Mortal Puzzle

[Marina.]

Disclaimer: Nu detin niciun personaj din anime-ul/manga-ul Naruto, cu exceptia celor create de mine, si nu fac profit de pe urma acestor personaje/ intamplari.

Buna! Stiu, stiu, veti zice ca-s nebuna ca fac un nou fic, insa, nu m-am putut abtine:]] Va promit ca le voi continua i pe celelalte...sper:]]
Va rog ceva: Nu faceti spam si off-topic! Multumesc.
Pai... uitati aici primul capitol. Sper sa va placa!



Capitolul 1

In ochii mei de un rosu inchis, aproape inumani, se oglindeste luna alba, iar vantul se joaca-n pletele-mi argintii. Stau sprijinita cu mainile de balustrada balconului, iar mintea-mi zboara pe alte meleaguri. Nu pot sa cred ca parintii mei m-au transerat la alta scoala si si-au abandonat si serviciile ca sa poata venii aici. Asta mi se pare o prostie. Bine, e adevarat ca liceul la care am fost e extrem de prost, dar ma puteau muta la altul, tot din Londra, dar nu, ei s-au gandit sa vina aici. Parca fac asta in ciuda mea. Acolo aveam si eu prieteni. Bine, doar doua colege, dar macar aveam. Aici, nu cred ca-mi voi face vreodata prieteni. Adica... la ce caracter am eu, nici nu se pune problema. Stiu ca nimeni nu ma va putea accepta asa cum sunt eu, insa, nu am de gand sa ma schimb, chiar daca asta inseamna sa stau singura, sa nu am niciun prieten.
Oftez obosita, iar o usoara senzatie de frig ma cuprinde. Ma despart cu greu de intunericul abisal si intru in camera. Ma schimb in pijamale si ma pun in pat. Maine va fi o zi grea, prima mea zi de liceu aici. Sunt asa de emotionata chiar daca stiu ca nimeni nu-si va da seama ca au o noua colega. Intr-un final adorm, cu greu, insa adorm.

A doua zi razele soarelui ma trezesc din frumoasele vise ce le aveam. Deschid buimaca ochii si ma ridic vioaie din pat. Intru in baie si ma spal pe dinti si pe fata. Imi piaptan parul ce-mi ajunge pana la fund, iar dupa aceea intru in camera. Ma imbrac intr-un chimono albastru ce-mi pune ochii in evidenta, iar in picioare imi iau o pereche de sandale ninja negre. Imi iau ghiozdanul si cobor la parter. Cand intru in bucatarie, in loc de un calduros "Buna dimineata, draga mea!" , mama ma priveste urat si imi spune pe o voce nervoasa.
-Misca-ti fata fundu` ala odata la scoala. Chiar vrei sa intarzii din prima zi? Ce ar crede lumea despre noi?
Mda... ma puteam astepta la altceva? Bineinteles ca nu. Mama e asa dintotdeauna, defapt... daca ma gandesc mai bine, nu a fost mereu asa. Cand tata traia era cea mai buna mama. Acum s-a casatoruit din nou. Nu pot sa spun ca se iubesc. Mama l-a luat pentru averea sa, iar el.. pai cred ca vrea sa para un om serios. Mda... chiar daca se inseala intre ei, si stiu lucrul asta, nu le pasa. Chiar daca nu e bine ce gandesc, nu as vrea sa fac parte din aceasta familie. Defapt, nimeni nu cred ca ar vrea.
O privesc trista pe mama si plec spre scoala fara a mai lua micul dejun. Chiar daca asa face mereu, pe mine tot ma doare. In fond, e mama mea. Cea care mi-a dat viata chiar daca uneori mi-as dori sa nu o fi facut.
Prinsa in ganduri, nici nu mai am timp sa ma bucur de peisajul minunat de afara deoarece ma trezesc chiar la intrarea in Academie. Pasesc timida in interior si ma indrept spre clasa a 10-a B. Pun mana pe clanta, iar inainte de a o deschide trag adanc aer in piept. Cand intru in clasa, toate privirile se indreapta asupra mea si ma fac a ma simt foarte stanjeznita. Niciodata nu mi-a placut sa intarzii la ore. Imi placea si inca imi place sa fiu prima care intra in clasa pentru a nu iesi in evidenta. Imi place sa trec neobservata.
Spre fericirea mea, in clasa nu e niciun sensei. Rasuflu usurata si imi caut cu privirea un loc liber. Singurul loc liber e in ultima banca, langa fereastra. Perfect! Exact locul potrivit pentru mine. Imi las privirea in podea si ma indrept cu pasi marunti spre noua mea banca.
Nici nu m asez bine in banca si in fata mea se infatiseaza o fata inalta, blonda, cu parul prins intr-o coada de cal si cu ochii albastri. Aceasta ma priveste zambitoare dupa care zice:
-Buna! Numele meu este Ino, incantata de cunostinta!
O privesc si ii zambesc timid. Pare o fata foarte populara si extrem e bogata dupa hainele ce le poarte, dar... de ce ar vorbii o asemenea fata cu mine? Adica, cu mine. Eu fata cea invizibila de care toti se fereau din motive necunoscute mie. Nu mai stau mult pe ganuri si ii raspund fetei ce inca astepta ca eu sa zic ceva.
-B-buna! Eu sunt Nanami, incantata de asemenea! spun pe o voce aproape imperceptibila.
Tanara imi zambeste voioasa si vrea sa-mi spuna ceva, insa este strigata de catre o fata cu parul roz bombon si ochii verzi.Ino imi spune ca vom vorbii mai tarziu si a plecat.
Ma asez in banca si astept linistita sosirea pofesorului. In timpul asta incep sa-mi analizez fiecare coleg in parte. Majoritatea par interesanti, insa, privirea mi-a cazut pe trei baieti ce sunt cei mai linistiti si foarte nepasatori. Primul are parul roscat si ochii verzi. Dintre toti, el pare cel mai fioros. Cel de-al doilea e brunet cu tente de albastru si ochii negre. Acesta pare cel mai indiferent, iar ultimul e saten, cu parul lung prins intr-o coada la varfete, iar ochii ii are lila, parca. Acesta din urma pare foarte increzut.
Fetele, ei bine, niciuna nu imi atrage in mod special atentia. Bine, poate doar una. O fata cu parul roscat, ochii negrii si cu ochelari ce se tot fastaceste pe langa cei trei. Mda... inca o obsedata. La cealalta scoala a mea erau multe pitipoance de astea, insa aici, pare ca doar ea e asa si nu cred ca gresesc. Intotdeauna am fost o persoana linistita ce statea si analiza persoanele, iar dupa aceea le cunostea mai bine decat ei insusi.
Imediat ce termin de analizat toata clasa, pe usa isi face aparitia un barbat inalt, bine-facut, ce nu cred ca are mai mult de douazeci si cinci de ani. Parul ii este argintiu, la fel ca al meu, lasat intr-o parte, pe fata are o masca neagra ce-i acopera intreaga fata cu exceptia ochiului drept. Acesta ne saluta zambitor si se rezeama de catedra incepand sa cerceteze cu privirea toti colegii mei. Privirea se atinteste pe mine, sta putin pe ganduri dupa care incepe sa vorbeasca.
-Ei bine, se pare ca avem o noua colega! Vino aici si te prezinta! imi spune acesta si imi zambeste bland in timp ce-mi indica sa ies in fata.
Inghit in sec si ma ridic din banca indreptandu-ma cu pasi mici spre profesor. In timp ce mer simt cum toate privirile sunt atintite asupra mea. Grozav! Asta e a doua oara cand sunt in centrul atentie. Urasc asta!
Ajunsa la locul indicat de sensei, trag aer in pipt dupa care incep sa vorbesc.
-Buna! Numele meu este Nanami Asakura, peste o luna implinesc saisprezece ani si, dupa cum ati observat, sunt noua in satul asta! spun pe nerasuflate si ma mir si eu coerenta cu care am spus aceste cuvinte.
Kakashi -sensei, caci am aflat si cum se numeste, imi zambeste dupa care ma pofteste la locul meu.
Fac ce-mi spune si cand ajung in banca, acesta incepe din nou sa vorbeasca.
-Ei bine, avand in vedere ca echipele s-au facut, iar Nanami abea acum a venit, de azi, ea e in echipa sapte condusa de mine. Copii, va astept la marginea paduri, iar voi, spune si se uita spre ceilalti, va asteptati aici sensei. Dupa ce spune asta dispare intr-un nor de fum.
Eu ies din clasa si ii astept afara pe ceilalti coechipieri ai mei. Nici macar nu stiu cine sunt, doar numele lor imi este cunoscut.
Peste cteva minute, langa mine isi fac aparitia doi baieti si o fata. Fata are parul roz si ochii verzi. Daca nu ma insel, e aceeasi cu cea care a strigat-o pe Ino. Numele ei e Sakura. Celalalt baiat are parul blond, ciufulit si ochii albastri. Acesta se numeste Naruto, iar ultimul e Sasuke, acel baiat din clasa care mi s-a parut interesant.
Dupa ce se prezinta, ne indreptam spre locul stabilit de catre sensei.
Pe drum, nimeni nu scoate niciun cuvant ceea ce mie-mi convine la nebunie.
Intr-un final ajungem l locul stabilit, iar eu impreuna cu blondul si rozalia ne asezam pe iarba, iar Sasuke se sprijina de un copac. Mda, se pare ca nu m-am inselat, e indiferent, dar el mai are si " calitatiile" celorlalti doi si anume, mai e si arogant si increzut.
Imi intorc privirea spre cei doi de langa mine si observ ca incepusera o discutie sau mai bine zis o cearta. prefer sa nu ma bag, asa cum faceam intotdeauna, si ma asez pe o banca putin mai departe de ei in asteptarea senseiului.
Oare cat mai are de gand omul asta sa intarzie. Deja sunt trei ore de cand asteptam, iar Naruto deja a inceput sa faca spume la gura.


Cam atat ca ma dor degetele la cat am scris azi. Primul capitol stiu ca e destul de plictisito, insa am vrut sa fac o introducere. Urmatoarele vor fi mai incitante, va promit.

[Inevitable Obsession]

Naruto incepuse sa faca spume la gura, nu =)))) ? Bietu` de el , mereu a fost asa..."animalic" :))
Anw, imi place foarte mult ficul :X Ce pot spune, ideea e originala, nu cred c`am mai citit pe undeva asa ceva, iar descrierea nu lipseste . E chiar foare buna, asta e za truu ^^ Dialogul nu mi s-a parut sec, dar cred c`am vazut cateva greseli de tastare . AAh, si te respect foarte mult ca ai facut un fic Naruto care nu e SasuxSaku . ^^ Good girl :))
Deeci, e si lung, inca o bulinuta alba :D Nu prea am ce crtica, poate decat acele greseli, sa ai mai multa grija la scris ^^ .

Cam atat pentru azi :* Sa ma anunti cand aduci nextu`

Cee Ya !

[Dufresne]

Uite ca mai avem un nou fic de la Marina,Sper sa rabzi cu toate draga mea,numai sa nu pui continuarile la toate ca te mananc!La propriu!:->
Sa vedem ce am de spus:

-te pricepi destul de bine la descriere
-naratiunea este din belsug si foarte buna
-dialog-las ca vad pe parcurs 8->
Hm...chimonou zici...interesant!Greseli nu am vazut doar trei(le-am numarat)
Iti astept urmatorul capitol si sa vad daca m-ai mintit cand mi-ai spus ca am ghicit >:) daca da te fac figarui! =P~
see ya!!

[Assyria]

Deci, un nou fic de la taticutu' meu. Nici nu- ti inchipui cat de mult l- am asteptat, avand in vedere ca stiam mai din timp.
Sa vedem: descrierea, naratiunea si dialogul nu am ce comenta, stii ca- mi plac foarte mult :X .
Deci sa ne prefacem ca nu stiu nimic despre fic. Din primul capitol nu ma pot pronunta in legatura cu ideea ficului, insa pot spune ca este originala doar prin faptul ca ti- ai creat propriul personaj principal, si anume pe Nanami ( cat imi place numele :X ) . Sa stii ca nu- i deloc frumos sa nu ne dai macar un indiciu despre cine va fi " alesul" lui Nami ( sper ca pot sa- i spun asa :)) ) . Ne tii in suspans.
Imi place ca l- ai facut ninja, mi se pare mai interesant asa.
Cam atat.. abia astept sa vad cum ne vei mai surprinde :*...

Si las ca mai vb noi.. :))

[Bloom.]

WoW! Ti-am mai spus vreodata ca esti geniala? Da, cred ca da=))
Deci acest prim capitol e foarte frumos si nu, nu e plictisitor cum zici tu. Acesta e capitol de initiere in poveste si nu are cum sa fie plictisitor, parerea mea=))
Greseli de tastare, ai avut vreo doua-trei, insa nesemnificative.
Cu naratiunea stai bine, chiar foarte bine.
Descrierea e superba, minunata. Te ador femeie, intelegi:X:))
Dialogul nu e sec. Oare cum ar putea fi, sunt doar 2 replici>.>
Pai... pe data viitoare draga prietene si astept sa ma anunti:>:>

[Me_Samy]

Buna!! Dupa cum am promis..Foarte frumos ficul, slava cerului ca nu e SasuSaku... Imi place totul,descriere,dialog, naratiune, totul e dragut si roz... Ai vreo 5-6 greseli de tastare... minore nu-ti face probleme si una nu cred ca intra in categoria greseli de tastare : a 10-a B= a X- a B .. Si dupa cum spuneam , imi place ficul, dar nu va fi o problema ca in echipa lui Kakashi vor fi patru elevi? ..Zic si eu ..;;] Sper sa continui si celelalte ficuri. Atat am avut de zis, spor la lucru ....La revedere!

[Moon princess]

hei! trebuie sa ma tin de cuvant si sa-ti dau un com. soo,un nou fic zici,huh?
dah , interesant ,nu e Sasusaku ...bun. ne-am cam plictisit de ei! :))

deci,ce pot sa spun:
1.incepem cu naratiunea,ce mi s-a parut destul de interesanta...bv
2.dialogul...nu-i nici prea mult ,nici pre putin,merge,bun asa.
3.descrierea,e buna ..dar eloc si de mai bine (stiu ca poti mai mult,si vreau sa-ti fortez mana) ce fata rea sunt! >:)
4.asezarea in pagina e ok, n-am de ce sa ma plang.
5.actiunea,nu-i grabita,verry good!
6.nu mai stiu ce sa spun asa ca voi pune 7.
7.imi place noua ta idee asa ca trec la 8.
8.astept nextu..ca altfel trec la 9 :))


:bye:

[Marina.]

Oh, Doamne! Va multumesc extrem de mult pentru comentarii. Sa va spun sincer, nu ma asteptam sa am atat de multe si nici sa va placa ficul meu.
Uitati aici continuarea si sper sa va placa si de aceasta data. Lectura placuta!

Capitolul 2

Deci asta e prea mult! Oricat de rabdatoare sunt eu, si trebuie sa precizez ca sunt enervant de rabdatoare, omul asta ma calca rau, da rau de tot pe coada. Adica... n-am mai asteptat dupa cineva atat de mult niciodata. Sa zicem ca nu ar fi asa rau daca ar intarzia o ora, bine, doua, dar cinci ore, cinci? Deja incepe sa ma enerveze. Daca nu are de gand sa apara? Bine, asta ar fi o posibilitate avand in vedere la cat de mult intarzie. Bine, eu plec. Chiar e prea mult!
Cand vreau sa ma ridic de pe banca, cineva imi pune mana pe umar si ma face sa tresar. Cum Doamne n-am vazut pe nimeni? Bine, de vazut nu prea as fi putut daca e in spatele meu, dar de simtit? Parca eu eram aia care simtea chakra. Perfect! Cu adevarat minunat. Imi intorc capul, iar in spatele meu sta nimeni altul decat senseiul meu extrem de "punctual".
-Nanami, nu? Ce faci aici singura? N-ar trebuii sa fii cu colegii tai de echipa? ma intreaba si-mi zambeste. Observ asta datorita inclinarii ochilor pentru ca... poarta o masca.
Il privesc ciudat. Oh, da, da, va iert sensei. Cum sa nu! Nu-i nimic. Nu ati intarzia mult. Sigur ca nu. A trecut repede timpul. Nici nu v-am simtit lipsa.
Stai! Ce vorbesc? Oh, asta ar fi raspunsul la intrebarea pe care trebuia sa o puna un om cel putin normal atunci cand intarzia atat.
Insa... cum nu-mi sta in fire sa critic pe cineva sau sa incep sa fac crize ca altii- iar aici ma refer la Sakura- zambesc si ma ridic de pe suprafata pe care statusem pana acum cateva secunde si ma apropii de colegii mei cu Kakashi in urma mea. Dupa cum imi imaginam, Sakura si Naruto au inceput sa il ia la intrebari pe sensei. Acesta ii priveste relaxat, iar dupa ce cei doi se satura de bolborosit, acesta le raspunde degajat.
-Ah, pai da... am uitat ca v-am chemat aici. Abea acum mi-am amintit.
Bine, trebuie sa recunosc ca asta a fost buna. Adica, stiu ca nu asta e motivul, insa, lucrul asta i-a facut pe cei doi colegi ai mei sa fiarba in suc propriu. Ah, ce-i mai placea sa-i enerveze, insa, din pacate, ei nu isi dau seama de lucrul asta.
Tocmai cand vreau sa-l intreb de ce ne-a chemat aici, argintiul ne spune sa plecam acasa si ca maine, la ora cinci ne intalnim tot in acest loc.
Stai! Ori n-am inteles eu bine, ori el ne-apus sa il asteptam cinci ore, iar acum ne spune sa plecam? Deci asta intrece orice asteptare de-a mea. Omul asta e mai rau decat as fi crezut. E adevarat ca eu cunosc oamenii de prima data cand ii vad sau... cel putin asta se intampla pana acum, insa el e altfel. Se pare ca nu il cunosc aproape deloc.
Ma las pagubasa si plec spre casa. Se pare ca niciun coleg de-al meu nu locuieste pe langa mine, astfel trebuind sa merg singura. Nu ca lucrul acesta m-ar deranja, mereu mi-a placut linistea, insa, se pare ca acum fiind in echipa cu Uzumaki si Haruno, nu voi putea avea parte de pacea dorita. Nu o sa inteleg niciodata cum de cineva poate fi asa energic precum ei.
In fine, las toate gandurile astea deoparte si ma concentrez spre cerul de o culoare portocalie, spre rosu, mirifica. Soarele se pregateste sa se duca la culcare lasand Luna impreuna cu stelele sa-si ia locul cuvenit.
Oare cand a trecut asa repede timpul? Ah, stiu! Cum as putea sa uit? A trecut pentru ca am asteptat cinci ore dupa sensei.
Oh, cat ma poate enerva, insa... nici eu nu ma inteleg, dar ma enrveaza intr-un mod placut. Ciudat, nu-i asa? Nu pot sa inteleg cum si de ce, insa imi place caracterul sau. Oricat as vrea sa fiu nervoasa pe el, nu pot. Mereu spune sau face cate ceva care sa ma faca sa rad.
Ajunsa in dreptul casei mele, nu apuc sa intru pe poarta caci la usa, vad ceva ce ma lasa masca.
Mama mea se saruta cu... Kakashi- sensei? Nu, nu... stai ca nu m-am exprimat bine. Vroiam sa zic: Seseiul meu se saruta cu mama?
Doamne... tocmai cand incepeam sa-mi fac o impresie cat de cat buna despre el. Cum de face asta? Oare stie ca e mama mea? Adica, chiar daca ar stii, cu ce ar schimba acest lucru faptul ca mama il inseala pe tata cu profesorul meu?
Nu pot sa cred asa ceva! Cred ca daca mi-ar fi spus cineva asta, nu l-as fi crezut. Mi-am facut o impresie destul de buna despre argintiu, insa... se pare ca ma dezamageste complet.
Dintr-o singura miscare ma ascund in tufisul de langa gard si imi opresc chakra ca acesta sa nu o simta.
Dupa ce barbatul e la o distanta considerabila de casa mea, iar mama intra, sar direct pe balconul din camera mea evitand astfel sa ma vada cineva. Nu am chef de jignirile mamei. Cel putin, nu in seara asta. Am vazut destule.
Intru in camera, imi iau o pereche de pijamale din dulap dupa care ma duc la dus.
Apa fierbinte imi face corpul sa vibreze si sa ma faca sa uit, macar pentru putin timp, de toate lucrurile ce mi s-au intamplat azi.
Dupa ce termin baia, ma imbrac si ma bag in pat. Inchid ochii si oftez lung incercand sa nu ma mai gandesc la nimic. Intr-un final reusesc sa adorm, insa, nici in vise nu scap de imaginea ce tocmai am vazut-o in fata casei mele.

[Dufresne]

V.I.P-deci chiar nu ma pot abtine....sory daca deranjz pe cineva
da stiu sunt egoista...sau nu va pasa...mda...V.I.P.Baby :->

edit:

Okey....=))=)) Kakashi cu mama ei?OMG-daca as fi in locul ei as fierbe in suc propriu!:))Si faza cu Naruto si sakura a fost tare.Mah...ai niste ideei.Imi place foarte mult continuarea ,niciodata no sa ma satur de intarzierile lui kakashi-sensei :-p .Acuma saraci chiar 5 ore?Ce rea poti fii;;)
De naratiune,dialog,descriere dapai de greseli mai trebuie sa comentez?Ce zici de un singur cacul
dialog+naratiune+descriere+greseli=PERFECTIUNE!
Mah...tu chiar n-ai defecte asa-i? :>
Astept cu entuziasm urmatorul capitol...bye :>

[Hachiko]

Un ou capitol! Asa, sa vedem: Descrierea dup parerea mea e destul de buna, dialogul este putin dar nu ma deranjeaza:>, nu mi se pare sec, iar actiunea este destul de ok, nu e grabita. Greseli de tastare nu am vazut si nici nu cred ca exista. Inca nu imi vine sa cred ca mama lui Nanami isi inseala sotul cu Kakashi:|. Abea astept sa vad ce ne aduci in urmatorul capitol:>! Spor la scris!