Rebel cu Sange Regal

[Zuzy Is Angell]

bun...am revenit....a trecut ceva vreme de la ultima mea vizita pe aici...
ficul nu este tocmai acelasi, personajele sunt altele si actiunea numai este una simpla bazata pe personaje normale, o sa fie ceva fictiune

Rebel cu Sange Regal


Soarele a rasarit si odata cu el si eu sunt in picioare. Azi e ziua in care vine posta si eu sunt tare nerabdatoare sa vad daca am fost admisa la „Blue Way”. Este o scoala de vara. Poate credeti ca am inebunit. Cine ar vrea scoala vara? Va spun ca ati vrea si voi daca ar fi o scoala de muzica. Trei luni in care repeti si te perfectionezi, iar la final, la spectacolul de la sfarsit, cartigatorul primeste o bursa de 10.000 de dolari. Convenabil nu? Trei luni departe de parinti, prieteni noi, poate si relatii noi, experiente noi, mie una imi convine. Sa revenim insa. Ma indrept spre cutia postala de afara, iau plicurile si incep sa caut plicul destinat mie. Indata ce-l gasesc, arunc inapoi in cutia postala celelalte plicuri si ma duc in casa. Prima destinatie a fost bucataria pentru a lua un cutit sa desfac plicul. Dupa ce l-am desfacut am inceput sa citesc. Imediat ce am aflat ca am fost admisa am inceput sa sar si sa tip de bucurie. Mama, normal ca a venit tot intr-o fuga.
-Ce s-a intamplat? Unde arde?striga ea.
-Nu arde nicaieri si am fost admisa.spun eu luand-o in brate pe mama.
Aceasta imi raspunde la imbratisare si imi spune ca nici nu se astepta la alt raspuns.
-Daca merg in New York, pot sa-l vad si pe tata.spun eu cu un zambet cat toata fata.
Din pacate nu pot spune acelasi lucru si despre mama. Cand a auzit ca o sa-l vad pe tata s-a intristat. Cred si eu. Dupa atatia ani tot nu l-a uitat.

***
-Am ajuns.spune soferul taxiului.
Cobor din masina, imi iau bagajele din portbagaj si ma indrept spre intrarea cladirii. Destul de mica pentru o scoala de muzica. Las bagajul jos si incerc sa deschis usa. Nimic. Mai incerc inca o data, dar fara folos.
-Alooo! E cineva? Oameni buni, e deabia ora 22:00 p.m. si bunica se culca mai tarziu.ma adresez eu peretilor, deoarece nu era picior de om pe acolo.
Imi ridic geanta de jos, gata sa plec, cand vad un baiat care vine spre usa.
-Ne pare rau, e plin.spune el si intra inapoi in cladire.
-Hey!! Din pacate nu cred ca e atat de plin pe cat crezi.spun eu facandu-l sa se intoarca si sa-mi deschida usa. Doar atat? Nu ma ajuti cu bagajul? Ce ospitalieri sunteti.spun eu intrand in cladire.
O iau tot inainte pe hol si incep sa vad si eu miscare. Si normal ca nu am scapat de „Domnul Politete”.
-So…care este camera ta?ma intreaba el.
-315, spun eu uitandu-ma cand in stanga cand in dreapta.
Nu apuc sa-i spun ca am gasit-o ca o creata ii sare in brate. Doamne cat de disperate pot fi unele. Era o tipa creata, satena, cu o bluza rosie fara bretele, fusta de blugi scurta si in picioare niste sandale cu tocul mai mare decat un zgarienor. Ma rog daca asa ii place. Cand o cadea ii trebuie parasuta. Ii multumesc baiatului si ma duc la usa camerei. Inainte de a intra, ma uit cu coada ochiului la cei doi. Dupa cum era de asteptat ia facut vant de langa el. Dupa cum i-a sarit in brate si dupa cum a respins-o el, am senzatia ca cei doi au fost odata impreuna. Treaba lor. Intru in camera, imi las bagajul si ma bag la somn.

***
Aud ceasul cum suna, iar dupa cateva secunde acesta face cunostinta cu peretele. Imi pare rau pentru el. O viata atat de scurta. Doua zile. Ma duc destul de adormita la baie unde imi fac siesta de dimineata. Dupa ce ies, ma duc la dulap de unde imi iau o pereche de blugi cu turul lasat, un tricou gri si niste tenesi tot gri. Nu pot intarzia in prima zi. E ceva inacceptabil. Da, pe naiba. Cam asa fac mereu. Prima zi sunt o fata cuminte, dupa….nu prea. Urmez si eu holul pe care am venit aseara si in camera in care aud galagie intru. Simplu...
Mda, simplu pe naiba. Am intrat in peste zece incaperi si vad ca nu mai dau de sala care trebuie. Dupa inca vreo doua incercari, ajung si eu in sala care trebuie.
-Domnisoara, la ora asta se vine la ore?ma intreaba o voce pitigaiata.
-Imi cer scuze, m-am cam ratacit.spun eu punand mainile la spate.
-Sa inteleg ca esti noua la bord. Te rog sa te prezinti.
-Numele meu e Kamy si sper ca ne vom intelege.spun eu si apoi ma indrept spreo banca libera.
-Doamna profesoara, dar nu stim ce poate.a spus un coleg care se intampla sa fie in banca din fata mea.
Profesoara insa nu l-a luat in seama si a spus sa ma pastrez pentru alta data. Mda, ora a fost cam plictisitoare, cum sunt toate orele, dar trei ore de curs pe zi e convenabil. Cand am iesit de la ore am mers la cantina de unde mi-am luat ceva de mancare si apoi m-am dus afara. Mi-am pus tava pe un balcon sau ceva de genul si am inceput sa privesc prin curte. Deodata zaresc un baiat blond si cret care incepe sa bata cu betele de la tobe in tot ce gaseste. Desigur in tot ce gaseste si se aude. Il zaresc la un metru distanta si pe tipul de aseara cu o chitara in mana si incepe sa-l acompanieze. Usor, usor mai toti incep sa se alature. O zaresc prin multime si pe creata. Era imbracata intr-o fusta neagra cu volane si cu dantela, un maiou rosu si niste pantofi rosii. Fata asta nu se mai satura de rosu. La cat de atenta am fost la cantaretii din scoala, nu am observat ca am terminat de mancat. Pun tava pe un suport special de afara si ma duc la mine in camera. Imi scot chitara si incep sa cant.

Nan himi deulddaemyeon lucky in my life
Geudaega kkumcheoreom dagaoneyo
Seulpeo jilddaemyeon nan lucky in my dream
Geudae ddasuhage nar kkok kamssajuneyo

Eonjena ireohke useoyo nan
Sesangi himdeulge haedo
Nan cheoldae nunmureun boigo shipjin anhjyo
Nae maeum moreuneun geudaerado
Meolliseorado geudaeui geu misoreur
Kanjikhal su isseo dagaengijyo

Ulgo shipeulddaen lucky in my love
Sangsangsok geudaega meotjyeoboyeoyo
Uljeokhaejimyeon nan lucky in my world
Geudae kkumgyeolcheoreom nar kkok anajijyo

Eonjena ireohke useoyo nan
Sesangi himdeulge haedo
Nan cheoldae nunmureun boigo shipjin anhjyo
Nae maeum moreuneun geudaerado
Meolliseorado geudaeui geu misoreur
Kanjikhal su isseo dagaengijyo

Modeunge areumdawo nan neomu hangbokhangeol
Weroun sesange nan ddo nae sowoneul damayo

Eonjena ireohke useoyo nan
Sesangi himdeulge haedo
Nan cheoldae nunmureun boigo shipjin anhjyo
Nae maeum moreuneun geudaerado
Meolliseorado geudaeui geu misoreur
Kanjikhal su isseo dagaengijyo

Geudae hangeoleumman dagawayo

Deodata, aud un ciocanit in usa, iar cand imi ridic privirea il vad pe „Domnul Politete”. Las chitara si-l intreb ce vrea.
-Eu doar…ce ai cantat mai devreme?ma intreaba el in timp ce intra in camera.
-Nimic, nu e nimic.spun eu in timp ce ma ridic si ma indrept spre usa.
-Si, acum, „Cenusareasa” paraseste balul.spune el facandu-ma sa-mi intorc privirea.
-Printesa ta poarta rosu si in cap are lana, nu par.
-Cheslea? A fost ceva, dar s-a terminat.
-Mda, poate pentru tine, dar pentru ea e cu totul invers.
Dupa ce spun asta il trag de geaca si-l dau afara din camera.”A fost ceva, dar s-a terminat.” , toti spun asta. Ce scuza veche. Toti sunt la fel. Toti sunt niste profitori. Nimeni nu vrea o relatie serioasa, doar aventuri de-o noapte. Dau la o parte aceste ganduri si adorm.

***
Dimineata urmatoare, avand in vedere ca nu mai aveam ceas, m-am trezit pe la zece. Mi-am facut siesta de dimineata m-am imbracat si m-am dus la restul orelor. M-am asezat si eu in ultima banca. Ceea ce nu am observat a fost ca aveam un profesor nou.
-Domnisoara, sper ca ai o scuza plauzibila pentru intarzierea ta.spune profesorul intreptandu-se spre banca mea.
-Dap…cainele mi-a mancat tema.spun eu foarte serioasa facandu-i pe toti sa rada.
-Deci asa. Si totusi, daca nu te supara intrebarea, care a fost tema?ma intreaba profesorul punand mainile in san.
-Astazi trebuia sa arat ce pot, defapt sa arat de ce am fost aleasa sa vin aici. Spre nefericirea mea partitiura a zburat pe geam si dusa a fost. So…azi nu pot canta.
Dupa ce spun asta ma asez in banca. Dap, mare greseala. Proful m-a ridicat de umarul de la tricou si m-a dus in fata clasei…so…am dat de dracu. Tot ce mai ramane de facut este sa cant, insa partea nasoala este ca nu stiu ce...sau, poate ca stiu.

Llama no importa la hora que yo estoy aqui
Entre las cuatro paredes de mi habitacion
Y es importante al menos decirte que esto de tu ausencia duele
Y no sabes cuanto

Ven aparece tan solo comunicate
Que cada hora es un golpe de desolacion
Es demasiado aburrido no estar a tu lado

Ven que mi alma no quiere dejarte ir
Que los minutos me asechan aqui todo es gris
Que alrededor todo es miedo y desesperanza

Ven que nunca imaginaba como estar sola
Que no es nada facil cuando te derrotan
Que no se que hacer que aqui no queda nada de nada

No me enseńaste como estar sin ti
Y que le digo yo a este corazon
Si tu te has ido y todo lo perdi
Por donde empiezo si todo acabo
No me enseńaste como estar sin ti
Como olvidarte si nunca aprendi

Llama y devuelveme todo lo que un dia fui
Esta locura de verte se vuelve obsesion
Cuando me invaden estos dias tristes
Siempre recuerdo mi vida
Yo como te amo

Ven que mi cuerpo la pasa extrańandote
Que mis sentidos se encuentran fuera de control
Es demasiado aburrido no estar a tu lado

Ven que nunca imaginaba como estar sola
Que no es nada facil cuando te derrotan
Que no se que hacer que aqui no queda nada de nada

No me enseńaste como estar sin ti
Y que le digo yo a este corazon
Si tu te has ido y todo lo perdi
Por donde empiezo s todo acabo
Como olvidarte si nunca aprendi
No me enseńaste amor como lo hago sin ti

No me enseńaste como estar sin ti
Y que le digo yo a este corazon
Si tu te has ido y todo lo perdi
Por donde empiezo si todo acabo
Como olvidarte si nunca aprendi

No me enseńaste como estar sin ti
Y que le digo yo a este corazon
Si tu te has ido y todo lo perdi
Por donde empiezo si todo acabo
Como olvidarte si nunca aprendi

No me enseńaste como estar sin ti
Y que le digo yo a este corazon
Si tu te has ido y todo lo perd?
Por donde empiezo si todo acabo
Como olvidarte sï nunca aprendï

Dap, i-am lasat cu gura cascata. Doar nu credeau ca vine aici vreo afoana. Ma rog. Fiecare cu ce-l doare. Spre fericirea mea, cand am terminat de cantat s-a sunat de iesire. Maine este miercuri...hmm…ce as putea sa fac? Stiu. Cred ca o sa-i fac o vizita tatei. Din cate stiu de la mama, el este in New York cu afaceri. Mi-a mai zis mama ca-i place luxul, ca e fiu de domn, oare ce mi-a mai zis? Aaa da, mi-a mai zis si pe unde are casa. Daca mi-as aminti macar. A zis ceva despre o strada cu vile, o casa mare, gradina mare…a mai spus ceva? In timp ce eu eram cufundata in gandurile mele, am dat peste cineva.
-Imi pare rau, spun eu ridicandu-mi privirea si observand ca e tipul cu care ma intalnesc atat de des si al carui nume nu-l stiu.
-Dau cam de multe ori peste tine.
-Apropo, eu sunt Kamy…
-Jay, unde te grabesti asa?
-Intr-un cartier de vile. Cel mai luxos de pe aici.
-E la cateva strazi distanta, te ajut?
Nu spus nimic, ci doar afisez un mic zambet si imi continui drumul. Iesim amndoi din institutie si ii spun ca-mi este calauza. Dupa ce mergem la stanga, la dreapta, la stanga, la dreapta si tot inainte, dam peste un cartier diferit de celelalte. De ce spun diferit? Pentru ca erau numai conace.
-Stii, daca vrei, poti sa…dar nu apuc sa-mi termin propozitia, deoarece cand am intors capul am observat ca eram singura. Halal ajutor.
Incep sa inaintez si sa ma uit cand in stanga, cand in dreapta. Familia Armstrong, Familia Somerhald si inca alte zeci de nume necunoscute. Intr-un final dau si eu peste numele cautat: Stevenson, Familia Stevenson. In timp ce stateam eu la poarta si ma uitam la „palatul” din fata mea, imi ia cineva privelistea.
-Va pot ajuta cu ceva?ma intreaba barbatul care cred ca era portarul.
-As dori sa vorbesc cu domnul Stevenson.spun eu cu putina sfiala in glas.
-Aveti programare?ma intreaba il in timp ce-mi da drumul la poarta.
-Din pacate nu, dar trebuie sa-i spun ceva important, care i-ar schimba radical viata. Acum nu stiu daca in bine sau in rau.
-Domnisoara, mai rau ca acum nu are cum. Sa spun doar ca viitoarea sotie e putin imprevizibila.
Incepem amandoi sa radem, dar nu foarte zgomotos, deoarece eu poate as fi fost data afara in suturi, iar domnul ar fi putut fi concediat. Acesta m-a condus pana la usa conacului, iar apoi s-a intors la postul sau. Destul de amabil. Credeam ca o sa fiu primita altfel, avand in vedere ca tata e englez. Vreau sa sun la usa, dar ce o sa spun?”Aaa…buna ziua, eu sunt fiica domnului Stevenson.” Mda, nici eu nu as crede. Vreau sa plec, dar dau peste cineva.
-Imi pare rau.spun eu ridicandu-mi privirea.
Raman insa uimita. Un baiat cam de aceeasi varsta cu mine, brunet, ochii negri, abdomen bine lucrat. Stati linistit ca nu l-am dezbracat ca sa vad asta. se observa prin maieul mulat pe trup. Off Doamne, ce bunaciuni lasi tu pe lume. Daca tipu asta locuieste aici, atunci am dat de lada cu aur. Dar daca e baiatul lui tata? Atunci se pare ca am dat doar de lada, caci aurul a fost luat. Dar…daca nu e? Daca e prieten cu fiul lui?
-Te ajut cu ceva?ma intreaba el ridicand spranceana.
-Il caut pe Domnul Stevenson.raspund eu incercand sa ascund foaia pe care scria numele.
-E cam doua si jumatate, deci cred ca e acasa. Urmeaza-ma.spune el in timp ce deschide usa si ma lasa pe mine sa intru prima.
Ce gentil. Daca toti ar fi asa. Oare saruta bine? E la fel de bun la pat pe cat de bun e? Eee…se pare ca raspunsul la aceste intrebari nu le voi putea afla niciodata. Acesta ma conduce pana in fata unei usi mari, unde intra fara nici un pic de retinere. Intru si eu destul de sfioasa si…


Sfarsitul primului capitol…


~~Va urma~~


Jay - http://img1.bdbphotos.com/images/orig/0/...clflco.jpg

[Akane Hime]

Buna, Am ajuns si eu pe la fic-ul tau.
Ce pot sa spun...destul de interesant, chiar daca e primul capitol.
Greseli si de astea nu prea am vazut douar una "Ccine".
Cred ca a fost doar o mica greseala de tastare, se rezolva. A da si in multe locuri, in loc de virgula ai pus punct. Ai grija.
Titlul e destul de captivant ce sa spun...
Pana acuma e ok.
Cand pui continuarea sa ma anunti, bine?

Ja ne

[Zuzy Is Angell]

so.....am ajuns si cu al doilea capitol....of of of lenea asta ce fac din om ;))


Capitolul II

Intru si eu destul de sfioasa, iar in fata unu birou am observat o persoana de sex masculin care semana destul de mult cu mine. Defapt eu semanam destul de mult cu el.
-Tata, te cauta cineva.spune baiatul cel politicos, care m-a lasat pe mine sa intru prima in casa; eu, o necunoscuta. A spus ca are sa-ti zica ceva important.dupa ce spune asta paraseste incaperea.
-Te rog sa iei loc, spune barbatul aratand cu mana spre un fotoliu din piele maro.
-Multumesc.spun eu asezandu-ma.
-Imi pari foarte familiara.spune el ridicandu-se din scaunul sau cel confortabil si venind pe partea mea. Ochii aceia, culoarea parului, toate imi sunt foarte familiare.spune acesta invartindu-se in jurul meu.
Normal ca-ti sunt foarte familiare, deoarece sunt fiica ta, logic…sau nu prea, deoarece el nu stie ca are o fiica. Trag aer in piept si ii spun ca ma numesc Kymura Kamelia Harrison. La auzul numelui de Harrison, pima lui intrebare a fost daca o cunosc pe Lidia Harrison. M-am uitat pret de cateva secunde la el si i-am spus ca e mama mea. Acesta a facut ochii mari cat cepele si s-a dus inapoi pe scaunul sau.
-Deci, Lidia s-a recasatorit?ma intreaba el rezemandu-se de scaun.
-Pai, nu chiar. Mama dupa ce v-ati despartit nu si-a mai refacut viata.spun eu lasand capul in jos.
-Asta inseamna ca…tu…tu esti fata mea?ma intreaba el foarte uimit.
Ce spun eu aici. Normal ca era uimit, cine nu ar fi fost? Deodata o femeie de vreo treizeci si ceva de ani intra pe usa, imbracata intr-un costum alb format dintr-o fusta si un sacou, cu parul prins intr-un coc si purtand in picioare niste pantofi crem. Mda, si strabunica avea gusturi mai bune la pantofi. Aceasta nici nu ma baga in seama, ci se duce direct la tata pentru ai spune ca trebuie sa se pregateasca pentru sedinta. Dupa ce a aparut „Doamna pantofi frumosi” a mai aparut o baba, care era destul de urata. Cred ca era maicasa. Mda, vise. I s-a adresat tatei cu „fiule”…so…e bunicamea. Dupa cum era si normal, nu m-au bagat in seama. Ma ridic dupa scaun si vreau sa plec, dar sunt oprita de glasul tatalui meu care ma intreaba daca mama stie ca sunt aici. Ii raspund ca stie si ca ea mi-a spus unde sa-l gasesc. Nu apuc sa fac urmatorul pas ca aud un: „De acum in acolo vei sta aici.”. Ma intorc la o suta optzeci de grade si incep sa ma uit cand la el, cand la cele doua femei de langa el. Acesta ii spune mamei sale sa ma conduca la camera mea. Aceasta imi deschide usa si prin asta inteleg sa inaintez. Ies pe usa, o astept pe doamna si apoi urcam la etaj. In timp ce inaintam pe holul care parca nu se mai termina, observ o usa intredeschisa. Ma uit cu coada ochiului si il observ pe gentleman-ul meu cu un prosop in jurul taliei si unul dupa gat. Ah Doamne!!! De ce ma chinui? Ma rog, imi readuc privirea inainte si observ ca doamna Stevenson deschide o usa. Bag capul pe usa destul de sfioasa si incep sa explorez camera din priviri. Era de doua ori cat dormitorul meu de acasa. Dupa ce intru in camera aud cum usa se inchide…so…sunt singura. Imi arunc gentuta pe pat si apoi ma trantesc si eu. Ooo Doamne, am murit si am ajuns in rai!! Cred ca o sa se duca sa-mi aduca si lucrurile. Stai! Lucrurile mele? Cu scoala cum ramane? E, asta e. Acum am alte preocupari: sa investighez casa, sa aflu cat mai multe despre cucoana aceea, sa aflu cate ceva si despre scumpul meu fratior si multe altele. Intru in baie si raman cu gura cascata. Culorile erau asemanatoare cu cele ale camerei, un maro inchis cu crem. In peretele din fata usii era cabina de dus, langa era chiuveta, in partea stanga era cada, si in dreapta era un cuier cu vreo trei halate. Intru la dus si acolo raman timp de vreo ora. Cand ies, imi iau pe mine un halat si ies din baie. Eu cum nu prea stiam regulile casei, am iesit in halat prin casa. Cobor cateva trepte si-l vad pe fratiorul meu cum urca. Acesta isi ridica privirea si ramane uimit cand ma vede.
-Am ratat eu ceva?spune el inca uimit.
-Poate, nu stiu, depinde.
-Tu in halat in casa mea? Sa inteleg ca trebuie sa coboare si Clarissa?
-Clarissa? Cine e?intreb eu punand mainile in san.
-E clar ca nu esti vreo prietena de-a ei. Clarissa e fiica scorpiei care vrea sa se insoare cu tata. In orice caz, asta se va intampla doar peste cadavrul meu.spune el destul de serios.
-Aha, sa inteleg ca e sora ta.
-Nu cred ca ai inteles ce am zis mai devreme. O sa se marite aia cu tata doar peste cadavrul meu, dar de ce spun eu chestiile astea unei straine?
-Nu cred ca sunt chiar o straina. Sa spunem ca sunt o prietena de familie.spun eu si apoi cobor jos, unde ma duc in biroul tatei.
Intru in birou si vad ca scorpia aia era acolo. De ce ii spun scorpie? La cum arata ea voia doar banii tatei. Tata o lasa sa vorbeasca acolo si ma intreaba daca mi-a placut camera. Dau din cap afirmativ si ii spun ca as vrea sa ma duc sa-mi iau lucrurile. Acesta imi spune in urmatoarea fractiune de secunda ca s-a ocupat de asta. Afisez un mic zambet, dar acesta dispare cand o aud pe scorpie intrebandu-l:
-Cine este aceasta tarancuta?
Tarancuta? Tarancuta este ea. Eu sunt din Los Angeles, deci nu cred ca sunt vreo oarecare, care nu stie ce e ala telefon mobil. Il scutesc pe tata de introducere si ii spun ca ma numesc Kymura Kamelia Harrison si sunt fiica domnului Stevenson. Aceasta face ochii cat portocalele, dar nu dureaza mult ca incepe sa rada.
-Domnisoara, cum poti spune aceste afirmatii? Stiti ca puteti sa mergeti la inchisoare pentru asta?ma intreaba ea crezand ca nu stiu.
-Sunt minora…so. Oricum nu sunt afirmatii aruncate la intamplare. Mama mea a fost casatorita acum saisprezece ani cu domnul Stevenson.
-Cum poti sa-i spui tata cuiva al carui nume nici nu-l stii?spune aceasta destul de revoltata.
-Henry Stevenson, lord al Marii Britanii, tatal lui a murit in anul in care mama era insarcinata cu mine. De atunci tata a luat toate responsabilitatile. Henry, aici de fata, si mama mea, Lidia, s-au casatorit in India. Au fost acolo casatoriti de un preot. So, sunt fiica Lordului Henry Stevenson.
Dupa ce am spus asta am observat pe chipui lui Hanry un mic zambet. Cred ca o vedea pe mama prin mine. Ma uit apoi si la vipera de langa el si observ ca mai avea putin si exploda. Ies din incapere, ma duc si ma imbrac, iar apoi cobor in gradina. In timp de ma plimbam auzeam niste focuri de arma. Ma indrept spre locul de unde se auzeau si o observ pe doamna Stevenson cu o pusca in mana. Pentru a nu trage concluzii pripite, ma mai uit cateva minute si observ ca trebuia sa nimereasca niste disuri aruncate de catre cineva. Ma apropii, dar inainte de a spune eu ceva, aceasta ma intreaba ce mai face mama.
-O cunoasteti pe mama?mda, ce intrebare stupida.
-Sa spunem ca am luat parte la momentul in care aceasta a plecat.spune ea si apoi se uita la mine. Recunosc ca pe atunci nu o aveam la suflet, dar Lidia era un inger pe langa Miranda, ea cauta sa puna mana pe averea fiului meu. Pe atunci, plecarea Lidiei credeam ca e ceva bun, dar de atunci, fiul meu s-a schimbat. Poate cu venirea ta o sa se schimbe.spune aceasta cu un zambet pe fata in care se putea vedea increderea ce o avea in acele cuvinte.
Ii raspund si eu printr-un zambet si aceasta imi da pusca. Eu? Sa trag? Nu prea cred. Aceasta ii spune domnului care era la zece metri de noi sa-i dea drumul si eu neexperimentata cum eram, imediat ce am tras am picat la pamant. Aceasta incepe sa rada si ma ajuta sa ma ridic. Deodata il aud pe batranul ce arunca acele discuri cum striga o persoana pe nume Grace. O vad pe batrana cum se indeparteaza de mine, dar nu inainte de a-mi spune ca cina este la ora optsprezece. Destul de ospitalieri pentru niste englezi. Dupa ce pleaca, ma mai plimb prin gradina si apoi ma asez pe o bancuta. Daca as fi avut acum chitara la mine, ar fi fost mai usor.
-Vad ca stii din ce in ce mai bine lucrurile pe aici.
Imi ridic privirea si observ ca era gentleman-ul.
-Mda, se poate spune si asa. Apropo, cum te numesti?il intreb eu dandu-ma la o parte sa se aseze si el.
-Zayn, iar tu esti?ma intreaba el asezandu-se.
-Numele meu e Kamelia Harrison.
-Prea lung. O sa-ti spun Kam.
Acesta se apropie din ce in ce mai mult pana ce fetele noastre sunt la cativa centimetri distanta. Deschid gura pentru a spune ceva, insa fraza im este taiata de buzele sale ce sunt lipide de ale mele. Nici nu ma cunoaste si deja ma saruta. Tipic masculin. Acesta incearca sa-si introduca limba in gura mea printre buzele intredeschise insa ma dau inapoi. Acesta se opreste si inainte sa spune ceva se aude o voce subtire.
-Tipic tie, te saruti cu orice fata iti pica in cale.
Ma uit in sus si observ o tipa blonda cu ochii albastri si cu o coafura destul de ciudata in cap.
Zayn ia de jos o pietricica si o aruncca spre blondina. Aceasta inchide repede geamul, pietricica oprindu-se in el. sa inteleg ca aceea era Clarissa, fiica Mirandei. Semanau leit.

Sfarsitul capitolului doi

costumul - http://www.totulpentrufemei.ro/imagini/1...20dama.jpg
pantofii - http://1.bp.blogspot.com/_0p7qvdouArA/TA.../crem6.jpg
Henry Stevenson (tata) - http://ucesy-sk.happyhair.sk/celebrity_i...t1m209.jpg
Miranda - http://www.mujer.ro/images/stories/beaut...niston.jpg
Grace (bunica) - http://i.telegraph.co.uk/multimedia/arch...85246c.jpg
Kymura Kamelia Harrison (eu) - http://www.vedete-monden.com/wp-content/...paper2.jpg
dormitorul meu - http://www.everythingsimple.com/wp-conte...anur78.jpg
baia mea - http://theheavenlyhome.com/wp-content/up...-costs.jpg
Clarissa - http://www.bbc.co.uk/pressoffice/images/...t_cole.jpg
Zayn - http://www.onedirection.net/wp-content/u...irport.jpg

[Akane Hime]

Hey, mersi ca mai anuntat.
A fost destul de interesant capitolul. Nici nu credeam ca o so primeasca asa de repede pe Kam printre ei. Si ai avut dreptate Miranda si Clarisa sunt niste scorpii. Interpretezi destul de bine sentimentele lor. Asta-i putin clar.
Si din nou ai avut aceasi greseala. Ai pus punct in loc de virgula. Eu iti sugerez sa fi mai atenta si sa citesti de cateva ori capitolul inainte de a posta (nu-ti fa griji, pentru ca si eu am cateva greseli de neatentie :P).
Si din greseala, presupun ca ai pus spatiu unde nu trebuia. Adica, ai un cuvant, iar pe langa el mai ai si o litera de la celalalt cuvant. Asa distrugi armonia.
Deci, mare grija in continuare...
Pana acuma ii destul de interesant. Sa ma anunti cand pui continuarea!

Ja ne

[Zuzy Is Angell]

hei....am revenit si eu pe aici dupa o lunga perioada de timp :D sper sa va placa acest capitol :*


Capitolul III

Semanau leit. Ambele se bagau unde nu le fierbe nasu. Daca ar avea nasul mai mare si parul mai ciufulit, ar arata exact ca o vrajitoare. Mda, stiu sunt cruda, dar asta e purul adevar. Ma ridic dupa canapea si ma duc in casa. In timp ce inaintez pe holul care parca nu se mai termina, observ ca usa camerei lui Zayn era intredeschisa. Nu-mi ia nimeni gatu daca ma uit putin nu?
-Wow.
Acesta a fost cuvantul cand i-am vazut camera. Culoarea prodominanta era albastru, iar jumatate din peretele stang al camerei era geam. Patul era in partea dreapta a camerei, drept in fata avea sifonierul, televizorul era asezat pe o masuta mica oblica cu patul, pe jos avea vreo doua perne si pachetul cu tigari. Tipic baietilor e dezordinea, dar camera lui era destul de ingrijita. Cum te uitai in stanga mai era o usa care ducea la baie.
-Frumos nu?spuneo voce care venea din spatele meu.
Era Zayn care tocmai intra in camera. Pune mainile in san si ma intreaba cine mi-a dat voie sa intru in camera.
-Pai, nimeni. Usa era intredeschisa si mi-am permis sa intru.spun eu in timp ce ma indrept spre usa.
-Curiozitatea a ucis pisica.
Dupa ce a spus asta a inchis usa. Mda, nu foarte ospitalier. Ma indoiesc ca acesta are prieteni. Aud o voce care ma striga si cobor jos. Acolo il vad pe tata cu bagajele mele. Zambesc si apoi ii multumesc. Nu apuc sa urc doua trepte ca acesta spune ca maine are o intalnire si daca vreau sa merg cu el. Stau cateva secunde pe ganduri si apoi ii spun ca mi-ar placea. Urc scarile si ma duc in camera pentru a despacheta. Defapt…de ce sa despachetez? Eu vreau sa-mi redecorez camera… O sa le las asa pana redecorez. Ma uit la ceas si vad ca era deja ora optsprezece. Cobor jos si incep sa ma uit cand in stanga cand in dreapta, nestiind unde este bucataria. Inchid ochii si incep sa ascult cu atentie ce se petrece in jurul meu. Aud multa galagie ce vine din stanga asa ca intru pe a doua usa. Nu am intrat pe prima deoarece acolo era biroul tatei. Se pare ca nu nimerisem unde trebuie. Erau vreo doi bucatari un majordomn si doua servitoare.
-Nu va suparati, ati putea sa-mi spuneti si mie unde se tine masa?intreb eu afisand un zambet nevinovat pe fata.
-Urmeaza-ma.spune o femeie mai plinuta cu o tava in mana.
Aceasta iese pe o alta usa care duce intr-o sala unde se afla o masa mare si unde toti erau asezati la ea. ii multumesc doamnei si ii salut pe cei de la masa. Ma asez langa bunica mea si incep sa studiez fiecare persoana in parte. Clarissa si mama ei imi aruncau fulgere din priviri dar nu le-am luat in serios.
-Tata, ai putea sa-mi spui cine este aceasta taranca si de ce sta la masa cu noi? Servitorii trebuie sa stea la bucatarie.spune Clarissa cu un accent enervant.
-In primul rand nu este servitoare si in al doilea rand invata bunele maniere.imi ia apararea Grace.
Vad pe cineva cum se aseaza langa mine si observ ca era Jaicob. Zambesc in sinea mea si apoi ma uit la Clarissa cum suna dintr-un clopotel. In momentul ala observ o alta servitoare, de data aceasta una mai slabuta si cu o fata de vipera cu vine la ea, iar aceasta ii spune ceva la ureche si apoi zambeste la noi. Cate fite pe capul ei.
-Si? Ai de cand sa stai mult pe aici?ma intreaba Clarissa servindu-se din platoul cu friptura.
Cand a auzit intrebarea Jaicob si-a intors privirea spre mine.
-O sa stau atat cat este nevoie.spun eu taind friptura.
-Si cam cat este nevoie?continua ea cu un zambet insuportabil.
-E la interogatoriu cumva?o intreaba Jaicob. Mie ca o sa stea mai mult pe aici decat o sa stai tu.
-Zayn!!striga tata la el.
De ce a strigat? Are dreptate. Mi-e ca peste doua luni o vad cum pleaca cu coada intre picioare. Ma uit cu coada ochiului la Zayn care manca linistit. Eu daca eram in locul lui, ori ma luam in gura cu tata ori plecam de la masa. E puternic baiatu. Acum ce subiect sa abordam? Cand eram la masa cu mama, mereu discutam despre ceva. Oare ei nu fac la fel? Doar stau si mananca? Cred ca o sa am de lucru cu ei.
-Si unde inveti?ma intreaba Miranda cu un aer de mare doamna.
-Sunt la Liceul de Arte din L.A., clasa a X-a B, astazi am intrat la Blue Way.
-Ha, cea mai proasta scoala de arte din oras. De ce te-ai mai inscris la ea daca e doar pe timp de vara? Pentru premiul de la sfarsit?ma inteapa ea sperand ca voi afirma.
-Nup, mama are un salariu foarte bun, nu am nevoie de acei amarati 10.000 de dolari.spun eu cu un zambet mare pe fata.
-Daca nu merge la scoala unde merge fiica ta inseamna ca e o scoala proasta?intreaba Zayn in timp ce se sterge pe maini si se ridica de la masa.
-Treci imediat la loc, spune Miranda cu o voacea putin ridicata. Nu stii care sunt regulile? Ma asteptam de la aceasta tarancuta, nu de la tine.
-Am treaba.spune el si apoi iese din camera.
Beau o gura de suc de portocale si apoi ma ridic si eu. Miranda vrea sa spuna ceva, dar se opreste cand il vede si pe tata ca se ridica. Urc scarile,iar cand ajung la etaj aud cum cineva canta la chitara. Simt cum cineva imi pune mana pe umar, iar cand ma intorc il vad pe tata. Acesta imi face semn sa tac si sa-l urmez.

Sfarsitul celui de-al treilea capitol