14-05-2011, 02:17 PM
Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga Naruto si nu fac profit de pe urma lor , inafara de personajele create de mine.
Hey, am venit si eu cu un fic, sper sa va placa, astept critici in legatura cu orice , restul vedeti voi pe parcurs.
Imi cer scuze de acum, capitolele voi aparea foarte rar , deoarece sunt in an terminal, am examene si am mult de invatat !
Hey, am venit si eu cu un fic, sper sa va placa, astept critici in legatura cu orice , restul vedeti voi pe parcurs.
Imi cer scuze de acum, capitolele voi aparea foarte rar , deoarece sunt in an terminal, am examene si am mult de invatat !
Capitolul I
Prolog
Si visul meu nu are limite,
Zboara peste tot gandeste limpede.
Ma indruma dupa cum imi spun limitele.
Si poate azi nu,
Dar maine sigur nu va mai fi la fel !
Inchide ochi iti poti imagina,
Ca lumea poate fi a ta!
Sperante naruite, vise neimplinite.
Lacrimi reci se-neaca-n vag.
Sentimente uitate, cad...
O greseala si a fost de ajuns.. Ca peste un peisaj desprins din basme,
sa se asterne nori grei plini cu lacrimi, de iubire !
Parca a fost ieri. Imi amintesc de parca ar fi fost ieri. Mangaierile lui,
vorbe dulci ma alintau, soapte la ureche imi provocau fiori adinci, inima batea puternic, parca,
parca vrand s-o ia nebuneste pe alte carari.
Astazi, stau in mijlocul parcului, unde ne-am cunoscut prima data. Ciresii infloriti inconjoara fantana veche din piatra, vantul adie lin imprastiind mirosul dulce al florilor de primavara. La fel ca si atunci cand ne-am sarutat prima oara. As da orice, sa readuc la viata ceva ce a murit, odata
cu sufletul meu.
Flashback
-Sakura, daca esti atenta pentru un minut, as dori sa discutam ceva destul de important.
-Sasuke, chiar trebuie sa intrerupi acest moment? Ce poate fi mai important decat privitul soarelui la apus.. Impreuna !
-Este, important.. Sti, relatia noastra numai merge, nu ne mai intelegem ca la inceput.. Totul s-a racit.. E mai bine pentru amandoi, asa .
Simt buzele lui catifelate cum ma alinta pentru ultima oara. Cristale de lacrimi amare, se astern siroaie. Inima imi e zdrobita, dar continui sa merg.. Sa merg la nesfarsit spre un ocean plin de tristete.
End of Flashback
Vorbe goale imi rasuna in cap, vorbe care tot mai dor, vorbe spuse prea usor. Imi doresc sa dispar odata cu praful dupa ploaie. Dar noi oamenii, suntem niste fiinte inferioare, pentru ca iubim, simtit si plangem. Oare e corect sa suferim atata in vag colaps? Mii de intrebari mi se invart in cap, dar fara sa primesc macar un raspuns.
Acum inteleg de ce mama imi spunea mereu sa am grja. Dorinta de a o vedea si a o strange in brate imi prajeste sufletul. La 14 ani mama a avut un accident de masina, iar pana sa se trezeasca a fost in coma o luna. Mi-a ramas intiparita ultima amintire cu mama pe patul de spital.
Flashback
-Mami ce bine ca te-ai trezit, nu pot sa cred. O sa vezi ca o sa te faci bine si o sa mergem impreuna
la film, la munte, unde vrei tu. Cand ajungi acasa o sa facem prajituri impreuna, dar trebuie sa fi puternica !
-Iubita mea, vreau sa sti ca te iubesc. Promite-mi ca o sa ai grija de tine, orice s-ar intamplat!
-Promit, si eu te iubesc!
Un sunet lung se aude. Aparatul care monitoriza inima mamei anunta ca a murit.
-Mami, nu ma parasi!
End Flashback
Cea mai mare durere provocata a fost moartea mamei. A iesit din coma pret de cateva clipe ca sa imi spuna ca ma iubeste. Indelungi zile am plans la mormantul ei. Nu intelegeam de ce m-a lasat singura intr-o lume plina de straini, de ce nu a ramas cu mine, sa ne bucuram de momentele vietii, de ce nu va fi langa mine cand voi avea mai mare nevoie de ea. Amintirea ei va ramane mereu cu mine.
Pe peretele din spatele patului se afla un tablou inramant cu mine, mama si tata, intr-o excursie la munte. Poza mea preferata de familie, peisajul de munte plin de verdeata proaspata a primaverii, alaturi de parintii mei.
Dupa moartea tragica a mamei, tata nu a mai rezistat. Era din ce in ce mai distant. Numai manca, numai vorbea, la munca era foarte distras. La un an l-am pierdut si pe el. Am ramas in grija matusei pe care o iubesc enorm de mult, ca doar a facut atatea pentru mine. Desi eu am ramas in casa parinteasca, Nana vine mereu la mine sa ma ajute.
Casa asta pare uneori atat de goala. Uneori, insemnand mai tot timpul. Doar prietenii o mai inveselesc. Daca nu ar fi fost ei, nu stiu daca as fi putut sa trec peste toate.
In viata daca te intelnesti un obstacol, trebuie sa mergi inainte, nu sa de dai cu fundu de pamant si sa spui numai pot ! Ei m-au facut sa inteleg ca viata merge mai departe si ca trebuie sa ii fac sa fie mandrii de mine de acolo de sus de unde sunt.
Dupa o perioada mai grea , mi-am revenit, am inceput sa ies in oras, la film, in parc, in club. Mi-am gasit hobby care sa imi ocupe timpul: fotografia.
Am facut schimbari prin casa, am vopsit peretii in culori calde, multe tablouri pline de viata si nu in ultimul rand, florile care tineai vie amintirea mamei. In camera am ghivece de flori puse in colturi, patul roz din mijloc in forma de inima este inconjurat de un baldachin de culoare crem. Mocheta mov se contopeste cu peretii de culoare lila. Imi plac foarte mult culorile deschise care confera o senzatie de caldura, fericire..
Inainte sa implinesc 16 ani, am intalnit un baiat brunet, cu ochi precum pana corbului. Semanau cu cel mai intunecat abis, reci, inexpresivi, imi dadeau fiori. Da ceva ce m-a atras la Sasuke m-a facut sa il iubesc. Dupa un an ne-am despartit. A fost si va ramane prima mea iubire adevarata. Inca ma intreb cu ce am gresit?
Oricum, nimic nu mai e la fel, copilaria s-a maturizat sever !
In viata primesti capace dupa capace, dar nu imi imaginam vreodata ca imi va fi atat de greu sa trec peste ele . Imi gasisem fericirea alaturi de el, dar trebuia neaparat sa o distruga, sa ma raneasca, sa ma faca sa il urasc. Eu am pus suflet el si-a batut joc. Numai Hina stie de cate ori am putut sa plang. Dar roata se intoarce..
Vorbe goale imi rasuna in cap, vorbe care tot mai dor, vorbe spuse prea usor. Imi doresc sa dispar odata cu praful dupa ploaie. Dar noi oamenii, suntem niste fiinte inferioare, pentru ca iubim, simtit si plangem. Oare e corect sa suferim atata in vag colaps? Mii de intrebari mi se invart in cap, dar fara sa primesc macar un raspuns.
O bataie in usa ma trezeste din visare, sper doar ca nu am uitat, iar ca trebuie sa ies afara, dar presimt ca asta se va intampla cand deschis si observ trei fete incruntate.
-Tu ai idee de cate ori te-am sunat? Ne-am ingrjorat, si tu!? Ce ai facut, esti in pijamale , au uitat ca azi mergem la film?
-Hina, calmeaza-te inca mai am timp sa ma pregatesc. Nu e cine stie ce tragedie.
-Cum adica, in ultima vreme esti asa o aiurita, numai comunici cu noi, nu era asa, inainte !
-Da poate, dar totusi intrati ma schimb repede.
Si asa am ajuns. Sakura Haruno, o fata de 17 ani din Tokyo, care uita si sa se imbrace ce sa mai zic de prieteni, pe care deisgur i-am cam neglijat. Tot incerc sa ma schimb, dar realizez ca singura nu pot.
Imi iau repede o rochita pe mine, o pereche de platforme, o gentuta , ma machiez putin si ies val vartej din camera. Cobor scarile in forma de spirala, in care ma impiedic mereu. Fetele deja se facusere comode in living, pe canapeaua maro din lemn de cires. Toata casa mea inspira armonie, peretii vopsiti in roz pal, tabloruile cu picturi vesele, flori la orice pas, numai eu trista intr-un colt de paradis.
Mergeam agale alaturi de fete pe strazile prafuite ale orasului. Florile si spatiile verzi nu lipseau niciodata din tipar. Cladirile se inaltau in fata noastra, reclamele la tot felul de produse imi sar imediat in fata.
Prefer sa admir peisajul, decat sa particip la discutia fetelor, despre baieti. Pentru mine inca este greu. Ma doare cand sunt nevoita sa il privesc in ochi, cand trebuie sa vorbesc cu el, acum nepreastiind ce. Daca as avea ocazie as fugii in lume.
-Hei, Sakura ce zici de un film de groaza?
-Ar fi grozav, m-am plictisit de toate filmele siropoase.
Fetele au inceput sa chicoteasca citind expresia mea de pe fata ceva in genul : Gata m-am saturat vreau sa fiu eu cea dinainte .
Filmul a inceput cu o melodie stranie si s-a terminat cu una si mai stranie. Fetele numai puteau de frica, eu nu aveam nici o treaba. Intotdeauna m-au fascinat filmele de groaza.
Prolog
Si visul meu nu are limite,
Zboara peste tot gandeste limpede.
Ma indruma dupa cum imi spun limitele.
Si poate azi nu,
Dar maine sigur nu va mai fi la fel !
Inchide ochi iti poti imagina,
Ca lumea poate fi a ta!
Sperante naruite, vise neimplinite.
Lacrimi reci se-neaca-n vag.
Sentimente uitate, cad...
O greseala si a fost de ajuns.. Ca peste un peisaj desprins din basme,
sa se asterne nori grei plini cu lacrimi, de iubire !
Parca a fost ieri. Imi amintesc de parca ar fi fost ieri. Mangaierile lui,
vorbe dulci ma alintau, soapte la ureche imi provocau fiori adinci, inima batea puternic, parca,
parca vrand s-o ia nebuneste pe alte carari.
Astazi, stau in mijlocul parcului, unde ne-am cunoscut prima data. Ciresii infloriti inconjoara fantana veche din piatra, vantul adie lin imprastiind mirosul dulce al florilor de primavara. La fel ca si atunci cand ne-am sarutat prima oara. As da orice, sa readuc la viata ceva ce a murit, odata
cu sufletul meu.
Flashback
-Sakura, daca esti atenta pentru un minut, as dori sa discutam ceva destul de important.
-Sasuke, chiar trebuie sa intrerupi acest moment? Ce poate fi mai important decat privitul soarelui la apus.. Impreuna !
-Este, important.. Sti, relatia noastra numai merge, nu ne mai intelegem ca la inceput.. Totul s-a racit.. E mai bine pentru amandoi, asa .
Simt buzele lui catifelate cum ma alinta pentru ultima oara. Cristale de lacrimi amare, se astern siroaie. Inima imi e zdrobita, dar continui sa merg.. Sa merg la nesfarsit spre un ocean plin de tristete.
End of Flashback
Vorbe goale imi rasuna in cap, vorbe care tot mai dor, vorbe spuse prea usor. Imi doresc sa dispar odata cu praful dupa ploaie. Dar noi oamenii, suntem niste fiinte inferioare, pentru ca iubim, simtit si plangem. Oare e corect sa suferim atata in vag colaps? Mii de intrebari mi se invart in cap, dar fara sa primesc macar un raspuns.
Acum inteleg de ce mama imi spunea mereu sa am grja. Dorinta de a o vedea si a o strange in brate imi prajeste sufletul. La 14 ani mama a avut un accident de masina, iar pana sa se trezeasca a fost in coma o luna. Mi-a ramas intiparita ultima amintire cu mama pe patul de spital.
Flashback
-Mami ce bine ca te-ai trezit, nu pot sa cred. O sa vezi ca o sa te faci bine si o sa mergem impreuna
la film, la munte, unde vrei tu. Cand ajungi acasa o sa facem prajituri impreuna, dar trebuie sa fi puternica !
-Iubita mea, vreau sa sti ca te iubesc. Promite-mi ca o sa ai grija de tine, orice s-ar intamplat!
-Promit, si eu te iubesc!
Un sunet lung se aude. Aparatul care monitoriza inima mamei anunta ca a murit.
-Mami, nu ma parasi!
End Flashback
Cea mai mare durere provocata a fost moartea mamei. A iesit din coma pret de cateva clipe ca sa imi spuna ca ma iubeste. Indelungi zile am plans la mormantul ei. Nu intelegeam de ce m-a lasat singura intr-o lume plina de straini, de ce nu a ramas cu mine, sa ne bucuram de momentele vietii, de ce nu va fi langa mine cand voi avea mai mare nevoie de ea. Amintirea ei va ramane mereu cu mine.
Pe peretele din spatele patului se afla un tablou inramant cu mine, mama si tata, intr-o excursie la munte. Poza mea preferata de familie, peisajul de munte plin de verdeata proaspata a primaverii, alaturi de parintii mei.
Dupa moartea tragica a mamei, tata nu a mai rezistat. Era din ce in ce mai distant. Numai manca, numai vorbea, la munca era foarte distras. La un an l-am pierdut si pe el. Am ramas in grija matusei pe care o iubesc enorm de mult, ca doar a facut atatea pentru mine. Desi eu am ramas in casa parinteasca, Nana vine mereu la mine sa ma ajute.
Casa asta pare uneori atat de goala. Uneori, insemnand mai tot timpul. Doar prietenii o mai inveselesc. Daca nu ar fi fost ei, nu stiu daca as fi putut sa trec peste toate.
In viata daca te intelnesti un obstacol, trebuie sa mergi inainte, nu sa de dai cu fundu de pamant si sa spui numai pot ! Ei m-au facut sa inteleg ca viata merge mai departe si ca trebuie sa ii fac sa fie mandrii de mine de acolo de sus de unde sunt.
Dupa o perioada mai grea , mi-am revenit, am inceput sa ies in oras, la film, in parc, in club. Mi-am gasit hobby care sa imi ocupe timpul: fotografia.
Am facut schimbari prin casa, am vopsit peretii in culori calde, multe tablouri pline de viata si nu in ultimul rand, florile care tineai vie amintirea mamei. In camera am ghivece de flori puse in colturi, patul roz din mijloc in forma de inima este inconjurat de un baldachin de culoare crem. Mocheta mov se contopeste cu peretii de culoare lila. Imi plac foarte mult culorile deschise care confera o senzatie de caldura, fericire..
Inainte sa implinesc 16 ani, am intalnit un baiat brunet, cu ochi precum pana corbului. Semanau cu cel mai intunecat abis, reci, inexpresivi, imi dadeau fiori. Da ceva ce m-a atras la Sasuke m-a facut sa il iubesc. Dupa un an ne-am despartit. A fost si va ramane prima mea iubire adevarata. Inca ma intreb cu ce am gresit?
Oricum, nimic nu mai e la fel, copilaria s-a maturizat sever !
In viata primesti capace dupa capace, dar nu imi imaginam vreodata ca imi va fi atat de greu sa trec peste ele . Imi gasisem fericirea alaturi de el, dar trebuia neaparat sa o distruga, sa ma raneasca, sa ma faca sa il urasc. Eu am pus suflet el si-a batut joc. Numai Hina stie de cate ori am putut sa plang. Dar roata se intoarce..
Vorbe goale imi rasuna in cap, vorbe care tot mai dor, vorbe spuse prea usor. Imi doresc sa dispar odata cu praful dupa ploaie. Dar noi oamenii, suntem niste fiinte inferioare, pentru ca iubim, simtit si plangem. Oare e corect sa suferim atata in vag colaps? Mii de intrebari mi se invart in cap, dar fara sa primesc macar un raspuns.
O bataie in usa ma trezeste din visare, sper doar ca nu am uitat, iar ca trebuie sa ies afara, dar presimt ca asta se va intampla cand deschis si observ trei fete incruntate.
-Tu ai idee de cate ori te-am sunat? Ne-am ingrjorat, si tu!? Ce ai facut, esti in pijamale , au uitat ca azi mergem la film?
-Hina, calmeaza-te inca mai am timp sa ma pregatesc. Nu e cine stie ce tragedie.
-Cum adica, in ultima vreme esti asa o aiurita, numai comunici cu noi, nu era asa, inainte !
-Da poate, dar totusi intrati ma schimb repede.
Si asa am ajuns. Sakura Haruno, o fata de 17 ani din Tokyo, care uita si sa se imbrace ce sa mai zic de prieteni, pe care deisgur i-am cam neglijat. Tot incerc sa ma schimb, dar realizez ca singura nu pot.
Imi iau repede o rochita pe mine, o pereche de platforme, o gentuta , ma machiez putin si ies val vartej din camera. Cobor scarile in forma de spirala, in care ma impiedic mereu. Fetele deja se facusere comode in living, pe canapeaua maro din lemn de cires. Toata casa mea inspira armonie, peretii vopsiti in roz pal, tabloruile cu picturi vesele, flori la orice pas, numai eu trista intr-un colt de paradis.
Mergeam agale alaturi de fete pe strazile prafuite ale orasului. Florile si spatiile verzi nu lipseau niciodata din tipar. Cladirile se inaltau in fata noastra, reclamele la tot felul de produse imi sar imediat in fata.
Prefer sa admir peisajul, decat sa particip la discutia fetelor, despre baieti. Pentru mine inca este greu. Ma doare cand sunt nevoita sa il privesc in ochi, cand trebuie sa vorbesc cu el, acum nepreastiind ce. Daca as avea ocazie as fugii in lume.
-Hei, Sakura ce zici de un film de groaza?
-Ar fi grozav, m-am plictisit de toate filmele siropoase.
Fetele au inceput sa chicoteasca citind expresia mea de pe fata ceva in genul : Gata m-am saturat vreau sa fiu eu cea dinainte .
Filmul a inceput cu o melodie stranie si s-a terminat cu una si mai stranie. Fetele numai puteau de frica, eu nu aveam nici o treaba. Intotdeauna m-au fascinat filmele de groaza.
I wanna feel that i`m love.. ♥
I wanna feel you.. ♥
I`m laying down on the floor, ♥
I can`t believe I`m alone.. ♥
I`m begging you on my knees, ♥
Please come back, come to me ! ♥
I feel the beat of your heart, ♥
To stay away, be apart ! ♥
I want, I need you so much. ♥
All my love, all my love, all my love is on fire, ♥
Like the sun, like the sun, like the rain down on me ! ♥
I wanna feel you.. ♥
I`m laying down on the floor, ♥
I can`t believe I`m alone.. ♥
I`m begging you on my knees, ♥
Please come back, come to me ! ♥
I feel the beat of your heart, ♥
To stay away, be apart ! ♥
I want, I need you so much. ♥
All my love, all my love, all my love is on fire, ♥
Like the sun, like the sun, like the rain down on me ! ♥