Full Moon

[fake_fate]

Va multumesc foarte mult pentru critici si incurjri!Apreciez mult gestul! Yama Hima ai dreptate, capitolul 9 nua fost la fel de "lucrat" nu prea am scuze dar cu os sora mica pe langa! ^_^ Ma bucur ca va place si imi voi da toata silinta in cap urmator, ce sper eu ca il veti numi dublu fata de toate, sa va uimesc..bened aca se poate:)). Momentan plec la tara dar acolo voi trece totul pe caiet.
Va multumesc pentru sfaturi si voi lua aminte de ele! Thank you! 100 times!!!
Luv u girls:X:-*

[Mitzuke.]

Ok,ce vad eu aici...
Sa clarificam situatia : Jasmine a venit aici ca sa onoreze o comanda ,da?
In primul rand Rosalie,jumatate din postul tau a fost acel quote plus chestiile legate de explicarea aceea cum ca exista fata in forma de inima.
In al doilea rand,ceea ce ai facut tu se poate numi atac la persoana.Jasmine ti-a facut ceva? Nu.Jasmine ti-a zis tie personal ceva? Nu. Jasmine s-a legat de autoare?Nu. Jasmine doar a onorat comanda ceruta,nu a venit aici de capul ei.
Toxic si cu Jasmine fac parte din Wanted Critics nu doar pentru ca asa am vrut noi,ci pentru ca se pricep.
De acum incolo,aveti ceva de spus ,le dati PM si le explicati de ce credeti ca nu e corect ce au spus ele [daca se intampla asta] si nu va lafaiti in topic.

[yulobo]

Intr-adevar are greseli de exprimare,insa nu inteleg ce nelamurire ai cu fata in forma de inima.Esti cumva profesoara de DESEN sau EDUCATIE VIZUALA??

Arată ca dracu', asta are. <3 Btw, există educatie vizuală?! :| Şi da, e profesoară printre multi, adică şi pentru tine.

Din cate stiu eu sunt 6 genuri de forme ale fetei:
-Fata cu forma de diamant
-Fata cu forma rotunda
-Fata cu forma de inima
-Fata cu forma de para
-Fata ovala
-Fata dreptunghiulara

No shit...

Ti-o voi DESCRIE eu:

Fata cu forma de inima:
Cea mai lata portiune a fetei in forma de inima se situeaza in zona fruntii si a tamplelor, dupa care se ingusteaza vizibil spre barbie. Aceasta tipologie are in general pometii reliefati (precum Jennifer Love Hewitt sau Ashley Judd...DE EXEMPLU.)
Nu0mi pot da seama ce e asa de greu sa iti imaginezi asta....mi se pare de prost gust replica ta:

Astea sunt informatii suplimentare care ar trebui să fie incluse în fan-fic, nu pui descrierea după. ;] U = N00b.

"Doamne, tu macar iti imaginezi ceea ce scrii ? Macar iti faci o idee de cum ar arata in realitate ? Daca n-ai imaginatie, de ce scrii asemenea aberatii in speranta ca vor arata bine ?!"

Din asta reiese ca tu nu stai prea bine cu Imaginatia.

Sau are într-adevar imaginatie şi vede realitatea cu proprii ochi. Tu ţi-ai imaginat ceva ce e ireal -tipic unui fan-fic, dar trec peste-, iar ea ţi-a atras atentia. :]

Hai ca am inteles,Greseli de ortografie are oricine la fel si greseli de tastatura,iar din cate stiu eu DIN ELE SE INVATA.

Greşit! Dacă o iei aşa, nu te vei corecta niciodată. Ah, ca să te întreb eu acum, de ce nu pui space [adică spatiu] după virgule? Sau de ce scrii cuvântul "greşeli" cu majusculă? Şi nu, ştiai rau. Nu din greşeli se învaţă, din greşeli te arzi. :]

Povestea ei e destul de interesanta... mie una mi-a placut si am ras mult cand am citit-o.Se vede ca tu ai inteles total pe dos.Ai inteles gresit turnura pe care a luat-o firul epic si ai scris si aberatii.Nu spun ca nu ai si tu dreptate dar nici chiar sa te crezi superioara ei...

Da, ţie una, care nu ai citit multe carti la viata ta, care nu ai citit destule fic-uri [şi, te rog, nu îţi compara punctul tau de vedere de pup-în-cur-istă cu al ei, cea realistă, bine?] te poti lua de ea? Şi de ce să mai criticam? De ce să vedem un fic apoi bine facut, frumos aşezat... Fară greşeli... Nu, nu, să nu care cumva să spunem adevarul că, deh, doare. Şi fata nu va mai scrie fic-ul. Ştii ce? Dacă nu e în stare să aprecieze o critică, de ce a mai facut fic-ul în primul rând? Să se laude că ştie să scrie? Ha, ha! Made me rofl.

Draguta scoate-ti "morcovelul",nu-l mai inseda atat ca nu ai unde.

Te rog! Pentru asta, fac şi atac la persoană dacă trebuie! Ce dracu' ai cu Jasmine? Ţi-a facut ţie ceva personal? E cumva ficul tau? De ce te apuci să te iei de cei care comentează? [Ce că*atu' meu te bagi în seamă?]

Esti cumva scriitoare sau consideri ca scrii mult mai bine ca ea???
Atunci Demonstreaz-o!!! Scrie si tu un Fic si mai bun sa vedem poti?

Da, consider că scrie mai bine decât ea. Şi nu, nu se ia cu "demonstreazo!" care, btw, e fară cratimă. ;] De ce? Te las să întrebi la şcoală peste 3 luni de vacanţă. Sau, stai... Eşti la şcoală? :-s Dacă te-am confundat? Eşti la gradiniţă? O.O Vai, îmi cer mii de scuze. Maria-ta, eu sunt doar un bebe cu degetu-n gură şi tu cu scutecu-n gură. Aaa, pardon, scutecu-n poală.

În fine...

Ja Ne!!!

Ups... Te-am confundat, eşti un geniu. Ştii la gradiniţă două cuvinte în japoneză. :love: Te respect! Eşti idolul meu în viaţă! :X:X:X
Konnichi wa, baka onna. Anata wa... Mă abtin, oricum nu întelegi ce scriu. :-j

Va multumesc pentru sfaturi si voi lua aminte de ele! Thank you! 100 times!!!

Şi dacă ea a zis că multumeşte pentru sfaturi, ce cac*atu' meu te bagi peste ea să sugi tu morcovelu' din partea mea? >.>

[Edit] Ficul e naşpa. Nu-mi place. E plin de greşeli. T.T

[Later Edit] w8... Pentru tine ce-nseamnă morcovu'? Că din câte vad, nu prea ştii ce e. T.T

[Mitzuke.]

Hey,hey,hey,WTF o_o
Oricat de mult va inteleg urgia asta de a va lua cu toti la harta ca sa vedeti cine are dreptate si cine nu ...

Duuudes,go and fight over the messenger.Not here. .-.' Yulobo,imi pare rau da' aia e spam curat fiindca n-are nici cea mai mica legatura cu fic-ul si ceea ce ai facut tu prin luarea commentului si a studieri fiecarui cuvant se numeste tot atac la persoana.

Mai continuati,aveti de a face cu unul din moderatori ,adica voi va luati frumusel warn/ban si topicul se inchide.

[fake_fate]

Mai intai vreau sa mutumesc ca ati deschis ficu!tnx:X:X:X
Imi cer scuze ca nua am mai intrat vacanta departe de casa, si marturisesc lipsa de idei. Nu stiu cata lume se astepta de la Chloe sa boceasca...dar va spun ca nu va mai face:d am poze noi...trucate se vad mai bene. Despre marea certa...no words, frefer sa nu se mai intampleDeci fara cuvinte:
















10.Ike Hunter


“Cunoşteam bine calmul dinaintea furtunii, prevestirea căreia i-am întors de fiecare dată spatele şi am râs fals. Am simţit pe pielea mea acest calm de când ajunsesem în campus, de când trupul meu s-a încordat la vederea lor, a vampirilor. Am rostit cuvintele cu voce tare, însă ochii îmi erau închişi, mâinile îmi acopereau urechile, apoi am zâmbit amar, şi furtuna a venit oricât am negat şi a distrus totul în calea ei. A sfâşiat fericirea, a pătat dragostea, a frânt inocenţa şi tot ce a rămas au fost epavele ce pluteau pe o mare de lacrimi. Liniştea s-a aşternut din nou, dar de data aceea numai eu eram acolo. Ma învăluit protectoare pentru ca durerea să se cuibărească nestingherită în sufletul meu şi să mă devoreze încet, dureros şi sigur.
Nu aparțin răului. Nu aparțin binelui. Binele nu poate exista fără rău, iar răul nu poate exista fără bine….eu fără cine nu pot exista? Eu nu exist aşa că…fie ca Îngeri din Rai să existe în continuare şi să îndrume oameni spre lumină, să îi îndrume pe ei iar eu creatură a nimănui să privesc din îndepărtare universul, din îndepărtare, din vid, din nimic.
Şi mi-am lăsat pradă corpul şi sufletul durerii. Am închis ochii împăcată cu lacrimile sărate precum Marea Moartă. Mi-am îmbrăţişat trupul şi am dat uitare mie.
Doare prea tare ca sa mai exist…nu pot exista, iar ultimele fragmente din mine cad o data cu lacrimi nevăzute in vid….”


În camera fetelor era linişte, Rouge stătea rezemată de patul colegei sale cu căştile în urechi şi o carte în mână. Deşi se părea că avea intenţia să citească, privirea ei era în altă parte, nu la muzică şi nici la cuvintele chinuitoare din manual. Era undeva departe sau poate gândurile se îndreptau spre fata ce dormea în pat. Şi-a întors capul crezând că s-a trezit, dar nu a fost decât o fantasmă a dorinţei sale. Chloe rămăsese aşa cum o aşezase, precum o statuie fără suflet a vechiului Olimp, întruchipând frumusețea şi perfecțiunea. Degetele de marmură ,ce se vedeau pe lângă pătură, erau la fel de fragile ca atunci când o zări în baie, buzele aveau aceeaşi culoare vineţie, obrajii se uscaseră dar genele încă păstrau amintirea lacrimilor, Rouge îşi întoarse privirea şi îşi frecă faţa cu mâinile apoi lăsă capul pe spate şi închise ochii. Din mp3 se auzea încet o voce răguşită ce cânta cu ultimele speranțe. Se încruntă şi schimbă melodia apoi îşi duse mâna dreaptă la frunte. Chloe deschise ochii şi inspiră adânc apoi speriată, îşi duse mana la inimă şi se ridică în şezut, Rouge reacționă imediat şi se întoarse zâmbitoare spre ea ignorând chipul speriat al acesteia.
-Chloe!îi spuse sărind în braţele ei. Oh nu ai idee prin ce am trecut să nu mai faci aşa nici o dată, m-ai auzit? Te simţi bine?câteva clipe păru că se gândeşte, apoi a dat din cap afirmativ.
-Ce s-a întâmplat?continuă Rouge cu întrebările. Răspunsul întârzie să apară în schimb lăsându-se linişte, fiecare aştepta ceva: Rouge un răspuns… Chloe o scăpare. Într-un final Rouge decise să renunţe.
-Dacă nu vrei să îmi spui...
-Nu!sări Chloe ca arsă. Amm...aaa....vroiam să mă despart de el şi...şi….
-Oh a fost un mitocan deci! Lasă că trece!o consolă aceasta şi îi dădu un pic pupic pe obraz. Chloe răsuflă uşurată, găsirea unui răspuns plauzibil fusese mai uşor decât crezuse iniţial. Se ridică din pat şi se îndreptă spre dulap să se îmbrace,deşi nu avea nici un chef, trebuia să îşi reia cursurile. Rouge stătu cu ea până se schimbă apoi se grăbiră spre cursuri. Primul curs îl avea cu domnul Eric Carson, unul dintre vampiri, dar părea că nu observase acest mic detaliu. Tot cursul se uita la tablă într-un punct fix gândindu-se la ea însăşi, la aceea nouă lume ce şi se deschidea în faţă fără să îşi fi dorit toate acele lucruri. Decise să nu se lase învinsă de propriile temeri să trăiască în continuare ascunsă pentru cei dragi. Pe parcursul orei îi mai arunca câte o privire colegei sale, Rouge, gândindu-se cum ar fi dacă….
„ Cât aş vrea să o i-au în braţe şi să îi şoptesc la ureche ce fel de monstru sunt. Să o simt cum se înfioră şi cum mica ei lume roz se destramă, se sparge precum o oglindă!”

A scuturat rapid din cap, uimită de ororile pe care le gândea şi un nou val de durere i-a lovit pieptul scurgându-se rapid în fiecare celulă din trup. Şi-a reţinut lacrimile, nu putea fi slabă, nu fusese nici odată şi nu îşi permitea să înceapă tocmai atunci. Clopoţelul sună la timp, Chloe îşi strânse rapid lucrurile şi ieşi din clasă înainte ca Rouge să îi observe ochii roşii. Holurile erau pline de chipuri zâmbitoare şi veselie, toţi colegi se distrau şi râdeau fără să ştie sau să fie conştienţi de lumea ce îi înconjoară din întuneric. Erau oare norocoşi sau ghinionişti. Cu siguranță Chloe îşi dorea să fie ca ei din nou, o fată care simpla ei preocupare era ce să poarte a doua zi, dar nu, ea făcea parte din acele fete ce se gândeau cum va fi a doua zi lumea. Intră direct în baie şi se spălă pe faţă, apoi lăsă apa să curgă nestingherită şi sperând ca şi probleme să curgă la fel de pe umeri săi. Liniştea din păcate nu dură mult fiindcă intrarea a fost asaltată de trei fete, două dintre ele având camera faţă în faţă cu a ei. Când au observat-o, volumul vocilor a fost micşorat şi au început să îşi şoptească cuvinte pe care Chloe nu se stingheri să le audă. S-a uitat la ele şi le-a zâmbit dar nu a primit decât o privire trufaşă şi plină de dezgust, degeaba încerca să îşi refacă imaginea în ochii lor, va rămâne pentru ele fata care “mârâie”! Enervată de situaţie se şterse pe mâini de apă şi de întreaga situaţie şi ieşi din baie trântind cu putere uşa. Pauza trecuse pe nesimţite iar holurile deveniseră pustii, se uită într-o parte şi în alta, dar nimic. Pentru o clipă i-se păru ciudat...dar numai pentru o clipă. Era răcoare, unul dintre gemuri fiind deschis şi lăsând ninsoarea să pătrundă în campus, covorul roşu era murdar de noroi şi pe alocuri ghemotoace de hârtie îşi făceau dansul cu galantul partener: vântul. Mai avea două cursuri pe acea zi dar nu vroia să se concentreze ci doar să doarmă, îşi puse mâinile în sân şi străbătu holul spre scări, tocurile făcând ecou la fiecare pas, coti la dreapta şi urcă spre camerele de zi. Dacă atunci liniştea din campus i-se păru ciudată în aceea clipă devenise ceva de speriat, nu era nimeni! Sala de jocuri era goală. Cantina goală. Sala de sport goală. Se panică şi începu să alerge pe culoare în căutarea unei persoane ce să îi risipescă acel sentiment de teamă. Nimic, în oricâte încăperi ar fi intrat, sentimentul nu dispăru ci se accentuase, fugi spre uşa de la intrare, dorind mai mult să scape din acel loc si de acel sentiment decât să găsească pe cineva. Mai era doar o clipă, un centimetru şi teama avea să dispară, era sigura de acel lucru, putea chiar paria cu propria viaţă, dar nu apucă să atingă mânerul uşi sau să îşi dovedească siguranţa.. Nu putu fiindcă aceasta se deschise larg. Inima se opri în loc, pielea se făcu ca de găină, trupul se încordă şi simţi cum ochii se schimbară într-o clipă, unghiile îi crescură şi lua o poziţie defensivă în faţa întunericului. Aşteptă calmă ca acel cineva ce deschise uşa să păşească din întuneric şi să îşi arate chipul. În tot acel timp analiză încet dacă e bine sau nu să îl primească în acel mod, o singură concluzie trase şi aceea că nu îi păsa. Se opri şi ultima sursa de zgomot, ninsoarea ,dar nu şi lumina cereasca, Luna. Zâmbi în sinea ei amintindu-şi de influenţa pe care o avut-o ultima dată Luna asupra ei, acela a fost ultimul lucru pe care îl făcu înainte ca acel cineva să păşească în lumină şi totul să dispară.


Am deschis ochii uşor, încă îmi aminteam aceea teamă îngrozitoare, crezusem că toată lumea a dispăruse, că rămăsesem ultimul om de pe lume. Am zâmbit, unii oameni nu ştiau ce spun când îşi doreau să rămână ultimi. Era un sentiment îngrozitor, dar eram sigură că nu a fusese decât un vis, ca eu m-am dus în cameră, mi-am luat o pătură şi m-am culcat în camera de zi renunţând la toate cursurile de joi. Curioasă să văd cât am dormit, am deschis ochii, era seară ca în visul meu dar zgomotele erau acolo, auzeam focul ce mocnea în şemineu. M-am întors pe spate şi am inspirat adânc…mare greşeală. Imediat am simţit un parfum foarte asemănător cu cel al vampirilor, lucrul rău numărul unu era că nu aparţinea nici unuia dintre Carsoni, lucrul rău numărul doi era că se apropria rapid. Foamea îşi făcu prezenţa.
„Nu acum…”
Am înghiţit în sec şi m-am încordat apoi am aşteptat ca vampirul să îşi arate faţa. Cât am aşteptat m-am străduit să îi aud paşii dar nimic, mergea prea uşor sau prea repede ca să îl identific. Înainte ca eu să mai pot face o mişcare, în faţa mea apăru unul din cei mai frumoși băieți răi, văzuți de mine vro dată. Avea părul negru, destul de mare şi răvăşit frumos în toate direcțiile posibile. Ochii lui negri erau de o formă ciudata şi interesantă, buzele potrivit de subțiri şi colorate de un roz pal, nasul pic iar sprâncenele parcă desenate. La a doua privire am observat că în sprânceana stângă avea un cercel şi în urechea dreapta la fel. Aş fi putut să mai stau şi să îl analizez, dar un pandantiv, probabil din argint îmi blocă privirea iar eu m-am încruntat fără să vreau.
-Ce purecii mei?am spus din greşeala dând să dau pandantivul la o parte, mirare s-a dat singur fiindcă băiatul începu să râdă în hohote. M-am ridicat în şezut şi m-am aplecat după canapea, acesta stătea pe jos şi râdea ţinându-se de abdomen. De ce să râdă? Ce era amuzant?
M-am încruntat şi am spus că nu era amuzant apoi m-am trântit la loc. Imediat o mână atinse spătarul şi băiatul se ridică de jos apoi se aplecă şi îmi atinse buzele cu ale lui. Mare greșeală! Am simţit cum ochii şi-au schimbat culoarea iar unghiile mi-au crescut . Foamea devenea chinuitoare dar plăcută…l-am apucat de cravată şi l-am tras mai aproape. Săruta bine…foarte bine! Ok era primul meu sărut. Ce purecii mei? Tremuram din fiecare încheietură iar inima îmi bătea puternic, mă simţeam bine şi vroiam să continue. Focul ce îl simţeam datorită foamei devenise dulce precum ciocolata iar săruturile lui mă aprindeau din ce în ce mai tare cu fiecare secundă. Distrată de sărut nu mi-am dat seama că venea cineva decât în momentul când băiatul a fost propulsat în zid de o umbră sau mai bine zis de enervantul Kyle Blade Carson. În timp ce vampirul, al cărui nume nu îl ştiam deşi îl sărutasem, rămăsese cu o atitudine rece, cea a lui Kyle părea că poate să îi dea foc numai gândindu-se. Ochii lui negri erau asemănători cu cei ai unui demon scăpat din lanțurile întunericului, colții îi ieșiseră iar mușchii îi erau încordați ca nişte arcuri. Cu braţul stâng îi ţinea gâtul lipit de perete iar cu cea dreaptă era gata de atac mai în spate. Speriata de întorsătura pe care lucrurile o luaseră nu ştiam ce să fac. Train apăru în spatele meu cu o găleata plină cu gheaţă şi mi-o puse în braţe apoi îl apucă de braţul drept pe Kyle.
-Să ne calmam!propuse Train.
Încă în şoc, nu ştiam ce se petrece, mai ales că Train chicotea uitându-se la găleata de gheaţă. M-am uitat şi eu apoi m-am înroşit. Kyle îi dădu până la urmă drumul vampirului misterios şi se îndreptă spre un colţ al camerei, departe de mine şi de necunoscut, Train rămăsese lângă acesta privindu-l serios…numai eu mă uitam când la Kyle când la Train cerşind cea mai mică explicație. După ce stătură câteva clipe în acel fel Train se hotărî să spargă gheaţa.
-Îmi cer scuze pentru neplăcerile provocate!
-Nu ai de ce să îţi ceri scuze Ludov..oh scuze! Am uitat Train, nu ai de ce…îmi place tipa!m-am încruntat…dacă se referea la mine atunci la o a doua scăpare aveam să îi umflu moaca. În timp ce mă gândeam cum avea să arate cu pumnul meu în faţă îmi veni o idee fugară.
-Tu ai fost cel din întuneric?l-am întrebat. Train şi Kyle se uitară uimiţi la mine apoi la vampir, se părea că şi ei ar fi dorit un răspuns.
-Da!
Acel mic răspuns le satisfăcuse curiozitatea celor doi fiindcă imediat s-au relaxat iar vampirul veni lângă mine şi îmi întinse mâna.
-Ike Hunter…
-Chloe Jasmine Raymond!l-am luat de mâna ce o ţinea întinsă şi acesta se aplecă şi mă sărută scurt pe buze. Roşisem de enervare sau poate fiindcă pur şi simplu mă sărutase. Cine se credea?
-Ce draguţă e când roşeşte!spuse uitându-se la Kyle.
La spusele lui în cameră se făcu o altă mişcare, Kyle veni spre Ike iar Train se aşeză în faţa lui şi îl împinse înapoi, apoi se întoarse spre Ike şi îl întrebă ce avea de gând să facă. Atât Kyle cât şi eu îngheţaserăm deşi eu una nu ştiam ce se petrecea sau despre ce vorbeau. Ike Hunter îşi bagă mâna stângă în buzunar şi se scărpină în cap cu cea dreapta apoi o băga şi pe ea în buzunar. Făcu câteva gesturi inutile cu capul apoi rânji obraznic şi spuse:
-Se pare că avem un mic secret băieţi! Cum să dau de gol o asemenea păpuşă? Îmi place…şi sar putea să îmi placă mai mult pe viitor! Mai vedem!spuse acesta şi făcu cu ochiul. Imediat Kyle se retrase din cameră tocmai la timp fiindcă doi studenţi intrară şi nu era prea inteligent să îl vadă în acel hal.
Ike se aşeză lângă mine şi îmi zâmbi pervers, în mod normal aş fi luat o atitudine rece şi ar fi primit o palmă de să îi sară purecii, dar eu în schimb mă ruşinasem şi încercam să îmi potolesc inima. Train începu să râdă şi îmi puse din nou găleata cu gheaţă în braţe.
-Mă bucur că ai trecut cu bine, sunt sigur că Ike te va ajuta, noi mergem la vânătoare!
Viaţa mea se complica rapid, precum un joc ce nu avea reguli, un nou personaj apăruse în viaţa mea…Ike Hunter şi spre deosebire de Kyle Blade Carson…îl plăceam prea mult pentru binele meu!

[starnight]

Well....sunt foarte fericita! In sfarist ai aparut cu nextul. Oricum...ai descris superb sia ctiunea nu a fost grabita. Imi place cum ai conturat sentimentele fetei si situatia cu Train e foarte interesanta. Personal imi place de el, dar cred ac si Kyle e dragut. Nu ma pot hotari :))). Suntc urioasa ce se va intampla in continuare. Astept nextul.P.S. Ador pozele P.P.S Nu stiu de ce dar nu iti pot trm pm. Mi-ar fi de folos daca mi-ai da adresa ta de mess deoarece vreau sa te intreb ceva in legatura cu redeschiderea ficurilor. Merci!

[fake_fate]

Da, scz aveam cumca cica sa nu primesc, acum am schimbat:D
Ma bucur ca iti plac pozele, am cam uitat sa si pozele mai vechi pozele, deoarece s-au cam pierdut:)) si am presupus ca cei care o citesc pt prima data ar vrea sa stie cum arata:

Chloe Jasmine Raymond
http://i34.tinypic.com/rmptsh.jpg
http://i38.tinypic.com/2rhqtyt.jpg
http://i38.tinypic.com/w9w9xd.jpg


Irina si Train
http://i36.tinypic.com/2ppiu86.jpg


Arya
http://i33.tinypic.com/178rjk.jpg
http://i33.tinypic.com/im46ro.jpg
http://i35.tinypic.com/10frl1v.jpg
http://i33.tinypic.com/2eo9p3m.jpg
http://i33.tinypic.com/xoeg6a.jpg


Irina Spencer
http://i37.tinypic.com/2e6c1w2.jpg
http://i34.tinypic.com/vg4tbr.jpg

Rouge Arwin
http://i37.tinypic.com/2cxzxhc.jpg
http://i33.tinypic.com/21oq252.jpg

Train Ludovic Carson
http://i35.tinypic.com/35bh855.jpg
http://i34.tinypic.com/2qn7ind.jpg

[fake_fate]

11. Acţiune
partea I

Visam sau mă uitam undeva în viitor, nu ştiam sigur. Presiunea spirituală era imensă şi mă făcea să mă simt ca şi cum aş fi fost singură într-o tabără inamică. Pereţi semănau cu cei a unei peşteri uriaşe, iar pe câte un colţ ieşit în afară strălucea câte o lumânare. Lumina ce se juca pe stânci era aurie şi primitoare, iar aerul se simţea proaspăt şi curat, lipsit de orice parfum special. În jurul meu se desfăşura un bal mascat, zeci de persoane ale căror chipuri sau măşti le vedeam în ceaţă se plimbau braţ la braţ, aparent fără destinaţie, îmbrăcaţi în hainele lor de demult. Lângă mine erau două persoane ce desfătau oaspeţi cântând la vioară şi pian. Muzica se auzea încet şi dulce ca şi cum ar fi fost undeva departe şi ceea ce eu auzeam era ecoul. Era cu adevărat o atmosferă de fast şi de linişte dar presiunea mă făcea să mă tem din ce în ce mai tare. Aveam impresia că uitasem să am grijă de cineva, să fi fost oare mama, Rouge…Miss Doyle? Cine? Am închis ochii dorind cu ardoare ca visul să se termine. O adiere rece îmi atinse obrazul şi atunci am ştiut, revenisem în camera mea şi a lui Rouge. Am inspirat adânc mulţumită, însă m-am încruntat rapid, în aer se simţea mirosul lui Ike.
Într-o clipă m-am ridicat în genunchi şi l-am prins de tricou. Ştiam că ochii mei si-au schimbat culoarea, ştiam deoarece atunci când o făceau, privirea mea putea să memoreze totul şi vedeam lucruri pe care cu ochii căprui nu vedeam. Dar mai ştiam că s-au schimbat deoarece se oglindeau în ochii lui negri precum păcatul. Deşi nu reacţionasem prea prietenos, Ike nu îşi schimbase expresia fetei.
- Ce cauţi în camera mea secătură?l-am întrebat mai mult mârâind. Reacţionă total neaşteptat, îmi zâmbi şi îşi puse mâna peste cea cu care l-am prins de tricou şi îmi spuse „Îmi vizitez lupoaica!”.
- Vampir insolent cum îţi permiţi?am izbucnit ţipând, fără să mă gândesc că Rouge doarme la câţiva paşi de noi. Într-o fracţiune de secundă şi-a descătuşat tricoul şi a apărut în spatele meu, strângându-mi mâinile la spate.
- Shh!îmi şopti la ureche muşcând-o uşor. Din acel moment nu mai ştiam dacă eram roşie de furie s-au din cauza perversităţi lui. Doar nu vrei ca micuţa ta prietenă să îţi afle secretul!m-am crispat, în minte îmi veni o imagine terifiantă a lui Rouge speriindu-se de mine. Am scuturat din cap, iar Ike zâmbi şters la gestul meu. Doar nu ai vrea să îţi afle secretul şi apoi să o vânezi….
Inima mi se opri literalmente în loc şi fiecare muşchi din corp mi se încordă. Simpla idee că propria mea existenţă i-ar face rău singurei prietene ce am avut-o, îmi întorcea stomacul pe dos.
- Shh!îmi şopti din nou la ureche apoi îmi sărută gâtul şi îmi dădu drumul la mâini pentru a mă lua în braţe. Dar atunci mi-am dat seama, învăţa cum să mă manipuleze şi acela era un lucru pe care nu aveam de gând să îl permit. M-am întors cu faţa la el şi l-am plesnit cât de repede am putut. Se părea că reuşisem să îl surprind, lucru ce mă încântă.
- Sşş…ai tupeu!Ne mai vedem iubito!îmi făcu cu ochiul, apoi cu o viteza de-a dreptul uluitoare se apropie şi mă sărută apoi dispăru. Îmi găsise atât de repede slăbiciunea…uram să rănesc!
Era vineri, ziua cluburilor şi miraculos, făceam parte dintr-un club unde numai Carsoni au reuşit să intre, da foarte miraculos. După micul dejun împreună cu Rouge şi gaşca, Ayra veni şi mă luă.
- Deci!Ce fel de club este?am întrebat-o încercând să o cunosc mai bine.
- Pai, unul ce studiază misterele!îmi răspunse in timp ce işi deschise geaca de piele neagră, lăsând să se vadă maieul alb, destul de subţire. Cu siguranţă nu era una din zilele ei bune…
- Şi…ce ai mai făcut?am întrebat-o una din cele mai banale şi prost inspirate întrebări. Îşi păstră mersul alert dar îmi afişă un zâmbet amuzat.
- Încerci să găseşti motiv ca eu să îmi dau drumul la gură şi să îţi spun de ce suntem aşa de tensionaţi şi bineînţeles pentru ca tu să nu te simţi incomod alături de mine şi neavând nici un subiect de vorbit…nu este aşa?
Tot ceea ce zisese era cât se poate de adevărat, auzisem că Ayra este o moară stricată ce pune paie pe foc când este o ceartă şi că este un analist foarte bun, dar nu credeam că este atât de bună.
- Recunosc! Aşa este, ai de gând să îmi spui ce se întâmplă?
- Dacă vrei să îţi spun că Hunter este un măscărici cu două feţe, ia-ţi gândul! Ops…nu din nou!îşi dădu o palmă peste frunte şi afişă o expresie chinuită ce mă făcu să râd. Cu siguranţă era o persoană care intră în topul celor mai amuzante şi plăcute alături de mama, Rouge şi Train.
- Chiar nu îmi poţi da mai multe detalii?am întrebat-o pe un ton de copil mic.
- Nu Miss Trişoare! Auzi la ea, să folosească o asemenea armă mortală asupra mea! Trădare…şi victorie, mi-am ţinut pliscul până la uşă!
Am intrat în încăpere şi am ocupat locul pe canapea, oferit de Eric Carson. M-am uitat în jur, Train stătea la birou citind o revistă de modă şi jucându-se cu fermoarul jachetei; domnul Eric se aşeză vis a vis de Train şi începu să corecteze un teanc de lucrări; enervantul Kyle Blade Carson stătea cu mâinile în sân, sprijinit de tocul geamului şi privea încruntat spre pădure. Ayra luă o pătură şi se aşeză lângă mine învelindu-ne pe amândouă.
Fiecare avea o altă preocupare, dar în ciuda acelui lucru, simţeam că sunt în familie, una al cărui membri erau foarte diferiţi…dar totuşi la fel. Paşi începură să se audă tot mai aproape de acel loc atât de puţin frecventat şi ştiam că nu îi auzisem doar eu. Singurele persoane ce lipseau erau Ike şi Irina, iar eu aş fi preferat să nu vină nici unul. Din păcate uşa s-a deschis larg şi am ştiut cine era fără si mă mai obosesc cu privitul, mirosul ce duhnea a prea mult parfum de…bun gust, recunosc, nu putea fi decât al Irinei.
Se îndreptă spre Train şi îl sărută apoi se ridică din braţele acestuia şi se îndreptă spre Kyle la fiecare pas, tocurile acesteia făcând ecouri pe creierul meu.
- Supărat dulceaţă?îl întrebă evident prea puţin interesată de sorta lui.
- Nu! Enervat de neuroni tăi blonzi!îi dădu acesta replica bine meritată şi făcându-mă să mă simt mândră fără motiv clar.
- Oh! Irina ţi-a ziso! Chiar eşti blondă, nu vezi că fierbe în suc propriu de gelozie?....ops….
- Vorbeşti prea mult Ayra…
Ayra nu comentă, nici măcar nu a părut enervată ci mai degrabă resemnată. Irina zâmbi satisfăcută şi mă fulgeră cu privire. Urma acum un atac asupra mea, eram sigură. Cu meticulozitate îşi aşeză fusta şi se aşeză pe fotoliul de lângă Kyle. Semăna foarte mult cu o scenă din vechile timpuri unde doamna stătea în fotoliu iar servitorul personal în spate. Desigur Kyle nu şi-a dat seama, cineva cu un asemenea egou nu ar fi permis un asemenea lucru.
- Oh! I-a priviţi…îl avem şi pe micul nostru „călău” de faţă în această minunată zi?
- Pardon?
- Câtă ignoranţă…mi se face greaţă!
- Câtă ignorantă…mi se face poftă de cafteală!i-am replicat gata să mătur pe jos cu ea şi cu sarcasmul ei matinal. Domnul Carson îşi reglă vocea, astfel reuşind să ne oprescă pentru moment disputa. Îşi strânse lucrările şi le aşeză într-o mapă. Kyle îi aruncă profesorului o privire furişă apoi dădu cu piciorul în fotoliul pe care stătea Irina, reuşind să îl deplaseze aproximativ jumătate de metru.
Supărată de gestul acestuia îşi întoarse trunchiul spre el, dar Kyle nu o bagă în seamă, se aşeză în faţa geamului şi continuă să privească încruntat la ce era dincolo.
-Jasmine!m-am întors, începuse să îmi placă numele la fel de mult ca şi „Chloe”.Aş vrea mai întâi să lămuresc un lucru, pentru a nu exista neînţelegeri, în acest club, deşi toţi ştiu că studiem misterul, cred că ţi-ai dat şi singură seama că nu este decât o acoperire.am aprobat din cap, era chiar logic. Aşa, ceea ce voi încerca să îţi explic este o parte a sistemului nostru de funcţionare:cum oameni au partidul sau regina…aşa avem noi Înaltul Consiliu! El este format din mai mulţi membri influenţi şi….agreaţi, puternici. Scopul acestor indivizi este de a menţine pacea!
- Ca un fel de conducere din evul mediu!completă Train.
- Exact dragul meu tovarăş! Nici eu nu o puteam spune mai bine!
- Mă flatezi…
- Nici decum!zâmbi şi înclină capul spre Train, apoi continuă acea prelegere fără sens. Cei ce aleg să locuiască sub acoperisul Înaltului Consiliu, au ca sarcina din când în când să poarte mesaje pentru cei ce locuiesc ca noi, bineînţeles ocazional deoarece avem alte metode. Ike Hunter este un membru influent al consiliului şi te poate apăra, şti doar că toţi vârcolaci sunt văzuţi drept un mare pericol, dar nu este decât o persoană şi nu ştim cât va fi dispus să ne acopere şi dacă tu eşti descoperită…soarta ţi-e pecetluită şi a noastră la fel. Astfel ne gândeam ca tu să ne ajuţi în aceste…mici misiuni, să îţi devedeşti bunele intenţi.
-Nu înţeleg…
-Vam spus, e prea mult pentru căpşorul ei!
-Tăcere Irina!vocea lui Eric Carson răsună în încăpere precum răgetul unui leu, un adevărat rege în faţa căruia Irina îngheţă. Îmi vorbi din nou, reluându-şi vocea calmă şi o rugă pe Ayra să explice. În câteva cuvinte mă făcu să înteleg ceea ce domnul Carson se strădui să explice.

[starnight]

Well..se pare ca sunt prima. Ai intarziat cu povestea,dar mi-a placut. Ai descris foarte bine si actiunea a decurs placut. Dialogul nu a fost sec si miu-au placut replicile si reactiile personajelor. Sunt curioasa ce se va intampla in continuare si trebuie sa recunosc ac imi place acest Ike...e fermecator intr-un fel