Lacatul unui inger razbunator

[RinMi♫♪]

Capitolul VI

Leon:
Firar! Nu asa era programat. Accidentul trebuia sa aiba loc la ora trei in parc, si Nick nu trebuia sa fie implicat. Doar daca...
-Niky stai! Unde pleci? Ce prost sunt, orcine putea stii unde se duce.
Incerc sa o ajung pe fata care alerga ca vantul la locul faptei. Dar aceasta a fost oprita de fortele de ordine care nu a lasat-o sa se apropie de cele doua masini.
-Lasati-ma sa trec! Familia mea e acolo!
-Ne pare rau fetito, dar nu putem face asta. Aici a avut loc o crima. Soferul autobuzului a disparut. Iti poti vedea familia doar dupa ce va fi dusa la spital.
Eu incercand sa ii mai alin din suferinta ii pun mana pe umar si ii spun ca totul va fi bine, in acel moment ea a sarit in bratele mele izbucnind in plans.
O conduc acasa apoi ma merg si eu la vila mea unde ma intalnesc cu asazisa mea mama.
-A reactionat mai bine decat credeam. Zise ea zambind in timp ce isi bea cafeaua la masa din sufragerie.
-Ce s-a intamplat? Nu asa era programat.
Atunci dintr-un colt mai intunecat al incaperi aparu Gina care imi spuse:
-Moartea nu tine cont de timp sau loc, in plus si Nick este print. Ai grija sau o vei pierde, si odata cu ea sansa ta de a scapa din sclavie.
Am stat si m-am tot gandit la spusele Ginei. Dar lucrul care ma chinuia era faptul ca trebuia sa ii explic lui Nicky cine este cu adevarat.

Nicky:
Nu mai suport tot stresul acesta. Simt ca ma sufoc in aceasta imensa casa goala, si faptul ca mi-am pierdut familia ma scoate din minti. Nu vad motivul pentru care eu sunt inca in viata. Voi pleca si eu in lumea de dincolo.
Merg in garaj de unde imi iau bicicleta si ma indrept spre locul meu special. Acest loc se afla pe Dealul Ingerilor, langa lac, de unde puteai vedea tot orasul. Cand ajung imi las bicicleta deoparte, ma prind cu mainile, tinand strans balustrada, stau un moment in care imi aminteam toate cele petrecute in viata mea, bune si rele, dupa care ma arunc peste ea, de la mare inaltime in lac. Apa era foarte rece. Simteam cum incet incet nu imi mai puteam misca corpul. Totul se intuneca. Singurul lucru pe care il regretam era ca imi parasesc prieteni.
Dintr-o data vad o silueta care se indrepta spte mine, dar nu imi pot da seama cine este deoarece mi-am pierdut cunostinta.

Sper sa va placa si imi cer scuze ca este asa scurt, am avut doar 30 de minute la dispozitie iar viteza mea de tastare este egala cu a melcului.