O ultima lacrima de sange pe o petala de trandafir

[MooN.]

Nu este primul meu fic, asa ca vreau sa stiu ce parere aveti. Criticile dure sunt bine venite. Este mai diferit decat celalalt ficuri ale mele, dar sper sa va placa.
Lectura Placuta!

Capitolul unu – Un prim fir de sange

Ger. Vantul bate puternic. Milioane de sclipiri argintii se prabusesc pe Pamant. Micile stelute se lasa purtate de vant nepasandu-le incotro le duce. Trei luni... trei luni au trecut. Zile lungi in care speram, iar nopti grele in care sufeream in tacere. Trei luni pline de amaraciune. Inima mea este acum un cub de gheata. Nu ma mai afecteaza nimic. Nici loviturile brutale si fara mila pe care le primesc in fiecare zi a vietii mele de nimic si nici cuvintele jignitoare aduse la adresa mea. Port ghinionul dupa mine, urmarindu-ma oriunde as fugi, oriunde m-as ascunde. Oare, datorita lui viata mea este un adevarat calvar? Oare sunt si voi ramane doar o gresala? Doar un nimeni care nu este dorit? De ce? Aceste doua cuvinte m-au bantuit toata viata mea, si inca o mai fac. Vreau sa fug. Sa fug si sa las in urma acest ghinion si aceste doua fantome pe care le numim cuvinte. In noaptea asta am scapat. Dar maine? Maine ce vor mai face cu mine? Ma vor ucide? Ah, ce bine ar fi. Sa parasesc acest infern pe care alti il numesc Pamant. Nu mai are rost sa sper, nu mai are rost sa plang, nu mai are rost sa traiesc. Am ajuns sa fiu doar... un boboc care nu a mai reusit sa infloreasca. Iarna m-a inghetat, iar inima mea este doar o furtuna. O furtuna ce nu se va termina niciodata. Oboseala asta ma termina. Ochii mi se inchid usor, lasandu-ma fara aparare in caz de pericol. Ma trimit departe intr-un taram numit Cosmar. Cosmaruri am in fiecare noapte. Oare, nu mai am nici un drept la un vis cat de cat frumos? Trebuie sa sufar fara incetare? Nu mai apuc sa gandesc nimic... incepe.
- Doar vino la mine! O voce atat de groasa. Ma speriu instantaneu.
Ma ridic in sezut. Cel mai urat vis din toata viata mea. Cine este el? Ce vrea de la mine? Ah, ma ridic usor din pat si ma indrept tiptil spre baie. Intru in dus si las apa sa-mi purifice corpul. Nu are rost. Tot ma simt murdara. Sufletul meu este patat, iar aceaste pete nu vor disparea niciodata. Parul imi este lipit de spate, iar ochii sunt inchisi. Aud cum cineva apasa clanta. Panica m-a cuprins instantaneu. Gandul ca ii voi vedea din nou fata de monstru ma face sa suspin. Ies repede din dus, si imi iau pe mine halatul. Este atat de nervos incat a daramat usa. Imi si inchipui ce imi va face. Ma vede ca stau inlemnita. Profita de fiecare ocazie. Il urasc. Ma prinde de par si ma arunca pe jos.
- Daca se mai intampla chestia asta inca o data te incui in camera neagra. vocea ii este nervoasa, mai are un pic si turbeaza.
Cand vorbeste cu mine parca se enerveaza si mai mult. Imi da o palma, grea, peste fata dupa care imi face semn sa ies. Ma ridic cat pot de repede cu frica sa nu se enerveze si mai tare dupa care alerg spre camera mea. Inchid usa in urma mea si ma prabusesc jos inecata in lacrimi. Mana imi este asezata pe obrazul stang. Cata durere, cata forta intr-un singur om. Intr-un singur monstru. Sange. Un fir de sange se scurge pe obrazul meu rosu. Dosul palmei este acum patat de acest lichid vascos, atat de scarbos. Incet incet se scurge pe gat dupa care pe abdomen. Ma simt atat de inutila. Daca as avea macar un strop de curaj in toata fiinta mea, poate i-as putea tine piept, dar nu sunt decat o neputincioasa. Imi este atat de frica sa nu ma nenoroceasca. Are o minte atat de bolnava, iar eu, eu sunt doar un copil. O povara pe spatele celor ce mi-au dat viata. Mai aud oamenii cum spune ca viata ai doar una si trebuie sa o pretuiesti. Dar cum as putea sa fac acest lucru, daca eu sunt amenintata, controlata, iar lista continua. Rana incepe sa usture. Lacimile imi cad fara sa se opreasca. La contactul lor cu mica rana, o durere pune stapanire pe tot corpul. As tipa, dar imi este prea frica. As incepe sa lovesc cu pumnii in usa, dar stiu ca nu voi face altceva decat sa ii fortez mana. Pasi apasati se aud de dincolo de usa mea. Este el. Se opreste, in fata camerei mele. Spaima ma arunca intr-o prapastie. Sunt incapabila sa ma misc. Deschide usa astfel eu sunt trantita pe perete. Se apropie de mine, incep sa tremur cand degetul lui a facut contact cu barbia mea. Mi-o ridica, privindu-ma in ochi. Se apropie prea mult de fata mea. Imi smucesc barbia dintre degetele lui si imi intorc privirea in partea stanga, lasand capul in jos. Continua sa se apropie soptindu-mi ca ii este foame. Ma saruta pe obraz, dupa care se ridica si tranteste usa in urma lui. Ma ridic repede de pe jos si ma duc sa ma imbrac. Cobor scarile si intru ca un fulger in bucatarie. Ii pregatesc repede niste paine prajita si doua ochiuri, i le pun pe masa si ii urez pofta-buna. Cand ies din bucatarie...

[tamoshiku]

Heeey......prima.....dau edit cand termin de citit

EDIT

Imi place...Ai desciere...Ai naratiune din plin...Iar dialogul nu este deloc sec... Saraca batuta si maltratata de monstrul ala... Nici macar cand doarme nu poate fi linistita... Cred ca e la capatul puterilor.... Ii speriata si el se poarta urat, nici macar nu-i pasa... O sa scape de el nu???...Sper sa pui continuarea repede ca mor de curiozitate...si daca poti sa ma anunti si pe mine cand o pui:)

Ja ne!

P.S.Daca vrei sa-mi lasi un comentariu http://animezup.com/forum/showthread.php...344&page=1

[Turta Dulce]

cand ies din bucatarie..ce? zi o data femeie ce ma lasi in mister ? vrei sa plang, sa tip,sa te omor..si lista continua ...Deci da e un inceput bun,dar puteai sa faci capitolul un pic mai lung )parerea mea, nu ma baga in seama )Deci descriere ai, nu foarte multa dar ai si asta imi place,naratiunea se contopeste cu dialogul...nu am ce sa spun este bine.
Despre titlu..hmm este destul de frumos si destul de interesant .
Astept nextul care sper sa apara cat mai repede...Cand ies din bucatarie...pauza sau cum?
deci vreau sa stiu ce se intapla cand iese fata din bucatarie ,te rog :pls:
C-am atat pentru astazi si daca te-a deranjat commentul meu cu ceva Pm si se rezolva

Succes in continuare ma hani!
Ja ne!

[Miranda.]

Descriere...dialog...idee...actiune...sunt bune...dar se poarte si mai bine. Ideea aceasta am mai vazut-o, nu este la fel, nici pe departe, dar este asemanatoare. In ficul despre care vorbesc ea este batuta de tatal ei, dar la tine inca nu stiu cum este. Dar acest monstru este sotul, fratele, tatal, cine? Am vazut o greseala cu virgula, cred ca au mai fost dar nu m-am uitat, asta este sigura care mi-a picat al ochi.
Bye Bye :love:

[Rose ^^]

buna...ti-am citit primul capitol si imi place :love: ai de toate..Naratiune imbinata frumos cu descrierea care e fara cuvinte, descrii foarte frumos sentimentele ceea ce imi place la nebunie si folosesti figuri de stil (*), iar dialogul este si el la locul lui,linistit, actiunea merge linistita si nu e fugarita de nimeni, titlu mi-a atras atentia :X; greseli nu am vazut deci nu ai;) . Biata cum naiba sa traiesti cu un monstru ca ala si zici ca o poate omoara cand doreste el si mai lasat in aer, adica in spatiu "Cand ies din bucatarie..." ok astept nextu si poate ma anunti..:eto:
:bye:

[MooN.]

Multumesc mult pentru comentarii. Deci am venit cu nextul mai repede decat as fi vrut, dar mno ce sa ii fac... inspiratia asta m-a batut la cap. Am incercat sa tin cont de ce mi-at spus. Sper sa va placa. Lecutara Placuta!

Capitolul doi – Doar lacrimi reci

Lady este trantita pe jos, iar eu peste ea. Ma vede, iar ochii ei devin rosii de furie. Ma impinge cu toata forta ei si se ridica. Ochii ii exprima dor nervozitate, iar corpul ei incepe sa tremure in timp ce striga la mine. I se vad venele pe gat, ah ce imagine neplacuta. Murmur un simplu „imi pare rau”, iar ea ma trimite in camera mea. Urc sacarile in viteza, cui ii pasa daca mor? Nu am nimic de pierdut. Ajunsa in micuta mea camera ma schimb si ies. Ii salut politicos pe stapanii case, acesti multumindu-se sa-mi fac semn din cap. Cu pasi mici ma indrept spre liceu. Strada este pustie, iar pe trotuar umblu singura. Imi este dor de acea aglomeratie prin care trebuia sa ma zbat pentru a trece, macar atunci ma simteam in siguranta, dar se pare ca nu si astazi. Oamenii prefera sa vina cu masina la liceu. Picaturile de ploaie se astern peste pamantul inca inzapezit. Un peisaj atat de monoton. Din cand in cand cate o masina trece pe langa mine, mai sa ma ude, dar nu ar mai conta si asa ploaia asta m-a udat pana la piele. Intru pe o alee pustie. Golani. Doar golanii isi mai fac veacul pe acolo. Si eu pasesc linistita printre ei. Ar trebui sa tremur, sa incetinesc, iar apoi sa fac cale intoarsa si sa incep sa fug. Scurtatura mea spre liceu. Golanii astia incercau sa flirteze cu mine complimentandu-ma. Ies usor de pe alee inaintand in spre liceu. Intru in curte, iar in fata mea se afla o cladire de patru etaje, de culoare alba, iar din loc in loc peretii sunt mancati de timp. Nu este un liceu foarte renumit, si nu trebuie sa intre doar copii de bani gata, dar asa ceva nu se intampla in liceul asta. Curtea este plina de verdeata, vara. Acum copacii sunt inghetati, iar zapada sta comod pe crengile lor. Iarba verde este acoperita de un strat gros de zapada. Curtea este goala. Tota lumea se adaposteste de ploaie in clasa. Trec nepasatoare prin curte si intru in giganta cladire. Peretii sunt albi, din colt in colt se mai observa pete de mucegai. Scarile sunt facute din beton, iar balustrada dintr-un plastic mai mai sa iasa afara. Urc pana la etajul doi si intru in prima clasa. Toata clasa se intoarce spre mine. Nu le dau atentie si ma asez in banca mea. O banca roasa de timp. Asa sunt toate. Ora incepe, iar eu sunt ascultata ca deobicei.
- Ada DeRose la tabla.
Profesoara de mate este cea mai severa, dupa cate spun colegi. Dar nici nu se compara cu monstrul pe care il numesc cu dezgust tata. Imi scriu exercitiul, il rozelv dupa care plec in banca. Inca un zece adaugat la colectia mea, dar nu ii pasa nimanui. Macar de le-ar pasa ca iau numai note excelente si nu ii dezamagesc niciodata. Orele au decurs normal. Este deja ora patru. Imi strang lucrurile si ma grabesc acasa. Duke ajunge pe la cinci, iar masa nu cred ca o face Lady. Incep sa alerg ca o nebuna pe strada. Oricat de multa rezistenta as avea pana la urma tot voi obosii. Grabesc viteza, chiar nu imi pasa daca imi nenorocesc picioarele, trebuie sa ajung cat mai repede altfel voi regreta amarnic. Mai lovesc niste oamni, dar nu imi pasa. Acestia tipa dupa mine, alti injurandu-ma, dar cui ii pasa. Daca ar fi si ei in situatia mea, sunt sigura ca ar face exact la fel. Sunt la ultima suta de metri cand il lovesc pe un baiat. Vreau sa fag mai departe doar mai am atat de putin, dar ma prinde de incheietura mainii drepte. Ma calmez si ma intorc cu fata la el.
- Da-mi drumul, daca nu vrei sa te doara! I-am spus calm, dar in acelasi timp amenintator.
- Doar daca iti ceri scuze! Foloseste acelsi ton, iar stransoare lui devine din ce in ce mai puternica.
Ce bine am nimerit si eu, un baiat cu tupeu. Cata putere are il pot asemana doar cu Duke, dar in spre deosebire de el acesta are ochii calzi, asteptand un simplu cuvant din partea mea. Nu am timp sa ii mai spun, iar el observa ca vreau sa plec si totusi pune din ce in ce mai multa forta in stransoarea asta facandu-ma sa scot un scasnet de durere. Nu mai rezist asa ca i-am taiat stransoarea cu katana mainii stangi. Acesta a cedat repede, iar eu am continuat sa alerg. Ah, este prea tarziu. Masina lui este deja aici. Am sa o incurc rau de tot. Nici nu vreau sa imi imaginez ce imi va face. Doar daca Lady nu m-a salvat si a pregatit ea masa. Nu are cum. Intru in casa si sunt trantita pe jos. Simt o usturime pe obrazul stang. Din nou acea lovitura. Rana inca nu s-a vindecat, iar acum este si mai rau. Lui chiar nu ii pasa ca ma raneste? Chiar nu ii pasa ca sunt fica lui? De ce a trebuit sa dau si de tipul ala? Este numai vina lui, iar eu suport consecintele, dar oare nu sunt si eu vinovata? Poate trebuia sa imi cer scuze. Acum nu mai are nici un rost cateva cuvinte nu vor putea da timpul inapoi. Lacrimile imi ineaca fata. Imi ridic capul, dar a disparut. Cred ca am scapat, ma ridic si vreau sa fug, dar ma prinde de par si ma izbeste puternic de perete. Spatele mi s-a arcuit imediat. O durere insuportabila pune stapanire pe mine. Mainile mi le tine strans deasupra capului. Se apropie din nou prea mult. Mi se face frica.
- Te rog, lasa-ma de data asta! Iti promit ca nu se v-a mai repeta! I-am spus, nu cred ca intelese mare lucru. Suspinele si lacrimile imi inecau pana si vocea.
- Minciuni aruncate-n vant! Esti doar o mincinoasa. Rosteste aceste cuvinte cu dispret.
Se poate citi pe fata lui ca este incredibil de nervos. Iar cand este nervos face urat, acum chiar ca am incurcat-o. Doamne ajuta-ma! Incepe sa ma loveasca cu pumnul in stomac, da cu picioarele, iar eu ma prabusesc pe jos, acesta neincetand sa ma lovesca cu toata puterea pe care o are in acest corp de zeu. Loviturile lui brutale imi invinetesc fiecare particica a corpului. Sangele curge neincetat de pe corpul meu. Vanatai peste vanatai. Cand se va sfarsi acest cosmar? Pana la urma cand intr-o balta de sange, respirand cu greu. Poate acum se va termina totul, iar eu voi putea insfarsit sa ma linistesc!

P.S. as dori cat mai multe critici :D

[AyumiHamasaki]

Uao......Nu ma asteptamla asta....Ce monstru mai e si tatal acelei fete....Saraca este chinuita de catre tatal ei....Cum sa-ti bati copilul in halul asta...Dar cam aste se intampla in Romania... Si majoritatea parintilor isi bat copii pentru ca iau note mici...Dar Ada chiar invata bine, si incearca sa-i faca pe plac tatalui ei, iar el o bate ingrozitor, o lasa sa zaca intr-o balta de sange... Tot sper ca pana la urma o sa scape...nu???...Astept continuarea...Daca poti sa ma anunti in continuare cand o pui

Ja ne!:bye:

[Katniss]

My dear mi-am sa trec si eu pe la tine sa vad ce si cum. Gomene k nu am comentat mai devreme nu am avut timp dar de citit am citit. Ideea in sine este interesanta, ce pot sa spun a fost frumos a avut de toate, descrierea a fost buna, dialogul nu este sec dar mai merge>.<'' iar actiunea nu a fost grabita.
Asa tnx ca mai anuntat astept nextu. Bye, bye.

[Turta Dulce]

Deci am revenit, am vazit doar trei greseli de tastare, nimic mai mult. Deci acel baiat...ma face sa ma gandesc ca va avea un rol foarte important in viata Adei, si chiar ar fi interesant. Taicasau , ah ce l-as bate eu un pic asa! Auzi sa o bata in asemea hal pentru ca a intarziat cateva minute, doamne ar merita omorat pentru ceea ce ii face.In fine , actiunea nu este deloc amenintata de dinozauri [: )) naratiunea este buna , dar la descriere ...hm este bine dar de la tine am asteptari mai mari.Sper sa fie bine dupa chelfaneala care a luat-o, este un fel de viol fara act sexual ( nu stiu daca exista). Deci c-am atat pentru azi , anunta-ma din nou cand apare nextul. Multumesc anticipat
Mult succes in continuare ma hanii!

[wonderCaT]

Hey, am trecut si eu pe la fic-ul tau ^.^ mi-a placut cum ai descris totul, dialogul, desi putin, mi-a placut ;) cat despre greseli eu nu am observat :| Titlul mi se pare foarte inspirat, mi-a sarit in ochi de la inceput ;)) Subiectul e unul original... imi e atat de mila de biata copila :( De ce trebuie sa treaca prin toate astea, sper ca se va face bine si va scapa de acel monstru x( Cred ca e o fata puternica daca a suportat toate astea :| Astept next-ul, caci m-ai facut tare curioasa ;;) sa ma anunti si pe mine cand o sa il pui :* Gambate!