Blestemul Zburatorilor

[Jigoku]

Mă-ntreb:
Cel care-am fost cândva
Tot eu sunt ÅŸi-azi?...
Sau sunt altcineva?...
Confraţii mei - e drept - nu bănuiesc
Că sunt şi morţi rebeli care trăiesc!
[…]
Continuu să trăiesc,
În timp ce criminalii mei confraţi
Trăiesc din semne de-ntrebare
Şi putrezesc ne-nmormântaţi...

[Ion Minulescu-Povestea mea si a lor]

Statea lipit de marmura rece si ii privea uimit.
Ea, frumoasa lui iubita, fiinta careia si-a daruit inima, inalta si subtire,completeaza decorul…rochia lunga si albastra contrastand cu paru-i blond si lung,pana la mijloc,impodobit cu fire dintr-un material pretios,stralucitor.
Ochii intunecati il fixeaza cu raceala,iar buzele-i rosii contureaza un zambet.
O vede si acum la fel de inocenta ca in mijlocul asternuturilor ei,imbracata in rochita alba de dantela,cu parul incurcat si adormita,o aude soptindu-i numele. Nu poate sa creada.
Asta e clipa in care mania se topeste,iar el este ingropat de dezamagire si mahnire.
Este pentru a doua oara cand se simte distrus. Durerea din piept nu-i da pace, il face sa-si stranga pumnii si ii aprinde dorinta de razbunare. Nu suporta tradarea, necinstea si singuratatea,dar acestea sunt tot ceea ce viata eterna ii ofera. A trecut atata timp de cand nu a mai simtit nevoia sa ucida, iar acum aceasta dorinta s-a intors cu forte noi, inzecite.

Langa tanara tradatoare sta Arthur,zambind prieteneste.
Philip stie insa ca acea privire face mai mult decat daca ar fi ucis pe loc,fara vreo explicatie.
Ochii lui argintii ii arunca sageti inveninate,priviri victorioase. Parul lung ii este prins la spate in coada, chipul perfect fiindu-i incadrat doar de o suvita in partea dreapta,ce ajunge pana la umar.
Pielea ii este alba si fina, apropiindu-se de nuanta marmurei, iar costumul pare proaspat spalat si aranjat, accentuandu-i astfel perfectiunea. Idealul suprem, combinatia optima de malefic, frumusete si eleganta.
Sutele de ani trecute peste chipul sau nu se observa,a ramas la fel de curios si perseverent ca in primii ani,anii in care il crease pe Philip. Parintele sau ii furase iubita.
Pare ca blestemul nu il deranjeaza.

Plin de manie, se ridica si se apropie de fata, ii mangaie parul, chipul, buzele, dupa care se intoarce spre usa si dispare in cateva secunde. In urma lui, ea cade in genunchi plangand.
-M-ai obligat sa-l tradez! Striga disperata.
Arthur se apleaca si o prinde de mana, dupa care o saruta.
-Frumoasa mea, nu vei regreta. Am sa te transform,vei trai cu mine vesnic!
Cei de la masa,sau ce mai ramasese din ea,pana atunci martori tacuti ai tradarii, au tresarit. Unul din ei se ridica si isi indreapta pasii spre fata ingenuncheata si partenerul sau.Este sigur pe el si hotarat sa intrepte greseala. Il prinde de umar si il intoarce cu fata catre el,dupa care il loveste suficient de tare ca pielea sa capete o nuanta rosiatica. Surpriza se poate citi pe fata lui Arthur, care se multumeste sa maraie incet, in timp ce-si acopera obrazul lovit.
-Nu poti transforma o femeie! Incalci legea.
-Yann, esti prea dur. Nu ar fi prima. Mermaid traieste inca si ii place viata asta.
-Mermaid a fost o greseala! Te voi impiedica sa o repeti! Vocea ii era determinata. Este mai batran si mai intelept, fiind primul din aceasta generatie de rebeli Zburatori.
-Nu vei reusi. Sopti Arthur,incercand sa-si asigure mai mult propria persoana.

In cateva secunde, Yann ajunge in capatul scarilor,cu tanara in brate. A lasat-o jos si a trecut o mana dupa mijlocul ei. Inalt si solid, in costumul deschis si elegant arata ca un cavaler gata sa-si conduca aleasa inimii spre balul regal, insa nu are acest gen de intentii.
Ea isi scutura capul debusolata de viteza ametitoare de mai devreme si isi pune mana pe umarul barbatului,privindu-i pe cei de la baza scarii.
Tacerea se asterne si Arthur priveste stupefiat peisajul.
Un scancet inunda incaperea,apoi rochia albastra devine violet,iar ochii fetei se pierd in gol,dupa care se inchid.

***

Philip tresare.