O ultima lacrima de sange pe o petala de trandafir

[MooN.]

Hey, thx pentru comentarii! Am venit cu capitolul trei sper sa fie pe masura asteptarilor voastre. L-as fi postat doar saptamana vitoare sau peste doua saptamanii, dar l-am terminat mai repede decat m-as fi asteptat... so hope you like it!
Lectura placuta!

Capitolul trei – Ultima suflare

Stau in balta asta de sange. Abia mai pot sa respir. Ultima lovitura pe care mi-a dat-o aproape ca m-a terminat. Cata cruzime intr-un singur om. Incerc sa ma ridic, dar imi este imposibil. O durere ma apasa. Imi este din ce in ce mai greu sa respir. Simt cum ma sufoc. Ochii mi se inchid, iar de respirat nu mai am nevoie. Tot ce aud mai este un tipat, dupa care totul este negru. Parca plutesc in spatiu. Totul in jurul meu este de o culoare inchisa.
- Este cineva aici? Ma aude cineva? Am inceput sa strig, nu vreau sa fiu singura.
- Cat timp bine faci bine vei primi, daca rau vei face inzecit ti se va intoarce inapoi. O voce rasuna, dar nu pot vedea persoana care imi vorbeste. Nici nu stiu de unde vine, rasuna ca un ecou.
- Unde esti? Cine esti?
- Cat timp bine faci bine vei primi, daca rau vei face inzecit ti se va intoarce inapoi.
Repeta aceasta fraza din nou si din nou. Ce vrea sa zica? Tot ce am indurat pana acum este doar un cosmar, dar daca rau fac inzecit mi se va intoarce, nu i-am facut rau nici lui Duke si nici lui Lady. Oare nasterea mea este ceva rau? Doar pentru ca m-am nascut trebuie sa indur tot ce se intampla, dar acum nu mai are rost. Sunt moarta, dar ii normal inca sa mai simt inima cum pulseaza sau sa mai respir? Cu siguranta nu sunt moarta, dar atunci unde sunt? O aud pe Lady, ce face ea aici? Nu imi spune ca a venit pentru mine, ca nu te voi crede. Se pare ca se cearta rau de tot cu Duke. Daca ar fi din cauza mea, cred ca as fi cea mai fericita din lume, macar as sti ca tine la mine cat de cat. Aud tare si clar sunetul aparatului care inca ma mai tine in viata. Cat de aproape eram sa parasesc lumea asta. Usor incerc sa imi deschid ochii, dar imi este imposibil. Aud cuvintele lui Lady care ma implora sa ma trezesc. Si eu vreau sa deschid ochii, dar este atat de greu. Corpul meu nu mai reactioneaza. Creierul ii da comanda, dar acesta nimic... doar sta pe loc. Inca simt loviturile brutale ale lui Duke. Imi este scarba sa ii pronunt numele. Am ajuns sa il urasc mai mult decat orice am urat pe lumea asta, dar cu nerusinare ii spun „tata”, acestui om, acestui monstru care ma lasa singura in clipele cele mai grele, care imi interzice sa fiu si eu o adolescenta. As vrea ca macar o data in viata sa fac ceva si pentru mine. Acesti paisprezece ani ai vietii mele au fost un chin inca din ziua in care m-am nascut, continuand asa pana in prima zi de clasa intai, de atunci totul a devenit mult mai violent.

Flashback

Veneam singura de la scoala. Am mai stat o ora in plus doar pentru a cunoaste niste fete, care s-au dovedit de treaba. Intru vesela in casa, iar in fata mea apare brusc tati. Stiam ca privirea lui este rece, dar acum cand ma priveste simt ca inghet. Raman blocata timp de un minut, dupa care ma trezesc ca ma plesneste peste fata. Am inceput sa plang si sa strig, dar cu cat plangeam mai tare cu atat primeam mai multe lovituri.
- Tati, te rog nu mai da!
- Ti-am permis eu sa intarzii o ora? Cine te crezi? Esti doar un copil neputincios! A continuat lovindu-ma pe oriunde apuca.

Endflashback

„Doar un copil neputincios!” aceste cuvinte imi invadeaza mintea. Strang puternic pumnul, dupa care deschid ochii brusc. O lumina alba imi incetoseaza imaginea. Ma ridic usor in fund.
- Draga mea! Incomparabila voce a lui Lady, are o voce atat de suava.
Ma imbratiseaza. Cate de bine ma simt in bratele ei. Doua brate firave de culoare alba. Simt cum picaturi se scurg pe corpul meu inca vanat. Lady plange. Si plange pentru mine, o imbratisez si eu cat pot de strans. Simt cum ma bate usor de doua ori pe spate, semn ca pot sa ii dau drumul.
- Scumpa mea, am crezut ca te-am pierdut! Inca cu ochii in lacrimi imi rosteste aceste cuvinte cu atata blandete incat nu imi vine sa cred ca este ea.
- Acum sunt aici, nu iti face griji nu m-ai pierdut. Un zambet micut imi apare pe chip, iar o lacrima se scurge pe obrazul stang.
- Stiu, si iti promit ca nu te voi mai parasii niciodata! Ce glas suav are. Ah, insfarsit cineva isi face griji si pentru mine
Brusc ceva ma apasa pe inima. Cad pe sapate, iar ochii mi se inchid. Aparatul care ma tinea in viata acum arata pur si simplu o linie dreapta scotand un sunet care le transmite tuturor un singur mesaj... acum mi s-a scurs ultimul firicel de nisip din clepsidra vietii... am murit.

Scuzati eventualele greseli! Capitolul acesta nu este corectat :D!

[Katniss]

Hi dear o sa revin cu un edit putin mai tarziu acum nu am timp
Edit:
Dupa cum am promis. Vreau sa iti spun ca a fost un capitol foarte reusit[ din punctul meu de vedere]. Descrierea a fost buna, dialogul nu a fost sec iar asta e bine actiunea nu mi s-a parut grabita iar greseli nu am a vazut de nici un fel[ nu stiu daca au fost]. Asa deci imi vine greu sa cred ca a murit, imi este imposibil sa cred asta, tatal ei este un monstru dar[ stiai deja asta] cum si eu stiu ca vreu nextu. Spor la scris si multa imaginatie. Bye, bye.

[wonderCaT]

Mersi ca m-ai anuntat :* si iata-ma din nou pe aici ;)) Nu imi vine sa cred prin cate a trecut saracuta :( oare chiar e moarta? :| Parca nu imi vine sa cred, nu se poate termina totul aici, doar e personajul principal :> sunt sigura ca totul o sa fie ok, sper :-S Daca e cu adevarat moarta, macar acum poate fi linistita, fara tatal ei care a distrus-o. Tu chiar m-ai facut curioasa... so hai cu next-u! >:D<

[AyumiHamasaki]

Nu ma asteptam la asta:(. Si acum Lady regreta, e prea tarziu, atat de rau a batut-o ca a ucis-o. Ii pasa atat de putin incat nici nu merge la spital sa vada in ce stare e propria lui fica, nu inteleg cum poate fi asa indiferent. Astept sa vad ce se va intampla, sunt asa de curioasa.
Sa ma anunti cand pui nextu.

Ja ne!

[Nixu]

Hi!Draga ficul tau l-am simtit pana la oase...dupa ce am terminat capitol intai,primul cuvant care mia venit in minte a fost original...urmat indeaproape de tristete,compasiune si dezgust...doar cand ma gandesc ca unii traiesc asemenea povesti pe propria piele ma ingrozesc...anyway mia placut mult descrierea si pot spune ca am trait fiecare lovitura.Te astept cu un anunt la profil cand pui nextul:bye:

P.S. pentru ca ma impresionat povestea ai un vot...

[Mădălina]

well, well....ce pot spune? Ai un fic bun( referindu-mă la idee). Să vedem cum te descurgi cu celelalte. :> Păi, ai unele probleme cu virgulele, ( O.O ) in primul capitol ai pus unele virgule care nu erau aranjate bine. Tot in pimul capitol in unele cuvinte mai trebuia adăugat cate un " i "...si asa mai departe. => greseli de tastare ai avut. Trecand peste asta imi place lungimea capitolului, imi place cum il asezi, si imi place ceea ce contine :)) Nu pot să-ti cer să mai adaugi descriere pentru că nu vreau asta....mă innebunesc capitolele in care este muuultă descriere plictisitoare.... Sentimentele, le-ai descris numai pe ele, foarte bine ! mi-e sincer nu-mi trebuie mai mult. Ai zis că acest fic este mai diferit ca celelalte...eu nu ti le-am citit pe celelalte.? deci nu stiu ce să zic...
Idee:
Nu mă asteptam deloc ca Lady să reactioneze asa.... O.O De-abia astpet să vad ce se mai intamplăă.. Nu mă tine mult in suspans. ! :-w
Zbyeee !!!

[Icsdeee.]

Hello dear! >:D< Multumesc ca m-ai anuntat ca ai pus capitolul trei. In primul rand vreau sa-ti spun ca ai foarte multa imaginatie, ideea fiind foarte originala, nu am mai intalnit-o pana acum. Despre fic, nu am decat un cuvant : minunat! Descrii excelent, ai multe cuvinte frumoase in vocabular ceea ce este foarte bine. Actiunea nu mi se pare decat umpicut grabita, dar ideea de a incepe cu actiunea insasi, fara un capitol introductiv inainte mi s-a parut destul de buna. Dialogul, desi nu este in masura prea mare, este si el bine descris si nu este sec. Ma bucur ca narezi la persoana 1, asta este un plus pentru tine. Inchei bine capitolele si ne lasi in suspans. O singura problema acum : sunt aproape sigura ca personajul principal nu moare. Dar ar fi si asta o idee dramatica, in caz ca vrei sa introduci alt personaj principal. Te las pe tine sa faci next-ul, totusi :)). Imi place foarte mult fic-ul tau, si abia astept urmatorul capitol. Zbai :D.
P.S.: Anunta-ma si pe mine cand pui next-ul, te rog. :)

[LoLix]

Hei, ti-am citit ficul si mia placut.
ce mia placut mult este ca nu ai folosit mult dialog ideea pe care ai folosit-o este foarte interesanta si pot sa zic ca e ingrozitor cand stai sa te gandesti ca unii traiesc asemenea lucruri pe propria-si piele se termina pitin cam prea trist dar e ok mie imi place si asa. :d

[~*Fallen* ~* Angel*~]

:zuppy02::zuppy02::zuppy02::zuppy02::zuppy02::zuppy02:
Hei.Vreau nextul cat mai repede.

[MooN.]

Salut... Am adus capitolul patru. Va multumesc enorm pentru comentarii, va sunt recunascatoare ca at avut timp sa treceti si pe la micul meu fic >:d<. Asa acum sper sa nu va suparati pe mine, dar din cauza orelor prea multe si a prea putinului timp liber capitolele vor veni din ce in ce mai greu. Daca imi v-a permite timpul poate voi mai face cate o exceptie, dar pana atunci...
Lectura placuta!

Capitolul patru – O durere de nedescris

*Capitolul patru este povestit din perspectiva lui Lady

Se prabuseste pe spate. Acel mic aparat care o mai tinea in viata imi spune ca unica mea fiica a plecat. M-a parasit. Durerea pe care o simt este de nedescris. Lumea mea se spulbera. Chipul care imi lumina viata nu isi va mai deschide ochii niciodata. Zambetu-i firav i-a pierit de pe fata lasand in urma un chip serios... fara nici o expresie. Doar o ultima lacrima care a reusit sa se arate la lumina inainte de... moarte. Un copil atat de minunat langa care i-am fost alaturi putinii ani ai vietii, dar nu am reusit niciodata sa ii citesc tristetea sau fericirea pe care o purta in adancul sufletului. Inima mi se sfasie numai cand ma gandesc ca mica mea floare-de-colt a pierit. Doctorii au dat buzna in salon lund-o pe Ada si punand-o pe o targa.
- Nuuu! Ce ii face-ti fetei mele? Aduceti-mi-o inapoi. Incep sa strig si sa ma zbat, dar Duke m-a luat in brate tinandu-ma strans la pieptul sau.
Doctorii au plecat lund-o pe Ada cu ei. Duke nu ma lasa sa fug dupa ei. Cine stie ce ii fac florii mele de colt. Incet ma linstesc asezand-ma pe suprafata moale. Stau pe acest pat nenorocit de spital unde acum o ora, Ada si-a dat ultima suflare. Lacrimile se scurg pe suprafata alba a cearceafului imaculat.
Acum ca micul meu inger a plecat nu mai am de ce sa traiesc. Nu imi pot imagina o viata fara ea. Fara acel zambet pe care il vedeam tot mai rar, fara sa ii aud pasii pe hol, fara sa o mai vad intrand pe usa. Inima mea este spulberata. Imprastiata in mii si milioane de bucatele pe care nu le voi putea pune la o lalta. Am tratat-o ca pe o slujitoare, iar acum Dumnezeu mi-a luat-o. A chemat-o la El. Lasandu-ma pe mine fara un scop in viata, de acum totul v-a fi in alb-negru. Ea era esenta mea, o raza de soare in casa noastra unde domneste doar umbra, iar acum ca a plecat... singura pata de culoare s-a sters ramanand doar o bucata de panza alba. O amintire in viata mea. Lacrimile imi spala fata fara oprire. Curgand ca un jet de apa, udandu-i bluza lui Duke.
- Lasa-ma! Vreau sa ma duc la fata mea. Vreau sa o vad! Am inceput sa strig si sa lovesc cat de tare puteam in pieptul celui care mi-a fost alaturi timp de atatia ani. Cel care m-a facut fericita...
Lovesc cat ma tin fortele, nu reactioneaza. Lasandu-ma sa imi descarc nervii pe el. Dupa o serie de lovituri primite din partea mea, oboseala pune stapanire, iar picioarele ma lasa sa cad pe suprafata rece. Picaturi sarate curg din ochii mei oprindu-se pe suprafata rece a podelei. Aud cum usa se tranteste.
Duke a plecat de mult, lasandu-ma singura. Ce as fi putut face? Sa ma duc cu el prefacandu-ma ca nu s-a intamplat nimic? Cum as fi putut face asa ceva? Nu pot sa nu ma gandesc la fetita mea. Cum am putut sa o las sa plece? De ce Doamne? De ce? De ce inca mai sper ca se v-a intoarce inapoi la mine? Ca ii revedea din nou acel suras pe care l-am vazut inainte cu cateva secunde sa ma paraseasca. De acum trebuie sa ma resemnez. Ma ridic de pe pat usor, iar cand vreau sa ma las pe piciorul drept pentru a calca ma prabusesc. Capul meu face contact cu coltul patului, astfel fisurandu-se lasand sangele sa se scurga pe langa mine, iar eu sunt pur si simplu inconstienta pe podeaua rece. Nu mai vad nimic. Ochii imi sunt parca lipiti nelasandu-ma sa vad, imi simt mainile legate si imobilizate. Aud pasi, ceea ce ma panicheaza. O mana calda, aproape in flacari imi atinge crestetul capului, dandu-mi esarfa de la ochi lasandu-ma sa vad un negru intens. Acelasi negru intens pe care il simt in inima. Un corp se apropie mai mult de mine, o silueta supla imbracata-n alb...
- Ada...

P.S. capitolul este corectata, dar nu cred ca am vazut toate greselile so... sorry :D