Seven Lights ~Shounen-ai/Yaoi~

[Yaku-chin]

Multumesc pentru ca cititi si comentati fetelor. Ms muult:X:* Acum..hm, urmatorul capitol, acest gen de capitol va fi intanlit mai des, dar vor fi scurte, cum e si acesta:D Asa..next:

Privind superficial


Privea in ansamblu toate evenimentele banale si mai putin banale ce se intamplau in jurul lui, insa nimic nu parea cu adevarat interesant, cel putin nu pentru el. La o analizare mai profunda, subiectul ce se dezbadea in acea situatie era cu privire la propia lui persoana, dar tot neinteresant i se parea. Avea chef sa faca ceva anume, se saturase sa faca diferite reclame, sau sa filmeze alte idiotenii. Macar pentru ziua aceea se putea sa fie lasat in pace? Spera ca da.
Isi lua telefonul din buzunar si se cufanda si mai mult in scaunul din piele pe care statea. Avea de gand sa faca ceva nu tocmai dragut. Intrase in meniu telefonului, la mesaje. Incepuse sa scrie un text , ce il facea sa ranjeasca din ce in ce mai mult. Era sigur ca avea sa il enerveze, foarte mult chiar, pe acea persoana, insa nu se putea oprii din tentatia de a il enerva. Deja si-l imagina..Ah, ce imagine. Numai bun de papat, insa , stia ca mai trebuia sa il " reeduce" putin pana atunci, sa fie mai gustos. Desi, acea persoana, nu il putea suferii, pastra legatura cu el. Nu era oare asta, o dovada ca exista ceva? Adica, daca nu suporti o persoana, nu vorbesti cu ea, o ignori, nu?Adica, asa gandea el. Daca , acum, era gresit! soarta, nu avea oricum nimic de pierdut. Oricum, avantajele erau de partea lui, prietenii victimei lui, erau de partea sa, deci, se putea bucura.

Dulceata, te-ai trezit bine azi dimineata?

Deja se astepta la un raspuns de genu "Du'te dracu'!. Dar lui ii placeau astfel de raspunsuri, il facea sa il doreasca si mai mult, ah , si dorinta de a il reeduca crestea din ce in ce mai mult. Dar trebuia sa se abtina, oricum un premiu castigat greu, va fi savurat pe deplin. Se ridica de pe scaun cand fotograful ii facut semn sa se aseze pe una din canapele. Ii indeplini cererea, asezandu-se foarte senzual pe canapea, sprijindu-se de spatarul acesteia, si privind undeva sus spre tavan. Parul ii era plin de fixativ, astfel frizura sa ii stea pentru o durata de timp destul de mare si sa arate perfect. Hainele erau perfecte pe corpul lui lucrat . Facuse cateva fotografi excelente, de restul nu era asa de mandru, insa chiar nu voia sa se streseze cu asa ceva.
Uitandu-se la telefon, observase ca primise un mesaj.
-Asa rapid?
Se intreba el. Se gandea ca poate mica fiara se calma, insa nu sperantele erau ca sa fie spulberate.

Ce te freaca grijile, javra?

Incepuse sa rada zgomotos, atragand privirile asupra sa. Iesise din studio, ducandu-se spre baie. Si apela acel numar.
Raspunsul nu dura mult sa apara. Asa cum se si astepta. Ce dulce era....( de fapt, ce era asta? a, da, nu stia) senzatie, cred ca asa ar putea numii acel sentiment.
-Ce scula mea vrei si tu acum?
-Calmeaza-te iubire, nu asa se saluta o persoana.
-Spune, ce vrei?
Vocea ii era mai potolita acum, dar oricum se putea simtii repugnanta din ea, nu putea sa ii inchida sau sa il ignore, deoarece asa era acea persoana, avea anumite princiipi pe care nu le incalca .
-Daca esti asa curios, de ce nu vii sa iti arat ce vreau.
Spuse usor plictisit. Dar numai plictisit nu era el. De partea cealalta a telefonului , ultima propozitie a acelei persoane se auzi.
-Daca mai suna ca sa ma enervez, sorry babe, cineva a facut-o inaintea ta. Hai , mars!
Si telefonul se inchisese. Hm, deci era deja nervos. Pacat, se simtea putin dezamagit insa ce sa faca? Ii trimisese un ultim mesaj pe acea zi, oricum in curand avea sa se vada cu acea persoana.

Te pot calma usor, trebuie doar sa imi dai voie. Pana si tigrii au stapanii lor, si tu l-ai intanlit pe al tau, dar doar te revolti. Fi linistit, ne vom revolta amandoi in fata camerelor de filmat, daca vrei putem face asta in mai multe sensuri. Dar, sunt curios, eu o sa fiu activ, sau tu pasiv, ori inves? Ce zici , incercam, sa vedem ? Ne vedem, mai pe seara.

Scrise mesajul, insa nu apucase sa il trimita. Iesi din baie, repede, deoarece observase ora tarzie. Ii salutase pe toti din studiou si iesise afara din cladirea in care se afla. Mai avea de rezolvat inca ceva, cu o persoana.
Doar, inca o lovitura, una mica.
Se gandea Yuzuki apasand pe acceleratia masinii sale ce urma sa il duca spre tinta sa.

M-am intors putin in trecut, stiti cu cine a vorbit Yuzuki , nu? Daca nu, o sa va dati seama in curand..:))

[Serqet]

Buna , sunt prima care comenteaza :) , imi place foarte mult ficul tau ,stiu ca o sa ai de furca cu el (din cauza personajelor diferite ) . Te pricepi a descrie cum trebuie sentimentele si trairile personajelor :D .
Perechele mele favorite sunt :
1) Mark +Hiroto ( imi pare sau lui H ii face placere durerea lui M si nu e corect)
2) Giulian +Youji ( tu trebuie s-ai imperechezi :) ar fi pacat daca nu :( )
Dar Dante are pe cineva?
<Te pot calma usor, trebuie doar sa imi dai voie. Pana si tigrii au stapanii lor, si tu l-ai intanlit pe al tau, dar doar te revolti. Fi linistit, ne vom revolta amandoi in fata camerelor de filmat, daca vrei putem face asta in mai multe sensuri. Dar, sunt curios, eu o sa fiu activ, sau tu pasiv, ori inves? Ce zici , incercam, sa vedem ? Ne vedem, mai pe seara. > e super !!!!!!!!!!! :yes: e genial ..........inchipueti am citit-o de vreo 50 ori si salivam :) .Iar persoana poate fi Axel ,pentru ca el este obsesia lui Yuzuki.
Bafta si multa inspiratie la scris !!!!!!!!!!
Grabestet-te cu nextul. te rog !!!!!!!!
:bye:

[Yaku-chin]

Musa* Multumesc ca ai citit si ai comentat. Ma bucur ca iti place:D Da, chiar o sa am de furca cu el:))si inca muuult. Perechile ce le-ai facut tu, nu stiu daca o sa le fac, fiindca el au fost deja impreuna, dar in trecut:))) acum sunt despartitii si au amintiri foarte rele:))
Si da, Axel e obsesia obsesiva a lui Yuzuki.
Inainte de a pune urmatorul capitol vreau sa mentionez ca la fiecare sfarsit de capitol( iar m-am repetat;))dmn...) voi spune ce personaje au fost prezente,s au adaugate si ce relatii sunt intre ele:D sau depinde...:D acum nextul:

Impact


Ochii lui cercetau cu disperare chipurile ce i se aratau zambitoare. Buzele ii formau o linie dreapta, aproape perfecta, caci tremuratul lor, usor, le oferea o senzualitate dementa. Fruntea lui era dreapta, dar sprancenele ii erau incruntate, formand mici cute. Pielea ii era alba si fina, o culoare atat de pala ce o facea sa para bolnava, iar respiratia sa era neregulata.
Nu , nu avea de gand sa isi lase emotiile si sentimentele sa il cucereasca, avea sa le domine , sa le modeleze, transformandu-le in ceea ce credea el ca e corect, iar apoi, cand avea sa vina momentul potrivit, doar atunci, avea sa le dea voie sa se dezlantuie, asa cum sunt ele in adevarata lor esenta. Dar momentan erau prizoniere lanturilor multiple, lacatelor mari si cheilor pierdute si numai el ar fi putut sa le elibereze, dar refuza, cel putin in acea perioada.
Isi ferise privirea de a celor din incapere, caci stia mult prea bine ca ochii il tradeaza, cai ei expun in fata intregii lumi ceea ce gandeste si simte . Iar el se gandea doar la disperarea ce ii cuprindea sufletul in acel moment, la disperarea ce ii facea inima sa reactioneze atat de vulnerabil si nefiresc, caci bataile acelea erau atat de puternice incat nici tobele nu ar fi putut intrece zgomtul facut de inima sa, la disperarea ce ii facea sangele sa fiarba si sa arda, la disperarea ce il facea sa nu se mai comporte normal.
Dar a trecut! Luase o gura de aer incat sa il calmeze, sa ii stinga reactiile adverse ce le primise. Isi privise de aceasta data "oponentii" direct in fata, dar de aceasta data ochii sai nu exprimau nimic ce ar fi putut sa il tradeze, erau calmi, regi, inghetati, pierduti , mai exact, un cuvant ce ar definii acea transformare rapida a intregului fenoment era ca acei ochii erau stinsii . O transformarea atat de rapida, atat de perfecta, incat reusise sa isi pacaleasca adversarii, dar numai el stia ce se intamplase de fapt.
Buzele i se miscau intr-o forma ametitoare, ajungand intr-un final la forma dorita, atat de magnifica, dar meschina, atat de frumosa, dar infioratoare, atat de senzuala, dar macabra. Un zambet nestapanit, si totusi emfatic. Pana si zambetul ii era o arta, dar de aceasta data una falsa, insa reusii sa isi subjuge adversarii.
Se ridica incet de pe scaunul in care statuse pana atunci, si continua sa le zambeasca si sa ii priveasca cu acea privire stinsa, venita parca din strafundurile abisului, emotiile din el se calmase, caci reusise sa le potoleasca, dar si ele incepuse sa se stinga , la fel cum indica propiai privire. Isi intredeschise buzele pentru a spune ceea ce gandise din prima secunda in care aflase ce aveau de gand sa faca.
-Faceti ce vreti, nu e doar casa mea, deci aveti mana libera. Nu ma intereseaza.
Oricum nu ii pasa, dar totusi shock-ul fusese destul de puternic. Nu se gandise ca avea sa revada atata lumea atat de curand . Si cu atat mai putin intraga familie. Din toata acea super idee, numai gandul ca avea sa isi vada toate surorile si fratii la un loc, ii dadea dureri de cap si , bineinteles, amintiri neplacute. Nu era oare de ajuns ca locuia cu patru dintre ei? Ce mai trebuiau sa vina si ceilalti sase, a, si sa nu mai mentioneze si de matusile si unchii si celelalte rude foarte necesare in viata unui om, dar, ciudat, nu si in viata lui.
-Dar, A-chan, nu poti sa spui asta!
Spuse Akiko cu o voce plangareata. Pe ea chiar o durea indiferenta lui Axel fata de tot ce se intampla in jurul lui. Se simtea vinovata, desi ea nu avea cine stie ce vina. Plus ca nu fusese ideea ei.
-Uite ca o fac. O, si Marlo, sper ca de data asta nu vei incerca sa ma santajezi cum o faci de obicei!
Marlo era cu un an si cateva luni mai mare ca Axel, si fiind aproape de aceasi varsta cei doi erau nedespartiti, ce stia unul stia si celalat, desi nu petreceau mult timp impreu, deoarece Marlo invata in America.
-Frate! spuse Marlo foarte ofensat si jignit. Am facut eu asta vreodata? Jur pe tot pamanul pe care am calcat in toata viata mea ca singurul lucru ce am facut a fost doar sa iti arat drumul corect, dar de santajat? eu? pe tine? , niciodata.
Axel isi dadu ochii peste cap.
-Mda , sigur. Sa o lasam balta, ca incep sa ma sufoc aici, cu voi cu tot .
Vruse sa parasasca acea incapere atat de mare in care spunea ca se sufoca, dar Asami, cel mai mare dintre el si cel ce detinea majoritatea autoritate, daca se putea numi autoritate, asupra tuturor celor zece frati ai sai, incepuse sa isi tina discursul pe care Axel chiar dorea sa il auda.
-Axel, in primul rand sora ta, Ayame, implineste un an de la casatoria sa, in al doilea rand e ziua ei de nastere, asa ca de ce Domane Dumnezeului te impotriveste, si faci atat taraboi pentru o simpla petrecere.
Axel incepuse sa rada sarcastic.
-O simpla petrece? O simpla petrece? glasul sau incepea sa sune din ce in ce mai tare. Ai zis o simpla petrecere? Esti prost, sau ce dracu, ca imi ies din toate saritele. Cate persoane o sa vina? 80 de persoane si asta o sa fie toata petrecerea? 80 ? sau 800 ? O da, bineinteles ca printre acele persoane s-ar putea sa fi si anumiti oameni pe care eu ii ador, ii venerez.
-Cum ar fi Mabel? spuse Akiko zambind.
Axel se stramba intrerupandu-si discursul sau plini de nervi si spunand:
-Nu ma refeream la ea.
-Logic, pe ea o adori. De fapt tu te refereai la un amic de a lui Haruka. Dar serios Axel, nici nu o sa poti sa te intanlesti cu toata lumea.
Haruka era si el prezent in acea sala , si se uita suspiciune la Marlo ce isi daduse drumul prea mult la gura. Haruka era unul dintre cei mai faimosi regizori din acele timuri si, bineinteles, cunostea majoritatea actorilor, mai ales daca el si Akiko, care era actrita, lucrau impreuna si participau la diferite petreceri cu diferiti oameni.
-Marlo, iar incepi sa imi dai batai de cap , si nu ma refeream la micul tau amic Ran, sau la Yuzuki, sau la cine stie ce al prost care ma hartuieste. Ma refeream nu la unul dintre ei, ci la toti dobitoci din lumea asta care ma cunosc. Deci, in concluzie: NU. Nu am sa particip. Nu vreau. Haruka, Akiko, iertati-ma ca va stric cheful, dar chiar nu vreau sa particip.
De obicei fiind cel mai mic din familie, avea prioritate si mereu era ascultat, mai ales pentru ceea ce se intamplase in trecut si mai ales pentru faptul ca toti ii datorau viata lui.
-Ne pare rau Axel, dar de data asta chiar va trebui sa participii. Intelege, in plus , gandeste pozitiv, a, da ,fir-ar, nu i-am spus partea cea mai buna.
Spuse Haruka zambind si stiind ca va fi o alta surpriza pentru Axel, dar de data aceasta una placuta. Sau nu?
-Wow. Inca un shock?
-Maine vine si Mabel a ta , sau vrei sa ii spun Devon?
Axel se incrunta mai tare decat fusese. Nu ca l-ar fi deranjat presenta primei sale dragoste, si actuale . Dar, simtea ca venirea ei avea sa il dea peste cap. Se enervase. Gata. Ce dracu cu toti prostii astia, sa ii ia naiba si sa puna odata punct. Pleca de langa fratii sai indreptandu-se spre scarile ce duceau la celelate etaje. Daduse peste cativa bodygurazii si incepu se ii injure, facea asa urat. Nu mai putea de nervii, o luase la fuga spre camera sa, avea nevoie de putina calmitate.
Se intreba: oare unde era acel Axel din afara familiei, unde era acea persoana care il imita pe Axel cand nu ii avea in preajma pe fratii sai. Atunci cand era cu Mark, Zen, Dante si ceilalti, si cu multi alti prietenii? Care era adevaratul Axel? Erau doar trei persoane ce stiau adevaratul raspuns: Marlo, Mark si Mabel. Cat de frumos, cei trei " M" pe care Axel ajunsese sa ii iubeasca si sa ii urasca din toata inima lui, dar acum ce simtea? Ce se intampla cu el? De ce se simta atat de vulnerabil? Oare relatia lui cu Taki si problemele ce apareau si dispareau constant in ea il faceau sa se comporte atat de slbatic, asemeni unui animal scapat din cusca? Sau celebritatea ce incepea sa il urmareasca obsesiv incepea sa il faca sa fie asa frustrat. Ori hartuirile permanete , ce , de fapt, care era problema in toata acea viata a sa ?
Cei patru frati continuau sa se priveasca si sa ofteze. Sperau ca acea " sedinta" de familie sa mearga bine, dar una era a spera si alta a fi chiar asa cum doreau ei.
-Ma duc mai bine dupa el, oricum e in toate tare proaste de cand s-a certat cu Mark.
Spuse Marlo plecand pe urma fratelui sau.

Uneori ne simtim atat de vulnerabil, incat nu mai reusim sa ne controlam. Aspectul nostru, fals, de indiferenta, de putere se risipeste, se pierde, nelinistea ne imbratiseaza mintindu-ne ca ne alina, ca ne calmeaza, teama ne invaluie soptindu-ne ca ne e alaturi, armura noatra se destrama. Armura la care am lucrat atat de mult, armura ce reprezenta reflexia falsificata pe care am creat-o, aceea ce ne protejeaza, ea incepe sa se evaporeze. Si ceea ce am facut, am creat pentru a ne apara se distruge, astfel lasandu-ne vulnerabili in fata capriciilor vietii. Iluzia alcatuita , transformata de noi se destrama , iar delirul ne paraseste, iar astfel redevenim noi , ceea ce am fost, sau ceea ce ar fi trebuit sa fim. Noi....autenticii.

Asa...deci acum sa spun personajele...
Axel-ok, deci nu cred ca e necesar sa spun ca e unul dintre cei 7 protagonisti:)) in cazul in care a uitat cineva, am mentionat.
Marlo- fratele mai mare a lui Axel,deci are 18 ani si cateva luni, invatat in America, se intelege foarte bine cu Axel, si deobicei il santajeaza cu anumite lucruri, seamana foarte bine unul cu celalat si din cauza acestui fapt chiar pot sa faca schimb de locuri;) ca "Fratii gemeni"
Mabel/Devon-prima si singura iubire de sex feminin a lui Axel, pe care inca o iubeste mai mult decat pe orice,si e obsedat dupa ea :Dau aceasi varsta si sunt rude prin alianta( fratele lui Mabel s-a casatori cu sora lui Axel)
Akiko-una dintre surorile lui Axel. E actrita ( vreo 22 de ani), petrece putin timp cu familia insa locuieste in aceasi casa cu Axel
Asami- fratele lui Axel, cel mai mare dintre toti ( 29 de ani) si cel care are cea mai mare responsabilitate, capul familiei, el ii intretine pe toti( am sa dau date mai pe larg despre slujbele lor altadata)
Haruka- fratele lui Axel, este regizor, are vreo 26( cred..nu m-am hotarat) . e un tip calm, de obicei ii scapa pe Axel si Marlo din prostioarele in care s-au bagat
Ren, Yuzuki- doua personaje mentionate rapid , lafel cum e si Taki. Ren va fi prezentat cu alta ocazie, Yuzuki e unul dintre actorii si fotomodelele ( prieten cu Marlo si lucreaza cu Haruka) care l-au cunoscut pe Axel si ii face viata amara, e putin cam obsedat de el, insa nu se stie ce intentii are...Taki e actualul iubit a lui Axel
Mark- e si el un personaj principal, cel mai bun prieten a lui Axel, asemeni unui adevarat frate, hm si cel care il cunoaste foarte bine, cel mai bine ....a fost prezentat fugitiv, toata actiunea se petrece dupa ca MArk si Axel au o cearta destul de aprinsa( logic Axel a inteleso ca pe o cearta, cum o face mereu am sa o explic mai pe indeleta tot altadata in viitorul apropiat)
Actiunea s-a petrecut in ditamai casoaia lui Axel,am sa explic ce ditamai de mare e fiindca acolo locuiesc de obicei 11 persoane( cand se intanleste toata familia) si sa nu spun ca fiecare s-a rputea sa aibe si perechi:))Deci 22 de persoane....:))
Si cam astea au fost personajele prezentate ....cam multe si sper ca nu am ametit lumea prea tare:d

[Aliss_anime]

Buuna! Doamne chiar ai exagerat cu atati oameni intr`o vila :)) Saracul Axel,trebuie sa`i suporte pe toti,eu una i`asi da afara indiferent de cine ar fi.

Ai fost cam dura cu Axel mi se pare ca toti au cam facut misto de el. In rest imi place acest capitol,greseli de tastare nu am vazut (deoarece ma intereseaza mai mult capitolul in sine).

Imi place mult cum scri si sper sa nu te lasi niciodata! kiss you :*