Libera la mare(sasusaku)

[Rose ^^]

Buna dear>:D< pai am venit, nu se putea sa lipsesc. Imi place ce vad si ma bucur sa vad ca nu mi-am batut gura degeaba. Imi place cum il aranjezi si structurezi. Greseli ai doua, minore, trec peste asta. Descrierea e prezenta in cantitati mari si e frumoasa, dialog la fel. Actiunea e ok.
Mai ce mama avem noi:> nu pot sa cred ca Sasuke nu sa abtinut..ce intentii avea..ee pe bune, rozalia la iertat cam repede, dar tinand cont ca il iubeste.... atunci cu sarutu am zis gata, incingi atmosfera, dar m-am inselat:( in fine. Felicitari. Tine-o tot asa:*
Astept next. Spor la scris si bye>:D<

[Paty.Paty]

deci pot sa pun si pariu k in urmatoarele capitole Sakura va intra in bucluc din nou... :]] din cauza lui Sasuke, din cauza lui Rose, din cauza mamei ei poate... :-?? ma rog... asta e viitor ^_^ acum trebuie sa discutam despre prezent ;P


Capitolul 15:

eram sigura k era mama Sakurei...:)) ai prezentat-o foarte frumos... n_n apoi, din nou gandurile Sakurei... imi place obsesia ei despre relatia q Sasuke... :D
ingerul asta apare la momentul potrivit si in locul potrivit... dar poate Sasuke nu s-a putut abtine si a muscat-o pe mama Sakurei involuntar... -_-" sau ea i-a cerut? sau ce? :-/ (sigur vom afla in capitolele urmatoare ~_O )
si Sasuke asta... :-? a devenit cam indraznetz d la un timp... =)) imi place... ^_^ [ e posedat de Yuri? ;;) ]




P.S.: nu uita sa treci pe la ficul meu... un comm kt d mic... nu conteaza... si 3 randuri sunt bune... ;P e scurt, dar e un inceput... :]

[*Black~~Heart*]

Ma scuzati de intarziere dar stiti cum e cu tezele astea si nu prea am avut timp.

Capitolul 16: Inselarea. Tentatii ce nu pot fi controlate

Sakura:

De ce? De ce trebuie ca eu sa cad in blestemul dragostei? Un blestem crud si nemilos in care mai intai simti ca zbori iar dupa te adancesti in durere. Dragostea e ca un drog, te simti bine cand il iei iar dupa pac te simti foarte rau, e un drog al sufletului. Nu poti scapa de ea, devi dependent intr-un fel. Mereu imi spuneam “Dragostea te va face fericit” si uite ce s-a intamplat, sunt “foarte fericita” nu mai pot de ce bine imi este. Inima mea s-a spart in mii de bucatele, si doar detinatorul dragostei mele poate aduna bucatile si sa imi reface inapoi fericirea. De ce trebuie sa iubim daca este atat de dificil? Intrebari fara raspuns, intrebari la care s-au cautat multe raspunsuri dar nici una nu se potrivea. Imi amintesc cum imi spunea mama odata, cand mi-a placut prima oara de un baiat in clasa a treia. Mi-a spus: “Nimeni nu a spus ca dragostea e usoara, e un blestem, dar daca lupti pentru el nu mai iti aduce suferinta”. Acele vorbe, oare ar trebui si eu sa lupt pentru dragostea mea? Oare ar trebui sa ma adancesc in ea? Sa nu mai constientizez nimic, sa ma simt parca zburand pe un nor pufos? Este un sentiment placut, dar poti ajunge in multe belele. Stai Sakura! Ce tot vorbesti acolo? Tu intri oricum din problema in problema asa ca sunt obisnuita. Cum a putut sa o muste pe mama mea? Cum a putut sa se dea la mine stiind ca nu va mai exista nimic intre noi niciodata? Chiar daca il iubesc enorm, simt ca nu ma potrivesc cu el, simt ca nu trebuie sa fiu cu el pentru ca altfel voi suferii, pentru ca altfel ma voi afunda din nou in groapa suferintei si a durerii.

Ceea ce ma macina cel mai mult este cum ii voi spune mamei mele ca este vampir, ca a devenit un mostru la fel ca mine, ca in casa nostra traiesc aproapre numai vampiri? Cand se va trezii va trebui sa ii explic totul, iar cand va veni diminata trebuie sa clarific si eu ceva cu Sasuke. Imi asez capul pe perna moale si las ca visele sa imi invadeze mintea dar sigur va fi din nou un cosmar.

Trrr! Of ceasul acesta enervant, ma scoate din sarite! Ma ridic din pat incet si foarte greu. Pasesc usor pe parchetul rece ca gheata ce ma face sa tremur. Cand ajung in fata oglinzii incep sa imi pieptan parul rozaliu ce era ravasit pe umerii mei albi. Ma imbrac intr-un tricou negru cu scris mov lasat pe umeri si niste pantaloni de trening tot negrii. Azi voi face cross, ma relaxeaza intr-un fel chiar daca trebuie sa alerg neincetat si sa imi dau sufletul. Ies din camera usor iar cand ajung jos observ ca sunt singura care s-a trezit, toata lumea doarme. Ee oricum, e sambata si este ora sase jumatate deci e normal sa doarma. Soarele abea a rasarit si e un peisaj foarte frumos, pasarile canta usor din copacii infloriti. Ma incalt cu adidasii mei mov si ies afara din vila. Un vant placut imi brazdeaza corpul facandu-ma sa zambesc discret. Incep sa alerg usor admirand peisajul minunat. Peste tot numai flori si mirosul lor iti incanta narile. Ajung in parc si fiind neatenta dau peste cineva. Imi ridic privirea pentru a putea observa pe cine am doborat iar cand vad cine era in fata mea, inima incepe sa imi bata cu putere. Ma uit in ochii acelei personae si din nou ma pierd. Era Sasuke, numai bine pentru ca am ceva de clarificat cu el. Imi intinde mana pentru a ma ajuta sa ma ridic iar eu ii raspund la gest. Il trag pe o banca si incep sa vorbesc clar dar totusi tremurat:
-Sasuke uite, trebuie sa intelegi ca nu te mai iubesc, ai ramas o umbra a trecutului, parca ma impiedici sa imi traiesc viata. Te rog lasa-ma impace odata pentru totdeauna!
-Uite Sakura nu stiu ce m-a apucat ieri seara, oricum am iubita deci nu iti face griji, nu ma voi mai atinge de tine niciodata…
-Pe bune? Chiar ai iubita? Unde ai cunoscut-o si cand?
-Nu cred ca te priveste, eu nu ma bag in relatia ta cu Itachi asa ca te rog ca nici tu sa te bagi in relatia mea. Bine?
Zic un “da” cu o urma de tristete si ma ridic de pe banca. Fac un pas in fata si o vad pe Karin cum alearga spre mine. O doamne ce mai vrea si fata asta? Trece pe langa mine si isi face loc in bratele brunetului. Acesta o saruta pasional pe buze si isi pune mainile pe soldurile ei. S-au impacat? Nu imi vine sa cred, cum se poate? Acum o atinge pe ea, o saruta pe ea, iar pe mine m-a lasat in urma. De ce nu putem fi iar impreuna? Stai probabil ca nici nu mai ma place, probabil ca a trecut peste avand in vedere ca are iubita.

Inaintez repede, indepartandu-ma de cei doi amorezi. Nu mai trebuie sa ma uit la ei, asa imi fac rau, nu mai trebuie sa ma gandesc la chestiile astea, mai bine merg acasa la Itachi sa mai vorbesc cu el. Nu m-am mai vazut de mult cu el, ma intreb ce face. Deabea astept sa ii simt din nou buzele presandu-se peste ale mele, sa ii simt atingerile fine si gratioase, sa il simt pe el insusi, sa ne distram ca la inceput. Merg pe strazile insorite si vad multi indragostiti tinandu-se de mana si sarutandu-se. Ce draguti sunt, e placut sa ai pe cineva sa te inteleaga, sa tina la tine mai mult decat viata lui, dar asta e rar si pur, e un sentiment care totusi aduce durere si suferinta.

Ajung in fata casei lui Itachi si pasesc pe poteca din fata ei. Trandafirii albi ca zapada imi incantau narile si fluturii colorati stau asezati cu gratie deasupra lor. Itachi are o gradina foarte frumoasa, in care drept sa va spun veneam in fiecare zi si stateam cu el, dar acum relatia noastra parca s-a racit, nu mai este cum era.

Sunt in fata usii si dau sa bat in ea. Sun la sonerie tare si clar iar dupa cateva minute in fata mea este o fata in jur de optsprezece ani cu parul roscat deschis si putin mai lung de umeri. Ochii ii are de un mov stralucitor iar pielea alba. Simt ca sangele imi ajunge la cap cand vad ca poarta camasa lui Itachi. Aceasta ma intreaba ce doresc in bataie de joc si imi spune ca nu are timp de stat ca trebuie sa se intoarca la iubitul ei. Iubitul EI?! Cred ca glumeste, daca il prind pe nenorocitul ala nu mai traieste. O imping pe fata si intru in casa. Urc scarile fiind foarte nervoasa, parca eram o ursoaica infometata. Ajung in fata usii si aud o voce care stiga:
-Tania, vin-o sa terminam ce am inceput!
Ooo vocea aia este a lui Itachi! Daca il prind il omor! Credeam ca tine la mine…credeam ca este singurul care ma intelege, dar m-am inselat amarnic, defapt este un baiat ca toti ceilalti, un baiat ce isi inseala iubita, un tampit ce nu stie altceva decat sa se joace cu fetele pe degete. Imi pitigaiez vocea si ii spun acuma vin. Apas pe clanta incet, dar sigur si de aici incepe scandalul:
-Ooo ce faci Itachi? Unde e Tania, vad ca sunteti ocupati, dar cred ca ai uitat ca ai iubita dobitocule! Am tinut la tine ca o proasta, credeam ca ma intelegi si acum ce faci?! Ma inseli cu o ta**a nu?! Ei bine uite ca nu sunt jucaria nimanui, nu sunt o minge ce poti ca o arunci dintr-un loc in altu, i-ati adio de la mine pentru ca nu vreau sa te mai vad in veci! Spun eu printre lacrimi si cu un nivel de nervozitate extreme de mare.

Cobor scarile in graba si vreau sa ies, dar Tania ma opreste spunandu-mi ca nu o sa ies. Ce are si fata asta? E nebuna cu capul? Auzi nu o sa ies, ma face sa rad. Nici nu stie cu cine se pune! De acum renunt sa mai iubesc, m-am convins ca nu are ros daca tot suferi si inima ti-e afundata de lacrimi dupa. Vreau sa o dau la o pare dar ea nu se da. Gata fetita asta ma enerveaza la culme! Imi infig coltii albi in pielea ei fina iar aceasta tipa de durere. Trag din ea lichidul sangeriu si vital. E asa de bun, cred ca sunt in stare sa o omor, dar o las a traiasca pentru ca mi-e mila de ea. Imi retrag coltii plini de sange acum, iar aceasta cade jos pe parchetul rece. Probabil a lesinat, asa merita, nimeni nu se pune cu mine! Ies din casa cu gandul sa ma duc acasa si sa ii explic mamei ca este vampir. Dar cum fara sa lesine? Mai bine o i-au usor, nu vreau sa ii fac un soc, este singura persoana din familie care mai tine cu adevarat la mine, pe langa Rose si matusa mea.

Ajung in fata casei si ma intalnesc cu Sasuke ce venea sa vorbeasca si el cu mama. Cat tupeu are! Acum vrea sa vorbeasca cu ea nu? Dupa ce a transformat-o el mai are si curaj sa ii vorbeasca! Totusi ii zic sa vorbeasca si el chiar daca nu imi convine si pornim amandoi in living unde Rose mama mea beau sange dintr-un pahar. Vreau sa merg in bucatarie, dar stai! Rose si mama mea beau sange dintr-un pahar?! Doamne imi vine sa lesin! Merg spre ele si le intreb ce se intampla? Rose imi spune ca i-a explicat mamei mele totul si a avut un mic soc dar acum este bine. Ma duc in camera mea repede si ma asez in pat. De ce trebuie ca lumea sa fie asa haina? De ce nu poate fi blanda ? Mii de intrebari fara raspunsurile lor, dar de ce fara raspunsuri? De ce trebuie sa plac un baiat care nu ma place si uneori se comport urat cu mine? Are iubita…asta este, viata merge mai departe, cu bune..dar si cu rele. Pentru mine merge doar cu rele, pentru ca sunt slaba, nu pot face fata lumii acesteia rea, dar de ce? De ce…si iar De ce? Este acum ori niciodata, trebuie sa ma schimb, trebuie sa devin din nou urea, pana si cu el, altfel nu pot face fata la nimic.

Aud cum cineva bate la usa. Spun un intra hotarat. In fata mea sta el, baiatul ce mi-a furat inima si nu mi-o da inapoi, dar de ce? Imi vreau fericirea inapoi, dar nu o pot avea fara ajutorul lui. Ma intreaba ce s-a intamplat de am fata aceasta trista. Ii spun cu o urma de nervozitate ca Itachi m-a inselat si sunt trista pentru ca am avut cea mai mare incredere in el, era sprijinul meu.
-El nu stie sa aprecieze o floare frumoasa ca tine cand o gaseste, imi spune el cu o urma de regret in glas.
-Daca el nu stie atunci sa sti ca nici tu nu ai stiut deloc, acum uite la ce s-a ajung. Uite Sasuke, eu te iubesc, stiu ca nu este reciproc.
Acesta ofteaza si se aproprie cat mai mult de mine. Isi aproprie buzele de ale mele dar isi schimba directia spre gatul meu. Il saruta usor,iar apoi ii spun ca daca vrea sa muste, nu ma va durea. Ii simt coltii albi si foarte ascutiti atingandu-se de pielea gatului meu. Nu i-a infipt in gat inca. Oare nu poate? Ii pun mana in par si ii mai spun odata sa o faca, sa imi bea sangele. Acesta refuza zicand ca nu poate sa ma muste, ca a facut un juramant ca nu ma va musca ca sa imi bea sangele. Juramant? Nu imi vine sa cred. Ma pun in poala lui si imi incrucisez picioarele in jurul bazinului lui, uimindu-l. Ma apropri cu buzele de gatul lui, il ling usor apoi imi infig coltii in el facandu-l sa scoata un geamat de durere, iar eu zambesc in sinea mea deoarece mi-a placut si m-a cam excitat. Ii simt sangele dulce cum aluneca usor pe gatul fin iar dupa eu il ling. Imi place sangele lui, e dulce-acrisor, cred ca as fi in stare sa il beau zi si noapte. Dar cred ca mai mult imi place ca il am aproape, ca il simt din nou, ca ii aud din nou bataile inimii. Ceea ce ma impresioneaza este ca ele sunt accentuate de fiecare data cand eu sunt pe aproape.

Imi scot coltii din pielea gatului lui. Il trantesc in pat eu stand deasupra lui. Imi aproprii buzele de ale lui si le unesc intr-un sarut dulce si pasional, parca numai vroiam sa rupa acel sarut niciodata, limba lui se strecoara incet in lacasul meu umed si mi-l exploreaza. O gaseste pe a mea si incep sa se dueleze. Incep sa ii deschid nasturii de la camasa unul cate unul, iar cand vreau sa i-o dau jos Hinata intra in camera:
-Aaa...Sakura...scuze daca te-am deranjat dar trebuie sa vi cu mine pana in oras, vreau sa mergem la un film impreuna.
Rusinata peste masura in ce ipostaza ne-a prins ii spun ca vin imediat.

Ma dau jos de pe Sasuke de parca nu s-ar fi ntamplat nimic iar acesta ma intreaba:
-Ce a fost asta? Cum de ai reactionat asa, doar sti ca am iubita.
-Scuze Sasuke...nici nu stiu de ce...

http://s234.photobucket.com/albums/ee51/...g&newest=1 -Tania fata cu care a inselat-o Itachi pe Sakura

Cam acesta este capitolul. Va rog sa ma scuzati pentru eventualele greseli :d. Astept com :*.

[~BreNda~]

Hey, sunt prima, ma rog, mersi ca m-ai anuntat. Sa incepem: imi place foaaarte mult!:love: Ai descriere din plin si dialogul nu este deloc sec. Ce pacat ca Itachi a inselat-o pe Sakura si Sasike are o iubita... Poate il inseala... Se pare ca mama Sakurei este si ra vampit. Ce tare, o familie de vampiri!
Of, de ce trebuia sa vina Hinata sa o cheme pe Sakura in oras, dar ma rog. Astept next si spor la scris.:bye:

[Alle]

Yee, ai pus nextul. Se pare ca sunt a doua, vroiam prima, dar asta e. Pai mi-a placut mult, ai descris foarte frumos, actiunea nu mi s-a parut grabita dar am mai vazut niste greseli. Sa fi mai atenta cand scrii capitolul pe viitor. Mi-a lacut foarte mult faptul ca ai facut capitolul lung. Hmm... ce interenata a fost faza cand Sakura l-a muscat pe Sasuke, deja incepusem sa ma gandesc la prosii :)) Ma intreb ce crede Sasuke despre asta si ce se va intampla in continuare intre cei doi. Oricum este foarte frumos. Pai ce sa mai spun? Imi place foarte mult si astept nextul. Sper sa pui continuarea cat de repede posibil si te roaga mamica ta sa o anunti si pe ea. Spor la scris si la idei. Pupici dulci :*:*:* Bye :bye:

[Rose ^^]

Am venit de la scoala si ma bucur ca ai venit si tu cu next. Evolutia se vede chiar foarte bine, totusi acea natura putea fi descrisa mai bine si sa o combini cu sentimentele..dar mi-a placut descrierea dragostei :x frumos realizata..ma bucur ca faci capitole mari si frumoase [continutu e ok]..am vazut 2 greseli [mancarea lor de litere] dialogul imi place, actiunea e ok...
Tu si suspansu tau, imi vine sa te mananc..eu deja imi imaginam mai mult intre ei, dar i-ai cumintit.. de ce? :cry: grea mai e dragostea..ce il bat pe itachi...e un nemernic..si Sasuke si-a gasit prietena. vai de el.. sper ca face asta doar ca sa o faca geloasa pe rozalia..ca de nu..:-w
Astept next, spor la scris.

Bye>:D< y muchos besos:*

[Iryna]

Buna, Iryna here! Deeci, nu stiu de ce Saske si Sakura se comporta amandoi putin ciudat, adica amandoi se plac insa Sasuke are iubita, Dar.... noaptea trecuta a vrut parca sa o "forteze" pe Sakura sa il sarute, mai pe inteles a sarutat-o el fortat! Oricum si ea la fel, dar ce dragoste o mai fi si asta cu muscaturi sti tu: Love Bites :)) ?<<< tare asta. In fine, ficul a fost oarecum intresant, ca de obicei, abea astep nextul deoarece vreau sa raman si mai captiva intelegi. Ador finalurile neasteptate. App de finaluri neasteptate, si eu am un fic pe care l-am facut de curand, cam de cand am inceput sa iti citesc tie ficul, este despre Vampire Diaries, daca vrei sa il citesti , chiar te rog uite aici linkul catre fic : http://animezup.com/forum/showthread.php...475&page=2#, sunt 8 capitole in total si voi continua si cu restul cat de curand. Sa nu uiti de com, astept sa il citesti! Ceao! :)

[~*Fallen* ~* Angel*~]

he hey.scz ca-ti dau taman akm comm.deci n-am ce zice,capitolul este uimitor.dar totusi,de ce a trebuit Itachi s-o insele pe Saku?e un fraier.nici n-o merita.si Sasuke,nu pot sa cred ca-i impreuna cu Karin.Saraca Saku.Pe langa asta,se pare ca am avut dreptate in privinta mamei lui Saku.anyway,astept nextu.

[Ɖʋℓcικ`Иɛвʋиικ]

Hey lume!Am aterizat si eu pe aici.Ce pot sa spun e foarte frumos si ma lasi in suspans :-ss Te rog sa pui next ca ~x( inebunesc rau de tot..Sunt foarte curioasa,asa ca :pls: continuarea.In fiecare zi ma uit sa vad a aparut continuarea la acest fic? :-/ si ce gasesc?nimic :-w Mam suparat si ca sa-mi treaca fi buna si CONTINUAREA.Spor la scris su multi pupici. :bye: :bye:

[*Black~~Heart*]

Capitolul 17: In cautarea pietrei lunii.

Sakura:

-Scuze Sasuke..nici nu stiu de ce am facut asta. Oricum..trebuie sa plec.
-Stai, putem veni si noi…baietii? Intreaba acesta cu speranta in glas. Dau aprobator din cap si il rog sa iasa din camera pentru a ma putea schimba. Ma imbrac intr-o fusta de blugi, cam scurta si un tricou alb cu scris mov. In picioare imi pun niste tenisialbi cu modele mov.

Cobor jos pentru a plecat impreuna cu ceilalti. Pasii mei se auzeau parca in ecou si ma faceau sa imi doresc sa fiu o diva adevarata. Oare ce m-a apucat adineauri? Nu inteleg ce a fost in capul meu. Sasuke are iubita, chiar daca aceea este Karin si face o mare greseala, eu nu pot sta in calea deciziei lui, chiar daca ma doare. Itachi m-a inselat, aveam mare nevoie de el si m-a inselat pentru o tarfa care a gasit-o la coltul strazii…dar de ce? De ce eu mereu trebuie sa sufar? Daca ma gandesc mai bine sufar eu decat sa sufere prietenii mei. Ei sunt aproape singurii care mi-au ramas pe langa Rose. Mama este prea agitata si nu are timp de mine, ei bine si tata, este plecat mai mereu deci nu prea ne vedem. Incerc sa privesc paharul plin, dar nu reusesc cand viata aceasta este atat de cruda. Daca viata e cruda ar trebui sa fiu si eu la fel, incerc , dar nu resesc cu nici un chip.

Doamne ce repede gandesc! Am ajuns deja jos. Ii salut pe toti, iar dupa pornim spre cinema. Am ales un film cu vampiri, sa vad si eu ce au mai facut si regizori acestia despre vampiri, presupun ca numai minciuni. Filmul se numeste “Piatra Lunii” si am auzit de la multi ca este un film reusit, asta ramane de vazut. Merg impreuna cu prietenii mei pe strazile insorite spre cinema, pasarile canta prin copacii infloriti, ghioceii sunt mangaiati de razele soarelui parca facandu-i si mai gingasi. O zi de primavera ca si alta, adica o zi frumoasa.

Ajungem in fata cinema-ului, intram si ne cumparam bilete la filmul dorit de noi. Hmm, se pare ca incepe in cinci minute, am ajuns aici la tanc. Ma intreb cum va fi filmul, oare va fi un film fain? Sau este un film facut numai sa scape de el? Oricum ramane de vazut, conteaza ca trebuie sa il vad neaparat.

Prinsa in gandurile mele nu am realizat cum Naruto ma striga sa mergem. Dau afirmativ din cap si mergem sa ne uitam la film. Ma asez cu gratie la locul meu si incep sa mananc din popcornul cumparat de Temari. Noroc ca ii este gandul la macare ca altfel nu aveam ce manca la film.

~~Dupa 3 sferturi de ora~~

Se pare ca in film este vorba despre un grup de vampiri care au plecat in cautarea pietrei lunii. Piatra lunii le dadeau puteri neobisnuite, ca de vrajitori, iar cu ajutorul ei deveneau vampire nobili. Intresant film, chiar este reusit. Stam si ne uitam atent la film, parca nimeni nu ne putea opri din vizualizat.

Dupa o ora filmul se termina iar noi ne ridicam de pe scaune vrand sa plecam. Zaresc un batran care nu reusea sa se ridice. Fiind o fata politicoasa ma duc la el si il ajut. Acesta se prezinta, iar eu la randul meu fac la fel.
-Sti, eu il cunosc bine pe regizorul filmului, am fost cei mai buni prieneni. Iti spun un secret, filmul este facut dupa o intamplare reala. Eu impreuna cu regizorul am mers in cautarea pietrei lunii, am reusit sa o luam…
-Asta inseamna ca sunteti vampir? Intreb eu oarecum uimita.
-Da, asta inseamna ca sunt vampir. Nu te teme, stiu ca si tu esti, fiind un vampire nobil simt cand un alt vampiri este prin apropriere. Uite, vrei aventura? Daca da, i-a harta asta, este cu drumul spre piatra, la revedere.

Fiind spuse acestea, batranul disparu intr-un nor de fum. Ma intorc la ceilalti cu o fata speriata, iar ei ma intreaba ce s-a intamplat. Ce sa le spun? Sa le spun ca vreau sa mergem intr-o aventura? Nu cred ca ar fi incantati dar…
-Ei bine, batranul acela este un vampir nobil, este prieten cu regizorul, mi-a dat aceasta harta care arata drumul spre piatra lunii…
Toti au inceput sa rada inafara de Sasuke si Hinata.
-Nu este amuzant! Ce ar fi daca mergem in cautare?! Sau sunteti fricosi si nu veniti! Spune Sasuke nervos.
Toti dau afirmativ din cap iar Naruto spune ca ii este frica. Doamne ce tantalau, haide, pe bune e doar o cautare ce ar putea sa ni-se intample? Doar sa ne muste vreun sarpe, sa cadem in nisipuri miscatoare, sa ne muste vreo tarantula sau nu stiu eu ce gaza, nu e chiar asa de rau…Sau daca ma gandesc mai bine, este. Bun am zis ca trebuie sa fiu curajoasa si asa voi fi!

Pana la urma reusim sa il convingem pe Naruto sa vina spunandu-i ca daca nu vine pe Hinata nu o sa aiba cine sa o salveze. Si asa pornim spre port pentru ca piatra este pe o insula, ce este ciudat este ca insula nu apare pe nici o harta normala. Ajungem la port si in fata nostra este Jeff acel batran care ne-a dat harta. Ne spune ca ne imprumuta barca lui cu motor alba. Acceptam bucurosi pentru ca numai trebuie sa inchiriem o barca. Cand ne asezam acolo, gasim corturi si sacuri de dormit. Ii multumim mult iar acesta ne zambeste dulce. Cine ar fi crezut ca mergand la film intram intr-o noua aventura? Nu ma gandeam nici un moment la asta, e chiar super.

Barca porneste, condusa de Shikamaru, iar noi ne indepartam usor de tarm. Soarele se reflecta in apa albastra si stralucitoare ca un safir. Este un peisaj foarte linistitor, parca as vrea sa raman aici pe vecie. Ajunsi la locul unde trebuia sa fie insula, nu zarim nimic, defapt tot ce zarim este apa. Toti se intreaba de ce nu este nici o insula, dar chiar atunci insula a aparut. Oare aceasta insula se arata doar vampirilor? Presupun ca da, altfel nu avea nici un motiv sa nu fie pe harta. Ne indreptam mai mult spre ea pana ce barca uda atinge tarmul ei. Cobor incet pe nisipul fierbinte iar apoi ii intreb pe baieti de unde incepem. Naruto spune ca va trebui sa o luam printre ierburile imense. Ma uit la el putin ingrijorata iar apoi pornesc spre acele ierburi urate in care se pot ascunde o gramada de uratanii. Sasuke se pune in fata mea, i-a un briceag si taie acele ierburi facandu-ne cale libera. Intram in jungla plina de pericole, unde la fiecare pas poti pati ceva. Mergem tot inainte, pana cand dam de niste nisipuri miscatoare. Sasuke vroia sa ia niste busteni sa ii punem peste pentru a putea trece, dar nici nu apuca bine sa ridice unul ca il vedem pe Naruto cum se arunca in nisipuri. Ohh pe bune?! Acum ce vom face? Tipul asta nu este in toate mintile! Auzi sa te arunci in nisipurile miscatoare! Doamne de ce ai creeat asemenea prosti?! Acum cum il vom scoate din mocirla aia?

Nu apuc bine sa ma gandesc ca il vad pe Sasuke cu un bat gros si lung in mana, indreptandu-l spre Naruto.
-Ce vrei sa fac cu asta Sasuke? Nu ma ajuta cu nimic! spune Naruto. Nu baiatul asta se preface! Exista un om asa de prost pe lumea asta? Cum adica sa nu stie ce sa faca cu batul? Sa se agate de el! Sasuke ii spune calm ce trebuie sa faca iar Naruto executa ca un robot. Cum poate fi Sasuke asa de calm? Nu inteleg chestia asta, in orice situatie el poate fi calm daca vrea. Ar trebui sa i-au lectii de la el pentru ca eu nu prea stau bine cu nervii, adica nu spun ca sunt nebuna dar uneori izbucnesc ca un vulcan.

Naruto iese din acele nisipuri miscatoare foarte murdar, iar noi ne continuam drumul. Se pare ca piatra lunii este intr-o pestera care se afla pe culmile muntilor. Mergem ce mergem pana cand aud un sunet ciudat. Parca ar fi un sarpe. Nu dau importanta si merg tot inainte pana cand deodata simt o durere insuportabila la glezna si cad pe jos. Urlu de durerea provocata si vad cum siroaie de sange se scurg pe glezna mea. Observ cu stupefiare ca m-a muscat un sarpe veninos presupun pentru ca simt cum ametesc , usor usor pleoapele mi-se lipesc iar eu adorm printer miile de strigate a prietenilor mei.

Totul negru, nici o scapare din acest abis intunecat. Oare am murit? Sunt moarta? Nu imi voi mai vedea prieteni niciodata? Daca da, singurul lucru pentru care sunt trista este ca nu am avut o ultima imbratisare de la fiecare dintre prieteni mei, un singur adio spus printre lacrimi. Zaresc un punct alb, mic dar stralucitor. Oare este o scapare? Ma duc spre el si il ating, nimic, nu se intampla nimic. Atunci incerc sa il largesc facandu-l putin mai mare pentru a-mi incapea mana. Ok cred ca trebuie sa intru cu totul. Trag cat mai tare de acea gaura, incercand sa o largesc, dar nu reusesc, nu am destula forta. Lacrimile se ivesc pe chipul meu angelic nemai lasandu-ma sa vad aproape nimic. Plang degeaba, asta nu va rezolva nimic, nu ma va ajuta. Imi sterg lacrimile si observ ca langa mine este o gaura alba in care incap. Oare gaura aceasta s-a facut din lacrimile mele? Pentru asta sunt menita eu? Sa plang? Lacrimile ma ajuta? Mai bine nu mai stau sa ma gandesc si intru in gaura asta, cred ca ceilalti sunt ingrijorati. Incerc sa deschid ochii, iar cu greu reusesc. Se pare ca ma aflu intr-un cort, iar glezna mea este bandajata. Ies din cort si constat ca este noapte, nici unul dintre prietenii mei sunt trezi. Ma duc sub un copac mai batran si ma uit la stelele ce straluceau puternic pe cerul de un negru intens. As vrea sa fiu ca ele, sa stau fara nici o grija in viata, cum stau ele pe cer. De ce viata trebuie sa fie asa de grea? Doar pentru ca in ea exista anumite chestii care sunt bune si frumoase iar dupa se transforma intr-un cosmar? Nu vreau sa traiesc intr-o lume ca asta, este prea greu. Cand eram mica credeam ca va fi usor, ca viata este usoara, dar m-am inselat amarnic.

Nu apuc sa intru detot in transa deoarece cineva vine la mine si imi pune mana pe umar. Imi intorc privirea si il vad pe Sasuke ce ma privea dragastos. Se aseaza langa mine si ma intreaba ce fac. Ii spun ca stau sa privesc stelele.
-Eu stau si ma gandesc la datile cand am privit o data in viata stelele impreuna cu persoana iubita.
-Si cand au fost acele momente? intreb eu cu un glas melancolic.
-Atunci, pe plaja, cu tine…si a doua oara se intampla chiar acum. Sakura eu te iubesc.
Dupa ce aud acele doua cuvinte magice sar la gatul lui, sarutandu-l pasional. Limba mea se juca cu a lui parca ne mai vrand sa se opreasca. Imi infig degetele in parul lui negru ca pana corbului, adancind si mai mult sarutul. El isi baga mana sub tricoul meu atingandu-mi usor pielea fina, iar cand ajunge la sani ii mangaie usor si foarte delicat. Il las a continue fiind constienta ca inca sunt virgina…

Cam acesta e capitolul, va rog sa ma scuzati pentru eventualele greseli si astept com :*.