Mortal Puzzle

[Moon princess]

Hey dear! am ajuns si eu pe la ficul tau. ^^
pai, imi place ficul dar mai ales IDEEA. :X ma bucur sincer ca iti vin asa idei frumoase :D
deci, sa incep:
naratiunea e frumoasa, n-am ce zice...
dialogul nu-i sec, avand in vedere ca ai doar doua replici ( cel putin eu atatea am vazut)
actiunea n-ai grabit-o, :bv:
decrierea e buna, ai descris frumos sentimentele fetei, insa ai uitat si de camera in care ea sta.

cam atat am avut de spus si-ti urez succes in continuare...sa-ti vina multe idei, dear si gambate!
PS: anunta-ma si pe mine cand pui nextu. ^^

:bye:

[Marina.]

Hey! va multumesc foarte mult pentru comentariile voatre. ma bucur ca va placa! Ei bine, iata si continuarea care, sper sa va placa la fel de mult^^ Ei bine, stiu ca acest capitol e cam scurt, insa nu am timp sa le fac mai mari si... imi cer scuze pentru eventualele greseli, dar e necorectat... lipsa de timp>.>
In fine, va urez Lectura placuta!

Capitolul 7

Vreau sa ies din camera, insa barbatul se ridica de pe pat si inainte de a iesi, ma apuca de mana tragandu-ma din nou in camera si inchizand usa in urma mea. Ma impinge in peretele din spatele meu si imi tine mainile deasupra capului, cu cealalta mana libera imi ridica barbia fortandu-ma sa-l privesc in ochi. Isi plimba degetul pe buza mea inferioara trimitandu-mi fiori placuti prin tot corpul. Oare de ce nu pot sa scap de aceasta dragoste pentru el. Poate... adica, sper ca daca voi ramane aici il voi uita, chiar imi doresc asta.
Sunt intrerupta din ganduri de catre buzele argintiului ce se plimba nestingherite pe gatul meu. Nici nu mi-am dat seama cand si-a dat masca jos. Daca stau mai bine sa ma gandesc... nici nu a avut-o. Simt cum genunchii mi se inmoaie, iar barbatul vazand asta, ma apuca de talie si imi lipeste corpul de al sau ridicandu-ma putin deoarece e mai inalt ca mine cu un cap si ceva. Imi pun mainile treurande dupa gatul acestuia jucandu-ma cu parul sau. Kakashi ma strange si mai mult in brate apropiindu-se cu pasi lenti de pat si asezandu-ma pe suprafata moale. isi pune genunchii de o parte si de alta a corpului meu si incepe sa ma sarute violent. Tocmai cand vrea sa-mi ridice tricoul ma dezmeticesc si incep sa ma zbat.
Nu! oricat l-as iubi, nu-l pot l;asa sa-si bata joc de mine. Cu puterea ramasa, il imping acesta cazand pe covor. Eu ma dau in spate si il privesc cu frica. lacrimile mai aveau putin si incepeau sa-mi brazdeze obrajii palizi. Acesta se ridica dupa care vrea sa se apropie de mine, insa eu il opresc incepand sa vorbesc.
-Iesi! Te rog, pleaca! u vreau sa te mai vad niciodata... spun si arunc cu o perina dupa el. Nu mai spune nimic si paraseste incaperea. Speram, chiar speram ca o sa isi ceara scuze, insa se pare ca m-am inselat amarnic.
Nu, refuz sa cred ca acesta e omul pe care il iubesc. Ce e cu schimbarea asta brusca de atitudine? Jur ca nu-l mai recunosc.
Oftez si cad fara vlaga pe suprafata moale a patului adormind numaidecat.

A doua zi ma trezesc, ca de obicei, foarte devreme. Nu cred ca e mai mult de sase dimineata. Imi fac siesta dupa care ma imbrac si cobor la parter. Acolo, spre surprinderea mea, colegii, senseiul si gazdele casei sunt prezente. Mai bine spus, ia micul- dejun! Ce Dumnezeu?! Mi s-a stricat cumva mie ceasul sau ce? Adica.. nu cred ca Naruto s-ar fi trezit la ora asta, dar totusi, se pare ca minunile se intampla atunci cand te astepti mai putin.
Ii salut dupa care ma asez si eu alaturi de ei incepand sa mananc si incercand sa-mi feresc privirea de a lui Kakashi ce, spre nemultumirea mea ma priveste insistent, dar totusi discret, nedorindu-si sa observe si ceilalti.
Intr-un final imi indrept atentia si spre ceilalti. Nimic neobisnuit. Totul este... monoton, as putea spune. Nimic special. Ca de obicei, la fel ca si argintiul, Daisuke nu-si mai ia privirea de pe mine, dar spre deosebire de celalalt, el nu se fereste de ceilalti ceea ce-l face pe profesorul meu sa-l priveasca urat. Of... de ce am impresia ca o sa innebunesc in curand? Oftez dupa care ma scuz de la cei prezenti si o rog pe Temari sa ma urmeze deoarece am ceva de discutat cu ea. Da, asta e cel mai bun moment sa o intreb, iar daca accepta, o sa le spun tuturor acum, la masa. Da, uneori pot fi mai rea decat pot crede... desi, sa fiu sincera, nu inteleg de ce am gandit asta acum. Ajunse afara, ne asezam pe o banca, eu incepand sa vorbesc.
-Mmm... ei bine, eu m-am gandit aseara mai bine si am decis sa raman aici. Adica, mama oricum n-o sa-mi duca dorul, iar tustii prea bine asta! Adica... o sa raman daca tu esti de acord sa ma gazduiesti pana imi gasesc o locuinta! spun repede, cu un zambet micut pe chip.
Blonda sta putin meditand- probabil- la ceea ce tocmai i-am spus dupa care un zambet imens ii apare pe chip si imi sare in brate. Stam asa cateva minute bune, raspunsul fiind evident, insa chiar si asa, a inceput sa vorbeasca.
-Sigur ca da! Adica... normal ca vreau sa ramai aici si, nu-ti face griji cu gasirea unei locuinte, vei putea locui la noi, permanent! spune accentuand ultimul cuvant.
Incepem amandoua sa radem, nu stiu exact din ce motiv, dupa care intram in casa. ne asezam la masa, iar eu imi dreg vocea facandu-i pe toti atenti.
-Pai... am un anunt de facut; vreau sa va informez ca m-am hotarat sa raman aici. Nu vreau sa ma mai intorc in Konoha. Imi pare rau, Naruto! spun in timp ce-l privesc. Nu cred ca mai are mult si se pune pe plans.
Ei bine, primul care sparge tacerea e cel la care ma asteptam cel mai putin. Defapt... poate ma asteptam, insa, nu ca va reaciona asa si, mai ales in fata tuturor.

[Assyria]

Crdeam ca nu o sa mai apara next- ul :( . A fost un capitol surprinzator, sa zicem ca s- au intamplat muulte :)). Am ramas O.o la faza dintre Kakashi si Nami . Si ohh Doamne, nici nu- ti inchipui cat de mult ma bucur ca Kakashi a facut pasul :X. Cand ma gandesc ca vroia sa o faca cu Nanami , imi venea sa- l iau la bataie X(.. cum indrazneste sa se atinga de Nami a mea ( scuze daca te deranjeaza ca mi- am insusit- o :)) ) ?! Ce ciudat mai e si Kakashi, adica ii spune ca o uraste ca dupa sa o sarute :)) ? Nu- l inteleg ... Nu imi place ca Nanami vrea sa ramana acolo... pot spune ca eu am fost informata si stiu putin din ce se va intampla inainte, uhh, norocoasa de mine...
Spor la next- ul, taticule :)) :* !

[Sako-chan]

asaaa...scuze ca am ratat sa postez dupa celalalt dar am avut treaba pt scoala...asa ca o sa fac commul asta ptr capitolele 6 si 7.

capitolul 6...perfect. cateva greseli de tastare, neimportante. Daisuke e un idiot pervers si imi place felul cum i-a intorso Nanami... :x aveam impresia ca mai are putin si ii trage o palma peste moaca de pervers :)) totusi, am impresia ca Daisuke are ceva care ma face sa cred ca e dragutz...dialog, descriere, ca intotdeauna, nici nu mai e nevoie sa mai spun ca sunt perfecte. te ube si ador modul in care scrii, u're my idol!!! poate reusesc (one day...) sa ajung si eu la nivelul tau :)

capitolul 7, la fel de minunat. kakashi e un bou. cum a indraznit sa se atinga de Nanami-chan??!!! Nu o merita si ma bucur ca ea a luat atitudine in legatura cu asta. Nanami ramane la Temari acasa? perfect. vreau sa vad ce se mai intampla intre ea si Daisuke, cine stie poate incepe si ea sa-l placa...cat despre reactia unui tip la care nu te asteptai...sunt curioasa care e tipul. adica, ma face sa ma gandesc la Sasuke, ptr ca la Naruto si Kakashi chiar cred ca era de asteptat ca nu sunt de acord cu asta (nu ca ar fi dupa ei >.>)...insa ultima propozitie (Defapt... poate ma asteptam, insa, nu ca va reaciona asa si, mai ales in fata tuturor. ) ma aduce la realitate si imi zice ca e vorba de Kakashi. :)

am mai postat si eu un fic, poate vrei sa citesti, Fake love (link in sig ;)) nu e asa marfa ca ficurile tale, dar cine stie?...poate ii place cuiva, si as fi onorata ca tu sa postezi un comm la el (chiar si daca e 100% critic, ador critica constructiva, mai ales aia care vine de la o maestra in ficuri ca tie!!!)

sper ca nu crezi ca te lingusesc, dar chiar ador felul in care scrii si vreau sa stii asta :) acum voi incheia commul acesta care este aproape la fel de lung ca si capitolele tale. :)

ja ne si abia astept next-ul!!!! (si mai ales cum va reactiona Kakashi lol)

[Marina.]

Hey dragilor! Va multumesc pentru comentarii! Sper ca si acest capitol sa va placa macar la fel de m,ult ca cel din urma! Va spun de pe acum ca este necorectat. Lectura placuta!

Capitolul 8

-Ce? In niciun caz domnisoara! Vei merge inapoi in sat fie ca vrei, fie ca nu! Am ajuns aici cu patru membrii ai echpei sapte, ma voi intoarce tot cu atatia asa ca lasa fitele si maturizeaza-te. Crezi ca daca te-ai certat cu mama ta ea nu-ti va duce dorul? Sa stii ca nu am inghitit minciunile tale. Nicio mama nu-si uraste copiii, oricat de rea ar fi. Asa ca nu incerca sa te dai mare si tare ca nu ti se potriveste. daca stiai ca te vei intoarce, de ce ai mai venit in Konoha? iti spun eu de ce: Pentru ca esti o fitoasa ce nu stie ce e viata cu adevarat!

Mii de cristale umede imi rasar din ochi incepand sa se prelinga pe obrajii deveniti mai palizi ca niciodata. Nu as fi crezut nicicand ca el va spune cuiva. Nu, nu mi se poate intampla mie asta. persoana, persoana in care am avut cea mai mare incredere m-a tradat. Eu m-am confesat lui cu gandul ca nu va spune nimic, iar el, el ce a facut, m-a dezamagit total. Mi-a creat o rana mai adanca decat si-ar fi putut inchipui, in inima. Incep sa tremur incontrolabil in timp ce privesc in jos incercand sa-i evit privirea. Nu, nu si iarasi nu! Am promis ca ma voi schimba, cel putin, in prezenta altora. Nu imi permit sa plang, nu vreau sa ma vada asa de slaba.

Ma ridic zgomotos de pe scaun si ies in fuga din casa incepand sa alerg unde vedeam cu ochii. oriune, absolut oriunde era mai bine decat langa el. Doamne, ce tot spun! Chiar daca, chiar daca mn-a facut sa sufar extrem de mult eu, eu il iubesc. Il iubesc mult mai mult decat as fi crezut ca as fi in stare. Nu pot sa inteleg cum mi-a ajuns la inima atat de repede! De obicei, nu imi deschid sufletul niciodata. Nu fac asta deoarece imi e teama sa nu fiu ranita, iar acum, cand tocmai am am facut asta, m-a ranit tocmai el.

Chiar daca stiu ca am iesit din sat intrand in padure, nu ma opresc din fuga. Simt ca doar asa ma pot calma. Da, poate ca are dreptate, poate ca sunt o fata rasfatata. Eu nu cred asta, adica nu imi sta in caracter, insa se pare ca din pacate asa las impresia, chiar daca nu imi dau seama de ce. Din cate stiu, nu am facut nimic care sa denote asa. Adica, daca vreau sa raman in satul meu natal, asta nu da dovada de asa ceva. Nu am sa-i inteleg niciodata pe oamenii astia chiar daca pana acum cateva zile ma laudam ca o fac.

Simt cum sunt prinsa de brat si oprita din fuga. Nu, nu aveam chef de mine. Imi ridic capul, iar in fata mea il vad pe argintiu. Ce? Adica, acum de ce a mai venit dupa mine? Nu i-a ajuns cat m-a facut sa sufar? Ce mai vrea, sa continue? Chiar nu inteleg ce i-am facut, cu ce i-am gresit de se poarta asa cu mine?! Ah, da, cum puteam sa uit! Motivul nu e foarte greu de descoperit: i-am jignit iubita care, desigur, e mama mea. Ah, acum inteleg ce e cu atitudinea asta a lui, insa, chiar asa de mult o iubeste? El chiar nu-si da seama ce fel de femeie e?

Incerc sa-mi desprind mana dintr-a sa, insa nu am sanse.
-Da-mi drumul! Ce vrei? Sa ma jignesti din nou? Eu, eu... am avut incredere in tine, ti-am spus tot ce aveam pe suflet, iar tu, ce ai facut, ai spus asta in fata tuturor! Nimeni, absolut nimeni, nici macar Temari nu stia ce relatie am eu cu mama. Am incercat sa ascund asta de toata lumea, iar tu... ai distrus totul! tip la el, ultimele cuvinte soptindu-le nefiind sigura daca le-a auzit.

Mintea imi dicta sa plec de acolo, sa fiu singura, sa pot sa ma descarc, insa, contrar partii rationale, inima dorea sa ma arunc in bratele sale si sa trec peste cele intamplate. Sa ma tina in brate, sa simt si eu, macar o data iubirea. Asta, asta imi dicta partea emotionala, iar eu, eu nu stiam ce anume sa fac. Ambele aveau dreptatea lor, insa nu am mai putut reactiona, deoarece barbatul ma trage in bratele sale calde strangandu-ma din ce in ce mai tare, dar in acelasi timp avand grija sa nu ma raneasca.

-Imi pare rau, foarte rau pentru ce s-a intamplat, insa nu m-am putut abtine. Am innebunit doar la gandul ca nu te-as mai putea vedea. spune indepartandu-ma putin de el, iar eu, ca intotdeauna, abea acum observ ca nu mai purta masca. Oare facea asta intentionat? De ce doar in prezenta mea nu o purta. ma rog... raspunsul era evident, cred.

De data asta, eu am fost cea care a luat initiativa. Mi-am pus palmele pe obrajii sai si mi-am lipit buzele de ale sale. la inceput, Kakashi a ramas uimit, insa si-a revenit rapid lipindu-ma de el si plimbandu-si mainile pe spatele meu. Era atat de placuta acea senzatie incat nu doream sa se termine vreodata.

Imi pun capul pe pieptul sau si, cu tot curajul de care dispuneam in acel moment i-am soptit niste cuvinte care speram sa nu le fi auzit.

-Te iubesc!

[Assyria]

Doamne... cat tupeu a prins Nanami... si cat de ipocrit poate fi Kkashi! Sa zica in fata tuturor si sa o faca pe Nanami sa sufere atat de mult. Mi- a plcut mult scena din padure in care fata a preluat conducerea, ba chiar i- a spus ca- l iubeste. Ce nu inteleg eu, este de ce Nami sta cu iubitul mamei sale? Ma mai intreb adaca Kakashi a auzit ce i- a spus , desi sunt aproape convinsa ca a auzit. Ce mi- a atras atentia si m- a facut sa zambesc a fost ca argintiul nu mai avea masca in prezenta lui Nanami :X .. perversul :)) .Ai mai avut pe ici pe colo unele fraze care nu sunau prea bine, iar dupa greseli de tastare.. nu m- am uitat. E frumos ficul... si a inceput sa- mi placa si mie de Kakashi :X.

Trebuie sa mai citesc o data capitolul, caci nu stiu cand va veni next- ul :)) !

[Vero]

Wuai Marinico :x ai adus nextu vai cat imi place ce l'ai schimbat pe Kakashi Are o atitudine asa de tare. Sincer niciodata nu l'as fi vazut pe el cu vreo fata . AHhh deci ador nextu asta Descrierea a fost ft frumoasa Naratiunea a fst sh ea buna. Actiunea nu a fst grabita iar dialogul n'a fst sec. Greseli de tastare ai avut dar nu sunt prea grave. Ce mi'a plkt faza din padure 8-> So, astept nextu`

PS:Sper ca nu te'ai suparat k ti'am zis Marinico ;))

[Sako-chan]

bestial...ca intotdeauna, de altfel. nu stiu de unde iti vin toate ideile astea geniale. Nanami-chan are tupeu, imi place :x Kakashi e un nesimtit ipocrit, dar imi place ca nu poarta masca cand e cu Nanami. sunt foarte sigura ca a auzit si sper din toata inima ca el sa spuna acelasi lucru!!!

multumesc ca ai postat la Fake love, tin foarte mult la parerile tale.

abia astept nextul!!! :x

scuza-mi ncommul imposibil de mic, dar chiar nu am ce comenta. :)

chu si mai vorbim!!! :-*

[Bloom.]

hey! Deci chiar ar trebuii sa intru mai des pe forum! Am pierdut atat de multe capitole si ficuri minunate:(
Draga mea, tu stii ce parere am eu despre ceea ce scrii, insa vreau sa mai repet si aici.
Imi place, imi place foarte mult ficul asta! E cu adevarat frumos[ ca toate ficurile tale, bineinteles! ] Imi place din ce in ce mai mult atitudinea lui Nanami. Uh, si Kakashi, dragutu` de Kakashi aici nu mai e asa de dragut, insa imi place si asa, chiar foarte mult! Abea astept sa aflu ce se va intampla in continuare! Stiu ca o sa ma surprinzi intr-un mod placut! Ja ne!:*

[Marina.]

Hey! Va multumesc pentru comentarii! Iata ca am venit cu continuarea. Lectura placuta!:*

Capitolul 9

Corpul icepuse sa-mi tremure incontrolabil, in timp ce Kakashi ma tinea strans in brate. Peste cateva minute ce pentru mine paruse doar cateva clipe in compania sa, barbatul ma indepartaza putin de el si ma priveste in ochi cu parere de rau.

-Imi pare rau Nanami, dar eu nu te iubesc, spune acesta in timp ce ma analizeaza intens pentru a-mi observa reactia, dupa care continua. Probabil te intrebi de ce te-am sarutat si am facut tot ce am facut, ei bine, vroiam doar sa te fac sa suferi pentru ca nu suportam sa vorbesti asa despre mama ta. Eu o iubesc pe Victoria, chiar foarte mult si nu permit nimanui sa vorbeasca despre ea in felul asta. Asta a fost tot ce am vrut; sa te fac sa te indragostesti de mine dupa care sa-ti spun toate astea. Imi pare rau Nanami, insa asa stau lucrurile! spune disparand intr-un nor de fum.

Eu, pe tot parcursul "discursului" sau nu spusesem nimic, nici macar nu mai stiu daca respirasem sau clipisem. Nu-mi venea sa cred ceea ce tocmai auzisem. Credeam ca tine si el la mine, macar putin, insa se pare ca toate sperentele-mi sunt desarte. M-am amagit pe tot parcursul acestui timp. Inchid ochii si ma spriji de copacul din spatele meu. Nu mai aveam fosrta nici macar sa plang. Gata, totul e decis, voi ramane aici, nu vreau sa mai dau ochii cu mama si cu el. Acum ca stiu de relatia lor, nu se vor mai ascunde, cel putin nu de mine, iar daca m-as intoarce in sat si i-as vedea in fiecare zi as innebuni. Prefer sa raman aici chiar daca stiu ca ii voi duce dorul si lui, dar si blondului ce reusise sa-mi ajunga la inima prin bunatatea sa. Poate ca pana la urma voi reusi sa-l uit pe Kakashi daca raman aici.

Oftez, un oftat plin de durere si regrete, dupa care incep sa alerg spre sat deoarece incepuse sa se intunece si nu era prea placut noapte prin padure. Hilar, nici nu-mi dadusem seama cand trecuse timpul. Oare statusem atat de mult pe ganduri, ore in sir? Probabil ca da si, la cum o stiu pe Temari, cred ca am fost deja dat in urmarire. Chicotesc slab la acest gand dupa care maresc pasul. In mai putin de jumatate de ora ajung la destinatie, mai exact, in fata casei Kazekagelui. Deschid sfioasa usa si patrund inauntru. Acolo, niciun zgomot nu se facea auzit, iar cand tocmai credeam ca am scapat, in sufragerie ii zaresc pe toti, cu exceptia lui Kakashi si a lui Sasuke asteptandu-ma. Mai mutl ca sigur fusesera ingrijorati avand in vedere ca fusesem singura, in padure si stiau cat de slaba eram, din pacate.
Le zambesc inocent dupa care imi cer scuze. Blonda se ridica de pe fotoliu si se apropie de mine imbratisandu-ma si soptindu-mi la ureche.

-Trebuie neaparat sa-mi spui tot!

Mda, si eu care ma gandisem ca am scapat ieftin, insa, lui Temari aveam de gand sa-i spun, tineam mult prea mult la ea pentru a-i ascunde ceva si, in fond, nici nu vroiam. Ea era singura in care mai aveam incredere asa ca nu aveam sa pierd aceasta sansa.

Ne scuzam de la cei prezenti si, din fericire, nu a trebuit sa le dau vreo explicatie si urcam in camera blondei. Ne asezam pe pat si incep, dupa cateva ezitari sa-i povestesc ce s-a intamplat in padure. Pe masura ce vorbeam, ochii incepea sa ma intepe, mii de lacrimi sarate parasind intr-un final ochii mei prelingandu-se pe obraji-mi palizi. Dupa ce termin de istorisit, nu ma mai pot controla si izbucnesc intr-un hohot de plans. Prietena mea ma ia in brate soptindu-mi ca totul va fi bine, insa stiu, stiu ca nu va fi asa. Niciodata nu voi mai fi bine. Kakash a fost, si inca este, prima mea dragoste, iar asta, asta nu ma va face sa-l uit prea usor. Defapt, stiu sigur ca atunci cand vor pleca, chiar daca de el ma vor desparti mii de kilometri, niciodata nu-l voi uita. Mereu il voi pastra in inima si orice barbat va aparea in viata mea niciunul nu-i va lua locul oricat mi-as dori asta. Cat de mult regret ca am plecat de aici. Daca nu eram de acord cu asta, nu-l mai cunosteam si asta ar fi fost mai bine. N-as mai fi suferit atat.

Ma desprind cu regret din imbratisarea fetei si plec in camera mea spunandu-i ca vreau sa fiu singura. Da, vroiam sa fiu singura, sa nu-mi vada nimeni lacrimile, sa nu ma creada nimeni slaba. Adica, mai slaba decat sunt acum. Ajunsa in lacasul meu de suferinta, ma trantesc pe pat privind un punct vizibil doar pentru mine din tavan. Dupa cateva minute in care am reflectat la ceea ce mi s-a intamplat, mi-am dat seama ca el nici macar nu a vrut sa ma intorc in sat. A zis acele cuvinte doar de fatada. Doar pentru a parea... nici eu nu stiu exact cum. Sunt sigura ca e constient de cata influenta are asupra mea si, cu doar cateva cuvinte m-ar fi convins sa ma intorc cu ei. Sunt sigura ca daca el m-ar fi rugat, nu as mai fi stat pe ganduri intorcandu-ma in sat, dar nu, nu a facut asta si poate ca asa e mai bine. Sunt constienta ca voi suferi, dar pana la urma rana mi se va cicatriza, chiar daca nu se va vindeca niciodata.

Sunt hotarata sa-i dau lui Daisuke o sansa. Cine stie, poate ca ma voi indragosti de el. Chiar ar merita pentru ca stiu ca ma iubeste. Vad asta in ochii lui chiar daca incearca sa o ascunda si sa incerce sa ma faca sa sufere. Face asta doar pentru ca stie ca eu nu simt nimic pentru el si... vrea sa ma raneasca doar pentru a nu mai suferi el. Ei bine, in mod normal, cineva indragostit nu i-ar face asta persoanei iubite, insa aici vorbim de Daisuke. Cel mai ciudat si imprevizibil baiat.

Dupa mai multe ore in care doar am privit in gol, m-am ridicat din pat intrand in baie. Imi dau cu putina apa pe fata dupa care afisez un zambet cat de cat credibil si ies din camera. Trebuia macar sa incerc sa ma prefac ca nu sufar asa de tare. De azi, imi impun sa nu mai sufar. Nu, nu pentru el. Chiar daca il iubesc nespus de mult, asta nu ma va impiedica sa-mi refac viata. Cine stie, poate ca ma voi indragosti din nou.

In toate exista un nou inceput, nu-i asa?