Ilegitimi~Vampires~

[Lucifer]

Nu e nimic gresit ca esti baiat si scrii ficuri, chiar te felicit pentru asta. De obicei baietii nu prea sunt cu chestii de genul, insa in cazul tau vad ceva.
Imi place descrierea, stilul dramatic, cu un iz psihologic in prolog. Se vede ca esti un tip destul de citit.
Nu mi'au placut greselile ce au fost in numar destul de mare, ma refer acum mai mult la cele gramaticale.
Am observat cateva virgule lipsa, dupa o interjectie intotdeauna se pune virgula, de asemenea, dupa un substantiv in vocativ.
Ideea pare bunicica, e utilizata oarecum, insa a conturat'o foarte bine descrierea.

Astept nextul, succes!

I know, I know greselile de tastare si cele gramaticale sunt cam multe si asta din cauza faptului ca nu am rabdare sa fac corectura... gomene:(
_______________________________________________________________

anyway:


continuarea primului capitol:)(fiecare capitol incepe cu o data...deci cum asta nu incepe cu o data e continuare)

thanks for the comments really appreciated:> aa si uitasem ceva in caz ca unii dintre voi nu stiti ce inseamna ilegitimi :P :-?? provine din latina si inseamna : nelegiuiti, ticalosi, nevrednici, pacatosi ;;)


Imi simt corpul cum slabeste, slabeste in timp ce incerc sa imi aduc aminte de clipele frumoase petrecute alaturi de tine. Inca nu reusesc sa gasesc motivul mortii tale. Poate ca ar trebui sa ma duc la acel cardinal nebun sa ii retez capul, poate asa m-as simti mai bine. Dar stai ar fi mai bine daca s-ar duce dracului cu tot cu credinta lor nebuna si cu religia lor...sa arda si ei asa cum ai ars tu.

Nu inteleg, defapt nu vreau sa inteleg. Ce au vazut pagan in tine, erai precum un inger, erai ingerul meu. Intradevar pareai ireala, caci orice femeie oricat machiaj ar fi aviut palea in fata ta. Insa asta nu era un lucru rau era o calitate. Aveai trasaturi fine, un corp frumos suplu si plin de forme ametitoare, era o placere sa te privesc, nu ma saturam, erai un drog pentru mine, un drog halucinant.

MA DOARE! Imi e greu sa ma resemnez cu gandul ca nu mai esti, te vreu langa mine, cum. Ah cardinal blestemat sa fi! Ai sa platesti, ai sa platesti scump, am sa te fac pe tine si pe biserica ta sa va blestmati ziua in care ati pus piciorul in Venetia. Ati prvocat pe cine nu trebuia, si ati distrus fructul interzis. Acum veti parasi Raiul, veti face cunostinta cu iadul. Iadul pamantesc.

-Domnule! Se auzi vocea pitigaiata a unei femei pana in treizeci de ani, cu parul lins, o expresie obisnuita si un ten cafeniu deschis, cu niste ochi negri bulbucati ce stateau parca sa iasa din orbite. Avea trasaturi slute, si era neingrijata. Era menajera mea enervanta, nu aveam nevoie de ea acum.

-Dispari...am spus eu cu o oarecare furie in voce indeajuns incat sa o inghete pe femeie, aveam o privire bolnava si sadica, asa ca intelese ca nu era un moment bun sa ma deranjeze. Insa paru sa incerce totusi sa dea o explicatie, dar cuvintele ii erau deja gafaite si balbaite, deparca ar fi incercat sa le smulga.

-A-a-a aveti un...

-Disapari...! Taci! Tipai eu a doua oara la ea iar asta o facu sa tremure din fiecare incheitura, si pleca grabita spre bucataria din capatul holului lung, intunecat lovindu-se de fiecare lucru in calea ei. Aveam acest efect asupra oamenilor.

-Paolo, nu mai speria femeia, nu e frumos! exclama o voce groasa de barbat, era putin ragusita si imi suna cunoscuta. Am facut un efort sa imi amintesc insa brusc mi-am dat seama ca aveam sa regret acest lucru. Era vocea cardinalului Albritzi. Unul dintre nenorcitii ce dadusera ordinul de ...am sa il ucid aici mi-am zis atunci in minte...

-Tu ce cauti batran nebun? Am intrebat eu pe un ton obsesiv incat paream ca eram gata sa il las fara suflare. Nu puteam sa imi dau seama cum de m-am oprit la timp, insa simteam nevoia sa il ascult sa ii aud explicatia pentru fapta facuta, apoi sa il ucid.

-Paolo, iti inteleg disperarea, insa nu iti permit nepolitetea! Cardinalul era un om in jur de cincizeci de ani cu parul carunt destul de inalt la aproape un metru saptezeci, era slab, avea o fata usor ridata in cuda varstei, un ten de culoare normala, tuns scurt. Insa era foarte arogant si mandru de rangul sau in societate.

-Asculta aici..."cardinale"... am spus eu accentuand ultimul cuvant in asa fel incat ghilimelele sa fie intelese. Paru surprins de sfidarea me si incerca sa replice insa nu i-am dat sansa asta. Nu stiu ce vrei sa dovedesti prin vizita ta sau ce incerci sa faci, am continuat eu uitandu-ma cu ochii larg deschisi, aproape isteric la el, insa trebuie sa intelegi doua lucruri: Nu imi pasa ce reactie vei avea , deci prin urmare poti sa ma acuzi de blasfemie, iar in al doilea rand tu si biserica ta nenorocita veti plati pentru cea ce ati facut, privirea mea nu mai era acum cat de cat calma, inspira furie, si era necontrolata, insa ochii imi erau atintiti la cardinal, spusele mele il intimidara si facu un pas in spate lui. Un gest fara rost considerai eu in, caci in secunda urmatoare eram in spatele lui lasandu-mi respiratia rece sa ii alunece la ureche. Se sperie.

-Stiu cat suferi, spuse el pe un ton ce vroia sa sune a consolare, insa ea era o vrajitoare, nu ne puteam permite sa iti riscam tie viata lasand-o in viata, spuse el fara sa gandeasca, crezand ca asta ma va face sa ma simt mai bine. Pana la urma continua el, tu esti dogele acestu oras, nu puteam permite ca tu sa patesti ceva.

- Uite ce e Albritzi, in seara asta am desule probleme, in plus sunt satul, asa ca multumestei Domnului tau ca inca mai respiri , dupa cea ce ai supus. Iti dau sansa sa iti scri testamentul, sa fugi, sa te ascunzi pana maine dimineata, am spus eu soptindu-i aceste lucruri la ureche, aveam un ton indesat, plin de furie, si imi stapaneam dorinta de a il ucide. Insa nu te astepta sa scapi de mine, continuai eu ducandu-ma in fata lui, te voi gasi oriunde te-ai ascunde, incheiai prin a ma uita insetat la el cu o privire ce ar speria orice om , rasai la reactia lui, inghetase, uitase sa respire, puteam sa ii aud inima cum isi incetineste bataile.. Sti cardinale inima ta incepe sa incetineasca, ai face bine sa incepi sa respiri, asta daca nu vrei cumva sa mori, incepui eu sa rad uitandu-ma inca fix in ochii lui, sprancenele mele si intalnira intr-un punct atunci cand imi incruntai privirea, punandu-i mana pe inima. Inclinai putin capul incercand sa par mirat. Sti Albritzi chiar mirosi bine! Cazu jos din picioare ingrozit, lucru ce ma amuza incepand sa rad. Pleca fara sa mai zica nimic, aproape ca fugea incercand sa iasa cat mai repede din casa.

-Maria...Maria! strigai eu puternic, Maria era numele menajerei mele. Aceasta veni imediat ce auzi ca o strig. Nu o lusai sa vorbeasca continuandu-mi ideea. Strange-ti lucrurile iti voi plati pentru serviciile tale. Pana maine dimineata la ora cinci sa fi plecata, voi pleca si eu.

-Dar...!

-Chiar nu poti sa faci nimic din ce iti spun fara sa pui intrebari? Am zis eu iritat de neascultarea ei. Vei fi ucisa daca nu pleci mai devreme, replicai eu incercand sa o sperii, reusisem, ii auzeam tremuratul, asa ca dute...ACUM! tipai fixandu-mi privirea spre ochii ei, scotand un marait din gat. Pleca speriata spre camera ei.

Te iubesc, insa acum parasesc amintirea ta, nu are rost sa continui sa ma amagesc. Nu eram oricum demn tine.
O voce rasuna in mintea mea, era vocea ei dulce si suava:Nu face asta, ei nu merita efortul. Taci taci Anais tu nu existi, tu nu intelegi. Nu iti imaginezi cat m-am abtinut sa il las pe Albritzi in viata. Pleaca din mintea mea pleaca, ai fi murit oricum...trebuie sa ma resemnez. Iti voi razbuna moartea, dar...iesi din mintea mea.Vocea se auzi din nou: Te iubesc!

EI BINE EU NU!

Razbunarea este o patimă des întâlnită; este pacatul celui neinstruit. Salbaticul o consideră nobilă; dar religia lui Christos, care este civilizatorul sublim, o condamnă cu tarie.

_____________________________

cam mult dialog intradevar nu stiu cat d grozav e insa era necesar :-??