I'll kill you tonight

[Wolves]

Mersi mult pentru comentarii (opt comentarii, am impresia că e record aici). Am mai spus deja că mor de lene în ultima perioadă, dar cum vreo cinci persoane m-au întrebat când pun cont anume la acest fanfic, am zis să scriu ceva acum. Mi-a mai venit o idee nebunatică în legătură cu el, sănătate să fie şi chef de a scri. Ştiu, sunt o nesimţită că întind timpul, credeam că vara voi scri romane, dar nu e aşa...
Şi bun venit cititorilor noi, mă simt fericită când vă văd la ficurile mele. Lectură plăcută.

Capitolul 7

Se simţea gol. Doar acesta era cuvântul potrivit pentru a descrie acea pustietate ce s-a ascuns în adâncul sufletului său rănit. Acele atingeri dure au extras orice urmă de speranţă, au distrus totul şi acum lui Alexis îi rămânea doar să se supună. Nu-şi înţelegea gândurile sale proprii, darămite să le mai înţeleagă pe cele străine. Faptele acestui necunoscut erau bazate pe oarecare gânduri şi idei, ar fi logic. Dar care erau ele? Poate explicaţia era mult mai uşoară, poate acest bărbat era bolnav la cap? Alexis nu gândea chiar aşa, dar era sigur că acum stă lângă un pervers obsedat şi nu poate să scape nicidecum din strânsoarea acestuia. Au mai participat şi alţi monştri în acest spectacol de prost gust, deci e imposibil ca toţi să fie duşi cu pluta. Sau cine-i mai ştie, cum a zis mai înainte, sigur erau făcuţi de aceeaşi mamă: impertinenţi, nebuni şi fără pic de milă în inimi.
Oare totul consta în nişte amărâte de acte pe care le căuta acest blond ce l-a îmbrăţişat cu o mână de talie şi părea să fi adormit? Şi nu dormea, nesimţitul, doar avea ochii închişi, starea relaxantă de după extaz. Răsufla din greu şi îl ţinea strâns, dar care era rostul acestui gest? Alexis nu ar fi încercat să fugă, era conştient de consecinţe. A încercat deja acest truc şi unde a ajuns? Exact, totul a devenit şi mai rău ca înainte. Simţea că se sufocă, că nu mai are aer. Încerca din răsputeri să-şi amintească dacă a asistat vreodată la ceva straniu când erau încă părinţii lui vii, dar nu îi venea nimic în minte. Totuşi ceva groaznic i-a apărut în faţă, parcă i-a turnat cineva multă apă rece în cap şi a revenit la realitate. Era absurd, dar... dacă aceşti tipi i-au omorât părinţii? Dacă mama şi tata erau în altă lume din cauza acestor oameni fără credinţă? Oare accidentul a fost trucat? De ce nu s-a gândit la asta mai înainte?
Alexis, fără să îşi dea seama ce face, s-a ferit ca ars de lângă Samuel, iar cel din urmă deschise ochii imediat şi îl privi într-un mod destul de straniu.
- Acum mi-am dat seama... tu... voi... mi-aţi omorât părinţii? Da?! Am dreptate, nu-i aşa?! strigă el pe un ton isteric şi îl privi pe bărbat cu ochii mari şi roşii de furie.
Alexis era genul acela zvăpăiat, care acum poate părea distrus, fără speranţă, iar peste două minute totul se schimbă radical şi iată apare un băiat dornic de răzbunare şi de explicaţii. Nu îşi dădea seama că încă e în pierdere şi nu va putea face nimic, acum gândurile sale şi cuvintele, noile sale descoperiri, acum doar asta era important! Nu s-a gândit nicio clipă că poate nu e corect de data asta, parcă a găsit o ieşire din situaţie, un rezultat pe care-l aştepta demult. Şi se pare că Samuel a înţeles asta.
- După fiecare partidă de sex îţi vin idei stupide şi aberante? întrebă bărbatul calm şi se ridică de pe pat.
Alexis trase plapuma la sine şi-şi acoperi corpul cu ea, dar nu din cauza ruşinii, mai ales că nu simţea asta la momentul de faţă. Îi era greaţă de sine însuşi, de acele pete roşii de pe pielea sa, de acele picături albe de spermă ce zăceau pe burta-i plată. Îi era silă de faptul că s-a culcat, fie şi fără voie, cu un posibil criminal, ce i-a omorât părinţii.
- Ştiam eu că ceva nu-i în regulă, nu degeaba poliţia ascunde detaliile de mine şi de unchiul meu! Nu îmi vine să cred! strigă el şi mai iritat.
Samuel, care până acum era foarte calm, se repezi spre dânsul şi în următoarea secundă era deasupra băiatului, îndesându-l în saltea. Mâinile sale îi strângeau umerii, îl presau tot mai dur şi sigur micuţul era să se aleagă cu noi vânătăi.
- Ascultă atent, copil prost ce eşti, nu ai nici cea mai vagă idee despre ce vorbeşti! Unchiul tău e un bandit, un asasin fără obraz. Dacă se purta frumos cu tine, asta nu înseamnă că te iubeşte şi vrea să te ajute! Să-ţi spun ce vrea cu adevărat moşul? Vrea să te îngroape, ca să deţină el firma şi tot ce a rămas de la tatăl tău. Acum trebuie să fie foarte fericit că ai dispărut din peisaj, mai mult de atât, nici nu te caută! Erai nu mai mult de o figură amărâtă de şah pe tabla lui de joc! îi spuse bărbatul, aproape scrâşnind din dinţi.
- Serios? Aş zice că tabla de joc o deţii tu şi te joci cu mine, chiar şi acum! Crezi că te voi crede? Eu pe tine?! Mă faci să râd! zise Alexis şi în următorul moment începu să râdă.
Acel râs era amar, fără pic de veselie. Mai degrabă îţi venea să plângi după auzul acelor sunete ce-i ieşeau dintre buzele muşcate. Totul în jur mirosea a disperare, a ură, a fals. Samuel îi trase o palmă puternică şi îl apucă te păr, provocându-i durere, dar Ale nici n-o simţea. Era copleşit de emoţii, era isteric.
- Ai dreptate, eşti un nimic pentru mine, dar nu te-am minţit niciodată. Mereu ţi-am spus adevărul, ţi-am explicat ce vreau şi îţi mai repet o dată: vreau să-mi spui totul despre acte! E imposibil să nu ştii despre ce vorbesc. Dar clarificăm asta altă dată. Ţi-ai dat seama că îmi place enorm corpul tău? Ador să te fac să suferi în modul acesta. Uneori am impresia că începe să îţi placă, zise Sam şi zâmbi provocator.
Alexis îl privi preţ de câteva secunde, zâmbi straniu şi îl scuipă drept în faţă. Samuel s-a pierdut, dar tot atât de repede şi-a revenit. Şi-a dus mâna la obraz, a luat saliva pe degete şi a dus-o la buze. A scos limba şi şi-a lins uşor degetele, privindu-l pe băiat direct în ochii săi albaştri şi mari. Alexis avea o expresie şi mai pierdută, nu înţelegea de ce nu a primit un pumn imediat după ce a făcut acea prostie, nu înţelegea de ce bărbatul din faţa lui făcea ceea ce făcea... era pur şi simplu m i z e r a b i l!
- Eşti nebun, nu cred că ai o limită oarecare, şopti el dezorientat.
Samuel se ridică şi zise, de parcă nu s-a întâmplat nimic ieşit din comun:
- Trebuie să continuăm discuţia. Cum am mai spus, nu te-am minţit, uite, îţi spun totul aşa cum este, îţi dăruiesc realitatea, adevărul. Gândeşte-te, de ce mai eşti aici? De ce nu te-a salvat nimeni? Crezi că unchiul tău nu era în stare să te salveze? Au trecut atâtea zile! Doar nu eşti pe alt continent, eşti în acelaşi oraş unde te-ai născut şi ţi-ai trăit viaţa! Oare eşti atât de naiv şi nu înţelegi că bărbatul la care ţineai, te-a trădat? Pun pariu că poliţia nici nu ştie că ai dispărut, că prietenii tăi sunt siguri că acum eşti în Spania la mare sau undeva prin Alpi şi te distrezi de minune. O variantă bună ar mai fi că îţi continui studiile tot peste hotare, orice ar fi convenabil pentru iubitul tău unchi. Ai prins ideea?
Alexis dădea din cap, de parcă dorea să alunge aceste cuvinte ce-i tăiau răsuflarea. Nu găsi nimic mai bun de făcut, decât să-şi astupe urechile şi să închidă ochii. Lacrimile îi curgeau şiroaie pe obraji, dar nu simţea nimic. Nu dorea să vadă şi să audă nimic, nu putea să-l creadă pe acest imbecil. Samuel se aşeză din nou pe pat, se întinse frumos şi aşteptă ca băiatul să se liniştească. Au trecut cam zece minute, până a auzit vocea ştearsă a lui Alexis:
- Nu vreau să te cred.
- Nu te impun, dar gândeşte bine. Aş putea să îţi dovedesc asta, vrei? Eşti sigur că vrei să-ţi aduc dovezi clare? Atunci nu va mai fi cale de întoarcere.
Alexis îl privi sigur şi dădu din cap, în semn de aprobare. Ştia că nu există aşa dovezi, el îşi cunoştea unchiul prea bine, dar dorea să vadă ce va mai alcătui acest ticălos.
- Perfect, voi organiza totul, special pentru Măria Ta, dar cu o condiţie: dacă am dreptate, vei fi al meu, fără să te împotriveşti, spuse Samuel şi rânji sarcastic.
- Da, dar dacă nu aduci nicio dovadă, dacă nu mă faci să cred... mă laşi să plec. Îmi dai libertatea! zise brusc Alexis.
Samuel râse cu gust şi dădu aprobator din cap.
- Doar ştii că nu ai niciun drept să pui condiţii, dar de data asta îţi voi îndeplini pofta. Pe cuvânt, dacă nu am dreptate, te las să pleci, dar până atunci să nu-ţi uiţi locul, zise el dur şi înşfăcă plapuma, zvârlind-o cât colo.
Alexis se cuprinse cu ambele mâini, de parcă i s-a făcut frig. A lăsat ochii în jos, înjurând în gând, dar totuşi era fericit. Poate era o iluzie, dar acum exista o şansa să plece de aici! Unchiul nu l-a trădat!
- Trebuie să facem duş, urgent, zise Samuel şi îl apucă de mână, fără niciun fel de ceremonii.
- Nu mă minţi? întrebă Alexis şi chiar părea trist.
- Întotdeauna mă ţin de cuvânt şi încă ceva... nu că aş vrea să-ţi stric toate speranţele, dar nu era să promit asta, dacă nu eram sigur de victoria mea, zise Samuel rece.
Alexis a tresărit şi şi-a lăsat privirea în jos, gândindu-se iar la ce poate fi mai rău. Dar cum putea să fie sigur acest bărbat? Ceva nu era curat, pentru că el ştia, unchiul său nu ar face una ca asta! Era un domn respectuos şi bun şi... şi... timpul le va arăta.
***

[Addeh]

:X :X :X

Excelent ~! Uhmm, cred că printre acele cinci persoane care te-au întrebat când postezi nextul, cred că mă aflu şi eu. *laughs* Anyway, mă bucur chiar foarte - foarte mult. <3 Oh, şi legat de comentarii. Hm, decât opt ? o.o I-a să vezi că de-acum încolo o să vezi mult mai multe, căci noi cititorii de yaoi, recunoaşteam un bun scriitor de acest gen când îl vedem. Mă rog - când îl citim. :]]
Well, să ştii că pariul acela dintre cei doi mi se pare mai mult decât perfect - dacă ar putea exista un cuvânt mai imperios decât \" perfect \"... Crede-mă, eu l-aş folosi în cazul de faţă.

- Perfect, voi organiza totul, special pentru Măria Ta, dar cu o condiţie: dacă am dreptate, vei fi al meu, fără să te împotriveşti, spuse Samuel şi rânji sarcastic.

Dap, replica mea favorităă. :> Şi era imposibil să nu recitesc capitolul. <3 But this is it - I like it sooo muccchhh ~ :X
Hmm... Eu chiar cred că unchiul lui Alexis e aşa cum spune Samuel - 100% sigură. Altfel, cum zisese şi el, trebuia să fie găsit până acum, poliţia trebuia alarmată, agitaţie în oraş şi tot aşa. Dar iată, încep să-l cred şi sa-l admir mai mult pe Sam. =P~

Nice chapter btw.
Now : Rămâne de văzut treaba cu pariul şi condiţiile astea. :)) Aştept să văd ce se întâmplă. Na, e nerăbdare mareee. >___<

:X .

[Kimera]

Ma bucur ca ai venit cu next-ul. Ah cat il asteptam! Saracutul Alexis! Unchiul lui nu e altceva decat un imbecil care vrea bani! Samuel e foarte dragut cu el ...cateodata si are de cand sa aduca dovezi tocmai pentru ca il vrea asa mult pe Alexis. Nu-s da seama ca-l place? Of ce ti-e si cu rapitorii astia! Si daca tot scriu comentariul trebuie sa-mi cr si tie scuze pe de acum deoarece plec la mare de pe 1 pe 8 august si nu ami pot scrie comentarii la urmatoarele capitole postate in perioada aia. Gomene! Multa bafta in continuare!

[Rain]

In sfarsit. Stii doar cat l-am asteptat, nu?

Oh, capitolul mi-a placut atat de mult, ne-ai dat atata detalii si ma simt mai implinita acum. Samuel e inca un ticalos, dar nu stiu de ce, in saimi place comportamentul sau. Nu mi se pare atat de dur pe cat incearca sa fie el, ci mai degraba vrea acele acte si de aceea se comporta asa. Oricum, nici tandru nu l-as vedea, dar cine stie ce se intampla pana la sfarsit?!
Ah, uite cum vorbesc eu de sfarsitul ficului iar tu de abia l-ai inceput >_<
Hmm, pun pariu ca Samuel asta nu minte deloc, ba chiar stie mult mai multe decat crede Ale ( hmm, imi place porecla ^^ ). Na, ca au facut si \"intelegerea\" ce ma cam sperie.

- Întotdeauna mă ţin de cuvânt şi încă ceva... nu că aş vrea să-ţi stric toate speranţele, dar nu era să promit asta, dacă nu eram sigur de victoria mea, zise Samuel rece.

Exact! Daca Samuel nu era sigur de victoria lui, nu mai paria el ca il lasa pe Alexis... si asta ma sperie. Defapt nici nu vreau sa plece de acolo, ce rost ar mai avea fic-ul? Totusi sunt curioasa legatura dintre poveste si titlu, dar ceva imi spune ca va mai dura.
Vad ca ideile ti-au venit, acum trebuie doar sa vina si cheful de scris. Eu iti urez bafta si thx ca ai adus capitolul ^__^

[Wolves]

Kolorovaa1., da, erai şi tu printre acele persoane. Ţi-am spus la profil ce cred în legătură cu comentariul, adică a fost primul şi aşa rapid, m-ai făcut să zâmbesc.

Amaya Naoko, nu e nicio problemă, sper să de distrezi!

Crazy.Fani, chiar m-am gândit la varianta asta, dacă ar pleca Alexis, oare nu ar avea rost ficul? Sunt sigură că aş găsi o modalitate ca să fie ficul interesant şi aşa, dar mai bine să nu risc. :) Cine ştie ce-mi mai vine în cap.

kinjiru, primul tău comm a fost şi atât de dur, vai. Îmi pare rău că te-am dezămăgit (de fapt nu e chiar aşa, îmi pare rău doar când îmi dezămăgesc propria persoană). Ce ţine de descriere - mai mult de atât nu am putut niciodată să descriu, în comparaţie cu alte ficuri cred că aici e din plin. În orice caz, bun venit printre cititori.

Mă voi strădui să scriu capitolul următor mai bine. Mulţumesc tuturor pentru comentarii, aţi fost mult mai rapizi decât mine.

[Camelie.]

´ello there ^^ Ma bucur ca ai adus capitolul si.mi pare rau ca trec asa tarziu pe aici : - < Mi.a placut intelegerea celor doi, cred ca miza este destul de mare -libertatea lui Ale- insa cum a spus si Samuel, ma bad boy, nu ar face asemenea intelegere daca nu ar fi fost sigur de castigul sau. Mi.a placut faza cand ii daduse o palma si.l prinse de par, e asa rau : > Anyway, daca rezulta ca unchiul lui Alexis este tipu´ rau, cei care l.au rapit, printre care si Samuel, nu i.au facut un bine? Adica daca stai sa te gandesti, in cele din urma unchiul lui ar fi planuit sa.l omoare pentru bani, nu? Zgarcitu´ > : P Dar, daca te gandesti asa, tipii astia ar fi cei buni, intr.un fel ciudat. Ma rog, tu stii ce o sa faci, este ficul tau ^^ So ... astept sa aduci urmatorul capitol cat poti de repede.

Zbye and see ya later.

[LoLix]

Buna, pai se pare ca am ajuns si eu pe aici si sincer asa ma tragea o lene sa las com adica am vrut sa aman dar am zis ca daca tot am citit de ce sa nu comentez adica no. Pai Samuel m-a cam lasat putin "WAW" adica dupa ce Alexis l-a scuipat ma asteptam sa stearga cu el pe jos cidecum sa fie calm si sa ii explice toata situatia asta chiar ca e o schimbare. Pai in mare m-ai facut extrem de curioasa de adevar chiar ma intereseaza sa vad daca unchiul lui Alexis o sa il caute desii dupa cum zice si Samuel l-ar fii gasit de mult dar totusi nu se stie. Pai nu prea stiu cat de multe vei intelege din comul meu dar sa stii ca mie mi-a placut capitolul si ca astept cu nerabdare next-ul bye bye.

[Fără idei]

Oficial , mă număr şi eu printre cititorii acestui fic . De ce ? Ai un stil plăcut şi idei din belşug din câte observ . De asemenea , subiectul acestui fic este al naibii de interesant şi chiar pe gustul meu .
Într-un fel sechestrarea lui Alexis are şi părţi bune , pe lângă cele rele . Poate , în cele din urmă , va afla adevărul despre familia lui , avându-l pe Samuel drept "detectiv" .
Probabil , Alexis o să sufere mult din cauza unchiului său , însă , există şi varianta ca Samuel să se joace cu presupunerile , deşi pare sigur de opinia lui.
Desigur , îmi place Alexis . Ar fi fost anormal să nu îmi fie cel puţin agreabil . Cât despre Samuel , ah , antipatic chiar dacă pare puţin mai milos acum .

Nu ştiu ce să mai zic , momentan am o stare de lene şi nu prea mai pot să tastez , dar structura textului mi se pare ok ... suspans există , iar modurile de expunere existente sunt echilibrate .

Aştept cu nerăbdare next-ul !!! :thumbup:

[alexutzy97]

Ce tarziu am ajus....:(( Sincere scuze! N-am mai avut timp de zup zilele astea, dar ma straduiesc. :) Acum, adevarul doare cateodata, si uneori este bine sa-l aflii de la cel/cei iubit/i, dar se pare ca nu in situatia asta. Alexis cred ca tocmai l-a aflat de la cel mai mare "dusman" al sau, de fapt, nici nu este sigur. Cat de nerabdatoare sunt acum...:|
Este interesant pariul dintre cei doi. Cat as vrea ca Alexis sa aiba dreptate, dar imi inchipui ca nu va fi chiar asa usor...nu, nu. Mereu lucrurile se complica mai mult, si mai mult. Off! :((
Sunc foooarte curioasa. Deci nu ma lasa sa astept prea mult! :-*
Bye bye!

[Wolves]

În capitolul acesta am încercat să explic puţin, să lămuresc situaţia. Sper că veţi înţelege cât de cât ce reprezintă Samuel şi ceilalţi.

Capitolul 8

Samuel era nervos, din cale-afară de iritat şi asta au observat toţi din casă, inclusiv Alexis. Spre marea lui mirare, a fost lăsat în camera aceea unde au făcut pariul. A studiat încăperea imediat după ce a fost lăsat singur şi acum ştia că se află la etajul doi, dar care nu era ultimul etaj din casă. A văzut asta pe un geam mic şi neînsemnat din camera de baie sau mai bine zis, era o gaură mica - abia îţi încăpea mâna acolo. Ce ţine de dormitor, acolo nu era nicio fereastră, de parcă se aflau într-o peşteră, şi nu într-o casă normală. Oare aşa erau toate camerele? Cum trăiau nebunii ăştia fără lumina zilei? În camera asta era doar o amărâtă de veioză, iar în seara când a încercat să fugă, a observat că coridoarele erau la fel de întunecoase şi doar lumina lumânărilor din micile candelabre îi bucurau ochii. Lumânări a văzut multe, lungi, groase şi de un auriu închis. Dar ce însemna asta?
Alexis s-a aşezat pe pat şi a răsuflat din greu. Nu avea cum să fugă de aici, a fost încuiat în cameră şi i s-a spus să fie cuminte. Sigur nu era nicio cale să evadeze, nu l-ar fi lăsat bărbatul acela aşa, doar nu e prost cu totul. L-a lăsat liber pentru că ştia că totul e o iluzie şi tot închis a rămas, nu avea cum să scape. Doar dacă s-ar întâmpla vreo minune, dar Ale nu mai credea în basme. Realitatea dură i-a rupt toată pânza roz din faţa ochilor şi i-a arătat ce înseamnă viaţa cu adevărat. Acum i-a rămas doar să se gândească, să analizeze totul şi poate o dată şi o dată va putea pleca. Încă era sigur că unchiul său nu l-a trădat şi îl caută, trebuia să aştepte. Gândindu-se la casa în care se află, şi-a format un plan al ei în minte. Nu era sigur sută la sută, dar măcăr ceva informaţie. Când a fugit din pivniţă, închisoarea în care a stat câteva zile, a ridicat nişte trepte, cinci la număr. Acela era subsolul, şi nimerise la primul etaj, pe care nu a reuşit să îl studieze cum se cuvine. Nu ţinea minte nimic, din cauza stresului şi a emoţiilor. Totul era prea încurcat. Acum a aflat că e la etajul doi, dar cât de mare e casa asta? Şi unde se află? Oare tipul nu a minţit şi sunt în acelaşi oraş? Aşa case puteau să fie doar în partea de vest, unde erau plasate raioanele bogătaşilor. Oare era o vilă? Bărbatul cu care a petrecut noaptea era îmbrăcat simplu, dar hainele sale erau confecţionate din materiale scumpe. Înainte să vină o femeie, probabil una dintre servitoare, să le ia la spălat, Alexis le-a luat în mâini şi a pipăit stofa fină. Cunoştea de la o poştă ce înseamnă calitate şi ce înseamnă fals. Nu putea să înţeleagă dacă toţi cei care l-au violat locuiesc aici, împreună? Făceau parte din vreo sectă? Posibil, dar nici într-un caz una religioasă. În ce credeau? Cine erau? Câte întrebări şi niciun răspuns, cât de mizerabil nu ar fi! Trebuia să-l întrebe pe blond în faţă, despre tot. Aşa avea de gând să facă, dar după ce îl va prinde într-o dispoziţie mai bună.
Mai era foarte ciudat un lucru şi Alexis deja avea impresia că halucinaţiile-i vizitează regulat capul. Când îl privea pe tipul acela, când îi studia chipul, devenea din ce în ce mai sigur că îl cunoaşte de undeva. I se părea că l-a mai văzut şi cel mai straşnic era că nu putea să-şi aducă aminte de nimic. Ochii aceia de un albastru sticlos, mari şi reci, gura mică cu buze subţiri, nasul drept şi fruntea înaltă, faţa ovală, părul blond, mediu, căzând pe umeri şi mereu aranjat... mda, era un bărbat frumos. De ce oare era atât de dur? Un sadist adevărat, homosexual, criminal, pedofil ce merita să stea după gratii şi totuşi atât de apropiat. Sigur l-a mai văzut, dar era o mică problemă, trebuia să-şi amintească! De ce vedea doar negru în loc trecut? Avea nevoie de o picătură de lumină, asta a-r putea să-l ajute!
***
Ernest a parcat maşina şi şi-a aprins o ţigară, ultima, iar apoi a aruncat pachetul gol de Marlboro în urnă. A studiat vila imensă cu privirea şi a oftat iritat. Nicio pasăre nu se zărea prin apropiere, ce să mai zici de oameni. Era plictisitor pentru dânsul, un tip pus pe şotii, care căuta peripeţii, să stea aici de veghe, din cauza unui copil. Aceasta era una dintre reşedinţele grupului lor, o vilă luxoasă la marginea oraşului. Şi-a adus aminte de data aceea importantă din trecut, când a fost primit în randul acestor oameni. Orice câine de pe marginea drumului ştia că e un prestigiu mare să fii acceptat. Atunci a primit respectul şi teama celor din jur, tot ceea ce-şi dorea – putere. Cea mai importantă condiţie era să aibă ochii albaştri şi să fie brunet. Când a aflat de acest lucru pentru prima dată, le-a mulţumit părinţilor în gând că l-au creat aşa, să corespundă. Ernest a început să râdă în hohote şi a aruncat ţigara fumată doar pe jumătate. De-ar şti tatăl său cu ce se ocupă el acum, s-ar întoarce în mormânt nu mai puţin de o sută de ori. Dar era alegerea lui şi nimeni nu avea dreptul să-l judece. Acum puterea şi plăcerea erau totul.
În acea zi prietenii săi erau plecaţi pe la casele lor, aveau un fel de vacanţă şi doar Samuel stătea aici cu prizonierul. L-a sunat azi, după trei zile de la acea noapte oribilă când Aaron a făcut accidentul rutier. Cum s-au gândit de la început, aşa cum a menţionat Samuel, a fost o capcană bine gândită şi cauza a fost un trădător din grupul din Los Angeles. Le-a stricat şi afacerea cu Vonberg, dar Jason a luat legătura cu cei de sus şi în prezent totul e bine. Şi-au schimbat şi numerele de telefon cu tot cu celulare, pentru că trădătorul a fost nimicit, dar cine ştie ce a reuşit să mai facă sau să pârască înainte de a-şi lua rămas bun de la viaţă.
Samuel l-a sunat şi i-a spus să vină să stea cu băiatul, pentru că nu mai are încredere în servitoare. Ernest ştia că micuţul stă în dormitorul prietenului său, dar nu avea idee de ce se întâmpla una ca asta. Nu dorea să întrebe, dar era foarte interesat. Şi totuşi va trebui să aştepte, Sam îi va spune adevărul, în caz de va simţi nevoia. A zis că are nişte treburi în oraş. În ultimul timp era foarte nervos şi ocupat, iar asta se observa prin toate mişcările şi vorbele sale. Oare a pus ceva la cale? Ceva nu era curat, sigur Alexis e implicat. Dar ce ar putea fi mai important? După cum a calculat Ernest, băiatul trebuia să fie mort de mult timp, mai ales că actele de care aveau nevoie erau dispărute şi blonduţul chiar nu ştia nimic despre ele. Samuel se juca cu focul, dar nimeni nu va risca niciodată să-i spună asta. Era un lider, unul dintre cei mai importanţi şi toţi se supuneau.
Intrând în casă, a strigat bucătăreasa şi i-a ordonat să pregătească cina pentru două persoane. S-a aşezat pe canapea în sufragerie şi a pornit televizorul. Ce-i drept, ochii săi erau aţintiţi în ecran, dar gândurile-i zburau în altă parte. Peste o săptămână trebuiau să primească doi membri în companie, problematică chestie. Nimeni nu dorea şpioni sau imbecili, dar le trebuiau oameni noi, cu siguranţă. Vor fi nevoiţi să se bazeze pe intuiţie şi sigur totul va merge bine, pentru că Samuel sau Jason nu vor face greşeli ca liderii din Los Angeles. Membrii noi vor fi uimiţi când vor vedea ce cadouri le sunt pregătite. Şefii de la cele două cluburi private de noapte vor fi înlocuiţi, pentru că aşa se făcea în fiecare an, din diferite motive. Bune cadouri, da? Să fie unii dintre cei mai importanţi oameni ce deţin cele mai prestigioase cluburi, unul pentru bisexuali şi unul pentru gay. Sex-party-uri în fiecare săptămână, cele mai tari trupe, cele mai bune localuri şi o nebunie totală. Toţi ştiau despre aceste localuri, toţi îşi dădeau seama ale cui erau, dar puţini dintre ei ştiau ce se întâmplă acolo.
Oare bărbaţii noi vor fi la fel de perfecţi? Vor corespunde condiţiilor? Regulile erau stricte şi dure, imposibil de încălcat. De ce? Dacă le încalci... hmm, mai bine să nu – viaţa e mai scumpă. Ernest îşi aduse aminte cât de pierdut a fost înainte de ceremonie, când era îngrijorat peste măsură şi se temea să nu corespundă. Era bărbat, era frumos, era bogat, era brunet, avea ochi albaştri, avea legături strânse în străinătate, era gay şi nu credea în niciun Dumnezeu, nicio zeitate şi nu idolatriza pe nimeni. Parcă acestea erau cele mai importante reguli. Îndeplinise totul, cu silinţă, dar tremura. Totul s-a reglat atunci când Samuel, care l-a sărutat dulce pe buze, ameţitor şi apăsat şi i-a urat bun venit. Apoi a urmat tatuajul, un ritual obligatoriu şi acum se vedea aici, printre ei – cei mai buni, cei mai puternici şi cei mai întrebaţi. Periculos, desigur, dar extraordinar de interesant.
- Să înţeleg că priveşti televizorul? Ţi-am spus să fii atent, să ai grijă să nu se întâmple nimic, nu să visezi cu ochii deschişi! exclamă Samuel enervat.
- S-a întâmplat ceva? întrebă Ernest îngrijorat.
Nici nu şi-a dat seama cum a apărut cel la care se gândea.
- Din fericire, nu! Să fii atent altă dată, mormăi blondul şi se aşeză pe un scaun, astupăndu-şi faţa cu mâinile.
- Scuze, zise Ernest şi îl privi atent.
A urmat o pauză îndelungată, dar niciunul dintre ei nu se simţea incomfortabil. La un moment dat, uşa maronie s-a deschis şi a intrat Alice, care i-a anunţat că cina e gata: pui cu ciuperci, pregătit după o reţetă australiană. Ernest s-a ridicat şi a urmat-o, dar s-a oprit să vadă ce face Samuel.
- Nu vreau să mănânc, scuze pentru tonul meu repezit, am o mică problemă, spuse bărbatul şi îi făcu cu mâna să plece.
- Pot să te ajut cu ceva? întrebă brunetul îngrijorat.
- Nu, Ernest, totul va fi bine. Acum trebuie să mă ridic, mă găseşti în dormitor, doar dacă se întâmplă ceva foarte important, altfel rog să nu fiu deranjat.
- Când ai de gând să scapi de băiat?
Această întrebare bruscă şi directă l-a lovit direct în inimă şi Samuel a scuturat capul, într-o încercare disperată de a alunga durerea. Da, gândurile ce-l bântuiau în aceste zile, îi provocau o durere insuportabilă.
- Nu trebuie să vă intereseze nimic în legătură cu Alexis. E proprietatea mea şi nu se va mai atinge nimeni de el. Când voi simţi nevoia, atunci voi scăpa de el, pronunţă Samuel cât de dur putu, dar numai el ştia cât de greu i-a fost să vorbească aşa.
- Înţeleg, zise Ernest şi surâse sarcastic, apoi plecă de acolo.
«Nu cred că înţelege cineva... totul a devenit prea serios şi nu mai am scăpare» gândi Sam şi ridică treptele, ca să-şi întâlnească băiatul de care s-a ataşat iarăşi sau mai bine zis, acel ataşament s-a reîntors din trecut şi îl chinuie acum. Era sigur că a scăpat de orice emoţii şi sentimente, era mai rece ca gheaţa... atunci de ce simţea durere când îi privea ochii albaştri, ce semănau aşa de mult cu ai săi? Era prea periculos şi totuşi avea nevoie de asta.
Când a băgat cheia în broască, Samuel a zâmbit aproape trist. Avea veşti bune, dar nu erau pentru Alexis. Erau doar în favoarea sa.
***