07-07-2011, 12:55 PM
Capitolul 3
Revenirea
Incet,incet ma trezeam.Cand am devenit 100% constienta,am ramas nedumerita.Ce se intamplase?Unde ma aflam?Asta nu putea fii palatul meu!Mi-am putut da seama de asta chiar si prin intunericul din camera in care ma aflam.Eram atat de confuza...Ultimul lucru pe care mi-l amintesc era...DEREK.Derek!El m-a adus aici!Acum imi aminteam clar.Intamplarile din aceea zi au inceput sa mi se deruleze clar si raspicat in minte:
“Mi-am dat seama ca Derek m-a intepat cu ceva in brat.Si acel ceva am reusit sa-mi dau seama ca era o seringa!Imi injecta somnifere in corp,in asa fel incat sa devin incostienta.Am incercat sa ma opun,dar el era mai puternic.Si nu era nimeni care sa ma protejeze.Asta doar daca nu,printr-o minune,se trezea sora-mea.Putin probabil,asa ca putem fii deacord ca sunt destinata pieirii.O durere patrunzatoare incepea sa-mi napadeasca corpul.Eram pierduta,efectiv.Si nu aveam cum sa stiu ce urma sa se intample cu mine.Ce viitor imi era destinat.Desi vederea mea devenea din ce in ce mai neclara,puteam auzi foarte clar un ciocanit timid la usa.Vroiam sa tip,insa Derek,care imi anticipase miscarea,imi puse repede mana la gura.Trebuia sa fiu ingrozita,dar n-am putut rezista sa nu ma stramb cand am simtit palma lui peste gura mea.Adica,palma lui era plina de sudoare,si transpiratia lui imi picura incet in gura!Bleach!
-Ce e?!striga Derek nervos.
-Regina Safira e acolo?Au venit regele si regina,si vor sa vorbeasca cu ea.
-Nu-I aici!Habar n-am!
Derek se duse repede afara,dar nu inainte sa ma lege bine cu o funie.Dupa aceea,pleca,trandind repede usa dupa el,ca sa nu-I de-a nicio sansa servitoarei ce se intampla in camera aceasta.Habar n-aveam ce discutau,si cert ca nici nu-mi pasa.Ma gandesc ca n-avea sa ma scoata pe usa afara,in vazul tuturor,deci asta insemna ca…M-am cutremurat la acel gand…Asta insemna ca el era un stix,deoarece numai acele creaturi se puteau teleporta,iar teleportarea era singura optiune de-a ma scoate din palat fara sa nu stie nimeni,m-am gandit eu.Stiam prea bine ce este un stix.Ei erau creaturile noptii,care nu se puteau numi locuitori ai Regatului Marilor,desi locuiau cu noi.Nu,ei erau dusmanii nostri.Erau niste creaturi care aveau inauntrul lor un ou nox.Si asta ne aduce la ce este un ou nox.Un ou nox era ceva ce avea inauntrul lui orice locuitor al regatului.Aceste oua stau acolo,inauntrul nostru,fara sa se activeze,insa unii oameni aveau din nastere un ou nox intunecat,si asta ii transforma automat intr-un stix.Un stix era o creatura intunecata,care emana intunericul suprem,si sunt jumatate ingeri,sau mai bine zis demoni,si jumatate vampiri.Ei erau eleganti,fermecatori,dar in acelasi timp cruzi si nemilosi.Scopul lor era sa-I rapeasca pe toti locuitorii regatului,si sa-I transforme intr-o armata de stix,iar cei care se opun,vor fii ucisi pe veci.Apoi,cand armata va fii intregita,iar familia regala distrusa,ei vor ataca Pamantul,suprafata,si le vor rapi tuturor sufletele si spiritele.Insa se mai zice ca exista 5 eroi legendari,care se vor alia si impreuna vor salva universul.Parerea mea e ca toata povestea asta cu cei 5 legendari este o mare prostie,o poveste pentru copii mici.Asa ca nu trebuia sa ma bazez pe asta.Trebuia sa ma bazez odata pentru totdeauna pe sora mea.Viata mea depindea de ea.Ea era unica mea sansa.Trebuia sa-I scriu un mesaj,si asta repede…M-am uitat nedumerita prin jur.Spre norocul meu,aveam o bucatica de hartie lasata pe birou,dar aveam o problema:cum reuseam sa ajung la ea?Singura cale era magia,asa ca am inchis ochii si m-am concentrate.Nu-mi prea placea sa folosesc magia,pentru ca ea presupune mult efort si energie.Trebuia sa ma concentrez doar pe ce vroiam sa se intample.Si asta am facut.Iar spre norocul meu,o bucata de hartie a zburat spre mine totodata cu un pix,si am inceput sa scriu.Dupa ce-am terminat,am mai aruncat o singura privire.Era un scris mare,urat,dar descifrabil.Tot cu puterea mintii,am pus biletul pe masa,si apoi m-am relaxat cat puteam de mult.Trebuia sa am mintea limpede,ca sa pot face un plan.Dar nu prea mai aveam timp de un plan.Somniferele alea erau foarte puternice,iar telechinezia mi-a oboist corpul.Ochii mei incepeau sa se inchida,si tot ce se intampla in jurul meu incepuse sa-mi fie necunoscut…’’.Era foarte clar ca vrea sa ma omoare.Desi nu inteleg de ce nu a facut-o pana acum.Si ma intreb daca el stie cine sunt eu cu adevarat?
‘’In cu totul alt loc,in acelasi timp,in aceiasi lume.’’
Oficial,eram foarte speriata.Adica,de ce n-as fii?Usa camerei e incuiata pe dinafara,ultimele mele amintiri includ moartea mea,am gasit un bilet ciudat si derutant care in mod ciudat chiar imi era adresat mie,camera asta e plina cu poze cu o fata care s-ar putea spune ca-mi e geamana,daca n-ar fii acele diferente,and…n-am semnal la telefon,deci nu pot suna la 112!In mod cert n-o sa fac nimic in legatura cu biletul ala,deci singura mea grija e cum sa scap.Am incercat deja sa bat la usa,dar nu s-a intamplat nimic,desi as fii putut jura ca am auzit niste soapte.Mai trebuie sa spun ca eram disperata?M-am cuibarit pe un fotoliu mic si dragut,care se afla intr-un colt din incapere.Am inchis ochii incet,si amintiri din trecutul meu au inceput sa-mi inunde capul.
‘’-N-ar trebui sa bei atat de mult.
-Georgina,fii serioasa!E o petrecere,toti oamenii din jurul nostru ori sunt beti,ori sunt drogati!Ori sunt amandoua!
-Tocmai de aceea ti-am zis ca nu vreau sa merg!Asta vrei sa ajungi?O drogata care nici nu stie pe ce lume traieste?!
-Stii ceva,nu eu te-am obligat sa mergi!
De ce dracu’ ma dadacea acuma’?Sufeream prea mult,si ea stia asta foarte bine!Nu intelegea ca pur si simplu vreau sa ma imbat si sa-mi alung amaraciunea?
-Chloe,stiu ca tie greu sa infrunti adevarul,dar asta nu inseamna ca trebuie sa-ti distrugi viata pentru totdeauna!
-NU mie greu sa infrunt niciun adevar!
Nu-mi pasa daca toata lumea din bar se uita la noi,tot ce vroiam era sa fiu lasata in pace!
-Chloe,stiu ca e dificil pentru tine sa accepti ,dar traieste realitatea!
-Da’ de ce naiba iti pasa tie daca ma imbat,daca sufar sau chiar daca mor?!
-Pentru ca tin la tine!Nu vreau sa fiu un simplu spectator la distrugerea ta!
-Ei bine,va trebui,pentru ca eu nu ma mai intorc acasa!
-Stii ceva?O sa te las in pace!Din partea mea poti face ce vrei!Eu doar vroiam sa-ti spun ca la cineva pe lumea asta inca ii mai pasa de tine.
Si cu asta,pleca.O iubeam pe Georgina,dar ea nu poate intelege prin ce trec eu acum.Dar avea dreptate intr-o privinta.N-o sa stau aici sa ma droghez ca proasta.Dar G. a plecat deja,si nu cred ca mai vrea sa auda de mine in noaptea asta,asa ca mai bine il sun pe Sam.Zis si facut.In timp ce-l asteptam sa vina,mi-am amintit cat de bine ne distram eu,Sam si Georgina cand eram mici.Eram cei mai buni prieteni.Dar acum am crescut si lucrurile s-au schimbat.Acum Georgina si Sam se iubeau,sau cel putin asa credeam eu.Sau logodit,chiar daca inca sunt tineri.Aveau deja planuri.Doar ca ma temeam ca aceste planuri nu ma includ si pe mine.Oare lucrurile vor mai fii vreodata ce au fost odata?’’.
Pana ca amintirea sa se fii terminat,nu mi-am dat seama ca plangeam.Da,asta a fost inceputul sfarsitului.Si cand ma gandeam ca atunci sufeream pentru ceva un pic mai minor.Dar nu cu mult.Trebuia sa fac ce spunea Georgina.Trebuia sa ma maturizez.TREBUIA.Altfel,ma temeam ca nimic nu va mai fii ce a fost odata…
‘’In Lumea Oamenilor,trebuie sa te confrunti cu unele temeri,si sa speri ca totul va iesi bine.O sa ne rugam alaturi de voi…ca din rai sa nu izbucneasca iadul!’’
Eram o idiota,si chiar nu ma indoiam de asta.Nici nu stiu de ce ma duc la inmormantarea asta,cand toti cei prezenti acolo o sa se uite urat la mine,adica,nimeni nu ma vrea acolo,si nici nu stiu de ce m-ar vrea.Dar chiar imi pare rau pentru ce-am facut.Plang mereu,chiar si acum imi vine sa plang.Era o zi de iarna,rece si neprimitoare,iar cativa fulgi de zapada se lasau sa cada pe pamant.Era exact ca in ziua in care…eu am ucis-o pe Chloe.Nici macar nu-l iubeam cu adevarat pe Sam,cel putin nu in felul ala,m-am logodit cu el doar din dorinta parintilor mei.Si doar pentru o greseala,Chleo nu mai e aici,sa-mi inveseleasca zilele cu glumele ei seci,iar fara ea,pentru mine viata chiar nu mai poate avea sens.As vrea sa pot schimba tot ce s-a intamplat,dar cu totii stim ca asa ceva ar fii imposibil,oricat de mult ne-am dori sa o putem face.Eram atat de adancita in ganduri,incat nu mi-am putut seama ca am ajuns langa cimitir.Inaintam incet,si dintr-o data,toti ochii s-au intors spre mine,plini de ura.Era ca nunta mea,imbracata in negru,plina de ura si tristete,iar in fata,in loc de un preot si un sot,ma astepta cosciugul prietenei mele,care era gol.
‘’3 vieti,o singura inima.O fata care si-a tradat sora in trecut,iar acum plateste pentru tot,fiind rapita de un grup de stix,o fata care si-a pierdut identitatea pentru totdeauna.Cine sunt parintii ei,cine sunt prietenii ei,in cine se poate increde cu adevarat?Si o fata care,dupa o veste soc,si-a intampinat cea mai buna prietena pe calea pieirii,acum trebuie sa se confrunte cu toata suferinta si ura posibila.’’
Revenirea
Incet,incet ma trezeam.Cand am devenit 100% constienta,am ramas nedumerita.Ce se intamplase?Unde ma aflam?Asta nu putea fii palatul meu!Mi-am putut da seama de asta chiar si prin intunericul din camera in care ma aflam.Eram atat de confuza...Ultimul lucru pe care mi-l amintesc era...DEREK.Derek!El m-a adus aici!Acum imi aminteam clar.Intamplarile din aceea zi au inceput sa mi se deruleze clar si raspicat in minte:
“Mi-am dat seama ca Derek m-a intepat cu ceva in brat.Si acel ceva am reusit sa-mi dau seama ca era o seringa!Imi injecta somnifere in corp,in asa fel incat sa devin incostienta.Am incercat sa ma opun,dar el era mai puternic.Si nu era nimeni care sa ma protejeze.Asta doar daca nu,printr-o minune,se trezea sora-mea.Putin probabil,asa ca putem fii deacord ca sunt destinata pieirii.O durere patrunzatoare incepea sa-mi napadeasca corpul.Eram pierduta,efectiv.Si nu aveam cum sa stiu ce urma sa se intample cu mine.Ce viitor imi era destinat.Desi vederea mea devenea din ce in ce mai neclara,puteam auzi foarte clar un ciocanit timid la usa.Vroiam sa tip,insa Derek,care imi anticipase miscarea,imi puse repede mana la gura.Trebuia sa fiu ingrozita,dar n-am putut rezista sa nu ma stramb cand am simtit palma lui peste gura mea.Adica,palma lui era plina de sudoare,si transpiratia lui imi picura incet in gura!Bleach!
-Ce e?!striga Derek nervos.
-Regina Safira e acolo?Au venit regele si regina,si vor sa vorbeasca cu ea.
-Nu-I aici!Habar n-am!
Derek se duse repede afara,dar nu inainte sa ma lege bine cu o funie.Dupa aceea,pleca,trandind repede usa dupa el,ca sa nu-I de-a nicio sansa servitoarei ce se intampla in camera aceasta.Habar n-aveam ce discutau,si cert ca nici nu-mi pasa.Ma gandesc ca n-avea sa ma scoata pe usa afara,in vazul tuturor,deci asta insemna ca…M-am cutremurat la acel gand…Asta insemna ca el era un stix,deoarece numai acele creaturi se puteau teleporta,iar teleportarea era singura optiune de-a ma scoate din palat fara sa nu stie nimeni,m-am gandit eu.Stiam prea bine ce este un stix.Ei erau creaturile noptii,care nu se puteau numi locuitori ai Regatului Marilor,desi locuiau cu noi.Nu,ei erau dusmanii nostri.Erau niste creaturi care aveau inauntrul lor un ou nox.Si asta ne aduce la ce este un ou nox.Un ou nox era ceva ce avea inauntrul lui orice locuitor al regatului.Aceste oua stau acolo,inauntrul nostru,fara sa se activeze,insa unii oameni aveau din nastere un ou nox intunecat,si asta ii transforma automat intr-un stix.Un stix era o creatura intunecata,care emana intunericul suprem,si sunt jumatate ingeri,sau mai bine zis demoni,si jumatate vampiri.Ei erau eleganti,fermecatori,dar in acelasi timp cruzi si nemilosi.Scopul lor era sa-I rapeasca pe toti locuitorii regatului,si sa-I transforme intr-o armata de stix,iar cei care se opun,vor fii ucisi pe veci.Apoi,cand armata va fii intregita,iar familia regala distrusa,ei vor ataca Pamantul,suprafata,si le vor rapi tuturor sufletele si spiritele.Insa se mai zice ca exista 5 eroi legendari,care se vor alia si impreuna vor salva universul.Parerea mea e ca toata povestea asta cu cei 5 legendari este o mare prostie,o poveste pentru copii mici.Asa ca nu trebuia sa ma bazez pe asta.Trebuia sa ma bazez odata pentru totdeauna pe sora mea.Viata mea depindea de ea.Ea era unica mea sansa.Trebuia sa-I scriu un mesaj,si asta repede…M-am uitat nedumerita prin jur.Spre norocul meu,aveam o bucatica de hartie lasata pe birou,dar aveam o problema:cum reuseam sa ajung la ea?Singura cale era magia,asa ca am inchis ochii si m-am concentrate.Nu-mi prea placea sa folosesc magia,pentru ca ea presupune mult efort si energie.Trebuia sa ma concentrez doar pe ce vroiam sa se intample.Si asta am facut.Iar spre norocul meu,o bucata de hartie a zburat spre mine totodata cu un pix,si am inceput sa scriu.Dupa ce-am terminat,am mai aruncat o singura privire.Era un scris mare,urat,dar descifrabil.Tot cu puterea mintii,am pus biletul pe masa,si apoi m-am relaxat cat puteam de mult.Trebuia sa am mintea limpede,ca sa pot face un plan.Dar nu prea mai aveam timp de un plan.Somniferele alea erau foarte puternice,iar telechinezia mi-a oboist corpul.Ochii mei incepeau sa se inchida,si tot ce se intampla in jurul meu incepuse sa-mi fie necunoscut…’’.Era foarte clar ca vrea sa ma omoare.Desi nu inteleg de ce nu a facut-o pana acum.Si ma intreb daca el stie cine sunt eu cu adevarat?
‘’In cu totul alt loc,in acelasi timp,in aceiasi lume.’’
Oficial,eram foarte speriata.Adica,de ce n-as fii?Usa camerei e incuiata pe dinafara,ultimele mele amintiri includ moartea mea,am gasit un bilet ciudat si derutant care in mod ciudat chiar imi era adresat mie,camera asta e plina cu poze cu o fata care s-ar putea spune ca-mi e geamana,daca n-ar fii acele diferente,and…n-am semnal la telefon,deci nu pot suna la 112!In mod cert n-o sa fac nimic in legatura cu biletul ala,deci singura mea grija e cum sa scap.Am incercat deja sa bat la usa,dar nu s-a intamplat nimic,desi as fii putut jura ca am auzit niste soapte.Mai trebuie sa spun ca eram disperata?M-am cuibarit pe un fotoliu mic si dragut,care se afla intr-un colt din incapere.Am inchis ochii incet,si amintiri din trecutul meu au inceput sa-mi inunde capul.
‘’-N-ar trebui sa bei atat de mult.
-Georgina,fii serioasa!E o petrecere,toti oamenii din jurul nostru ori sunt beti,ori sunt drogati!Ori sunt amandoua!
-Tocmai de aceea ti-am zis ca nu vreau sa merg!Asta vrei sa ajungi?O drogata care nici nu stie pe ce lume traieste?!
-Stii ceva,nu eu te-am obligat sa mergi!
De ce dracu’ ma dadacea acuma’?Sufeream prea mult,si ea stia asta foarte bine!Nu intelegea ca pur si simplu vreau sa ma imbat si sa-mi alung amaraciunea?
-Chloe,stiu ca tie greu sa infrunti adevarul,dar asta nu inseamna ca trebuie sa-ti distrugi viata pentru totdeauna!
-NU mie greu sa infrunt niciun adevar!
Nu-mi pasa daca toata lumea din bar se uita la noi,tot ce vroiam era sa fiu lasata in pace!
-Chloe,stiu ca e dificil pentru tine sa accepti ,dar traieste realitatea!
-Da’ de ce naiba iti pasa tie daca ma imbat,daca sufar sau chiar daca mor?!
-Pentru ca tin la tine!Nu vreau sa fiu un simplu spectator la distrugerea ta!
-Ei bine,va trebui,pentru ca eu nu ma mai intorc acasa!
-Stii ceva?O sa te las in pace!Din partea mea poti face ce vrei!Eu doar vroiam sa-ti spun ca la cineva pe lumea asta inca ii mai pasa de tine.
Si cu asta,pleca.O iubeam pe Georgina,dar ea nu poate intelege prin ce trec eu acum.Dar avea dreptate intr-o privinta.N-o sa stau aici sa ma droghez ca proasta.Dar G. a plecat deja,si nu cred ca mai vrea sa auda de mine in noaptea asta,asa ca mai bine il sun pe Sam.Zis si facut.In timp ce-l asteptam sa vina,mi-am amintit cat de bine ne distram eu,Sam si Georgina cand eram mici.Eram cei mai buni prieteni.Dar acum am crescut si lucrurile s-au schimbat.Acum Georgina si Sam se iubeau,sau cel putin asa credeam eu.Sau logodit,chiar daca inca sunt tineri.Aveau deja planuri.Doar ca ma temeam ca aceste planuri nu ma includ si pe mine.Oare lucrurile vor mai fii vreodata ce au fost odata?’’.
Pana ca amintirea sa se fii terminat,nu mi-am dat seama ca plangeam.Da,asta a fost inceputul sfarsitului.Si cand ma gandeam ca atunci sufeream pentru ceva un pic mai minor.Dar nu cu mult.Trebuia sa fac ce spunea Georgina.Trebuia sa ma maturizez.TREBUIA.Altfel,ma temeam ca nimic nu va mai fii ce a fost odata…
‘’In Lumea Oamenilor,trebuie sa te confrunti cu unele temeri,si sa speri ca totul va iesi bine.O sa ne rugam alaturi de voi…ca din rai sa nu izbucneasca iadul!’’
Eram o idiota,si chiar nu ma indoiam de asta.Nici nu stiu de ce ma duc la inmormantarea asta,cand toti cei prezenti acolo o sa se uite urat la mine,adica,nimeni nu ma vrea acolo,si nici nu stiu de ce m-ar vrea.Dar chiar imi pare rau pentru ce-am facut.Plang mereu,chiar si acum imi vine sa plang.Era o zi de iarna,rece si neprimitoare,iar cativa fulgi de zapada se lasau sa cada pe pamant.Era exact ca in ziua in care…eu am ucis-o pe Chloe.Nici macar nu-l iubeam cu adevarat pe Sam,cel putin nu in felul ala,m-am logodit cu el doar din dorinta parintilor mei.Si doar pentru o greseala,Chleo nu mai e aici,sa-mi inveseleasca zilele cu glumele ei seci,iar fara ea,pentru mine viata chiar nu mai poate avea sens.As vrea sa pot schimba tot ce s-a intamplat,dar cu totii stim ca asa ceva ar fii imposibil,oricat de mult ne-am dori sa o putem face.Eram atat de adancita in ganduri,incat nu mi-am putut seama ca am ajuns langa cimitir.Inaintam incet,si dintr-o data,toti ochii s-au intors spre mine,plini de ura.Era ca nunta mea,imbracata in negru,plina de ura si tristete,iar in fata,in loc de un preot si un sot,ma astepta cosciugul prietenei mele,care era gol.
‘’3 vieti,o singura inima.O fata care si-a tradat sora in trecut,iar acum plateste pentru tot,fiind rapita de un grup de stix,o fata care si-a pierdut identitatea pentru totdeauna.Cine sunt parintii ei,cine sunt prietenii ei,in cine se poate increde cu adevarat?Si o fata care,dupa o veste soc,si-a intampinat cea mai buna prietena pe calea pieirii,acum trebuie sa se confrunte cu toata suferinta si ura posibila.’’