O ultima lacrima de sange pe o petala de trandafir

[LoLix]

Of am ajuns si eu insfarsit pe la ficul tau chiar imi pare rau ca a durat atata dar revin la fic. Pai pentru inceput e extrem de scurt si intradevar e putin cam plictisitor adica stiu ca eu vorbesc dar totusi chiar nu are ceva ce sa atraga atentia cu exceptia lui Dean caruia nu prea ii pasa ca a omorat-o pe Ada asta chiar m-a impresionat adica totusi e tata ma asteptam sa il miste si pe el putin. Oricum e foarte egoist adica cum poate sa dea vina pe Ada care mai e si moarta pe deasupra oricum probabil e mai bine asa. Pai eu cam atat am avut de zis asa ca deabea astept sa pui next-ul ca sunt curioasa ce se intampla cu Lady si daca mai ramane cu Dean. Deci sper sa ma anunti si pe mine cand pui next-ul.

[~*Fallen* ~* Angel*~]

Hey Dear.Scuze ca nu ti-am dat comm dar am o gramada pe cap cu scoala mai ales acum ca incetul cu incetul se apropie examenele si am din ce in ce mai mult de invatat.Oricum imi place mult nextu.Dar sincera sa fiu Duke asta mi-e tare antipatic.Cum poate sa fie asa un cub de gheata cand biata Lady sufera atata dupa Ada.Zau asa s-a transformat Lady si asta ramane tot un cub de gheata?Daca n-a iubit-o pe Ada de ce n-a abandonat-o ca s-o creasca altcineva si sa nu mai sufere biata fata atata.

[Icsdeee.]

Hey my diăăăr ^w^. Îmi cer mii de scuze că n-am mai trecut p'aici de multă, multă vreme, dar scoala asta.. xD. Acum sunt prezentă şi gata sa-ţi las un comm luuung. Să începem cu începutul :3 : capitol veri, veri scurt. Regula este să ai minim patruzeci de rânduri per capitol, înafară de oneshot-uri. Dacă nu e aşa, corectaţi-mă, ca ştiţi că sunt zăpăcită^^. Capitolul tău are fix *counting* douăzeci şi şapte de rânduri. Sper ca lungimea capitolelor să se mărească considerabil, pentru că, să spunem ca te iert de data asta, pentru faza cu misteru` xD.

Restul greşelilor gramaticale le-a scris mai sus Mădălina, dar eu vreau să subliniez ceva, şi anume problema pe care am observat că o ai cu va/v-a:

pe care nu o v-a gasi niciodata- va găsi, pentru că este la viitor.
spiritul Adei nu ma v-a bantui!- va bântui
care v-a varsa lacrimi- va vărsa

Şi mi se pare că am mai văzut deastea, şi în capitolul patru. Cred că ai făcut si tu lecţia aia plictisitoare de româna, aia cu "va", când e viitor. Sunt sigura că au fost greseli din neatenţie, şi sper ca vor disparea pe viitor. Am observat că tu cam fugi de dialog^^ nu papă pe nimeni, te asigur, şi măcar dacă nu îţi place să foloseşti dialogul, compensează-l cu descriere, pentru că deocamdată nu faci asta. Ai descriere, da, e frumoasă, dar nu este destulă, nici pe'aproape. Pe alocuri, chiar a lipsit descrierea. Acţiunea mi se pare grăbita xD. Cum, deja a ajuns în parc? Puteai sa descrii cum a plecat din camera, cum a lăsat-o pe Lady sa plânga şi cum s-a simţit atunci, deci puteai sa lungeşti capitolul considerabil, de altfel, şi prin descrierea sentimentelor. Acum, sincer, habar n-am ce faci cu fic-ul în continuare, dar asta e bine, o sa am o surpriză. Mi se pare foarte reuşit şi bun, chiar dacă acest capitol a fost un mic eşec. Tu, dear, nu te lăsa descurajată, că scrii minunat^^. Deci, cum spuneam, personajul principal a murit o.o. Acum, ce facem? Închiriem, cumpărăm sau furăm personaj? Aa, nu, ne baga Criss altu`:> mai minunat şi mai cul ca `ălălalt. Deci, mah hani, abia aştept sa vii cu next-ul, pe care sper sa-l faci luuuuung, ca să am la ce sa mă holbez, da? Să nu uiti sa ma anunti^^. Gambate >:D<. Ja neeee`! :3

[Turta Dulce]

eu voi da comentul meu maine..si scuze de intarziere..promit ca la critica voi da tot ce pot :> Deci asa si editul meu deci ea...a murit sau ce..sunt curioasa..nu inteleg..si mama acum a apucat-o si pe ea iubirea de mama sau cum, astfel de mame ma enerveaza, cand au copilul langa ele il folosesc cum le arde lor..si cand este intr-o stare critica incep sa planga si bla bla bla..le doare inima? dar cand Ada era snopita in bataie de catre Tiranul acela..atunci cum mai era? Bine imi este mila si de mama ei...dar nu stiu..tatal sau ma lasa reci..bine gata plec la nextul care ma asteapta un pic mai jos..bay bay hanii

[MooN.]

Salut! Deci cum am spus imi pare foarte rau! In acel moment chiar nu am mai stiut ce sa mai adaug, dar acum nu il mai editez. Am adus nextu-ul si sper sa fie pe placul vostru. So...
Lectura placuta!

Capitolul sase – Fara cale de intoarcere partea I

- Trebuie sa plecam! Imi sopteste cu glasul dulce...
- Dar as vrea sa mai stau...
O privesc cum sta intinsa pe podeaua rece plina de sange. Ochii imi sunt uzi parca vrand sa planga. Micul meu inger imi spune ca trebuie sa plecam, dar nu vreau. Vreau sa raman... vreau sa ma intorc, dar nu stiu de ce. Imi amintesc cat de tare am fost hartuita de catre acesti pamanteni, iar acum inima-mi joaca feste. Ar trebui sa plec. Arunc o ultima privire la aceasta faptura plina de pacate, dupa care ii intor spatele plecand. Usor usor cate o lacrima mai scapa din inchisoarea ochiilor. De ce plang? De ce vars lacrimi pe care ar trebui sa nu. Cate ganduri la care nu pot sa le gasesc raspuns. Inaintez spre lumina, dar nu pot sa mai fac un ultim pas. Incremenesc pe loc. Durerea ma sfasie. O durere mai mare decat cea pe care am simtit-o cat am fost o simpla muritoare. Nu o pot parasii pur si simplu. Nu acum. Nu cand incepe sa tina la mine asa cum am tinut eu la ea dealungul anilor. Incep sa alerg inapoi. Vreau sa ii vad chipul, sa o stiu in siguranta, dar zace in aceasi balta de sange. Paru-i de un blond pur ii este pictat cu pete de sange. Incet incet mi se sfasie inima. Vreau sa o ating. Rochia alba pana in pamant se taraste in urma mea, parca spaland podeaua de regrete si suferinta. Ma apropii din ce-n ce mai mult de ea, astfel ajungand chiar in acel petic de sange. Rochia nu imi mai este alba, usor usor acea culoare pura devine rosie, dar nu imi pasa.

Cat de linistita pare dormind, lesinata. Cine ar fi crezut ca cineva cu atat de multe pete pe suflet poate sa fie o persoana atat de frumoasa. Cum un om atat de plin de daruri poate fi atat de negru la inima? Lacrimile imi curg pe obraji, iar cand ating podeaua se transforma in mici pete de culoare alba, evaporandu-se foarte repede. Micile perle incolore se revarsa de pe chipul meu cazand pe al ei. Fata ei este acum brazdata de catre lacrimile mele. Lacrimi pe care nu am crezut ca le voi varsa, nu pentru ea.
Ce pot sa mai fac acum? Inca stau incremenita cu gandul ca ea se indeparteaza prea mult de lumea muritoriilor. Trebuia sa plec de mult, dar totusi am ramas. Mintea imi spune ca cel mai bine ar fi sa parasesc acest taram plin de durere si sa plec in acel loc sfant unde ar fi trebuit sa fi stat de la bun incept, sa nu fi coborat din nori. Dar inima imi spune ca ar trebui sa raman. Ori cat de cruda mi-a fost viata, ar trebui sa le fiu alaturi.
- Trebuie sa plecam, ne asteapta! Imi spoteste din nou.
- Dar nu vreau sa plec, trebuie sa mai raman un pic. I-am spus pe acelasi ton
Lacrimile curg mai mult decat niciodata. Ce s-a intamplat cu mine? Nu eram eu cea care nu isi mai dorea viata? Da, eu eram. Nu vroiam sa plec. Trebuie sa stau aici cu ea macar pana vin acei oameni lipsiti de orice puteri supra-omenesti, dar care totusi fac miracole.

M-a luat usor de mana indemandu-ma sa il urmez. Am mai aruncat o ultima privire in spate, dupa care am plecat catre lumina. Am lasat-o-n urma. Sper ca se va descurca, altfel sunt sigura ca nu imi voi ierta niciodata gresala pe care tocmai am comis-o. Din cauza mea, acum este in ultimele clipe ale vietii. Din cauza mea nu isi mai doreste altceva decat sa moara. Doar din cauza mea...

Inca cu lacrimi in ochi pasesc in urma acestei fiinte fara pacat. Paseste usor, dar hotarat printre aceste culoare incolora. Totul in jurul meu este de un alb imaculat. Merg usor admirand aceasta non-culoare ce este in jur. Ah, cat de linistitor este sa privesti acest gol. Pe neasteptate o poarta mare apare in fata mea de nicaieri. Gabriel intra fara sfiala, in timp ce eu raman incremenita. Para nu se mai aude nimic. Sunetul pasilor mei izbindu-se de acest gol nu se mai aude. Plutesc... . Este o senzatie atat de placuta. Gabriel imi face semn sa intru, dar frica ma cuprinde. Nu am cum sa misc. Intreg corpul imi este inlemnit. Pur si smplu nu mai reactionez, pleoapele mi-au inghetat, nelasandu-ma sa clipesc. Parca nu mai pot sa vad.
Ii aud pasi, se indreapta spre mine. Nu am motiv sa ma speriu, este doar Gabriel. Ma prinde usor de mana si ma trage dupa el. Inconstient, picioarele il urmeaza. Suntem din ce-n ce mai aproape de acea poarta, iar cand trecem prin ea, simt un gol in stomac, dar in acelasi timp frica imi dispare instantaneu. Pot din nou clipi. Membrele mi se dezmeticesc. Si totusi este doar alb. Sunt doar eu si el. Ce se intampla?
- Ai de facut o alegere... vei ramane cu noi sau poti sa mergi cu ei. Dar aceasta alegere este permanenta, odata hotarat nu mai este cale de intoarcere. Se aude o voce groasa. Atat de hotarata.
- La ce te referi? Am intrebat cu vocea-mi tremurand. Simt cum corpul meu nu se mai poate sprijini pe picioare, dar nu trebuie sa dau dovada de slabiciune, nu acum...

Ma uit speriata la Gabriel, dar se pare ca este la fel de surprins, exact ca mine. Nu inteleg, ce vrea sa spuna? Sta parca impietrit si priveste in gol.
- Ai de facut o alegere... vei ramane cu noi sau poti sa mergi cu ei. Dar aceasta alegere este permanenta, odata hotarat nu mai este cale de intoarcere. Aceleasi cuvinte se aud din nou...
- Asta inseamna ca ma pot intoarce la ei? Am raspuns plina de speranta, aproape plangand.
- Ai grija ce vei alege, altfel vei suferi. Gabriel iti va arata drumul. Acestea fiind spuse parca dispare.
Ma uit confuza la ingerul meu pazitor. El trebuie sa imi arete drumul, dar la ce drum se refera? Chiar are de gand sa ma lase inapoi? Gabriel, dragul meu inger, indruma-ma spre drumul cel bun. Aacum am cea mai mare nevoie de tine, trebuie sa ma ajuti.
- Gabriel... rostesc soptind.
Si de acum inainte ce ar trebui sa fac? Daca nu voi alege drumul cel bun si voi sfarsi parasita, cutreierand cele dua lumi? Trebuie sa ma ajute...

P.S. acest capitol este bazat mai mult pe dialog ( trebuie sa fac ceva si cu el, nu? ), deci imi pare extrem de rau daca este sec.

[Icsdeee.]

Dau edit după. Hăă, ca să fiu prima *proud*.
spam xD

EDIT:

Here it comes Zupăr-man. Însfârşit ai pus next-ul :3. Ştiam eu ca nu moare, ştiam! *proud smile*
În primul rând că dacă nu ai mai fugit de dialog nu înseamna că acest capitol este bazat pe dialog. Mie mi se pare chiar ok, dialogul este interesant şi nu mi se pare deloc în exces. Ce m-a deranjat a fost estetica. N-ai lăsat un spaţiu în tot capitolul, n-au existat paragrafe. Pe Zup nu exista alineat, aşa că trebuie să laşi spaţiu când schimbi ideea. Descrierea e şi ea pe acolo, dar din nou, nici pe aproape destulă. Acţiunea este ok, decurge cum ar trebui, lent.
Capitolul mi s-a părut chiar interesant, ai găsit o "portiţa de scăpare" pe care eu n-as fi găsit-o, adică când am văzut capitolul anterior chiar nu ştiam ce ai mai putea face cu acest fic. M-a deranjat că ai avut multe greşeli, cel mai bine este să reciteşti capitolul înainte de postare, dacă nu cu voce tare ca sa-ţi dai seama unde nu suna bine, măcar în gând. Capitolul este iar prea scurt, puteai lungi fără sa continui acţiunea, cu descriere, şi desigur că dacă lăsai spatiile de care iţi spuneam mai sus ar arata mai lung şi mai frumos. Totuşi, capitolul a fost mai lung decât precedentul.

Acestea sunt doar câteva greşeli, am luat capitolul la puricat, dar niciodată nu le găsesc pe toate xD.

pe podeaua rece, plina de sange
Ochii imi sunt uzi, parca vrand sa planga. - ochii plâng?
intor- întorc
De ce vars lacrimi pe care ar trebui sa nu.- semnul întrebării.
Cate ganduri la care nu pot sa le gasesc raspuns. - Ar suna mai bine " Câte gânduri cărora nu le pot găsi un răspuns..."
dealungul - de-alungul
Cine ar fi crezut ca cineva cu atat de multe pete pe suflet poate sa fie o persoana atat de frumoasa.- semnul întrebării
muritoriilor- muritorilor
incept- început


Abia aştept să văd cum va reacţiona tatăl ăla idiot când va afla ca încă e în viaţa. Îmi place mult personalitatea ei. Este inocenta, buna, şi ceea ce înca mă miră este faptul că nu are nici un gram de antipatie faţa de acel tâmpit. Îmi place mult de tot cum ai conturat-o şi pe Lady, care totuşi nu îi vrea răul ficei sale. Mi-a plăcut mult acest capitol, sper să vii cu următorul cât mai repede, şi să nu uiţi să mă anunţi, hani. :3

[Nixu]

Hey sweetie:* multumesc ca mai anuntat
Nu prea am inteles mare lucru din capitolul asta... adica totul pare atat de intortochiat incat imi da dureri de cap...
Sa spun ce am inteles... Lady e cea intinsa pe jos si aproape moarta, cea in rochie alba e Ada, iar Gabriel(care nici macar nu stiu cum a aparut) e ingerul ei pazitor... destul de complicat capitolul, dar ii dau eu de capat:)
Sunt curioasa sa vad ce alegere va face Ada(in speranta ca este ea)... de aceea nextu pls:*:bye:

[Katniss]

Well am venit pe aici scuze că a durat atât, so tnx că mai anunţat
Enjoy.
Cum a spus şi New Moon m-ai cam băgat în ceaţă cu acest capitol pe care l-am citi de două ori înainte de a da acest comentariu.
Descrierea a fost destul de bună, ar mai fi mers totuşi, greşeli nu ştiu dacă au fost nu m-am uitat după ele mă concentram să înţeleg. Acţiunea nu a fost grăbită, totuşi am o nemulţumire legată de lungimea acestui capitol.
Cam atât aştept nextu bye, bye.

[Rose ^^]

buna, mersi ca mi-ai spus si acum sa incepem. acest capitol a avut de toate, adica nu a lipsit nimic. ai zis tu ca acest capitol e bazat pe dialog, ei bine nu am nimic impotriva, pentru ca nu ma plictisit deloc, ai descris foarte frumos si chiar interesant. Ai avut suspan pe tot parcursu capitolului, ceea ce e bine, la greseli nu am fost atenta, dar nu cred ca au existat. deci felicitari.
astept next si te rog sa ma anunti. spor la scris si tine-o tot asa.:bv:
:bye:

[wonderCaT]

Hey dear! :* Am aterizat si eu aici ;)) intr-un tarziu O.O Frumos capitolul, la un moment dat mi s-a parut ca nu mai inteleg nimic, dar pana la urma a fost ok ^.^ Descriere ai avut, chiar foarte frumoasa and dialogul a fost si el bun. Mi-a placut ideea cu ingerul ei pazitor, sper sa o ajute sa faca o alegere inteleapta. Chiar nu mai vreau sa treaca prin acele momente ingrozitoare, cand era ranita si batjocorita. Astept sa vad ce o sa ne mai pregatesti... Spor la scris! :* Sa ma anunti cand o sa pui next-ul ;;):*