Never Say Goodbye - Sailor Moon -

[Little Star]

Disclaimer: Niciunul din personajele din anime'ul/manga'ul Sailor Moon nu-mi apartine, acestea apartin pe deplin lui Naoko Takeuchi si nu fac profit de pe urma personajelor sau intamplarilor.

Sa specific de pe acum [ nu de alta acum mi-am adus aminte >_> ], doresc orice fel de critica, insa aceasta trebuie sa fie argumentata, fara jigniri. Multumesc!

O poveste mai veche cu Sailor Moon, o poveste care momentan nu este completa dar la care voi incerca sa scriu ceva mai mult [ chiar daca scriu la inca o poveste ^_^ ]. Pentru cei care au mai citit aceasta poveste, vreau sa stiti ca are anumite corecturi si schimbari, fiindca urmez o alta idee a mea, totusi sper sa va placa si mi-ar face mare placere sa citesc parerile voastre [ chiar de's critici, laude sau sfaturi ].
Lasand toate astea deoparte, anunt ca povestea nui pe capitole, dar la fiecare parte noua voi posta " - * - " aceste semne inainte.
Astept sa citesc pareriile voastre si multumesc celor ce se incumeta sa citeasca aceasta poveste.


Pe moment voi posta doar prezentarea.

Lectura placuta!


[center]Prezentare[/center]



Lumea se poate transforma in infern, insa norocul oamenilor este acela ca inca exista persoane ce apara planeta de creaturile groaznice, pline de ura si manie, ce au un sufletul mai negru decat insusi intunericul. Razele plapande ale lunii lumineaza orasul trist, cateva tinere stau si se privesc cu ochii inlacrimati aducandu-si aminte de prietena lor.
- Usagi… vocile acestora devenira una singura, strigand o persoana ce nu aparea, o persoana ce-si lasase sufletul si trupul prada intunericului doar pentru a salva lumea, prietenele si marea sa iubire.
Patru prietene, priveau neputincioase spre parcul de langa ele, ochii fetelor fiind plini de tristete, dorindu-si ca in acest moment sa se trezeasca din cosmarul in care traiau. Nu le venea sa creada ca printesa lor disparuse, aceea copila inocenta ce le ajuta si le facea mereu sa zambeasca, ce se gandea mai intai la ele si mai apoi la ea.
Inimile lor erau acum goale, se simteau neajutorate, nu le mai pasa de ranile lor trupesti, invinsesera raul. Dar cu ce pret? Cu pretul unei persoane dragi lor si acest lucru nu-l puteau accepta.
- De ce? o voce plina de durere se auzi in miezul noptii, intrebarea sa nu avea raspuns, insa amintirea aducea durere.
Poate ca planeta si universul fusesera salvate de infern, insa acum, luptatoarele noastre traiau in agonie si-n iadul ce-l adusese disparitia lui Usagi. Usor s-au ridicat de pe pamantul umed, sangele curgandu-le din ranile recent facute, inaintau in fata, revenind, din nou la forma lor normala, disparandu-le hainele de luptatoare. Lacrimile inca se rostogoleau pe chipurile palide ale acestora, vroiau sa o gaseasca pe prietena lor, sperau sa traiasca, insa cu cat inaintau cu atat mai mult speranta disparea.
Din fata lor, de pe strada intunecata, trei siluete alergau spre ele, dorindu-si ca acestea sa nu fi patit ceva.
- Fetelor! vocile acelor persoane se auzira strigandu-le cu toata forta lor. Erau trei baieti, acestia deasemenea aveau rani pe corp, iar in unele locuri hainele le erau sfasiate.
- Taiki, vocea subtire a lui Ami se auzi, iar mai apoi tanara il imbratisa pe baiatul din fata ei, incepand sa planga si mai tare.
- Ce se petrece aici? vocea calma si totodata speriata a lui Mamoru se auzi si ea, spargand linistea cristalina.
Nici un raspuns, nimeni nu spunea nimic sau poate doar lacrimile ce curgeau incet pe chipurile fetelor. Una din tinere inainta spre baiatul brunet ce pusese intrebarea, se uita la el trista, parul ei blond acum era plin de praf, observandu-se usor ca facuse fata cu greu luptei. Aceasta deschise usor gura, incercand sa spuna ceva, insa vocea-i pierise, tremura din toate incheieturile, buza de jos a guri incepuse si ea sa-i tremure.
- Us... Usagi... incepu aceasta pierzandu-si vocea si mai mult, tanara parca acum era hipnotizata, nu putea sa mai spuna nimic, era traumatizata de imaginile ce-i aparura-n minte.
- Ce s-a intamplat cu Usagi? intrebara baietii in acelasi timp, uitandu-se dupa ea.
- Unde este? Raspundeti-mi! vocea ingrozita a brunetului se auzi din nou.
Inima sa batea mai repede ca niciodata, incerca sa-si caute cu privirea iubita, insa nu o vedea, dorea s-o zareasca, sa fie teafara, insa sufletul si mintea deja incepura sa-i spuna altceva. Nega gandurile negre, nega faptul ca fiinta iubita de el patise ceva. Cu o privire tulburata se uita la Ami, ce inca plangea in bratele lui Taiki.
- Usagi, s-a sacrificat pentru a salva Universul, a disparut dupa lupta, vocea melancolica a lui Rei se auzi si ea, privirea-i era atintita-n pamant, nu putea sa se uite nici la iubitul prietenei sale, ce acum simtea infernul in suflet, nici la prietenii ei ce se simteau la fel ca ea.

[center]~ Doare sa-ti stii prietenii departe, dar oare ce simti cand acestia dispar in abisul intunericului, fara a-ti spune nici ce-a mai mica vorba? ~[/center]

Mamoru, nu putea accepta acest lucru, spera ca ceea ce traia acum era doar un cosmar din care vroia sa se trezeasca, insa nu putea, ghearele mortii ii luase inca o persoana draga. Ii luase fiinta pe care o iubise, o iubea si pe care avea s-o iubeasca tot restul vietii sale. Totusi in sufletul sau, si-n sufletele celorlalti o mica speranta exista si nu-si doreau s-o piarda. Adolescentii incercau sa-si revina, credeau cu toata fiinta lor ca fata traia, nu aveau sa-i accepte moartea asa usor, nu fara a lupta si ai arata mortii ca prietenia si dragostea inving orice obstacol.

[center]~ Perduta-n spatiul cosmic...
Undeva-n visele dragi ...
In paradisul galaxiei ... ~[/center]

Zilele treceau, insa niciun semn cum ca Usagi ar fii in viata, sau raul ar fi revenit in lume. Totul parea linistit, nici o prezenta stranie, nici o furtuna ce-ar putea sa le de-a un semn tinerelor.

> - Nu va face-ti griji pentru mine, voi fi bine! se auzi glasul copilaroas al adolescentei ce tinea in mainile firave un cristal, isi privi prietenele cu multa dragoste, iar mai apoi isi intoarse privirea spre intunericul ce se apropia cu viteza de ele. Privirea sa deveni una trista, plina de mila, sperand ca intr-o zi universul va fii plin de bunatate si dragoste.

” Te voi invinge, chiar daca acest lucru inseamna moartea mea. Ii voi salva si voi aduce dulcea pace pe pamantul drag mie.
Silver Crystal, te rog, ajuta-ma sa inving raul si purifica Universul ratacit in intuneric ... ”

Acestea au fost ultimele ganduri ale tinerei inainte ca intunericul s-o prinda-n mirajul sau si s-o desparta de prietenele sale. <

- Ne-ai mintit, Usagi? Ne-ai spus ca va fi bine si n-a fost asa, vocea trista a unei tinere brunete cu parul lung se auzi incet. Aceasta privea luna, amintindu-si clipele insuportabile din ultimile zile, amindindu-si vorbele prietenei sale.
[center]> Nu va face-ti griji pentru mine, voi fi bine! <[/center]


Cam atata pe moment, sper ca va placut... >: D< . astept sa citesc parerile vostre.

* Z-Bye *

Edit:

um...kay. Pune-ţi disclaimer, dacă e cu sailor moon.
Nu detin nici un personaj din anime-ul X si nu fac profit de pe urma lor, altfel ţi se închide ficul.

Iti multumesc mult ca m-ai atentionat, cei drept uitasem, pur si simplu dadusem copy-paste si am uitat sa pun disclaimer, dui bu qi [ sorry ]. Arigatou!

[Flash]

um...kay. Pune-ţi disclaimer, dacă e cu sailor moon.
Nu detin nici un personaj din anime-ul X si nu fac profit de pe urma lor, altfel ţi se închide ficul.

[Little Star]

Voi posta continuarea, care sper sa va placa. Astept sa citesc reply-urile voastre.
Lectura placura!


[center] - * -[/center]



[center]Rautatea din lume a disparut, dar pentru cat timp?[/center]

Intr-o zi in care ne vom simti singuri si parasiti de lumea ce ne inconjoara, intr-un sfarsit tragic al vietii, vom ajunge sa sarutam buzele reci ale mortii. Lovindu-ne de peretele plat si invizibil ce ne-ar inconjura si ne-ar da tarcoale pana cand inima ar inceta sa mai bata, iar ploapele greoaie ar cadea peste ochii inspaimantati. Mai apoi am ajunge undeva in bezna lumii pierdute. Ne-am simti neputinciosi, nu am stii daca asta-i moartea sau doar pretinde a fii. Cu fiecare secunda care ar trece amintirile s-ar pierde undeva-n trecutul uitat, iar mai apoi dupa cateva minute in care am privi in gol, ne-am intreba ” Cine suntem? ” si ” Unde suntem? ” , ne-am pierde in abisul asasinului intunecat.

[center]~ Sacrificand iubirea pentru salvarea lumii, pierzand prietenia pentru a trai in intunericul uitarii.~[/center]

Implorand moartea sa-ti crute viata, rugandu-te sa poti supravietui chinului adus de acesta.

> Razele plapande ale soarelui, luminau parculetul in care doua fete stateau si se dadeau bucuroase-n leagan. O blonda cu parul lung, prins in doua codite si ochii albastri plini de dragoste, statea linistita pe unul din leaganele din parculet, langa aceasta, pe leaganul alaturat, o adolescenta cu parul negru spre albastru, scurt, statea si citea o carte.
- Ami, mai lasa cartea asta, de cand am plecat de la scoala tu o tot citesti, sopti tanara, privind-o un pic cam dur. Mai distreaza-te si nu te mai ascunde printre carti, continua aceasta cu vocea sa calda si calma, lundu-i prietenei sale cartea din mana si inchizand-o, nu inainte-a de a-i lasa un micut semn la pagina ramasa. Ami, ii zambi cald, privind cum prietena ei se indreapta spre topoganul din fata ei... <

> - Venus-chan, sti cat de mult te admir, esti idolul meu! Canti foarte frumos, cuvintele spuse mai degraba semanau cu niste chitaituri vesele... <

> - Fetelor, voi sunteti cele mai bune prietene de pe planeta! Acelasi voce copilaroasa, acelasi ochisori sclipitori, aceasi fata cu un suflet mare si naiv. <

In mintea celor patru Senshi, amintirile cu tanara lor prietena circulau. Isi amineau boacanele facute de Usagi, zambetele aduse pe buzele lor in momentele triste, datorita acelei fiinte iubitoare si copilaroase sau rasetele infernale ce se auzeau de fiecare data cand copila spunea cate o tampenie. Nu puteau sa creada ca de data aceasta ea le mintise, de fiecare data, dupa o lupta dura, lipsita de puteri, Sailor Moon, lesina. Insa de data aceasta tanara a disparut impreuna cu intunericul ce amenintase lumea.
- De ce, ea? Usagi, intoarce-te!

Linistea se regasise pe Pamant, insa-n galaxie intunericul pandea, astept micuta greseala a gardienelor pentru a putea ajunge stapan a tuturor creaturilor din Univers si Cosmos. Mania sa intunecata, furia si ura ce-o purta fata de creaturile ce-l distrusesera candva aveau sa-l ajute sa le distruga pe Senshi si ajutoarele acestora. Numai puterea lor unita, prietenia si dragostea ce le poseda ar putea sa le ajute, insa in momentul de fata fetele sunt cele mai vulnerabile creaturi de pe planeta noastra draga.

Cu fiecare secunda care trecea Mamoru nu mai rezista, o simtea aproape de el, insa nu o vedea. Tanarul stia foarte bine ca lucrul acesta se petrecea in imaginatia sa, ca dorinta lui puternic il facea s-o simta langa el. Privea tacut cerul, iar ochii sai inlacrimati asteptau sa o vada pe tanara blonda, naiva si plina de inocenta. Incetul cu incetul a inceput sa-si aminteasca anumite momente din viata lui si a printesei sale.
> O priveliste superba si extrem de romantica, frumusetea lunii oglindindu-se-n marea limpede. Doua siluete mergeau usor pe nisipul moale. Cele doua persoane se tineau de mana, pareau a fi doi indrgostiti, doua suflete pereche. Baiatul o privea cu multa dragoste, isi dorea sa-i simta din nou gustul suav al buzelor, era al lui si doar a lui, nimeni nu avea dreptul s-o ia de langa el. Fata il privea si ea la randul ei, observandu-i privirea dulce si buzele rozali, pe care dorea sa le atinga.
- Mamo-chan, te iubesc! Sopti blondina, in timp ce vantul isi facu simtita prezenta, mangaindu-le chipurile.
- Odango, si eu te iubesc! Brunetul o privi in ochii apropiindu’si buzele de ale ei, unindu’le intr-un sarut pasional.
Se iubeau cu adevarat, isi doreau un viitor impreuna, doareau sa fie mereu unul langa altul. <


Cam atata pe moment, astept sa citesc parerile voastre.
* Z-Bye *

[Little Star]

Interesant, sunt persoane care intra si posibil citesc aceasta poveste, insa nu prea se incumeta sa lase si un reply. Duh, chiar mi-ar placea sa citesc parerile celor care citesc povestea, sa stiu si eu unde mai am de lucrat, fiindca mi-ar placea sa evoluez, sa scriu mai frumos si mai placut. Nu cred ca-i asa de greu sa lasa-ti un comment in care sa va spune-ti parerea. Voi posta si urmatorul capitol si astept sa citesc parerile voastre [ bune sau rele ].
Lectura placuta!

- * -

Uneori ne intrebam de ce murim? De ce destinul nostru este scris sa aiba un final trist? Nimeni nu ne-a invata cum este lumea.

~ Traind in flacara durerii ce-mi mistuie corpul...
Ranindu-te pe tine cu durerea mea...
Ferindu-te de iluzia fericirii patetice a lumii. ~

” In sfarsit in mainile mele! Acum esti a mea si nimeni nu te va salva! ”

- Nimeni nu stie ca traiesti, decat supusi mei! Vocea teribil de groznica se auzi, pareau a fii aceele cuvinte scoase dintr-un film enervant. Barbatul se uita-n fata sa si privea chipul palid al copilei ce statea asezata-n coltul cel mai intunecat al camerei. Aceasta era legata cu lanturi, iar cateva firicele de sange ii curgeau din ranile pe care le avea. Era adevarat, nimeni nu stia sigur ca tanara traieste, toti au dat-o disparuta; aceasta era inconjurata doar de ura si rautate sau cel putin asa parea la prima vedere. Adolescenta cu parul blond s-a trezit, incetul cu incetul deschizand ochii sai de un albastru pur, asemanator marii calme. Privea-n jur, iar teroarea din suflet o facea sa fie mai neputincioasa decat se simtea, nu-si zarea nici o prietena, doar intuneric si frig. Usagi incerca sa se ridice de pe cimentul rece, insa nu putuse, se simtea legata, iar corpul o durea extrem de rau.

Soarta-i scrisa-n stele, insa aceasta poate fi schimbata, trebuie doar sa lupti pentru ceea ce tu-ti doresti. Lasa-ti aripile sa te ajute sa zbori, da frau liber imaginatiei si las-o sa traiasca inauntrul tau.

- Unde sunt? Intreba blondina, incercand sa se transforme din nou in Sailor Moon. Nici un sunet, nici un pas, parca nimeni nu ar fi stat in aceea incapere, parea a fi doar ea si lacrimile acesteia.
” Stai linistita vei iesi din acest calvar. Te vei reintoarce la prietenii tai. ” o voce de fata se auzi in mintea tinerei printese. Aceasta se uita-n stanga si-n dreapta incercand sa zareasca pe cineva, insa nu vedea pe nimeni, ramasese tot in acel infern.
” Cine esti? De ce vrei sa ma ajuti daca esti de partea raului? ” intreba viitoarea regina, speriata si totusi cu incredere-n persoana cu care vorbea telepatic. Astepta un raspuns clar, insa nu primi nimic asa ca repeta din nou intrebarile puse.
” Nu ma cunosti asa ca te rog sa nu ma judeci, nu-s de partea raului. Pe moment nu-ti pot da mai multe detali, Printesa. ”
Ceva o facea pe tanara printesa sa creada-n adolescenta cei vorbea, simtea cum ceea ce-o lega acum cateva secunde de maini si picioare nu mai era, parea a fi libera, insa nu stia ca pana la libertate mai era cale lunga de parcurs.

Privesc in trecut si vad durere,
Stau in viitor si te observ pe tine,
In prezentul cel de mult pierdut.

Fata a incercat sa se transforme din nou, dar nimic, energia ei fusese epuizata, iar acum avea nevoie de multa odihna. Durerea de cap ii reveni uitandu-se in gol, sperand ca cineva din umilul intuneric o va salva, sau macar ii va spune unde este.
„ Ma auzi? Te rog spune-mi cine esti si unde suntem? ”
„ Te aud foarte clar, Usagi. Cum am spus despre mine nu-ti pot da prea multe detali, insa te asigur ca nu-ti voi face rau si te voi proteja cat voi putea. In legatura cu locul in care te afli, ei bine nu este unul prea primitor, sincer nici eu nu stiu multe. ” aceasi voce calma si calduroasa se auzi in mintea fetei, nu parea a fi o persoana rea.
Inainte ca Printesa sa se mai poata gandi la ceva, sau sa puna alte intrebari absurde pe moment, aceasta simti cum cineva o prinde de umar, iar apoi ii sopti usor la ureche ` sa mergem, pana nu ne prinde ` . Era tanara cu care vorbise telepatic, nu putea sa-i zareasca chipul, insa se lasa ajutata de ea.

Chinuiete sa-mi zaresti chipul
Cautal acolo unde crezi ca-l vei zari,
Insa nu te amagi cautand iluzi.

Unii oameni fura din nevoie, altii din dorinta de-a avea mai mult, insa de multe ori cel bogat este cel sarac, iar omul sarac cel bogat chiar daca se confrunta cu lumea dura.
Nu privi oamenii ca fiinte crude, nu fii naiv si nu te increde-n raul pur.


- Ne-am intors, o voce vesela si dragastoasa se auzi din pragul unei usi. Era o tanara bruneta, parul sau ajungandu-i pana la nivelul umerilor, intra in casa, pasind usor pe podeaua rece. Simtea un fior ingrozitor in legatura cu un gand groaznic, simtea teama si neputinta.


Cam atata din acest capitol. Rog cei ce citesc acest fic sa lase si un comentariu pentru a stii parerea vostra despre aceasta poveste. Multumesc!

* Z-Bye *

[BloodyInnocence]

no am dat peste aceasta poveste si aici, ce bine imi pare!
foarte interesanta continuarea si imi pare atat de bine ca Usagi nu este moarta! YEYE!!
Nu te lasa descurajata, Sailor Moon este un anime destul de vechi si momentan este moda cu naruto asa ca nu sunt prea multi interesati de acest gen de fan fic, din pacate, dar eu voi continuasa urmaresc povestea pentru ca sunt innebunita dupa Sailor Moon.
Sunt foarte curioasa in legatura cu identitatea acelei persoane care a ajutat-o pe Usagi si cine o tine captiva?
Cine este noul adeversar cu care urmeaza sa se confrunte?
De abia astept sa vi cu continuarea.