino :))
Capitolul 3
~Hinata pov. ~
Mi se pare ciudat, privind-mi imaginea in oglinda, realizand ca inca zambesc, desi nu am dormit toata noaptea iar cearcanele nu se indura sa ma scuteasca de prezenta lor.
Totusi, nu insist la a-mi analiza prea mult reactile, am zis intodeauna ca atunci cand sunt intr-o stare buna, nu are rost sa-i gasesc motivele, ci mai bine doar sa ma bucur de ea. Nu ca ar fi mare filosofie in momentul de fata, simplul fapt ca ma gandesc in fiecare minut la el, explica cu o usurinta dureroasa totul.
Cobor scarile in fuga aproape sarind pe vesnicul scaun dn varful mesei, reusind astfel sa atrag usor atentia celorlati membri ai familiei.
Se pare ca astazi nu esti tu in centrul atentiei, Karin…
Zambesc aproape dement, cateodata ma sperie chiar si pe mine cat de mult o detest pe fata asta. De unda atata dorinta de distrugere pentru propria-mi sora? As zice ca e ceva cultivat de ani buni, inca de cand am reusit sa fac primii pasi iar acest lucru nu parea sa aiba nici o importanta in fata realizarilor ei.
-Hinata, poate ne explicit si noua cauza starii tale de spirit extrem de buna .
Zambesc privind in directia mamei mele fara sa-i spun insa nimic pentru cateva secunde, stiiind ca curiozitatea ei creste cu fiecare clipa. Totusi, nu am de gand sa-i spun adevarul, mi s-ar parea mai mult decat aiurea…
-E indragostita, nu e destul de evident? Cred ca-l stiti pe acel Shino, in locul vostru n-as lasa-o sa se mai apropie de el…
Vocea rece si superior a lui Karin imi intrerupe gandurile, zdrobindu-ma in totalitate, stiind ce are sa urmeze, deja imi simt ochii intepandu-ma, gata sa-mi elibereze furia.
-Hinata, e adevarat ce spune sora ta? Sper ca constientizezi ca inca nu esti destul de matura si nu vreau sa faci vreo gresala.
Imi spune mama mea cu o voce plina de autoritate, atat de serioasa, aproape dandu-mi fiori pe sira spinari. Fara sa-mi lase nici o cale de a riposta, de a nega spusele sorei mele. Cat de usor ti-a fost sa-i manipulezi, sa-i joci pe degete, fara sa-ti pese macar pentru o secunda de mine...
-Multumesc pentru incredere…
Le spun aproape soptit, simtind furia in tot trupul, incepand sa tremur necontrolat. O privesc pe Karin cu ura, gata sa-i sar la gat. Nici macar nu-mi mai pasa de ce face toata astea, vreau doar sa o vad jos, plangandu-si de mila, suferind atat cat am facut-o eu din cauza ei.
Ma ridic de pe scaun brusc, facand picioarele scaunului sa se frece de gresie, creand un sunet deplorabil, asurzitor. Privirile pline de mustrare a parintilor mei inca ma fixeaza, parca strigandu-mi un urechi dezamagirea lor. In timp ce Karin zambeste, zambetul acela specific invingatorilor, mandrii de reusita lor. Reusind sa faca situatia sa ma scarbeasca chiar mai tare.
Ma intorc cu spatele la ei si ies din casa trantind usa in spatele meu. Noroc ca ma pregatisem de inainte sa ies, parca presimtind ca se va intampla ceva de genu.
Imi scot telefonul din buzunar si caut printre numerele de telefon pana dau de numele lui. Sakura mi-a facut rost de numarul lui cu saptamani intregi inainte dar niciodata nu am indraznit sa ma folosesc de el. Dar acum toata acea nesiguranta a disparut, am nevoie de el, stiu ca e singurul care mai poate sa ma linisteasca, sa ma scape de starea asta deplorabila.
Astept sa sune de patru ori pana sa-I aud vocea la celalalt capat, linistindu-ma imediat, uitand parca de tot ce sa intamplat inainte.
-Shino, sunt Hinata. Puteam sa ne vedem?
-Unde si in cat timp?
Atat de direct, la fel cum il stiu inca de cand l-am vazut prima data. Pot sa simt totusi entuziasmul in tonul vocii lui. Ii indic un parc de care stiam cu siguranta ca a auzit inainte, acesta acceptand imediat promitandu-mi ca va ajunge acolo cat de repede poate.
E atat de atent. Chiar daca inca nu sunt sigura de tot ce s-a intamplat aseara, totul pare mult prea dintr-o data, de parca totul ar fi fost organizat. Sau poate doar analizez eu prea mult lucrurile.
Ajung in parc inainte sa realizez acest lucru si spre surprinderea mea el e deja aici, privindu-ma cu un zambet micut, parca retinut, pe fata. Ma apropi incet de el, constientizandu-I privirea care ma analizeaza din cap pana in picioare cu un ochii de critic multumit. Poate ca am avut dreptate, si el chiar este altfel…
Ma asez langa el pe banca pe care sta si privesc inca in fata, evitandu-i privirea ce inca ma fixeaza. Simt ca zambeste si imediat mana lui imi atinge chipul, intorcadu-ma cu fata la el. Stateam pasiva in mintea mea derulandu-se din nou scena de diminiata. Shino ma priveste cu ochii tristi intrebandu-ma din priviri ce se intampla. Ii zambesc incercand sa-l conving ca nu are de ce sa se ingrijoreze dar stiu ca nu o sa scap asa usor asa ca trag aer in piept si incerc sa-i explic motivul starii mele.
-Sora mea nu vrea ca noi sa fim impreuna, iar parintii ii dau dreptate. Cel mai probabil o sa-mi interzica sa te mai vad.
Ii pot citi dezamagirea in ochii, priveste in jos pentru cateva secunda ca mai apoi sa vina mai aproape de mine strangandu-ma in brate si ingropandu-si chipul in suvitele mele brunete. Ma simt atat de linistita langa el, aparata, de parca nimic nu ar reusi sa ma atinga, devenind un intreg indistructibil.
Imi sopteste un “o sa fie bine†plin de caldura spulberandu-mi si ultima urma de indoiala.
Ma desprind din bratele lui intorcandu-ma in asa fel incat sa fim fata in fata si imi apropii chipul de al lui, lasand-mi caldura respiratiei sa-i atinga buzele, constientizand ca ma joc cu dorinta lui.
El se apropie de mine mai tare vrand sa-si uneasca buzele cu ale mele insa ma dau in spate instantaneu nelasandu-i dorinta sa ma atinga. Ma priveste confuz si ii zambesc cu subinteles imediat, dandu-i de inteles ca a fost doar o gluma din repertoriul meu. Mai apoi ma apropi de el sarutandu-l plina de incredere, simtind gustul buzelor lui ca un drog. Stiu ca cat de curand am sa devin dependenta de gustul lui, dar de data asta nu-mi pasa, simt ca are sa fie mereu aici, langa mine…
Restul zilei ne-am petrecut-o impreuna. Pentru prima data ma simt ca o adolescent normala care poate sa guste din placerile vietii, sau mai degraba poate sa simta gustul persoanei iubite. Iar el a ajuns sa conteze atat de mult, chiar daca doar cu o zi inainte nici un om normal nu mi-ar fi dat o sansa. Acum stiu ca e aici, tinandu-mi mana strans, zicandu-mi ca ii e frica sa nu ma deparez de el sau ca ma va pierde.
Ma doare stiind ca trebuie sa ne luam la revedere, de altfel stiu ca dorinta mea idioata de a ramane cu el in fiecare secunda e total deplasata de realitate asa ca ma resemnez repede.
Intru in casa dupa ce buzele mele tremurande le mai ating o data pe ale lui. Un sarut lung care-mi invaluia intregul trup intr-o senzatie placuta, ciudata… si o imbratisare stransa de copil din partea mea, dorindu-mi sa-i mai simt mirosul inca o data.
Deschid usa incet imediat ce Shino s-a indepartat de casa mea. Inauntru sunt lovita de o bezna totala, asta dandu-mi pentru cateva secunde speranta ca voi scapa de gurile lor. Dar soarta doar se joaca cu mine si imediat privirea imi e inunadata de lumina puternica a becului. Imi inchid ochii dupa care ii deschid incet in fata mea aparand Karin cu un zambet care-mi spunea ca am incurcat-o.
-Parintii te asteapta la tata in birou.
Atata imi spune asteptand sa merg cat mai repede ca sa inceapa distractia pentru ea. Imi dau ochii peste cap incercand sa par plictisita de situatie dupa care merg cu pasi mecanici, fortati catre birou. Deschid usa incet, in incapere e doar un soi de lumina obscura, singura sursa luminoasa fiind lampa de pe birou. Imediat le intalnesc privirile reci ale parintilor si fara sa piarda timpul cu introduceri tata intra direct in subiect.
-Poti sa ne spui si noua unde ai fost? Nu ca ar mai conta asta acum, singurul lucru pe care vreau sa-l respecti e decizia mea si a mamei mele de a-ti interzice sa te vezi cu baiatul ala.
-Dati-mi un singur motiv pentru care a-ti luat decizia asta si poate o sa ma gandesc sa o iau in considerare. Ii spun rece, dandu-i de inteles ca nu o sa accept prostiile lor ca un catel ascultator.
-Karin ne-a explicat ca Shino nu are o reputatie prea buna, in plus e mai mare ca tine, ai doar saptesprezece anii.
-Cand o sa incetati sa credeti minciunile ce vi le spune Karin, chiar asa de naivi sunteti?
-Unde ti-e respectul? Vezi, deja te influenteaza negativ baiatul, nu mai ai voie sa-l vezi si punct.
Imi spune tata pe un ton deja exagerat de iritat. Imi dau ochii peste cap incercand sa nu par intimidata si ma intorc iesind pe usa. Aud ca un ecou vocea mamei care imi spune ca isi fac griji pentru mine insa nu ma opresc, intru direct in camera mea trantind usa si inchizand-o cu cheia.
scz de greseli :D