Un puzzle de 10 imagini

[Heratcher.21q]

am creat impreuna cu sasuke_uchiha99 un fan-fic horror.....primul capitol l-am facut eu si il voi posta acum....urmatoarele capitole le va posta unul dintre noi in functie de cel care il va face ^_^

deci sper sa va placa:

Personaje car apar in acest capitol:

1.Ethel:este o fata care nu are multi prieteni este mai mereu singura i trista asrta se datoreaza experientelor ei pe care le veti intalni pe parcursul fic-ului.
varsta:16 ani
Este personajul principal

2.Megumi:este prietena lui Ethel si eca cu care dupa cum ati vazut a iesit afara
Varsta:16 ani

3.Mannami: este acea fata care se afla pe scari...este o fata foarte frumoasa
Varsta: necunoscuta

4.Kcor: acel inger care o ajuta pe Ethel sa scape de Mannami...este de fapt o fetita mica transformata in inger, ea nu are chip
Varsta:10 ani



Capitolul I: Amintire si neliniste




Era o zi intunecata de noiembrie, spre seara incepuse sa ploua incet cu stropi mari care se auzeau cazand pe pervazul geamului meu…stateam intinsa pe pat si fixam cu privirea de ceva vreme tavanul. Gandul meu zbura peste tot, cand deodata mi-am amintit…mi-am amintit acele clipe groaznice ….acele clipe care m-au marcat si din cauza carora am ajuns asa cum sunt acum….si a cele finite care mi-a deranjat viata mea linistita de pana acum.
Era intr-o zi ploioasa de septembrie cand, dimineata am plecat cu Megumi afara…..am plecat repede fara nici o grija fara a-mi putea imagina ce avea sa se intample.Mergeam incet pe drum alaturi de prietena mea, aceasta imi povestea experientele sale din vacanta iar eu eram placut impresionata…..
Ajunsesem intr-un parc si ma asezasem pe o banca ascultand cu mult interes cea ce zicea Megumi….timpul trecea foarte repede….eu stateam mai agitate decat de obicei fixand cu privirea un fir de iarba….ma uitam la el de ceva vreme incercand sa ma linistesc.Simteam ceva….dar nu stiam ce e…dar sunt foarte sigura ca ceva bun nu putea fi.In continuare deveneam din ce in ce mai agitate.
Incercam sa imi alung acel gand rau din minte si vorbeam neincetat cu prietena mea Megumi punandu-I o multime de intrebari, cea ce mie nu imi sta in fire.
Se facea deja tarziu si incepu sa se inopteze afara asa ca ma hotarasem sa plec pentru a nu intarzia acasa. Dupa ce imi luasem ramas bun de la prietena mea m-am gandit sa merg acasa pe o scurtatura pentru ca oricum era tarziu si trebuia sa ajung repede acasa ca mama si tatal meu san u se ingrijoreze tare avand in vedere ca sunt foarte mica.
Mergeam incet pe dru uitandu-ma la picioare si ferindu-mi fata de picturile ploii acre cadeau incet, incet peste parul meu negru. Inca mai aveam acel presentiment care imi dadu o stare de frica si grabi pasul pentru a ajunge mai repede acasa.
Trecand pe straduta ingusta si slab luminata am vazut in fata mea o umbra, aceasta unbra avea infatisare de om…..speriata m-am tras putin inapoi. Din pacate am facut zgomot asa ca acea umbra m-a auzit….si-a intors fata si inceput sa vina spre mine cu pasi marunti dar repezi In acel moment m realizat. Imi era frica. Am realizat ca nu ma mai pot misca ori car as incerca nu voi reusi din cauza ca eram mult prea speriata de acea creatura ingrozitoare si amenintatoare care se apropi tot mai mult de mine.
Acea umbra se apropia tot mai tare si rosti cateva cuvinte “ am facut ce am facut, tu nu vei scapa niciodata”….acestea fiind spuse unbra disparu si lasa in fata mea un.Eu, repede m-am aplecat, am luat biletul si am inceput sa citesc ce era pe el “Va sosi candva acea zi” citind aceste cuvinte am ramas pur si simplu inlemnita sau mai mult speriata….la cateva secunde dupa asta mi-am revenit am bagat biletul in buzunar.
Pe drum spre casa parca cineva sau ceva ma urmarea, grabesc pasul pana ajunc in fata blocului chiar la scara mea, nu-mi venea a crede pe scari plangea o fata, o fata care avea fata alba acoperita cu un vual negru care i-o acoperea aprape in intregime, iar in spate era un ingeras firav, insa plin de sange, speriata, fac un pas inapoi dar parca cineva imi pune piedica si cad pe asfalt ramanand inconstienta pana dimenieata cand totul se sfarsise, in incaercarea mea de a ma ridica observ un bilet si o fotografie O nu alt bilet deschid biletul si citesc "Noroc ca te cheama Ethel" l-am bagat in buzunar. Indreptandu-ma spre scara, ajung la lift, si intorcand capul vad acelasi chip numai ca era schimbat acelei fete care plangea acum ii iesea sange din ochi, vad cum vrea sa ma omoare, vrea sa ma injunghie cu un cutit insa ce? acel ingeras ii opreste mana spunadu-mi sa plec acasa cat se poate de repede fara a ma mai uita inapoi, lucru pe care il si fac pana ajung acasa…..Dar aici aveam sa vad ce era mai rau….aici era adevarata problema si adevaratul motiv pentru care aveam acel presentiment…..
Deschid incet usa si intru…..dar cand ma uit in fata vad pete de sange pe gresia din coridor…..apoi merg in bucatarie pentru a vedea daca sunt acasa parinti mei….aici era gol….eu deveneam nelinistita si merg in graba spre camera lor….aici gasesc ume de sange…era mult sange pe parchet....acele pete de sange duceau spre baia de la camera parintilor mei…..intru acolo si vad din nou acea fata cu un cutit in mana, iar parinti mei intinsi pe jos fara suflare si plini de sange.Vazand toate astea incepusem sa plang si strigam catre acea fata:
-De ce ai facut asta? Cine esti si ce cauti aici?
Acea fata insa nu zicea nimic…..eu mai incercam odata
-Heiii….raspunde te rog…..!!!! de ce ai facut asta !!!? vreau sa stiu
-Este simplu fetito….am facut asta pentru ca asa am vrut…si i-a aminte la ce iti spun eu acum….asta este doar inceputul…zise acea fata
-Dar ce vrei de la mine….nu inteleg…de ce eu?
Dar nici un raspuns nu se auzise….pentru mine era ceva greu sa suport asta….Insa dintr-o data observand ca acea fata se indrepta spre mine…..speriata am facut un pas in spate dar am alunecat pe gresie am ramas acolo cateva ore…..
Trezindu-am ma uitam mirata in jurul meu……sangele nu dispruse dar parinti mei nu mai reau acolo….in locul lor am gasit din nou un billet si o fotografie….le-am luat si m-am uitat cu atentie la ele pe billet scriea “ Ce bine ca esti Ethel” iar din fotografie nu se intelegea nimic.
Gandindu-ma la toate aceste lucruri m-am ridicat din pat si m-am asezat la birou cautand foografiile si incercand sa dezleg misterul lor si a vad de la cine le am si cum de au ajuns tocmai la mine…


~~~To be continued~~~

[Nidryne]

Ok ... în primul rând, parcă n-ar fi trebuit să ne ziceti dinainte să citim capitolul personajele ... It's like the surprise-element.

Acum, în legatură cu capitolul ...
"... si a cele finite care mi-a deranjat viata mea linistita de pana acum." - ce ai vrut să zici aici ? No, rly, n-am înteles.

Alt lucru, am vazut că faci foloseşti prea mult punctele de suspensie; merg puse, sunt frumoase, dau un aspect placut, marchează într-un fel cititorul, but stop using them as you please! Cu cât le foloseşti mai mult, cu atât dai senzatia cititorului că nu ştiai ce să scrii şi ai umplut spatiul cu punctele de suspensie ...

În al treilea alineat ai folosit de prea multe ori cuvântul "acasă" ._.

În al cincilea alineat ai folosit, din nou, de prea multe ori cuv. "umbră"; plus, ar fi trebuit să ne împartăşeşti mai mult spaima fetei, probabil să ne-o descrii putin mai amanuntit, să simtim şi noi ceea ce a facut-o să se sperie.

Alt lucru ... ai o gramadă de greşeli de tastare şi lipsesc o gramadă de cuvinte. N-am să stau acum să ţi le arat pe toate, caci ar însemna s dau copy-paste la aproape tot capitolul ... Pe lângă asta, ai un ritm alert de a relata; până şi din scris se vede asta. Încearcă să mai ... prelungeşti actiunea. Cel putin în ultimile alineate, m-am pierdut pur şi simplu prin cuvinte, de parcă aş fi citit printre rânduri.

Cam atât am avut de zis. Sper să nu fiti autori de genul "am critică, nu mai continui ficu' !" ...

So, aştept continuarea. Baftă în continuare.

[Ryuu]

~~~Asa cum am promis am sa pun capitolul 2
Astept critici ca asta merita capitolul meu:)) , dar sper sa va placa ficul nostru:-p

Capitolul 2:Biblioteca


Seara cand luna era regina printre stele , pe mine somnul nu ma lua.Lacrimile imi curgeau mereu pe obraz.Acum nu mai aveam parinti.Totul va fi pustiu acum in casa cand parintii mei nu mei erau.Dintr-o data,parca ceva a facut sa treaca asa ceva prin mintea mea,adica sa ma duc la primaria orasului deoarece acolo era o biblioteca unde erau toate informatiile despre oras si in acelasi timp si de cei care locuiau in ei.
Nu am mai stat pe ganduri , asa ca mi-am luat jacheta neagra pe mine si niste cizme asemenea jachetei.Cand am deschis usa sa ma indrept spre primarie , jos , am observat ca este un bilet.Eram inspaimantata,dar m-am aplecat incet-incet si am luat biletul.Cand l-am deschis am obseravt o poza si langa ea scria:"Te astept.Am sa iti arat ceva".Nu am priceput ce vroia sa insemne acel bilet , dar stiam ca are legatura cu biblioteca si nu am mai stat pe ganduri, asa ca am plecat spre biblioteca.Ajuns in fata primarie unde in interior se afla biblioteca, vad o lumina aprinsa la etajul 2 al cladirii uriasa inconjurata de copaci falnici.Acum, nu mai imi doream sa aflu de acea fata cate ceva, ci doar sa aflu de ce lumina este aprinsa acul la miezul noptii deoarece primaria se inchidea mereu la ora 21:00 si lafel si biblioteca orasului.Era foarte ciudat.
Am luat o creanga de la un copac de langa un geam si l-am spart.Fara a mai sta pe ganduri, am sarit pe geamul spart pentru a ma duce la etajul doi sa vad ce este in acea camera unde lumina era aprinsa.Cand ajung in fata usii, am observat ca pe ea scrie biblioteca orasului.Am stat si am privit in jurul meu pentru a vedea unde este lacatul care trebuia sa fie la usa.M-am tot uitat in jur , dar fara speranta.Lactul nu era deloc.Parca se evaporase.Imi era foarte teama , dar mi-am luat inima-n dinti si am deschis usa bibliotecii incet-incet.
Dupa ce am deschis-o , am observat un fel de lumina niscatoare.M-am uitat cu multa tentie si am observat ca este o fantoma , care parea a fi mai "batrana" , care tinea in mana niste documente pe care era scris numele Saitoru.Marea coincidenta era ca aceste era numele meu de familie.Am dorit sa aflu ce vrea acea fantoma sa afle despre mine , asa ca am intrat in biblioteca printre rafturile pline cu carti si documente vechi prafuite de parca nu au mai fost atinse de mii de ani si nici sterse de praf.Am incercat sa nu fac niciun zgomot , dar fara de folos deoarece cartile erau pline de praf si eu am stranutat.Fantoma a auzit si s-a intors cu capul in spate , dar spre fericirea mea am scapat fara a ma vedea.Imediat dupa ce am strnutat si fantoma sa se intoarca , m-am aruncat pe podea,care era si ea vece si plina de praf , ca sa nu ma vada fantoma.Dupa ce m-am ridicat de pe podeaua prafuita , am vazut ca acea fantoma disparuse , iar in urma ei a lasat acele documente pe care scria numele meu de familie.Am fugit de dupa raftul unde eu m-am ascuns pentru a vedea ce a cautat fantoma prin documentele familiei mele.
Le-am ridicat de de jos si am observat ca pozele parintilor mei au fost taiate cu o linie rosie.Dupa ce am observat asa ceva , lacrimile cristaline nu s-au mai oprit deloc.Acum , tot ce simteam in sufletul meu era numai durere si razbunare.
Inima-mi era plina de furie.Stiam din copilarie , din povestile spuse de mama mea care erau adevarate , ca fantomele sunt chemate de cineva prin incantatii , pentru a omori oameni.Nu imi mai pasa acum cine tot trimite acele ilete , tot ce ma intersesa pe mine era sa aflu cine a convocat acele fantome si de ce tocmai asupra mea , si mai ales cine era acea persoana care semana cu un inger si de ce m-a ajutat atunci cand a vrut acea persoana necunoscuta sa ma omoare.
Am plecat acasa foarte trista si plina de furie.Ajunsa acasa , m-am indreptat spre biroul tatalui meu , printre petele de sange care erau peste tot in apartament , si am luat dintr-un sertar un pistol pentru ai omori pe cei care imi satu mereu in calea aflarii mele de acea persoana care a chemat fantomele si mai ales pe cei care ma dispretuiesc.
Dupa ce am luat arma , am inceut sa ma indrept spre camera mea si am incercat sa adorm , dar fara de folos. Eram prea nervoasa pentru a mai putea adormi.Dintr-o data trei batai s-au auzit in usa apartamentului.M-am ridicat din pat si am mers sa deschid usa.Cand am pus mana pe cleanta am ramas paralizata cateva secunde.Am deschis-o , dar nu am vazut nici un om , doar inca un bilet.Am ajuns la culmea disperarii.Nu mai suportam sa mai gasesc inca un bilet , dar l-am ridicat si l-am citit.In el scria cu sange rosu o propozitie care de data aceasta nu ma mai inspaimanta..."Nu vei scapa niciodata de mine"
Imediat dupa ce l-am citit l-am rupt in bucatele.
-Am sa aflu cine tot imi face asta si jur , jur ca dupa ce aflu am sa omor acea persoana.
Am mers pe holul din apartament care era plin de pete de sange , pana am ajuns in camera mea.Intr-un final am reusit si eu sa adorm.
A doua zi de dimineata , m-am trezit si cand m-am dus spre baie , nu mai era nimic.Toate petele de sange nu mai erau pe gresia alba ca neaua.Am stat cateva minute si m-am gandit daca are legatura cu acea fiinta care semana cu un inger.Dupa ce mi-am facut toalete , am iesit din bloc in aceleasi haine pe care le-am avut si in seara cand am mers la biblioteca.Lumea putea sa creada ce vrea , ca mie tot nu imi pasa.

~~~Va urma~~~

[Shilpa]

imi place povestea,dar primul capitol are cam multe greseli si unele fraze care nu au coerenta,ai facut si cateva repetitii cea ce nu da bine.Am sa iti enumar greselile pentru a putea sa le corectati:
u-nu
dru-drum
m-am
nu mai pot misca-nu ma mai pot misca
ori car-oricat
Ai cateva propozitii care nu incep cu litera mare si la sfarsitul unora nu ai pus punct.
Capitolul doi nu a avut asa multe greseli:
tentie-atentie
lafel-la fel
niscatoare-miscatoare
acul-acum
ilete-bilet
Imi pare rau ca am inceput cu greselile, dar sa stiti ca nu aveti multe si ca orocine poate gresi important este sa stim sa ne corectam.
Povestea este super, foarten interesanta si m-a captivat chiar de la inceput.Imi place ca aveti un stil aparte de a scrie si desi sunteti doi povestea are o coerenta si se poate spune ca este facuta de o singura persoana ceea ce este foarte bine.Idea ficlui este captivanta si suspansul modul in care este prezentata ii da o nota de originalitate si frumusete aparte.Totodata suspansul lasat in fiecre capitol creste interesul cititorilor de a afla cat mai mult.Ceea e mi-as mai dori eu ar fi sa mai descrietei putin personajul principal sau macar sa puneti niste poze, nu din pentru ca nu as putea eu sa-mi imaginez personajele ci din simplul motiv ca as dori sa vad cum arata ele in viziunea voastra.
Mult succes incontinuare si sa stiti ca ati reusit sa imi treziti interesul cu aceasta de a afla ce se intampla mai departe.De abia astept urmatorul capitol sper sa va grabiti.
PS:Sper ca nu v-a deranjat postul meu.Daca da,atunci dati-mi un pm si se rezolva.

[Heratcher.21q]

Capitolul 3 :Un vechi prieten

Mergeam incet pe asfaltul de langa bloc...inca ma mai gandeam la ce sa intamplat in zilele trecute, ma gandeam la acel bilet, la acele fotografi si la ce ar trebui sa insemne ele pentru mine.
Ma uit din nou la acea fotografie, si o bag din nou prin buzunar, trebuia sa ajung la biserica sa vorbesc cu preotul, alta varianta nu mai aveam, pentru asta trebuia sa trec pe langa cimitir, imi i-au inima-n dinti si cu fata in jos grebesc pasul din ce in se mai mult.
Deodata ceva ma loveste in cap, ma intorc si vad un alt biletel, il deschid si citesc "Nu toti ingerii sunt buni", si pe cealalta parte o noua fotografie, o bag in buzunar si-mi continui drumul gandindu-ma la ce o insemna acel bilet, ajung in fata bisericii, intru, in fata altarului se afla o oglinda mare, si in oglinda nu eram eu ci o fata care semana cu mine, parca vroia sa-mi zica ceva dar n-am fost atenta pentru ca se auzeau niste picaturi venind din altar, ma apropi de altar, dar fata aceea din oglinda ma opreste:
-Stop, nu te duci acolo, pentru ca vei regreta"
-Dar cine esti?"
-Prostuta de tine, sunt TU!"
-Eu?"
-Da, tu din viitor
Apoi se auzi ceva:
-Taci Kcor!" se aude o voce venind de afara, ma intoc, era preotul care vine si ma i-a de mana
-Nu o baga in seama, nu este nimic in altar" ma trase spre iesire, insa ma smucesc si strig cu putere:
-Multumesc Kcor" si fug spre iesire, cat mai departe.

Inchid ochii, si fug inspaimantata pe langa cimitir, o voce palida imi trezeste putin simturile, cineva parca ma chema din acel abis negru, acea voce imi era tare cunoscuta, era vocea lui, NU...Haruka prietena mea di copilarie. Ma apropi de poarta cimitirlui, un vant puternic o izbeste de gard, inghit in sec si intru, cu cat ma apropiam mai mult cu atat vocea parca era din ce in ce mai slaba, pana cand sfarsie sa ma strige, deodata fac ochii mari, frunzele de pe jos fac un vartez in jurul meu, o lumina verde imi trece prin fata si mai multe, O NU! si mai multe, se aduna si fac un ghem mare iar din acel ghem iese..Haruka, o nu se apropie de mine, imi pierd echilibrul si cad jos, ea se tot apropia de mine, capul il tine in jos pentru a nu-l vedea, intinde o mana catre mine spunand "Ajuta-ma" deadoata isi ridica capul, era la fel de rosu, scoase limba la mine, Bleah, era plina de viermi care se infruptau din ea, si deodata ma priveste ochi, acea privire fulgeratoare ma facu sa devin inconstienta.
Deschid ochii, eram intr-o inchisoare din piatram incerca sa-mi misc mainile insa erau legate, incer si picoarele insa acelasi rezultat nu reuseama sa ma misc, eram legata intr-un fel de cerc rosu pe care erau niste simboluri pe care le vazusem pe usa altarului, deasupra mea se vedea cerul cu luna, in temnita intra Haruka, care, incepu sa faca un dans ciudat in jurul cercului, ma uit din nou la luna, era rosie
-Ce se intampla? strig eu disperata
-prostuta de tine, am nevoie ca sufletul tau sa devina negru pentru a reusi sa ma transport in el pentru a ma razbuna...zise Haruka
-Pe cine?"
-Gata cu vorba, SA INCEAPA RITUALUL, dar mai intai de asta am nevoie de prietenul meu de increde,... si aduce un sobolan imputit pe care il pune jos,
Ma gandesc putin si gasesc raspunsul, SOBOLANUL MA POATE SALVA, incep sa-l strig si aceasta sare pe umarul meu
-Te rog sobolanule, fac ce vrei numai elibereaza-ma!"parca inebunisem vorbeam cu un sobolan, acesta cobori si aduse o bucata de cascaval pe care mi-o arata.
-Vei primi mai multe bucati de cascaval....doar trebuie sa ma eliberezi cumva de aici. ziceam eu inspaimantata.
Sobolanul se urca din nou pe mine si incepu a-mi roade sforile.

~VA URMA~

astept parerile voastre despre acest capitol ^^

[Apathy]

foarte interesant fic-ul...
ma bucur ca Ethel a gasit o cale de scapare. Si din cate observ vechii prieteni nu sunt altceva decat tradatori. Adica... nu-mi vine sa cred ca e in stare sa o omoare pe biata fata doar pentru razbunare...
sper sa mai pui urmatorul capitol...
:bye:..si mai multa atentie la tastare...

[Aly]

probabil ait citit ajutor pentru fanficiton >_> stiti acele fise de caractere? alea trebuiau facute pe o foaie nu postate aici -_-

sunt offtopic situ no need to tell me >_>

[Ryuu]

Gata am venit si cu capitolul 4.Chiar in prima zi de craciun Acum urmeaza ca Malice sa fac capitolul 5.Sper sa va placa ficul nostru.A am incercat sa nu mai fac greseli.Daca cititi sa mi le corectati:-p deoarece din greseli inveti:-p
iata capitolul
stiu ca este mic dar asta e:-p

capitolul 4:Razbunarea continua


Am luat primul lucru care mi-a venit la mana.Acel lucru era un bat.Ma-am indreptat incet-incet spre Haruka si am lovit-o peste cap , dar capul ei s-a desprins de gat , asemenea unui zombi , si cazu pe pamant.Corpul ei se indrepta spre cap , il ridica si parca si-l lipi inapoi de gat.Vazand asta am inceput sa tip.Mi-am luat inima-n dinti si am scos pistolul , pe care l-am luat din seratarul tatalui meu in urma cu cateva zile , si am tintit spre ea.Nu am mai asteptat si am apasat tragaciul.Un glonte s-a indreptat spre inima ei , dar fara speranta.Glontele trecu prin inima si ii iesi pe cealalalta parte.Vazand si asta am aruncat pistolul si am luat-o la fuga prin cimitirul plin de cruci care mai decare inspaimantatoare , dar m-am impiedecat si am cazut intr-o groapa.Acolo am stat cateva ore deoarece cazatura m-a facut sa lesin.Dupa ce m-am trezit am observat ca eu stateam langa un schelet al unei femei.Am tipat.Am incercat sa ies din groapa dar fara de folos deoarece era prea adanca , dar dintr-o data , ca prin minune , o franghie a aparut.O franghie pe care ma puteam catara pentru a iesi din acea groapa.Am apucat-o cu ambele maini si am inceput a ma catara.In final am iesit din groapa.Ma uitam in jur pentru a vedea cine mi-a aruncat acea franghie , dar nimic.Tot ce ma inconjura erau crucile si mormintele.Aplec capul in jos si vad inca un bilet.Il deschid.In el era scris ceva:"Ingerii sunt cu tine".Eram uimita ca nu mai era vreo poza.Poate acesta era un inceput.Nu am mai stat pe ganduri si am luat-o la fuga spre casa.ajunsa in fata blocului observ ca pe scarile acestuia era acel sobolan care m-a salvat.
-Micutule ce cauti tu aici?Dar ce conteaza. STiu ce vrei sa-mi ceri.Vrei sa intrii cu mine in casa.spuse fata de parca nu mai era speriata.Lua sobolanul si porni spre apartament.Ajunsa in fata usii , ceva a oprit-o.Deodata o voce de copil se auzi.Am intors capul si am observat ca este acea fata din oglinda de langa altarul bisericii.Ea se uita fix in ochii mei si parca prin privirea ei fulgeratoare imi spunea sa nu intru in apartament , Dar nu i-am "ascultat" privirea si am deschis usa apartamentului.Am regretat atunci doarece apartamentul era plin de pete de sange.Era infricosata si asa ca am inceput a tipa.O respiratie rece se simtea in spatele meu.Ma intorc si vad o persoana imbracata in mantie neagra si cu o coasa in mana.Acea persoana isi da gluga jos si observ ca era Haruka.Am incerca sa fug prin apartament , m-am dus in biroul tatalui meu si mi-am inchis usa pentru ca Haruka sa nu poata intra.DEodata acea coasa intra prin usa biroului si o distruse.Haruka se indrepta spre mine.Era foarte speriata.Am luat primul lucru care mi-a "iesit" la mana.Era o carte foarte mare.Am aruncat-o spre Haruka , dar ea a taiat-o cu coasa.
-Aceasta coasa va fi plina cu sangele tau.Numai si numai atunci razbunarea mea va fi incheiata.Pana atunci am sa incerc sa te omor.spuse Haruka , din ochi curgandu-i sange.Nu mai poti scapa de mine.Am sa te urmaresc si in gura de sarpe.
In timp ce ea isi tinea "discursurile" , eu am reusit sa fug fara ca ea sa ma vada.Am iesit din bloc si am luat-o la fuga.Soricelul pe care il aveam in mana si care m-a ajutat nu mai era.Fugise.Deodata , din coltul unui bloc, se auzi o voce.M-am dus catre acel colt si am observat ca era aceasi fata din oglinda si cea care prin privirea ei m-a avertizat sa nu intru in apartament.
-Imi cer scuze ca nu te-am ascultat.Sper sa ma mai ajuti.am zis eu
-Orice ajutor are si un pret.Daca vrei sa te ajut trebuie sa platesti si tu.spuse ea.Daca nu am sa o las sa te prinda.
-Fac orice imi ceri.Acestea au fos ultimele cuvinte deoarece , ca prin minune am lesinat.Era pierdua in abis
~Va urma~

[Ryuu]

Asa am hotarat sa pun eu cap 5:-p
nu e mare si sper sa va placa
capitolul 5:Un om in care poti avea incredere

Moartea aduce un nou inceput,
In cer,in iad si pe pamant.
Cand ea apare
Tu nu mai ai scapare.
Ea nu te iarta
Te omoara deindata.
Rudele, prietenii plang
Ca tu nu mai esti pa pamant.

Niciodata nu este bine sa ai incredere in cineva pe care nu-l cunosti.Traiesc in timpurile in care prietenii fac lucruri ciudate , necunoscutii te ajuta ,iar apoi parca vor sa te omoare pentru ajutorul dat.Asa mi s-a intamplat mie.Daca nu spuneam acele cuvinte de care regret acum :"Fac orice imi ceri".Daca nu le spuneam poate nu ma aflam in aceasta...gradina!!!???@_@.Nu puteam crede ca acea fata care m-a ajutat sa scap de Haruka , m-a facut sa lesin si m-a trimis intr-o gradina.Era plina de trandafiri rosii.Ma indrept spre unul pentru al mirosi , dar imediat ce l-am atins , trandafirul , ca prin magie , s-a transformat in iris.Am cazut jos de frica deoarece stiam din copilarie ca irisul este floarea morstii.
-Iti este frica?Iti este frica sa-ti infrunti propiul destin?se auzi o voce calma ca acelei persoane care m-a ajutat sa scap de Haruka.Acea persoana avea respiratia rece.I-o simteam deoarece era chiar in spatele meu si pe mine ea respira.Imi intorc capul incet-incet.In spatele meu era o fata cam de 14 ani care avea parul negru ca abisul intunecat si ochii rosii ca doua rubine.Am incercat sa fug , dar fata mi-a spus.
-Te temi de mine?Poate ca te intrebi cine sunt.Sunt Fata Iadului.spuse ea
-Ce vrei de la mine?Sper ca nu vrei sa ma trimiti in Iad..
-Misa.Frumos nume.Ea m-a chemat.A spus ca ai nevoie de ajutor.Asa ca am sa iti dau un insotitor care te va ajuta mereu la necaz.Ichigo vino.Si atunci din acele tufe de iris aparu un baiat brunet si cu ochii negri.Vreau sa aperi aceasta fata de Haruka.
Era uimita deoarece ea ii stia numele , iar eu nu cunosteam nicio Misa.Cand am vrut sa o intreb care Misa , ea disparuse , iar eu am ramas numai cu baiatul acela.Era speriata.
-Hei tu..Eu sunt Ichigo , iar dupa cum ai auzit trebuie sa te protejez.deci pe tine cum te cheama?spuse baiatul avand zambetul pe fata.
-Eu sunt Ethel si ...si am o problema cu o veche prietena pe nume Haruka , care vrea sa ma omoare si...
-Stiu totul despre Haruka si toate celelalte.ACum haide samerge sa o cautam pe acea Haruka.
Si asa am pornit noi in cautare lui Haruka , dar problema era ca nu stiam de ce trebuie sa o cautam.Mergand si tot mergand am dat peste un rau.Pe malul raului erau niste trandafiri roz.Nu am mai vrut sa ii miros , dar parca ceva ma atragea de ei.Ajungand langa ei ma uit la rau si observ ca s-a preschimbat in sange.L-am chemat pe Ichigo , dar el cand a venit , raul sa si reschimbat dela in apa.Nu mai era sange.Nu stiam ce sa mai fac.Era satula de atatea lucruri.Am pornit-o dinou cu Ichigo in cautarea Harukai.Nu departe de acel rau am vazut o coliba.O coliba facuta toata din lemn inconjurat de niste copaci.Am hotarat cu Ichigo sa intram deoarece mai era putin si se lasa seara.Cand am deschis usa am observat ca totul era plin de praf inafara de doua paturi care , parca erau noi noute.Ne gandeam ca nu am fost singurii care au trecut pe aici si ca inca doua persoane au mai fost.Seara sosi repede.Regina noptii , luna , aparu pe cer printre supusii ei , stelele.Eu am adormit repede , dar Ichigo inca statea si ma pazea.Pentru o clipa credeam ca sunt in siguranta , pana cand am auzit trei batai in usa.Ichigo a deschis-o , dar nu era nimeni.Era decat un bilet pe care Ichigo mi-l dadu mie.Cand l-am deschis , petale de iris au cazut din el.Bizar era ca nu exista vreo poza in el , Dar oare acele petale de iris vroiau sa dea o avertizare ceva?Nu am luat in seama acestea si m-am dus in pat.
-Ichigo...inteleg ca vrei sa ma aperi , dar trebuie sa dormi si tu.Ai nevoie de un somn bun pentru ati intregi fortele propii.
-Imi pare rau , dar nu ma pot duce la culacre deoarece trebuie sa te apar.spuse el cu o voce somnoroasa.
-Daca trebuie sa ma aperi pe mine , asta inseamna ca eu dau ordine si ordinul meu este sa mergi la culcare deoarece pot rezista o noapte fara a fi protejata.
Si Ichigo auzind acestea s-a dus si el in pat.Chiar daca era o cabana , Ichigo credea ca era mai confortabil sa dormi pe pamant nu pe paturile din cabana deoarece erau tari ca piatra.Mie nu mi-a pasat acest lucru.Am adormit devoie , deoarece stiam ca urmatoarea zi aduce o zi perfecta deoarece nu imi mai era frica daca era protejata de cineva.

~~~~~Va urma~~~~~

[Apathy]

M-am indreptat incet-incet spre Haruka si am lovit-o peste cap , dar capul ei s-a desprins de gat , asemenea unui zombi , si cazu pe pamant

Am regretat atunci deoarece apartamentul era plin de pete de sange.Era infricosata si asa ca am inceput a tipa.

stiu ca se foloseste infinitivul, dar in fraza asta nu se potriveste... de fapt nu prea are logica, mai bine suna: "Eram infricosata si am inceput sa tip."

Am luat primul lucru care mi-a "iesit" la mana.

am observat ca ai pus in ghilimele "iesit", dar de asemenea nu suna bine. Puteai spune: "Primul lucru ce mi-a cazut in mana.", sau ceva de genul. Cum ai spus tu e ca si cand fetei i-ar iesi un obiect din mana...

Era pierduta in abis

pai cam atatea greseli am observat in acest capitol...
next:

Daca nu le spuneam poate nu ma aflam in aceasta...gradina!!!???@_@.

era de ajuns un singur semn de exclamare si intrebare...si ce sens are semnul asta " @_@ ", acolo?

Am cazut jos de frica deoarece stiam din copilarie ca irisul este floarea mortii.

Cand am vrut sa o intreb care Misa , ea disparuse , iar eu am ramas numai cu baiatul acela.Eram speriata.

L-am chemat pe Ichigo , dar el cand a venit , raul sa si preschimbat deja in apa.

Eram satula de atatea lucruri.Am pornit-o din nou cu Ichigo in cautarea Harukai.Nu departe de acel rau am vazut o coliba.O coliba facuta toata din lemn inconjurata de niste copaci.

Am adormit devoie , deoarece stiam ca urmatoarea zi aduce o zi perfecta deoarece nu imi mai era frica daca era protejata de cineva.

poate sunt eu adormita... dar ai repetitii, si nu inteleg absolut
nimic din ceea ce ai vrut sa zici in aceasta fraza...
am observat ca unele verbe care o definesc pe Ethel, le pui la persoana a III, trebuia la persoana I...
imi place mult ideea includerii lui Jigoku Shoujo in fic:x...
ador intorsatura de situatie :yes:
abia astept nextul :bye: