Mortal Puzzle

[Assyria]

Deci... ceva, ceva a inceput sa se contureze :> . Sincer chiar nu ma asteptam la atata nesimtire din partea barbatului care nici macar sensei nu se poate numi. Adica i- a lasat sa astepte cinci ore, ca dupa sa le zica sa plece iar ca sa umple paharul se mai si saruta cu mama lui Nami.. macar undeva unde nu- i vede nimeni, nu in fata casei :)) . Ahh, si sa nu mai zic ca si maica' sa n- are simt.
Desi era normal sa fie furioasa pe el, si Nanami a fost insa nu intr- o mare masura, ea spune ca nu- l poate ura,semn ca .. cine stie :>...
Dar trebuia sa treaca direct prin fata lor, sa le dea un " Buna seara" jalnic si indiferent ca sa- i lase muti :)). Ar fi fost super :D.
Cat despre naratiune, descriere si dialog---> nu comentez.
Apropo iti place sa scrii elementele cosmice cu litera mare ( ex: Luna) ?
Ohh, deci chiar nu ma asteptam ca lucrurile sa decurga asa.
Bravo.. geniala de tine.
Sper sa vii cat mai repede cu next- ul :* !

[Moon princess]

OMG!
fabulos capitol. pe bune. adica mama fetei se sarute cu ...senseiul? Wow! n-am cuvinte...doar tu le ai ca sa te exprimi in ficul asta...
imi place cum ai descris sentimentele fetei atunci cand atrecut prin diferitele situatii(ce-l implica si pe sensei im ele)...dialogul nu-i sec,naratiune cat incape....n-am la ce sa te critic,asa ca iti doresc mult succes in continuare cu ficul tau....astept nextuu..:yes:


:bye:

[Bloom.]

Buna! Inca un capitol genial de la geniala mea nepoata:))
Inca nu-mi vine sa cred ca dragul de Kakashi e amantul mamei lui Nanami. Doamne, deciea e mai batrana ca el ce mama masii!=))
Nu pot sa imi dau seama de unde iti vin toate ideile astea:X Esti un mic[mai mare ce-i drept] geniu:>:>
Naratiunea... Doamne, Dumnezeule, perfecta, bineinteles. Ea predomina in fic:X
Descrierea... minunata, sublima, perfecta: X
Dialogul- Putin si bun, intr-un cuvant: PERFECT!!!
Cam asta e tot commul meu gigant! Ne vedem la urmatorul capitol.
Succes![akm fac si reclama la zahar:))]

[Sako-chan]

geniala, cu adevarat geniala. eu, care imi dau seama din primu' episod ce are sa se intample intr-un serial (gen cine e mama ascunsa a lu cine, de ex. Nini : sunt f sigura ca Celina e mama lu'Nini), nu ma asteptam nicidecum la asta!!! absolut marfa.

-naratiune: multa si buna, absolut bestiala.
-dialog: cam putin dupa parerea mea, eu care scriu ficuri care sunt 99,(9)% dialog si restul chestii cu asterix gen *sleepy face*, dar fiind atat de bun nu e problema.
-descriere: nici multa, nici putina, temperata, ca si clima din...omg ce spun? (am avut geografie ultima ora vineri). nu suport ficurile idioate care au descriere, descriere, descriere si cate juma'de dialog si o naratiune ratacite p'acolo...ma plictisesc ingrozitor.

acum, pe scurt, absolut PERFECT! abia astept nextul. :x Chu!

[Marina.]

Heyyy! Va multumesc foarte mult pentru comentariile voastre si pentru ca va place. Inseamna foarte mult pentru mine!
Sper sa va placa si acest capitol. Lectura placuta!:*

Capitolul 3

A doua zi ma trezesc inaintea ceasului. Mai exact, pe la ora patru. Ma ridic vioaie din pat si intru in baie. Dupa obisnuitul dus, ma imbrac intr-o pereche de pantaloni comozi, negri, o bluza pe gat pufoasa de culoare albastra, iar in picioare o pereche de cizme negre. Imi mai iau si geanta cu arme ninja, pentru orice eventualitate, si cobor la parter. Acolo, ma intampina un barbat inalt, cu parul blond si ochii verzi. Ma saluta nepasator dupa care iese pe usa ceea ce fac si eu fara a mai lua micul- dejun. Afara, Soarele inca nu a cutezat sa apara de la orizont, asa ca e cam intunecat. Inainte de a iesi din casa, m-am uitat la ceas si era ora patru si jumatate asa ca maresc pasul deoarece pana la marginea satului fac mai mult de jumatate de ora. Cu cat ma apropii mai mult de locul de intalnire, cu atat inima mi se strange mai tare in piept vrand sa ma opreasca. Inca imi apar in minte imagini de seara trecuta. Nu-mi pot scoate asta din minte si nu stiu de ce. Clar nu e pentru ca mama il inseala pe tatal meu adoptiv. Aceasta varianta e exlusa, insa...cum ar putea sa stea senseiul meu, care, nu cred ca are mai mult de douazeci si patru de ani, cu o baba, pentru ca, daca stam sa ne gandim bine, asta este. Adica, sa fim seriosi, are patruzeci de ani. Bine... daca ar fi fost el mai batran ca ea as fi inteles, dar mie niciodata nu mi-a placut ca barbatul sa fie mai tanar ca sotia, iubita, amanta sau cum vreti voi sa-i spuneti.

Cand sunt aproape de locul intalnirii, ma oprsec sa-mi trag sufletul dupa care incep sa merg linistita, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, insa...chiar nimic nu s-a intamplat. Nu trec mai mult de cinci minute si ajung la locul dorit. Singurul care e prezent e, evident, Sasuke. Acesta sta, ca intotdeauna, rezemat de un copac. Tanarul priveste un punct fix, iar cand m-am asezat pe o banca din apropiere nici nu si-a intors privirea, semn ca e prea adancit in ganduri pentru a mai putea auzii altceva. Lucru ciudat pentru un ninja care ar trebuii sa stea mereu in garda.
Nu stiu daca intentionat sau din intamplare, insa peste cateva minute bune, brunetul isi da seama ca sunt acolo. Ma priveste atent cateva clipe dupa care se reintoarce la contemplarile sale. Eu imi sprijin capul in palma dreapta si privesc plictisita in jur. Inca e intuneric, iar Luna troneaza pe cer. Incepe sa se vada venirea iernii. Anotimpul meu preferat, intotdeauna mi-a placut, iar sarbatoarea mea preferata e, evident, Craciunul. Chiar daca de Craciun, in familie ar trebuii sa fie armonie si dragoste, la mine nu e asa. Defapt... eu nu simt niciodata ca e aceasta sarbatoare. Imi lipseste enorm caldura parinteasca, dar se pare ca mama nu-si da seama de asta. Se gandeste doar la ea. Dar chiar si asa, aceasta ramane sarbatoarea mea preferata. Ma simt asa melancolica atunci si nu mi-as dorii sa se mai termine niciodata. Si... daca tot am adus vorba de asta, nici nu mai e mult pana atunci. Mai sunt doua saptamani si vom lua vacanta.

Sunt trezita din visare de niste voci ce se aud din ce in ce mai aproape. Imi intorc capul in partea stanga si ii vad pe Naruto, Sakura si Kakashi-sensei. Stai... Kakashi-sensei... a venit la timp? Asta da lucru ciudat si a mai venit si impreuna cu cei doi. Devine din ce in ce mai ciudat!
-Buna dimineata copii! Abea acum am aflat de la lady Tsunade ca vom pleca in misiune in Sunakagure pentru a duce in siguranta un pergament, asa ca va puteti duce acasa sa va impachetati unele lucruri. Va dura doua zile pana vom ajunge si la fel la intoarcere deci... va trebuie cateva lucruri.
Super! Cu adevarat minunat! Abea am plecat de acasa si trebuie sa ma intorc iar. Offf... cu ce sensei ne-am pricopsit si noi. Dar e asa dragut... Stai! Ce tot spun!? Doamne, Dumnezeule, cred ca am innebunit de-a binelea. Da, asta trebuie sa se intample! Cum sa imi placa de senseiul meu? E mult mai batran ca mine cu vreo noua- zece ani. Asta e cea mai mare prostie pe care am gandit-o vreodata, asta e clar!

Ajunsa din nou acasa, imi iau un rucsac si imi pun in el cateva haine de schimb, potiuni de vindecare si alte chestii ce ii sunt necesare unui ninja. Spre deosebire de alte fete, pe mine nu ma interesau machiajurile si bijuteriile. Prefer sa fiu cat mai naturala.
Cobor in sufragerie si ii spun mamei ca voi lipsi cateva zile.
-Poti sa nici nu te mai intorci! Crezi ca-mi pasa de tine!?
Da... la ce altceva ma puteam astepta din partea ei, dar, ca orice fiinta umana, acest lucru mi-a provocat o rana adanca in suflet. Mai bine nu-i spuneam decat sa aud asta din gura ei.
Imi las privirea in podea si plec fara a mai spune nimic. Chiar daca imi e extrem de foame deoarece n-am mancat de doua zile, nu mai suport sa stau in casa asta.
Pe drum, imi amintesc ceva ce ma face sa mai uit din tristetea ce mi-o provocase mama mea. In Sunakagure am locuit eu pana acum. Cum de abea acum am realizat ca avem misiune tocmai unde am locuit eu? E clar, sunt total cu capul in nori. Abea astept sa ajungem. Imi e atat de dor de prietenii mei, insa cea careia ii duc cel mai mult lipsa, e Temari, cea ma buna prietena a mea. Defapt... ce tot spun! E ca o sora pentru mine. Singurul lucru ce nu-mi place, e fratele ei. E asa... nu pot sa explic cum, obsedat... de mine. Niciodata nu mi- dat pace si se tinea mereu dupa mine, insa... el nu e ca toti obsedatii, el o face cu cap. Nimeni nu mai stie ca lui ii place de mine. Ba mai mult; de cateva ori a incercat sa ma violeze, insa din fericire am reusit sa scap. Nu am spus la nimeni pentru ca nu vreau sa par o mataita si pentru ca nu vreau sa stric prietenia dintre mine si Temari pentru o prostie.

Ajung intr-un final la locul stabilit si observ ca eu sunt singura care mai trebuia sa apara.
-Foarte bine copii! Acum ca suntem toti, sa mergem! spune senseiul si o ia inainte, cei trei dupa el, iar eu ultima.
Ma intreb ce surprize ne va aduce misiunea asta?

[Dufresne]

Bine asta e fooarte ciudat sunt sigura ca nu facusem spam :| oricum poate gresisem cu ceva..>.<

Acest capitol este atat de trist!Cum se poate ca viata ei sa fie asa de amara?Mi-e greu sa-mi pot imagina asa ceva!Era sa fie violata de fratele celei mai bune prietene?Cum?iar mama ei este atat de indiferenta...Deci practic am ramas si acum cu gura cascata!
Un capitol atat de trist dar totusi de-a dreptul minunat la fel ca autoarea1^.^
Descrierea-perfecta ca intodeauna
Naratiunia-minunata si de-a dreptul perfecta
Dialog-aa..nu prea e acum.Dar totusi sti cum e/Perfect!
Greseli-ca intodeauna capitolele tale sunt umaculate,fara pata perfecte
Esti o scriitoare formidabila si meriti mii de laude :X
Nr-ai oferit inca un capitol minunat
Astept urmatorul capitol
Spor la scris!
Love you!:X
Ja ne!

[Bloom.]

Buna din nou draga mea!
Ah, doar nu te gandeai ca o a lipsesc eu la comentatul acestui fic mirific, nu-i asa? Pai sigur ca nu! Iti merci ca mi-ai spus:))
Imi place! Inca un capitol genial din partea ta[nici nu ma asteptam la altceva]
Greseli de tastare-ca intotdeauna- nu ai.
Descrierea perfecta, naratiunea si mai perfecta, dialogul...wtf... normal ca nu-i sec. Vezi... ma faci sa fac spam.... fa si tu cateva greseli p[e-acolo de vrei comuri:))
Ideea devine din ce in ce mai interesanta si sper ca scenele "acelea:> " sa apara cat de curand:>:>
Bye si succes in continuare:>

[Hachiko]

Asa, lets see: descrierea e prezenta, dialogul putin dar e ok, poate putin sec dar n-are nimic:-j, iar actiunea este destul de buna, nu mi se pate grabita. Greseli de tastare nu am vazut si nici nu cred ca exista. Temari este prietena lui Nanami, iar Gaara a imcercat sa o violeze:|.Bad boy:>.Abea astept sa vad urmatorul capitol. Spor la scris!:>.

[Moon princess]

Helllooo!
Am trecut si eu pe aici cu un com. deci, ce pot spune e ca n-am cuvinte. n-am nimic de criticat.
naratiunea si descrierea sunt prezente ca-ntotdeauna. imi place.
ce ma socat a fost reactia mamei la auzul faptului ca va lipsi cateva zile. Chiar n-are inima fiinta aia! Doamne daca as fi avut o mama ca asta zau ca m-as fi pus in gura cu ea toata ziua si as fi facut-o sa sufere. Ce barbarie!
sa revenim la fic. am spus tot ce aveam de spus asa ca astept nextuu.. :*

:bye:

[Assyria]

Deci, desi as mai fi vrut sa citesc, sa aflu mai mult despre ce se va intampla in continuare, ma bucur ca ne- ai lasat, cel putin pe mine, in suspans. Actiunea, decurge lin.. cel putin actiunea din exterior, caci cea din interior, cea din sufletul lui Nami, vad ca este foarte rapida, deja s- a indragostit de Kakashi, si chiar ma bucura faptul asta. Vreau totusi, sa fie convingatoare si sa zica: Da, dle, m- am indragostit de el ! .. ehh, idei, nu te lua dupa ele : ))
Ai avut cateva greseli de tastare, insa sincer, chiar nu imi pasa : )) .
Ce mama este aceea care sa- i spuna copilului ei sa nu se mai intoarca. Cat de tea si fara inima poate fi mama lui Nami. Imi pare asa de rau caci Nanami nu poate simti bucuria Craciunului, alaturi de familia( mama ei) .
Domane, dar cat de prost poate fi si Kakashi asta?? Se sauta cu babe... ce doamne iarta- ma?? = ))
Asta m- a facut sa surad. Nici nu- ti imaginezi cat de nerabdatoare sunt sa aflu ce se va intampla in continuare.

C- O- N- T- I- N- U- A- R- E- A ( stii tu cum fac majoretele : )) )