21-06-2011, 03:08 PM
In sfarsit am venit cu next`ul... cam greu dar scoala asta nu ne lasa sa trim linistiti. Sper sa va placa, desi am schimbat din nou titlul, am simtit ca acesta este cel mai potrivit contextului ce va urma sa aiba foarte multe schimbari de situatie. Sper sa va placa ! Imi cer scuze pentru eventualele greseli de tastare, inca mai am de invatat, si este cam scurt, dar promit ca in vacanta voi face unul mai lung !
Capitolul IV
Soapte fierbinti si dulci in fiecare noapte,
Mi`e dor de tine, tine si te vreau aproape,
Mi`e dor sa`mi vorbesti, mi`e dor sa te`ascult !
Mi-e dor de zilele in care ma sunai sa iesim afara, mi-e dor de zilele in care mergeam impreuna sub clar de luna. Mi-e dor de zilele in care imi zambeai spunandu-mi ca ma iubesti.
Adevarul e ca am vazut cat de mult ma iubesti, atat de mult incat m-ai parasit, lasandu-ma fara aparare intr-o lume necunoscuta mie, undeva, intr-un colt patat de sufletul meu sangerand. M-ai ranit cum nimeni nu a reusit sa o mai faca vreodata si acum te-ai intors. De ce? Oare de ce vrei sa ma chinui asa? Imi dai sperante false, iar eu fiind o proasta ma hranesc din ele. Amintirea ta calca urmele sterse de vantul nemilos, tu in persoana redeschizi suferintele-mi.
Oare te vei opri vreodata din a ma rani, nu sunt sigura de asta, dar ceva imi spune sa nu te ascult, sa nu mai ma incred in tine, oare fac o greseala?
Luptand cu agonia sufletului ma indrept catre usa, tarait-ul soneriei deranjandu-mi linistea profunda in care am fost cuprinsa. Zambetul strengar si ochi abisali ma indeamna sa zbor in bratele lui, dar corpul nu se misca. Simte pericolul, adrelina pulseaza in vene, calmandu-mi oarecum vreo reactie neasteptata.
- Buna Sakura, spuse el oarecum retinut de nonreactia mea.
- Sasuke… Mda, buna ! ce cauta el aici, acum ce mai doreste?
- De ce nu raspunzi la telefon, m-ai ingrijorat, am crezut ca ai patit ceva !
O urma de tacere ramane in urma gandurilor mele care nu pot iesi la suprafata. Nu pot reactiona, as dori sa ii dau o palma dar mana mea se leagana agale pe langa corp. Sangele se opreste, asa sfarsind si contactul meu cu realitatea.
--- --- ---
Razele plapande mangaie frunzele imbobocite, cristale de roua alunecand gratios pe varful tepilor de iarba, iarba de un verde pur asemeni smaraldelor si a ochilor mei. Un peisaj specific specific diminetilor mirifice de primavara, dar eu tin minte ca eram in vacant de vara. Ma uit in jur, neintelegand unde ma aflu.
Parfumul miilor de flori ma mbata frenetic, susurul izvoarelor imi linisteste auzul deranja de freneticul fosnet al frunzelor desprinse de un vant puternic. Pasesc inspre padure, iesind putin din poienita, observ inaltimea halucinanta la care ma aflam. O poienita intr-un varf de munte.. Dar cum am ajuns aici, defapt ce este acest loc ?
Ma intorc sovaielnic, spre locul de care apartineam, sau cel putin asa simteam. Imi doream sa traiesc vejnic acolo, vejnic in coltul meu de fericire. Parca eram intr-un scut sau ceva de genul.
O caprioara zburda ca pasarea cerului, in urma unui curcubeu aparut dupa razvratirea unei ploi scurte. Cristale de lacrimi ale sufletului padurii se resfrang prin parul meu, purtat spre nord de o adiere lina. Ma intind chiar daca este ud, nu imi mai pasa. Atingerea fina a naturii imi rasfata simturile, dar nimic nu dureaza o vejnicie. Simt o prezenta ce se apropie treptat de mine, dar era la departare. Nu dura mult caci ajunse in spatele meu. Cu pasi mici si calculati ma intorc zambind sarcastic. Cunoasteam femeia ce se afisase in fata mea, desi parea o fata rupta din rai. Pielea alba si stralucitoare in contrast cu ochii aurii, subliniati de vocea melodioasa precum cel mai rafinat clinchet, accentueaza persoana gratioasa din ochii mei.
- Te-ai schimbat considerabil. Fragilitatea ta a disparut, bun venit in lumea vesnica, spuse femeia zambind multumita !
--- --- ---
O urma de vis, fara lacrimi in paradis. Ma trezesc mai mult uimita decat speriata, inrebandu-ma ce a vrut sa semnifice visul meu. Mirarea suprinde frumusetea divina a femeii cu parul roscat, precum flacarile iadului. Ce a vrut sa spuna cu acele cuvinte, oare a fost o presimtire sau doar un vis frumos?
- Sakura, m-ai speriat te simti bine? Intreba brunetul cu sufletul la gura.
- Da, sincer ma simt bine, dar ce s-a intamplat? Confuza fiind ce se intamplase il privesc uimita, neintelegand totusi ce vrea de la mine.
- Am venit sa te invit la un film si brusc ai lesinat !
Ii dau de inteles ca sunt bine si ca voi merge cu el la film astfel reusind sa il fac sa plece, dar nu inainte de ai multumi pentru ajutorul acordat. Zambesc satifacuta si inchid usa in urma acestuia, in sfarsit se vede ca ii pasa. Schimbarea radicala de comportament trebuie sa se datoreze cuiva, dar oare cui ?
In fond nu asta este important acum ci locul visat de mine. Sunt sigura ca este real dar oare unde as putea s ail gasesc. Imi doresc atat de mult sa il gasesc, cineva trebuie sa ma ajute..
Ma uit buimaca in jur si incep sa caut prin sertarele pline de imagini visate de mine si numai gasesc o coala alba. Simt nevoia sa desenez ce am visat, dar nu am pe ce. Ma duc in birou si ma risc sa folosesc o plansa imensa pentru acest tablou.
Incep sa desenez seninul cerului brazdat de un norisor zburliu, poienita inconjurata de cativa copaci, florile imbatatoare in mii de culori, natura insasi in plina viata. Desenand parca imi retraiesc visul. Privesc fascinata de splendoarea tabloului de natura stiind ca trebuie sa merg sa il pun in rama. Zis si facut, nu am mai stat pe ganduri. Doamna Mitarashi a ramas muta de uimire de frumusetea tabloului sau cel putin asa credeam eu.
- Sakura, de unde sti locul acesta?
- Este pur si simplu un loc, scuzati-mi intrebarea dar de ce? Intreb eu stiind ca este ceva inneregula.
- Este un loc din Washington in care am fost acum cativa ani , dar nu inteleg ce legatura ai tu cu el, spuse femeia parca suspecta?
- Absolut nici una, vreau dar sa il inramez, va rog.
Plec speriata de atitudinea femeii, dar am obtinut oarecum un raspuns. Un loc din Washington este un fir de plecare, acum trebuie doar sa aflu ce loc. Posibil ca matusa mea sa imi imprumute elicopterul familiei, inainte trebuie sa gasesc un motiv adecvat…
Capitolul IV
Soapte fierbinti si dulci in fiecare noapte,
Mi`e dor de tine, tine si te vreau aproape,
Mi`e dor sa`mi vorbesti, mi`e dor sa te`ascult !
Mi-e dor de zilele in care ma sunai sa iesim afara, mi-e dor de zilele in care mergeam impreuna sub clar de luna. Mi-e dor de zilele in care imi zambeai spunandu-mi ca ma iubesti.
Adevarul e ca am vazut cat de mult ma iubesti, atat de mult incat m-ai parasit, lasandu-ma fara aparare intr-o lume necunoscuta mie, undeva, intr-un colt patat de sufletul meu sangerand. M-ai ranit cum nimeni nu a reusit sa o mai faca vreodata si acum te-ai intors. De ce? Oare de ce vrei sa ma chinui asa? Imi dai sperante false, iar eu fiind o proasta ma hranesc din ele. Amintirea ta calca urmele sterse de vantul nemilos, tu in persoana redeschizi suferintele-mi.
Oare te vei opri vreodata din a ma rani, nu sunt sigura de asta, dar ceva imi spune sa nu te ascult, sa nu mai ma incred in tine, oare fac o greseala?
Luptand cu agonia sufletului ma indrept catre usa, tarait-ul soneriei deranjandu-mi linistea profunda in care am fost cuprinsa. Zambetul strengar si ochi abisali ma indeamna sa zbor in bratele lui, dar corpul nu se misca. Simte pericolul, adrelina pulseaza in vene, calmandu-mi oarecum vreo reactie neasteptata.
- Buna Sakura, spuse el oarecum retinut de nonreactia mea.
- Sasuke… Mda, buna ! ce cauta el aici, acum ce mai doreste?
- De ce nu raspunzi la telefon, m-ai ingrijorat, am crezut ca ai patit ceva !
O urma de tacere ramane in urma gandurilor mele care nu pot iesi la suprafata. Nu pot reactiona, as dori sa ii dau o palma dar mana mea se leagana agale pe langa corp. Sangele se opreste, asa sfarsind si contactul meu cu realitatea.
--- --- ---
Razele plapande mangaie frunzele imbobocite, cristale de roua alunecand gratios pe varful tepilor de iarba, iarba de un verde pur asemeni smaraldelor si a ochilor mei. Un peisaj specific specific diminetilor mirifice de primavara, dar eu tin minte ca eram in vacant de vara. Ma uit in jur, neintelegand unde ma aflu.
Parfumul miilor de flori ma mbata frenetic, susurul izvoarelor imi linisteste auzul deranja de freneticul fosnet al frunzelor desprinse de un vant puternic. Pasesc inspre padure, iesind putin din poienita, observ inaltimea halucinanta la care ma aflam. O poienita intr-un varf de munte.. Dar cum am ajuns aici, defapt ce este acest loc ?
Ma intorc sovaielnic, spre locul de care apartineam, sau cel putin asa simteam. Imi doream sa traiesc vejnic acolo, vejnic in coltul meu de fericire. Parca eram intr-un scut sau ceva de genul.
O caprioara zburda ca pasarea cerului, in urma unui curcubeu aparut dupa razvratirea unei ploi scurte. Cristale de lacrimi ale sufletului padurii se resfrang prin parul meu, purtat spre nord de o adiere lina. Ma intind chiar daca este ud, nu imi mai pasa. Atingerea fina a naturii imi rasfata simturile, dar nimic nu dureaza o vejnicie. Simt o prezenta ce se apropie treptat de mine, dar era la departare. Nu dura mult caci ajunse in spatele meu. Cu pasi mici si calculati ma intorc zambind sarcastic. Cunoasteam femeia ce se afisase in fata mea, desi parea o fata rupta din rai. Pielea alba si stralucitoare in contrast cu ochii aurii, subliniati de vocea melodioasa precum cel mai rafinat clinchet, accentueaza persoana gratioasa din ochii mei.
- Te-ai schimbat considerabil. Fragilitatea ta a disparut, bun venit in lumea vesnica, spuse femeia zambind multumita !
--- --- ---
O urma de vis, fara lacrimi in paradis. Ma trezesc mai mult uimita decat speriata, inrebandu-ma ce a vrut sa semnifice visul meu. Mirarea suprinde frumusetea divina a femeii cu parul roscat, precum flacarile iadului. Ce a vrut sa spuna cu acele cuvinte, oare a fost o presimtire sau doar un vis frumos?
- Sakura, m-ai speriat te simti bine? Intreba brunetul cu sufletul la gura.
- Da, sincer ma simt bine, dar ce s-a intamplat? Confuza fiind ce se intamplase il privesc uimita, neintelegand totusi ce vrea de la mine.
- Am venit sa te invit la un film si brusc ai lesinat !
Ii dau de inteles ca sunt bine si ca voi merge cu el la film astfel reusind sa il fac sa plece, dar nu inainte de ai multumi pentru ajutorul acordat. Zambesc satifacuta si inchid usa in urma acestuia, in sfarsit se vede ca ii pasa. Schimbarea radicala de comportament trebuie sa se datoreze cuiva, dar oare cui ?
In fond nu asta este important acum ci locul visat de mine. Sunt sigura ca este real dar oare unde as putea s ail gasesc. Imi doresc atat de mult sa il gasesc, cineva trebuie sa ma ajute..
Ma uit buimaca in jur si incep sa caut prin sertarele pline de imagini visate de mine si numai gasesc o coala alba. Simt nevoia sa desenez ce am visat, dar nu am pe ce. Ma duc in birou si ma risc sa folosesc o plansa imensa pentru acest tablou.
Incep sa desenez seninul cerului brazdat de un norisor zburliu, poienita inconjurata de cativa copaci, florile imbatatoare in mii de culori, natura insasi in plina viata. Desenand parca imi retraiesc visul. Privesc fascinata de splendoarea tabloului de natura stiind ca trebuie sa merg sa il pun in rama. Zis si facut, nu am mai stat pe ganduri. Doamna Mitarashi a ramas muta de uimire de frumusetea tabloului sau cel putin asa credeam eu.
- Sakura, de unde sti locul acesta?
- Este pur si simplu un loc, scuzati-mi intrebarea dar de ce? Intreb eu stiind ca este ceva inneregula.
- Este un loc din Washington in care am fost acum cativa ani , dar nu inteleg ce legatura ai tu cu el, spuse femeia parca suspecta?
- Absolut nici una, vreau dar sa il inramez, va rog.
Plec speriata de atitudinea femeii, dar am obtinut oarecum un raspuns. Un loc din Washington este un fir de plecare, acum trebuie doar sa aflu ce loc. Posibil ca matusa mea sa imi imprumute elicopterul familiei, inainte trebuie sa gasesc un motiv adecvat…
I wanna feel that i`m love.. ♥
I wanna feel you.. ♥
I`m laying down on the floor, ♥
I can`t believe I`m alone.. ♥
I`m begging you on my knees, ♥
Please come back, come to me ! ♥
I feel the beat of your heart, ♥
To stay away, be apart ! ♥
I want, I need you so much. ♥
All my love, all my love, all my love is on fire, ♥
Like the sun, like the sun, like the rain down on me ! ♥
I wanna feel you.. ♥
I`m laying down on the floor, ♥
I can`t believe I`m alone.. ♥
I`m begging you on my knees, ♥
Please come back, come to me ! ♥
I feel the beat of your heart, ♥
To stay away, be apart ! ♥
I want, I need you so much. ♥
All my love, all my love, all my love is on fire, ♥
Like the sun, like the sun, like the rain down on me ! ♥