Contur de sange [+16]

[Papple]

Am sa fac pentru inceput cateva precizari:

1.Este primul meu fic desi sunt de ceva timp membru al acestui site. 2.Nu ma deranjeanza niciun fel de critici atata timp cat sunt constructive. 3.Nu solicitati schimbarea atitudinii personajelor sau influentarea povestii pentru ca nu intentionez sa iau in considerare asemenea sugestii.

Capitolul 1

Ma aflu in aeroport cu un bilet spre Mexic in mana, intrebandu-ma neincetat ce caut eu aici. O astfel de hotarare era de o importanta cruciala in libertatea mea dar presiunea cu care ma apasa impunea o serie de regrete.Totul a degenerat dupa castigarea unui concurs prin care un jurnalist avea sansa sa lucreze cu o firma din strainatate. Acum sunt in asteptarea avionului cu o usuara indoiala in privinta faptului ca am consimtit o decizie de un asemenea calibru.Nici nu apuc sa ma cufund bine in propiile ganduri ca imi si tiuie in urechi un sunet specific zonei:

-Ding dong…Pasagerii care asteapta imbarcarea cu avionul spre Mexic sunt rugati sa se prezinte la puntea 1.

Acesta e avionul meu.Cu o oarecare ezitare necorespunzatoare promptitudinii mele uzuale ,conclud sa-l prind exact la momentul oportun.O clipa de intarziere ar fi culminat cu o alta sansa ratata si pot spune ca au fost sacaitor de multe in viata mea boema.

Dar sa ne intoarcem la momentul de fata .Nu am fost niciodata cu avionul si e prima data cand merg intr-o tara straina. Mentionand aceste mici detalii,puteti deduce cu certitudine emotia si nelinistea cotropitoare care m-au acaparat din clipa in care am pasit la bordul avionului ,in drumul meu spre locul rezervat.Nu va ascund nici scenariile dedícate zilei de fata, care m-au bantuit cu o seara in urma,plasmuiri ale debordantei mele imaginatii, care daca ar fi avut potentialul de a deveni realitate s-ar fi transfigurat in veritabile umiliri.Cea mai putin stanjenitoare sau as putea spune acceptabila repercursiune a fricii mele de neclintit ar fi fost probabil impiedicarea mea de treptele avionului.

Incerc sa imi potolesc starea precipitata si paranoica ,specifica intr-o masura oricarui calator novice, uitandu-ma pe fereastra avionului la nori.
Ce albi sunt si atat de pufosi! Pacat ca avionul in zborul sau, ii spulbera pe toti. Desi nu au o consistenta compacta,fiind mai mult o masa imprastiata pot spune ca au un contur bine determinat,parand chiar imaculat si de o precizie profesionala in ochii mei incarcati de o oboseala proprie orei tarzii.Uitandu-ma la norisori ajung in cele din urma cuprinsa in mrejele unui somn profund cerut cu atata indarjire de corpul meu suprasolicitat.Ratacind in dimensiunile visului aducator de o liniste covarsitoare,in armonie cu peisajul in care zaboveam si cu dispozitia mea de spirit, orice schimbare,indiferent de intensitatea sau natura sa ar fi avut un impact profund asupra starii mele de reverie ,destramandu-mi contemplarea si trezindu-ma intr-un mod brusc si nemilos la realitate.Ceea ce s-a si intamplat cand zgomotul starnit probabil de foirea unui copil neastamparat caruia i-am remarcat obraznicia cu mult inainte de a adormi,-pe cand ii punea in poala mamei lui o compozitie ce aducea izbitor de mult a gem de mure -a reusit sa se infiltreze in micul meu refugiu.Insa,in momentul cand ochii mei s-au deschis spre a intampina micul nenorocit cu o cautatura maniosa care sa imi exprime clar intentiile ostentative,am avut consternarea de a realiza ca singurul freamat era produs de o stewardesa care parea deranjant de preocupata sa ma trezeasca.In jurul meu nu se mai zarea niciun om si, desi eram indeajuns de constienta incat sa intuiesc ca plecarea lor se datora faptului ca am ajuns in cele din urma la destinatie,situatia imi conferea strania senzatie ca as fi fost cine stie ce contagioasa care , ca si consecinta a incurabilei boli de care suferea era acum aflata in carantina.Presupun ca si felul in care stewardesa ma privea,juca un rol semnificativ in impresia proaspat instigata.La un moment dat ,tacerea fu risipita :
-Era si cazul sa va treziti.Ati motait timp de o buna bucata de vreme.Nici nu stiti cata rabdare am avut cu dumneavoastra.De obicei le torn adormitilor o galeata de apa in cap sa le amintesc ca un avión nu este hotelul la care te stabilesti sa ai la noapte un acoperis deasupra capului cand esti in zona cu afaceri imobiliare si casa ta e la o mila departare.

Aveam in fata prototipul femei tafnoase,si,cum nu imi ardea de alte polemici categorice, am hotarat ca nu voi avea nicio
remuscare daca grabesc pasul si cobor grabita treptele avionului .In clipa in care talpile mele au stabilit contactul cu solul ,m-a strafulgerat inopinantul simt ca am calcat pe teritoriu strain,nebulos si ostil,dar imprejurarea nu era indeajuns de inoportuna pentru a ma descuraja si a ma constrange sa-mi reevaluez posibilitatile.Stiam ca putea fi única posibilitate evaziva de care beneficiam ,singura modalitate prin care reuseam sa ma reprofilez,sa ajung inca o data la stadiul de obscuritate.Dar nu era momentul pentru astfel de cugetari,trebuia sa imi amintesc constant ca nu ma aflam aici in scopul tratarii unui reportaj de senzatie,aveam un motiv incarcat de substantial mai multa insemnatate.Trebuia se evadez si timpul efemer de care dispuneam nu imi aloca prilejul sa sovai.Asa ca m-am avantat in incercarea de a atrage atentia unui taxi,iar in clipa imediat urmatoare o portiera se deschide inaintea mea,intampinandu-ma vocea unui autentic mexican:
-Bamonos señorita!A donde?
-Aaaaa…Espera un minuto! reusesc sa ingaim in timp ce ma strecor in neincapatorul vehicul.

Caut in geanta adresa scrijelita pe un biletel. Ii intind hartiuta mototolita falsificand un zambet sfios pe fata. Taximetristul imi intelege intentia si porneste viguros masina.Avand la dispozitie un mic ragaz de cand cu initierea obositoarei mele evadari ,am decis sa imi ingadui o scurta destindere.Ma descotorosesc de fularul si geaca care mi-au conferit ceva protectie pe timpul asta cainos de ianuarie si pornesc intr-o cautare meticuloasa a dictionarului englez-spaniol ce avea sa constituie talismanul meu pretios pe timpul sederii mele in Mexic.Numai ca o scurta reflectie a imaginii mele in oglinda retrovizoare ma sileste sa abandonez intentia de moment.Arunc o noua privire asupra oglinzii si constat cu stupoare ca zilele acestea m-au afectat mai mult decat le-am dat credit.Eram schimbata!

[Diz]

Te rog sa treci pe la Reguli generale Fan Fiction si de asemenea pe la Ghidul incepatorului si sa te conformezi. Nu este mult de citit, si trebuie aplicate de fiecare data cand mai postezi ceva, indiferent daca este oneshot sau poveste in sine.

Multumesc.

[Hetalia]

Buna! Iti multumesc mult pentru comentariul de la Flavius!
Acum, in ceea ce priveste povestea ta. In primul rand as vrea sa-ti spun ca Diz, lasandu-ti mesajul, s-a referit probabil la faptul ca trebuie pus un fel de disclaimer inainte de poveste, ceva de genul asta:
Varsta minima:
Gen:
Limba:
Observatii cu privire la continut:
Tipul de comentariu solicitat:
__
Cat despre poveste, pot spune ca m-a incantat. Actiunea este frumos conturata, iar descrierea este bine proportionata. Adica, nici nu te-ai apucat sa scrii sub ce unghi porneste avionul sau cu ce viteza merge taxi-ul, nici nu ai inceput sa enumeri niste actiuni la nimereala, masinal. Este exact cum trebuie din punct de vedere al actiunii.
De asemenea, realismul cu care descrii este de admirat, pentru ca cel mai greu lucru pentru cineva care scrie, este sa fie realist in actiuni tipic umane, chiar daca povestea poate contine lucruri fantastice. Din perspectiva realismului, mi-a placut foarte mult sentimentul pe care l-a incercat fata cand a pasit pe un pamant strain. Desi nu l-ai descris, siimpla lui mentionare confera un plus de rafinament si profunzime realista. Foarte frumos!
Mi-a placut foarte mult fraza asta: "O clipa de intarziere ar fi culminat cu o alta sansa ratata si pot spune ca au fost sacaitor de multe in viata mea boema.", pentru unii este greu de formulat in felul asta, tocmai de aceea mi se pare mai speciala. Iar aceasta, dezvolta frumos imaginatia cititorului: "Ce albi sunt si atat de pufosi! Pacat ca avionul in zborul sau, ii spulbera pe toti". Forma acestei fraze este buna de luat exemplu si pentru celelalte, este mai simpluta si mai usor de patruns.
La fel, au existat si multe alte fraze care, din punct de vedere al sensului si al continutului (desi forma este putin greu de patruns de prima data) sunt foarte frumoase si se vede ca ai pus in ele tot ce ai mai bun.

Acum, un pic de critica in sens negativ (sper sa fie constructiva) :P:
ar trebui sa folosesti mai putine neologisme intr-o fraza, pentru a nu-i diminua efectul artistic. Iti dau trei exemple: "in privinta faptului ca am consimtit o decizie de un asemenea calibru", "Cu o oarecare ezitare necorespunzatoare promptitudinii mele uzuale ,conclud sa-l prind exact la momentul oportun.", "pe cand ii punea in poala mamei lui o compozitie ce aducea izbitor de mult a gem de mure -a reusit sa se infiltreze in micul meu refugiu". Aici ar fi sunat mai artistic daca ai fi folosit cuvinte mai uzuale in locul unora dintre neologisme. In plus, folosirea abundenta a neologismelor, ingreuneaza intr-un fel citirea. Oricum, aceasta nu este o greseala majora. Nu iti afecteaza talentul scriitoricesc, dar, cum am mai spus, ingreuneaza parcurgerea textului, si face cititorul sa renunte usor la lecturare lui, ceea ce-l face sa piarda o esenta frumoasa a povestii.

Din punct de vedere al actiunii generale, ficul pare sa promita multe. Asta e bine. Stiu ca, in general, primul capitol este cel care atrage cititorii, dar nu este exclus ca, odata cu evolutia povestii, curiozitatea multora sa se deschida.

Succes in continuare si astept next-ul. Sorry pentru critica meticuloasa, dar sper ca iti va folosi. Se ya!