Lucrarea 16
Au trecut patru ani de la acea intamplare. Eram in spital, pe la ora doua noaptea, asteptam infirmiera sa imi aduca medicamentul. Mi-l aducea din cinci in cinci ore. Nimic. Am asteptat cam zece minute. Niciodata nu intarzia.
M-am dat jos din pat si m-am indreptat spre iesirea din camera in care ma aflam. Am ametit putin gata sa cad din picioare, insa nu m-am dat batuta.
Am deschis usa din lemn. Holul era pustiu. Luminile slabe abia ma faceau sa pot observa cate ceva.
M-am sprijinit de balustrada. Asta imi placea la spitalele din Los Angeles. Aveau balustrade langa perete.
Am pasit marunt, precis. Am ajuns la salonul in care ea statea mai mereu, salonul de unde isi pregatea medicamentele si toate cele. Usa era crapata. Am atins manerul si am impins spre interiorul camerei.
-Doamna Krap... Esti aici?
Am inlemnit. Corpul ei zacea intr-o balta de sange. Mi-am dus mainile la gura pentru a-mi inabusi un tipat. Ochii albastrii mi s-au marit.
Am fugit din cabinetul acela, chiar daca picioarele nu doreau asta si eram prea slabita. Stiam ca ceva groaznic s-a intamplat. Inca nu-mi pot scoate acea imagine din minte. Corpul doamnei Krap intins pe podea cu fata in sus, doua cutite luand locul ochiilor, in gura avand o punga de sange, iar mainile si picioarele amputate. O sabie isi facea loc unde ar fi trebuit sa fie sanul stang.
Eram speriata. Am inceput sa strig dupa ajutor. O usa se deschise.
-Va rog sa ma ajutati!Domna Krap este...
Nu am reusit sa-mi termin propozitia. O silueta de barbat a aparut in fata mea. In mana drapta tinea un cutit de pe care picaturile rosiatice se scurgeau lovindu-se de gresia rece de pe holuri. Hainele ii erau patate de sange, iar ochii parca dilatati. Un ranjet prostesc, ce-i lasa sa iasa la iveala albeata dintiilor, ii aparu pe chip.
-A scapat una. E timpul sa-ti iei adio de la viata si sa mori. Spuse el in timp ce isi indrepta pasii spre mine.
Am luat-o la fuga. Corpul imi era gata sa cedeze, asta a si facut. M-am izbit de podeaua rece. Barbatul ce ma urmarea, cel ce i-a omorat pe ceilalti, se apropia de mine pregatindu-si arma alba. Si-a lasat coprul peste al meu mangaindu-mi fata cu cutitul, dand cateva fire din parul blond de pe obraz. In clipa aceea ochii mi-au fost inundati in lacrimi. I-am simtit mana pipaindu-mi sanii.
-Ridica-te de pe mine, nemernicule.
-Nemernic? Sunt nebun, nebun dupa moarte. Imi place sa va vad cum muriti in fata mea, cum va chinuiti. Spuse imediat, fara ca macar sa-l intreb de ce face asta. Chiar era nebun.
Am reusit sa ma desprind din stransoarea lui, lovindu-l de mai multe ori cu pumnii in cap. M-am ridicat rapid luand-o la goana prin spital. Liftul nu functiona, scarile erau blocate. Nu aveam scapare, sau asa credeam eu.
Am vazut ca usa spre acoperis este deschisa. Am pasit pe fiecare treapta, cu nebunul in spatele meu. M-am impiedicat, insa corpul a raspuns rapid.
Ajunsa pe acoperis, am cautat un loc unde sa ma ascund. Nimic. Doar o cutie de carton ce nu-si avea rostul. M-a ajuns din urma.
-Draga mea, de ce tot fugi? Oricum vei murii. Spuse el cu acel ranjet prostesc pe fata.
Se apropia de mine; am inceput sa tip. M-am indreptat spre balustrada. Era mult pana jos, foarte mult. S-a lasat peste mine mangaindu-ma, iar, cu cutitul pe obraz. Mi-a facut o mica zgarietura. Am tresarit. Ochii mi s-au inchis imediat cand am vazut ca el se pregatea sa dea lovitura finala. Credeam ca asta este povestea mea de viata:Tanara omorata de un nebun, de un dement.
Lama cutitului se indrepta cu rapiditate de inima mea. M-am ferit, aruncandu-l peste balustrada.
-Proasta idee. Sa stii ca imi place si sa sufoc oamenii.
Mainile lui s-au apropiat de gatul meu . Stransoarea era puternica, nu mai aveam aer. L-am prins de maini, am facut o miscare de parca ar fi fost din filme si l-am aruncat peste balustrada. Un zgomot puternic s-a auzit in urma impactului cu pamantul. O balta de sange s-a format.
Am cazut tinandu-mi picioarele in stransoarea mainilor.
Nu mai vreau sa repet acel cosmar. Nu mai vreau...
Am uitat sa postez lucrarea asta. Imi pare foarte rau.
Povestea nebunului
Au trecut patru ani de la acea intamplare. Eram in spital, pe la ora doua noaptea, asteptam infirmiera sa imi aduca medicamentul. Mi-l aducea din cinci in cinci ore. Nimic. Am asteptat cam zece minute. Niciodata nu intarzia.
M-am dat jos din pat si m-am indreptat spre iesirea din camera in care ma aflam. Am ametit putin gata sa cad din picioare, insa nu m-am dat batuta.
Am deschis usa din lemn. Holul era pustiu. Luminile slabe abia ma faceau sa pot observa cate ceva.
M-am sprijinit de balustrada. Asta imi placea la spitalele din Los Angeles. Aveau balustrade langa perete.
Am pasit marunt, precis. Am ajuns la salonul in care ea statea mai mereu, salonul de unde isi pregatea medicamentele si toate cele. Usa era crapata. Am atins manerul si am impins spre interiorul camerei.
-Doamna Krap... Esti aici?
Am inlemnit. Corpul ei zacea intr-o balta de sange. Mi-am dus mainile la gura pentru a-mi inabusi un tipat. Ochii albastrii mi s-au marit.
Am fugit din cabinetul acela, chiar daca picioarele nu doreau asta si eram prea slabita. Stiam ca ceva groaznic s-a intamplat. Inca nu-mi pot scoate acea imagine din minte. Corpul doamnei Krap intins pe podea cu fata in sus, doua cutite luand locul ochiilor, in gura avand o punga de sange, iar mainile si picioarele amputate. O sabie isi facea loc unde ar fi trebuit sa fie sanul stang.
Eram speriata. Am inceput sa strig dupa ajutor. O usa se deschise.
-Va rog sa ma ajutati!Domna Krap este...
Nu am reusit sa-mi termin propozitia. O silueta de barbat a aparut in fata mea. In mana drapta tinea un cutit de pe care picaturile rosiatice se scurgeau lovindu-se de gresia rece de pe holuri. Hainele ii erau patate de sange, iar ochii parca dilatati. Un ranjet prostesc, ce-i lasa sa iasa la iveala albeata dintiilor, ii aparu pe chip.
-A scapat una. E timpul sa-ti iei adio de la viata si sa mori. Spuse el in timp ce isi indrepta pasii spre mine.
Am luat-o la fuga. Corpul imi era gata sa cedeze, asta a si facut. M-am izbit de podeaua rece. Barbatul ce ma urmarea, cel ce i-a omorat pe ceilalti, se apropia de mine pregatindu-si arma alba. Si-a lasat coprul peste al meu mangaindu-mi fata cu cutitul, dand cateva fire din parul blond de pe obraz. In clipa aceea ochii mi-au fost inundati in lacrimi. I-am simtit mana pipaindu-mi sanii.
-Ridica-te de pe mine, nemernicule.
-Nemernic? Sunt nebun, nebun dupa moarte. Imi place sa va vad cum muriti in fata mea, cum va chinuiti. Spuse imediat, fara ca macar sa-l intreb de ce face asta. Chiar era nebun.
Am reusit sa ma desprind din stransoarea lui, lovindu-l de mai multe ori cu pumnii in cap. M-am ridicat rapid luand-o la goana prin spital. Liftul nu functiona, scarile erau blocate. Nu aveam scapare, sau asa credeam eu.
Am vazut ca usa spre acoperis este deschisa. Am pasit pe fiecare treapta, cu nebunul in spatele meu. M-am impiedicat, insa corpul a raspuns rapid.
Ajunsa pe acoperis, am cautat un loc unde sa ma ascund. Nimic. Doar o cutie de carton ce nu-si avea rostul. M-a ajuns din urma.
-Draga mea, de ce tot fugi? Oricum vei murii. Spuse el cu acel ranjet prostesc pe fata.
Se apropia de mine; am inceput sa tip. M-am indreptat spre balustrada. Era mult pana jos, foarte mult. S-a lasat peste mine mangaindu-ma, iar, cu cutitul pe obraz. Mi-a facut o mica zgarietura. Am tresarit. Ochii mi s-au inchis imediat cand am vazut ca el se pregatea sa dea lovitura finala. Credeam ca asta este povestea mea de viata:Tanara omorata de un nebun, de un dement.
Lama cutitului se indrepta cu rapiditate de inima mea. M-am ferit, aruncandu-l peste balustrada.
-Proasta idee. Sa stii ca imi place si sa sufoc oamenii.
Mainile lui s-au apropiat de gatul meu . Stransoarea era puternica, nu mai aveam aer. L-am prins de maini, am facut o miscare de parca ar fi fost din filme si l-am aruncat peste balustrada. Un zgomot puternic s-a auzit in urma impactului cu pamantul. O balta de sange s-a format.
Am cazut tinandu-mi picioarele in stransoarea mainilor.
Nu mai vreau sa repet acel cosmar. Nu mai vreau...
Am uitat sa postez lucrarea asta. Imi pare foarte rau.
Tenderest touch leaves the darkest of marks,
And the kindest of kisses break the hardest of hearts
~Florence + The Machine
And the kindest of kisses break the hardest of hearts
~Florence + The Machine