04-01-2012, 02:08 PM
Hello. Va multumesc pentru comentarii. Desi astept mai multe critici, numai asa ma pot perfectiona.
yaoi kid - E grav, asa-i? Am modificat eu cate ceva, dar erau deja capitolele scrise. Am inteles, sa nu ma complic.
Scooby_LOVE_Doo - Asta e mai lung. Sper sa iti fie pe plac.
La inceput am fost nervos de intreruperea brusca a sirului de fantezii, dar mi-a trecut atunci cand am vazut chipul ce se ivea de dupa usa. L-am recunoscut imediat pe tanarul ce astepta in prag. Ochii verzui ce straluceau pe un chip palid, neted, parul ondulat pana la umeri ce il stiam negru, era acum acoperit de una dintre acele peruci albe ce se purtau in acea vreme. Nasul usor carn, mic si delicat, parca tipic pentru figura sa de inger si ochii mari, migdalati, plini de o naivitate induiosatoare.
Avea cam aceeasi statura ca mine, poate putin mai scund, cu miscari mai gratioase si degete mai subtiri si mai lungi, ceea ce era incredibil avand in vedere ca si degetele mele sunt mai lungi decat ale celorlalti.
Cu toate ca avea cam 20 de ani, isi pastrase acea aura cuceritoare, de copil, ceva ce nu credeam ca e posibil sa se schimbe. Il vedeam imbracat din cap pana in picioare in haine de catifea si matase. Vesta sa lunga pana la genunchi imi amintea de vinul rosu. I-am privit jacheta si camasa alba, facute din cele mai bune materiale si instinciv m-am simtit inferior, imbracat in haine de lana si mai ales cand i-am observat inelele de aur ce straluceau pe degetele sale lungi. M-am incruntat incercand sa imi dau seama ce cauta acolo, avand in vedere ca soarele nici nu rasarise in totalitate.
Fabian Lorenzo era fiu de marchiz, facand automat parte din aristocratie, din nobillimea dupa care tanjeam. Si cu toate astea imi era cel mai bun prieten din cati avusesem.
Imi amintesc cum a trecut pe langa mine scotandu-si peruca pe care o considera absolut ridicola. Nu intelegea de ce, atunci cand esti in floarea vietii sa te ascunzi sub un par fals, de o culoare pe care o vei detesta la batranete de fiecare data cand iti vei privi reflectia in oglinda. Isi dezmorti bratele si imi lua locul de pe scaun, cerandu-mi din priviri sa ma asez pe pat.
Arata atat de ciudat acolo. El, maret, elegant, stand in mijlocul unei camarute atat de simple, pe care o eclipsa fara cel mai mic efort. M-am asezat pe marginea patului, uitandu-ma pentru o clipa la parul sau negru si des. Chipul sau nu mai degaja aceeasi superioritate prefacuta cu care ma obisnuisem, era ingrijorat si speram ca ceea ce avea sa imi spuna sa nu ii implice in vreun mod negativ persoana, caci cu toate ca il invidiam pentru bogatia sa, nu cred ca as fi fost atat de marsav incat sa ii doresc raul. Era, inainte de toate, prietenul meu.
Am iesit usor bulversat din transa in clipa in care l-am auzit spunandu-mi cat de frig era, dar vocea ii era lipsita de critica sau alta intonatie. Cred ca, pur si simplu nu stia cum sa deschida conversatia, lucru care mi se parea atat de anormal cand venea vorba de el. Intr-un final, dupa o tacere sumbra, deschise gura sa vorbeasca:
-Of Doamne... in ce m-am bagat! Zise lasandu-si capul pe spate cu o miscare brusca.
-Poftim? Fabian, ce se intampla? Am intrebat la randul meu, pastrandu-mi tonul cat mai calm, cu toate ca acea atitudine ma ingrijora.
-E bal! Spuse, iar in acel moment nu am stiut cum sa reactionez. Un bal!? Era atat de stresat din pricina unui eveniment la care probabil asistase de mii de ori cu pricepere. Practic traise printre acele petreceri fastuase, inconjurat in permanenta de persoane cu sange albastru si impodobite cu giuvaieruri scumpe.
Din pacate nu mi-am putut abtine rasul, lasandu-mi corpul sa cada pe spate, in pat. El nu a inteles acel lucru ca fiind ceva amuzant, crezand probabil ca eu sunt cel needucat si poate putin necioplit.
M-am trezit cu el deasupra, zgaltaindu-ma in speranta ca imi voi reveni si poate voi incepe a-l lua in serios. Credeam ca nu o voi face, dar in final mi-a trecut, numai cand i-am vazut privirea disperata. Atunci m-am resemnat cu un oftat, ridicandu-ma si dandu-l la o parte.
-Care e marele dezastru? Tot nu inteleg! Am zis incruntandu-ma la acele vorbe.
-Vine Bianca! Spuse el facandu-mi timpanele sa se revolte. Nu imi venea sa cred ca era vorba de o fata, niciodata nu avusese probleme in a cuceri, defapt, nu imi amintesc ca vreodata inainte sa fi fost cu adevarat indragostit. Avusese doar mici aventuri neinsemnate pe care le numea "prostii la betie", cu toate ca nu era niciodata ametit de bautura in astfel de situatii, caci ura cand amesteca cuvintele in fraze fara sens.
-Si ce ai vrea sa fac eu? Am spus abtinandu-ma sa incep sa chicotesc, mai mult de teama de a nu-l ofensa in vreun fel.
-Sa vi cu mine, ce altceva?! Nici nu imi trece prin cap sa merg singur! Zise ridicandu-se in picioare, prinzandu-se cu mainile de solduri, si luand postura unui conducator care isi evalua din priviri armata.
-Fabian! Uita-te la mine! Cum crezi ca as aparea asa!? Am spus facand semn cu mainile catre hainele mele. Cu toate ca incercam sa imi mentin tonul cat mai ferm, nu ma puteam abtine sa nu zambesc. Gandul la un astfel de bal ma incanta.
-Of, Lio! Ai uitat cine sunt? Am eu destule vesminte cat pentru jumatate de oras! Spuse el zambind, adoptand ca de obicei acea privire de copil, dar care practic iti ordona sa nu refuzi. Il priveam cum se apropia de mine, studiindu-ma.
-Purtam cam aceleasi masuri! Cat despre rang, esti un mincinos innascut, nu vei avea probleme in a-i pacali.
-Stiu si eu... am spus mai mult de dragul de a-l tachina. Drept raspuns la mica gluma a aruncat in mine cu peruca, pe care oricum o ura.
-Alessio! Striga, dar in voce i se putea distinge o urma de ironie, poate pentru cineva care nu il cunostea ar fi fost doar manie, dar eu il stiam prea bine.
-Calmeaza-te camarade, normal ca vin! I-am spus batandu-l prieteneste pe umar.
-Magnific! Haide, balul e diseara! Trebuie sa te pregatesc, vreau sa arati perfect, prietene! Zise mandru, afisand un zambet larg, caracteristic. Am ridicat din umeri lenes, dar intregul somn mi-a fost alungat cand Fabian m-a impins spunandu-mi sa ma schimb de hainele cu care dormisem si sa ma grabesc. Nu ii intelegeam graba, dar m-am conformat si am facut ceea ce a dorit.
Nu mi-a luat mult sa fiu gata, iar in jumatate de ceas, calare pe armasarul alb, am ajuns la castelul sau.
yaoi kid - E grav, asa-i? Am modificat eu cate ceva, dar erau deja capitolele scrise. Am inteles, sa nu ma complic.
Scooby_LOVE_Doo - Asta e mai lung. Sper sa iti fie pe plac.
La inceput am fost nervos de intreruperea brusca a sirului de fantezii, dar mi-a trecut atunci cand am vazut chipul ce se ivea de dupa usa. L-am recunoscut imediat pe tanarul ce astepta in prag. Ochii verzui ce straluceau pe un chip palid, neted, parul ondulat pana la umeri ce il stiam negru, era acum acoperit de una dintre acele peruci albe ce se purtau in acea vreme. Nasul usor carn, mic si delicat, parca tipic pentru figura sa de inger si ochii mari, migdalati, plini de o naivitate induiosatoare.
Avea cam aceeasi statura ca mine, poate putin mai scund, cu miscari mai gratioase si degete mai subtiri si mai lungi, ceea ce era incredibil avand in vedere ca si degetele mele sunt mai lungi decat ale celorlalti.
Cu toate ca avea cam 20 de ani, isi pastrase acea aura cuceritoare, de copil, ceva ce nu credeam ca e posibil sa se schimbe. Il vedeam imbracat din cap pana in picioare in haine de catifea si matase. Vesta sa lunga pana la genunchi imi amintea de vinul rosu. I-am privit jacheta si camasa alba, facute din cele mai bune materiale si instinciv m-am simtit inferior, imbracat in haine de lana si mai ales cand i-am observat inelele de aur ce straluceau pe degetele sale lungi. M-am incruntat incercand sa imi dau seama ce cauta acolo, avand in vedere ca soarele nici nu rasarise in totalitate.
Fabian Lorenzo era fiu de marchiz, facand automat parte din aristocratie, din nobillimea dupa care tanjeam. Si cu toate astea imi era cel mai bun prieten din cati avusesem.
Imi amintesc cum a trecut pe langa mine scotandu-si peruca pe care o considera absolut ridicola. Nu intelegea de ce, atunci cand esti in floarea vietii sa te ascunzi sub un par fals, de o culoare pe care o vei detesta la batranete de fiecare data cand iti vei privi reflectia in oglinda. Isi dezmorti bratele si imi lua locul de pe scaun, cerandu-mi din priviri sa ma asez pe pat.
Arata atat de ciudat acolo. El, maret, elegant, stand in mijlocul unei camarute atat de simple, pe care o eclipsa fara cel mai mic efort. M-am asezat pe marginea patului, uitandu-ma pentru o clipa la parul sau negru si des. Chipul sau nu mai degaja aceeasi superioritate prefacuta cu care ma obisnuisem, era ingrijorat si speram ca ceea ce avea sa imi spuna sa nu ii implice in vreun mod negativ persoana, caci cu toate ca il invidiam pentru bogatia sa, nu cred ca as fi fost atat de marsav incat sa ii doresc raul. Era, inainte de toate, prietenul meu.
Am iesit usor bulversat din transa in clipa in care l-am auzit spunandu-mi cat de frig era, dar vocea ii era lipsita de critica sau alta intonatie. Cred ca, pur si simplu nu stia cum sa deschida conversatia, lucru care mi se parea atat de anormal cand venea vorba de el. Intr-un final, dupa o tacere sumbra, deschise gura sa vorbeasca:
-Of Doamne... in ce m-am bagat! Zise lasandu-si capul pe spate cu o miscare brusca.
-Poftim? Fabian, ce se intampla? Am intrebat la randul meu, pastrandu-mi tonul cat mai calm, cu toate ca acea atitudine ma ingrijora.
-E bal! Spuse, iar in acel moment nu am stiut cum sa reactionez. Un bal!? Era atat de stresat din pricina unui eveniment la care probabil asistase de mii de ori cu pricepere. Practic traise printre acele petreceri fastuase, inconjurat in permanenta de persoane cu sange albastru si impodobite cu giuvaieruri scumpe.
Din pacate nu mi-am putut abtine rasul, lasandu-mi corpul sa cada pe spate, in pat. El nu a inteles acel lucru ca fiind ceva amuzant, crezand probabil ca eu sunt cel needucat si poate putin necioplit.
M-am trezit cu el deasupra, zgaltaindu-ma in speranta ca imi voi reveni si poate voi incepe a-l lua in serios. Credeam ca nu o voi face, dar in final mi-a trecut, numai cand i-am vazut privirea disperata. Atunci m-am resemnat cu un oftat, ridicandu-ma si dandu-l la o parte.
-Care e marele dezastru? Tot nu inteleg! Am zis incruntandu-ma la acele vorbe.
-Vine Bianca! Spuse el facandu-mi timpanele sa se revolte. Nu imi venea sa cred ca era vorba de o fata, niciodata nu avusese probleme in a cuceri, defapt, nu imi amintesc ca vreodata inainte sa fi fost cu adevarat indragostit. Avusese doar mici aventuri neinsemnate pe care le numea "prostii la betie", cu toate ca nu era niciodata ametit de bautura in astfel de situatii, caci ura cand amesteca cuvintele in fraze fara sens.
-Si ce ai vrea sa fac eu? Am spus abtinandu-ma sa incep sa chicotesc, mai mult de teama de a nu-l ofensa in vreun fel.
-Sa vi cu mine, ce altceva?! Nici nu imi trece prin cap sa merg singur! Zise ridicandu-se in picioare, prinzandu-se cu mainile de solduri, si luand postura unui conducator care isi evalua din priviri armata.
-Fabian! Uita-te la mine! Cum crezi ca as aparea asa!? Am spus facand semn cu mainile catre hainele mele. Cu toate ca incercam sa imi mentin tonul cat mai ferm, nu ma puteam abtine sa nu zambesc. Gandul la un astfel de bal ma incanta.
-Of, Lio! Ai uitat cine sunt? Am eu destule vesminte cat pentru jumatate de oras! Spuse el zambind, adoptand ca de obicei acea privire de copil, dar care practic iti ordona sa nu refuzi. Il priveam cum se apropia de mine, studiindu-ma.
-Purtam cam aceleasi masuri! Cat despre rang, esti un mincinos innascut, nu vei avea probleme in a-i pacali.
-Stiu si eu... am spus mai mult de dragul de a-l tachina. Drept raspuns la mica gluma a aruncat in mine cu peruca, pe care oricum o ura.
-Alessio! Striga, dar in voce i se putea distinge o urma de ironie, poate pentru cineva care nu il cunostea ar fi fost doar manie, dar eu il stiam prea bine.
-Calmeaza-te camarade, normal ca vin! I-am spus batandu-l prieteneste pe umar.
-Magnific! Haide, balul e diseara! Trebuie sa te pregatesc, vreau sa arati perfect, prietene! Zise mandru, afisand un zambet larg, caracteristic. Am ridicat din umeri lenes, dar intregul somn mi-a fost alungat cand Fabian m-a impins spunandu-mi sa ma schimb de hainele cu care dormisem si sa ma grabesc. Nu ii intelegeam graba, dar m-am conformat si am facut ceea ce a dorit.
Nu mi-a luat mult sa fiu gata, iar in jumatate de ceas, calare pe armasarul alb, am ajuns la castelul sau.
![[Imagine: 7nION.jpg?1]](http://i.imgur.com/7nION.jpg?1)