Asasinul din umbra

[MiraA]

***

Apasasem acceleratia pana in podea, nepasandu-mi de traficul intens de la acea ora, dorind sa ma indepartez cat mai mult posibil de locul unde ii intalnise Jason pe acei tipi.
M-am uitat cu coada ochiului la Jason, care statea chircit pe scaun, cu picioarele ridicate sus la piept, tot tremurand, si cu ochii ce priveau pierduti un punct fix dincolo de parbriz. Era in stare de soc, dar avand in vedere ce s-a intamplat nici nu era de mirare. Speram totusi ca nu avea de gand sa ramana mult timp asa, caci nu aveam niciun chef sa-l care in spate ca pe un sac tot Bucurestiul.
Pana la urma am reusit sa ies de pe strazile aglomerate ce constituiau centrul orasului si m-am indreptat spre cartierele periferice, unde stiam ca nu vom atrage deloc atentia si unde aveam pregatita o mica ascunzatoare unde vom putea sta macar o noapte.
-Cand ma vei omora? auzindu-i vocea soptita, mi-am intors capul spre el si i-am zambit la fel de rece ca de obicei, facandu-l sa tresara. Stiam ca ii era frica de mine, dar nu ma deranja. Era mult mai bine asa.
-Nu am de gand sa te omor, pramatie. Isi intoarse privirea umeda si speriata spre mine ca si cum ar fi dorit sa protesteze, dar inghiti in sec si tacu cateva momente, inainte de a continua.
-De ce? Pe ei i-am omorat atat de usor. Ce te-ar opri sa ma omori si pe mine?
-Banii, i-am raspuns simplu, facandu-l sa casce ochii. Valorezi mai mult daca esti in viata, decat daca esti mort.
-Unde ma duci? Vreau acasa, se smiorcaii, dar nu l-am bagat in seama. Putea sa vrea si la dracu' din partea mea. Am continuat sa conduc pana ce am ajuns in fata unui bloc ce arata sub orice critica: tencuiala era cazuta in unele locuri, geamurile de la majoritatea ferestrelor erau sparte, iar usile de la casa scarii erau practic inexistente. Am aruncat o privire in jur, asigurandu-ma ca nu e nimeni, apoi am condus mai departe inca patru strazi, unde am parcat masina intr-o parcare aglomerata. Am iesit din ea, luandu-mi totodata servieta grea din spate si i-am facut semn lui Jason sa ma urmeze, dar tanarul nu se clinti din loc, de parca era lipit de scaun.
-Ce mama dracului astepti? Invitatie speciala? m-am rastit, ducandu-ma in dreptul portierei sale pe care am deschi-o cu putere. L-am prins de mana si l-am tras dupa mine pana ce am iesit dintre masini si am ajuns pe trotuar.
-Lasa-ma! O sa strig! amentita el. M-am intors si am scos pistolul de la brau si i l-am proptit de abdomen. Tanarul icni si-si inchise ochii, asteptand probabil sa termin treaba.
-Daca nu te potolesti si nu ma asculti, ori de impusc eu, ori ii las pe cei care-s pe urmele tale sa o faca. Vocea mea dura fusese doar o soapta, dar ajunsese ca sa-l infricoseze si mai mult. Acum vi cu mine sau nu? Baiatul a dat din cap si m-a urmat linistit tot restul drumului.
Imediat ce am ajuns in dreptul blocului, am luat-o prin spate si am deschis o usa dosnica. Inauntru era intuneric, dar ochii mei se obisnuira destul de repede, asa ca mi-a fost destul de usor sa-l ghidez pe pusti prin labirintul acelui loc.
-Unde mergem?
-La parter, am zis cu o voce calma, indemnandu-l sa coboare in urma mea scarile ce duceau la subsolul blocului, insa, ori din cauza fricii, ori din cauza neatentiei se impiedica fiind cat pe ce sa cada daca bratele mele nu-l prindeau din timp. Trupul sau slabut tremura atat de tare incat credeam ca se va rupe in mii de bucatele. Din instinc isi inclesta mainile in umerii mei, iar eu, vazand cu nu mai vrea sa-mi dea drumul, am oftat si l-am ridicat, sprijinindu-l de tot de pieptul meu. In acest mod am reusit sa cobor si restul treptelor si sa intru in incaperea ce o aveam pregatita.
Stiind deja locul pe de rost , m-am dus pana in dreptul peretelui si am apris un intrerupator, ceea ce facu ca tot locul sa fie ilumitat de niste neoane mari, albe suspendate de tavan. Nu era cine stie ce, dar locul era perfect pentru o situatie ca acesta. Nu aveam un pat, doar o saltea marece era lipita de un perete, diferite serviete pe jos, iar, in partea opusa canapelei, un birou ce era plin de aparatura de supraveghere si doua laptopuri si un dulap unde tineam putinele haine pe care le cumparasem de cand ajunsesem in Bucuresti. L-am lasat pe baiat pe saltea, iar eu m-am indreptat spre birou pentru a verifica datele pe care le cerusem mai devreme despre locatia lui Hope si cei ce erau pe urmele lui Jason.
-Vreau acasa! zise din nou copilul, iar eu inca o data nu-l bagasem in seama. Nu intelegi! incepu sa urle cand vazu ca vocea sa calma nu ajungea la mine. Mama e acasa. Daca ma cauta acolo si...Du-ma acasa!
M-am intors spre el si l-am privit sceptic din cap pana-n picioare. Se ridicase de pe canapea si statea drept si teapan in fata mea, incercand sa-si mascheze tremurul trupului si sa se abtina sa nu planga. Imi parea rau de el. Nu avea nicio vina. Fusese implicat in toata chestia asta dintr-o prostie.
-Mama ta e moarta, pustiule. Nu mai ai la ce sa te intorci. Vocea mea era rece, lipsita de inflexiuni. Pe moment nu cred ca a inteles ce am zis, dar pe masura ce adevarul cuvintelor mele il lovi incepu sa faca cate un pas in spate, dorind parca sa puna o distanta intre mine si el.
-Nu! Nu e moarta. Am vorbit cu ea azi dimineata! Minti! urla ca din gura de sarpe. Pe chip incepura sa i se scurga lacrimile, una cate una. Tu ai omorat-o! ma acuza si se intoarse dorind sa fuga spre scarile ce duceau sus.
Am injurat printre dinti si m-am dus dupa el. Inainte sa apuce sa puna piciorul pe prima treapta, l-am prins de brat.
-Nu pleci niciunde!
-Impusca-ma daca vrei! Dar eu nu mai raman aici! Se zbatu, aproape rupandu-si mana si nervandu-ma pe mine si mai tare. L-am tras pentru a doua oara la pieptul meu, inconjurandu-l cu bratele, blocandu-i astfel orice sansa de evadare. Se zbatea si lovea din picioare, dar era in van. Eu eram mai puternic.
-Nu fi prost, copile! Daca vroiam sa te omor, erai mort de mult! Calmeaza-te odata! Nu voi lasa pe nimeni sa se atinga de tine!
-De ce as avea incredere in cuvintele tale?! Nici macar nu stiu cum te cheama! Ai aparut dintr-o data si te ti dupa mine si te astepti sa te cred cand spui ca ma aperi si ca mama e moarta?
Nu-mi placea deloc situatia asta. Imi aducea prea mult aminte de mine. Si eu trecusem prin asa ceva cu mult timp in urma. Stiam ce simte. L-am strans mai tare in brate, apoi am rostit pe un ton calm:
-Intr-o alta viata imi ziceau Marcus. Auzindu-ma se potoli un pic si-si ridica fata scaldata in lacrimi spre mine, cercetandu-mi chipul sa vada daca imi bat joc de el sau nu. Apoi bratele sale imi inconjurara talia, iar el isi sprijini capul de umarul meu intr-un abandon total. Corpul ii deveni moale, usor ca o pana asa ca nu-mi fusese greu sa-l ridic cu totul si sa-l asez inapoi pe saltea. Am vrut sa-l indepartez, dar nu ma lasa, continuand sa stea lipit de mine. Am oftat si m-am asezat si eu jos, tinandu-l inca in brate. Haina imi era uda de lacrimile sale, dar nu ma prea interesa. Am inceput sa-l mangai pe crestetul capului cu miscari line, gandindu-ma ca, poate, pana la urma se va linisti si va adormi.
Gata, nu mai plange, pustiule. Va fi bine, i-am soptit cu regret in voce. Isi ridica din nou privirea spre mine, iar eu i-am zambit, dar nu ironic cum faceam de obicei. De data asta era un zambet trist ca sa-si dea seama ca nu aveam de gand sa-mi bat joc de el sau de situatia in care se afla.
Apoi, vazand ca nici asta nu are efect, mi-am coborat capul pana ce buzele mele le-au atins pe ale sale. Erau moi, tremurande si sarate de la lacrimi, dar la fel e delicioase ca de fiecare data. I le-am intredeschis cu limba, apoi l-am patruns intr-un mod bland si rabdator, pana ce l-am auzit oftand.
-De ce...? intreba cand le-am dat drumul buzelor sale. Ma privea cu ochi mari, confuzi si plini de durere.
-Acum nu mai plangi, nu-i asa? I-am atins capul cu mana si i l-am sprijinit din nou de umarul meu. Dormi. Discutam cand te trezesti.
Nu era bine ca eu sa ma apropii atat de mult de el, dar in acel moment nu vroiam decat sa profit de caldura trupului sau si sa ma odihnesc si eu putin, caci nu stiam ce ne asteapta o data ce va trebui sa plecam de aici.

[Diz]

Fic redeschis la cererea autoarelor.

[Beatrix LaVey]

- Jason -
***
Ma simteam rau, foarte rau. Imi era frica de el, insa, in acelasi timp, imi palcea sa-l am aproape. Cu toate ca pe tot timpul cat imi fusese aproape, ma speriase, acum ma simteam bine. Si totusi imi era teama de faptul ca ma tot saruta, spre marea mea uimire, fiindca nu-mi placea. Ma speria sa-i simt limba in gura mea, sa se miste la fel de violent ca de fiecare data.
Si acele zambete... Observasem. Daca pana atunci fsese indiferent sau chiar rautacios cu mine, de aceasta data zambise, zambise intr-adevar, nu isi batea joc. Parca in momentul in care imi spusese ca se numeste Marcus, toata teama din sufletul meu disparuse. Era mult mai bine sa stiu ca are un nume si, cu atat mai mult, sa stiu ca nu are sa lase pe cineva sa se atinga de mine.
"Dar oare va reusi? Oare el chiar ma va proteja?"
Multe, foate multe itnrebari imi treceau in acele momente prin minte. M-am strans in bratele lui Marcus si mai tare si ii simteam trupul cum se relaxase tinandu-ma acolo, la pieptul sau, lasandu-ma sa ii imprumut caldura dulce de care aveam nevoie.
Imi tineam ochii strans inchisi, apoi i-am simtit respiratia calda pe gatul meu. Ma adulmeca parca, apoi urcase spre buzele mele pe care depuse un sarut usor. Niimic din ceea ce facea nu era romantic, sa ma ingrijorez, insa totusi nu-mi alcea ca face toate acele lucruri, fiindca nu stiam cum sa descriu eu multitudinea de sentimente care ma incercau in acele momente, toate lucrurile din sufletul meu, care ma faceau sa ma ingrijorez.
Gandul ca mama era moarta imi revenise in minte din nou, si incepusem sa plang amar. Marcus isi ridicase mana pe obrazul meu, iar eu ma stransesem tot mai tare in bratele lui, cufundandu-mi tot mai tare chipul in plapuma, in scurbura gatului sau frumos parfumat. Ii strangeam tricoul ce-l avea pe el in pumn, dupa care realizasem ca e imbracat inca. Nu mai conta insa.
- Nu poate sa fie moarta.... mi-am spus ca pentru mine, insa el ma auzise. Isi strecurase cu repeziciune mana pana la barbia mea, ridicandu-ma din acel loc cald, si ma privi cu parere de rau.
- Trebuie sa te linistesti. Inchide ochii, linisteste-te! imi spuse cu aceeasi voce rece, distanta, insa imi dadeam clar seama ca si lui ii pare rau de mine. Sau poate ma inselam... Nu eram sigur pe ceea ce crede el sau la ce se gandeste, nici nu aveam cum. In ciuda faptului ca imi cerea sa ma calmez, eu nu o puteam face si continuam sa plang, lacrimi sarate sa-mi curga pe chipul indurerat. Din nou, buzele sale se apropiara de mine. Stiam asta, cu toate ca-mi tineam strans ochii inchisi. Ma simteam rau si nu voiam sa ma sarute, nu din nou, insa nu se intampla ceea ce voiam eu, ci ceea ce voiam el.
"La dracu'!". Buzele sale le acoperisera pe ale mele, ferme ca si pana acum, gustandu-le cu aceeasi curiozitate parca de pana acum. Nu pricepeam cum de el poate face asta, in timp ce eu plangeam. Poate ca imi revenisem prima data, dar era putin probabil s-o fac si a doua oara si ma simteam si asa batjocorit de aceste atingeri prea ne la locul lor. I-am simtit finetea limbii pe buzele mele inainte sa ma pot dezmetici sau impotrivi, si el le daduse conturul formelor mele. In scurt timp, limba se furisa in gura mea, eu fiind cel ce deschisese buzele, spre marea mea uimire.
Si, cum nu ma asteptam, incetasem din plans. Nu-mi venea sa cred, dar si de aceasta data ma oprisem, nu mai aveam lacrimi care sa-mi curga din ochi. Ma linisteam treptat, in timp ce el imi cerceta gurita calda, posedand-o fara nicio urma de regret, in timp ce eu nu indrazneam sa fac nici macar o miscare, fiindca eram coplesit de explozia de nevoi pe care le aveam in acel moment.
M-am indepartat usor de el, impingandu-mi mainile in pieptul sau, insa ma prinse fara sa ma mai lase sa ma misc, continuand sarutul acela. Mi-am deschis ochii, intalnindu-i pe cei ai sai, care ma fixau si ma cercetau. Stia ca nu mai plang, si totusi continua.
'"Ce e in mintea lui? " m-am intrebat, dupa care mi-au fost eliberate buzele si am reusit sa intreb:
- Nu te dezbraci?
Nu avea rost sa-l intreb de sarut, de ce imi face toate acele lucruri sau mai stiu eu ce. Incercam sa ma impac cu gandul mortii femeii care mi-a dat viata, la fel si cu cel ca eram urmarit si viata mea era scumpa. Pentru el nu insemna nimic, asta era clar, fiindca imi spusese ca ma protejeaza doar pentru bani. Probabil ca oricum faceam bani frumosi, dar in acestia nu intrau si acele saruturi.
Marcus se dezbraca de geaca, dupa care intra la loc in pat. Ma privi pentru cateva momente, apoi ma ridica in fund, mai mult mort decat viu, tragand de geaca mea pana reusise s-o dea jos. Imi puse geaca lui pe deasupra trupului, dupa care ma luase in brate. Scosesem un suspin, apoi un scancet, si imi afundasem chipul in scurbura gatului lui, gemand de durerea sufleteasca ce-mi stapanea acum sentimentele ravasite.
Tot ceea ce se intamplase insemna ca toata viata mea se daduse peste cap... Oare aveam sa ajung sa ucid si eu ca Marcus? Voi ajunge sa am un numar in loc de numele meu, Jason?
Ma inspaimantau toate aceste ganduri, insa, prada mangaierilor pe spate ce ma faceau sa ma linistesc, adormisem...

Era deja dimineata, fiindca ceasul indica opt si ceva. Acum ar fi trebuit sa fiu la scoala, insa eu nu eram decat intr-o camera ciudata, la subsolul unui bloc de periferie din orasul Bucuresti. Oftasem prelung, nevenindu-mi sa cred ca ajunsesem eu in cacatul asta, si ma ridicasem in picioare. Chipul imi era palid, ochii mari, incercanati si umflati de plans, precum si buzele imi erau uscate si ramasesera intredeschise, fiindca nu puteam respira pe nas, mi se infundase nasul.
Marcus aparuse brusc in fata mea, band dintr-o sticla cu apa plata. Ma uitasem lung la el, confuz, si atentia imi fu atrasa de acea sticla. Voiam si eu. Dupa ce lua de la gura apa, am intins mana, primind ce imi doream, si am inceput sa beau cu sete. Se uitase la mine cu parere de rau.
- Te-ai trezit... Nu aveam nciun chef sa raspund. Sigur as fi fost cinic si irnoic. Inca asteptam sa aflu detalii despre ceea ce mi se spusese aseara, despre modul cum aveau sa decurga lucrurile si ceea ce avea sa se intample in continuare. Uite, continua calm, tu esti fiul unui barbat care se ocupa lucruri ilegale, trafic de arme, si e foarte puternic. De aceea, un oarecare Boom, alt interlop, vrea sa te aiba pentru a-l putea distruge pe tatal tau. Intelegi? Sunt platit sa am grija de tine si sa te apar de ei. Ma asteptam sa apara o data si o data, si iata ca aseara si-au facut marea aparitie. Cei pe care i-am ucis erau cei ce te vanau si, daca nu ii lichidam, o faceau ei cu tine sau te duceau la seful lor, unde, crede-ma, nu aveai sa fi tratat bine. Ai fost cautat si acasa, au ucis-o pe mama ta, menajera si tot personalul, astfel ca esti singur acum, doar cu mine.
Ma privi cu parere de rau. Eram sigur acum ca nu-si bate joc de mine. Se apropie un pas, iar eu ma dadusem un pas in spate si tot asa, pana ce am cazut pe salteaua aceea. Se puse langa mine, iar eu intrebasem:
- Ce se va intampla... ?
- Iti voi face acte false, apoi iesim din tara. Trebuie sa te ducem cat mai departe de acel Boom, intelegi? Dadusem afirmativ din cap, fiindca intelegeam ceea ce imi spunea. Vom merge mai pe seara, cand vom putea iesi, la o prietena de-a mea care se ocupa cu aceste lucruri, si vom putea iesi de cum le avem.
Aprobasem din cap tacut, fiindca nu avema ce sa mai spun...

- Da-i ce ai mai bun, Marianne, ii ceru Marcus prietenei sale, dupa ce luase tot ce are nevoie pentru crearea unor acte false, facandu-ma pe mine sa ma ingrijorez si mai tare, daca actiunea nu avea sa decurga asa cum trebuie si aveam sa fim prinsi. Ma speria gandul sa dam gres si sa fiu tinut drept ostatic de niste rivali de-ai tatei. Plus ca nu aveam de gand sa mai dau ochii cu acest barbat nici in ruptul capului, fiindca ma mintise. De asta pleca intotdeuna singur, fiindca era prea periculos!
Si iata ca rahatul in care se bagase el ma afecta si pe mine si ii incurca planurile si lui Marcus, care tocmai flirta cu tipa careia ii ceruse "ce are mai bun". Ma intrebam la ce se referea, insa imediat mi-am dat seama, fiindca o tanara de vreo 25 de ani se apropie de mine, imbracata doar intr-un neglijeu transparent si de culoare neagra, care-i lasa pielea sa fie vazuta. Imi puse mana pe talie, ma analiza, dupa care ma trase intr-o camera mai retrasa, impingadnu-ma pe pat.
Fara nicio introducere, prezentare sau mai stiu eu ce draci baltati, tipa se pusese deasupra mea si imi desfacu rapid slitul, apoi imi trase pantalonii si boxerii dintr-o miscare, descoperindu-mi organul de o dimensiune destul de mare. Il lua in mana, apoi buzele sale il atinsera si limba ei mi-l traversase usor, bland. Nu-mi venea sa cred, dar imi era supta jucaria, iar eu nu stiam ce sa mai fac cu toate problemele pe care le aveam acum! Nu-mi pasa, nu simteam nicio placere. Voiam ca prima data sa fie ceva frumos, si nu aveam de gand s-o las pe fata asta, care era, de altfel, si o prostituata, sa imi ia virginitatea.
Bun, acceptasem sa-mi faca un oral, dar in niciun caz nu aveam sa i-o trag, fiindca mi-era teama si de o posibila boala, plus ca nu era modul perfect de a o face prima data. Buzele sale carnoase ma curpinsera dintr-o data, iar capul incepu sa se miste in sus si in jos cu repeziciune, facandu-ma sa ma excit. Drace, nu trebuia sa imi dau drumul, aveam sa ma fac de rusine daca o faceam, dar totusi era asa de bine...
Mainile ei imi mangaiau acum testiculele, strangand usor din cand in cand si facandu-ma sa ma arcuiesc si sa gem incantat. Nu-mi venea sa cred ca eu sunt cel ce scotea acele sunete injostioare, insa asta era adevarul si nu aveam cum si de ce sa-l neg, imi era imposibil.
Continuam sa gem la fiecare miscare pa care o facea fata, apoi, la un moment dat, tipa se ridica, punandu-se deasupra mea, astfel incat penisul meu ii atingea abdomenul. Dorea sa isi arunce lenjeria, pentru partida in sine, dar am negat din cap.
- Nu pot... Nu vreau...
Intelesese si imi zambise, apoi continua sa imi mangaie organul intarit deja, facand miscari circulare de sus in jos. Se aplecase iarasi si ma curpinse cu buzele, continuand sa se miste pana ce gemusem o data, mai tare decat mai devreme, ma arcuisem si ma eliberasem in gura ei.
Devenisem mai rosu decat niciodata, apoi fata inghiti tot continutul cavitatii bucale, facandu-ma sa raman cu gura cascata. Cu toate ca fusese placut, ma lasase cu gura cascata, ma inmarmurise de-a dreptul.
- Esti un baiat bun si dotat. Cand esti gata, vino pe la mine. Mi-ar placea o data... In afara serviciului.
Tipa imi facuse cu ochiul, dar eu deja n-o mai ascultam, fiind scarbit. Voiam doar sa ma relaxez, asa ca imi trasesem pantalonii pe mine si imi inchisesem ochii, reculegandu-ma.
Ce avea oare sa se intample in continuare?
Eram dezamagit ca nu acceptasem, fiindca nu stiam cand aveam sa primesc o alta ocazie de a deveni barbat, iar aceasta trecuse. Nu aveam cum sa-mi mai fac o iubita acum, fiindca avema sa plec si sigur Marcus nu m-ar fi lasat sa-mi fac de cap, avand in vedere ca eram acum doar eu si el. Oftasem prelung, si o lacrima mi se prelinse pe fata, urmat de alta si alta.
"Mama..."

[Alixa]

Ooo...ultimul cuvant aproape mi-a adus lacrimi in ochi :o3Capitolul a fost luung si mi-a placut foarte mult, in continuare Marcus este o persoana foarte rece, dar am o vaga impresie ca se atasaseaza, sigur fara voia lui de Jason, care e u copilandru cu tupeu, si iubitor, si care imi place mult! Se pare ca prietena lui Marcus, a facut tot ce putea mai bine:]] Whatever, scena a fost hot :]
Astept urmatorul capitol, si multa inspiratiiie:*

[Ciquita]

Merci pentru capitol <3 Ma bucur ca m-am apucat sa citesc acest fic, totusi as fi vrut sa dureze mai mult perioada linistita dinaintea furtunii, dar e bine si asa. Ce dulcee a fost scena de la inceput, cand Marcus si Jason se imbratisau. Deci pana la urma, Marc sunt sigura ca va dezvolta si sentimente de dragoste, nu numai de parere de rau, la fel si pustiul b-) Sper doar sa nu se intample ceva pe parcurs, cat timp ei fug de Boom. Da` daca sper eu asta nu inseamna ca trebuie sa fie ascultata, nu vreau sa influentez sau ceva. Deci, in concluzie, ador ficul :X

[Kimera]

Pot sa zic ca acesta a fost un capitol ce mi-a lovit sentimentele din plin. Pierderea mamei lui Jason l-a amrcat pe acesta in cel mai urat mod cu putinta, sper doar sa-si revina. Din cate observ incetul cu incetul Marcus se ataseaza de Jason, chiar daca este un copil incapatanat, rasfatat si toate cele. Prietena aia a lui m-a lasat mai mult decat masca atunci cand am citit ce face si se pare ca tipa nu ar regreta o tura cu Jason. Ceea ce nu stie ea este ca pe el deja scrie "rezervat", dar pana sa se ajunga acolo mai sunt multe capitole inainte. Multa bafta la scris. Ja ne!

[Lexxu]

Fetelor, fetelor, fetelor:-w. Ador ficul asta, mult muuuult:o3. Bietul Jason a ramas cu tatal sau si Marcus, dar as putea spune ca a ramas singur. M-a intristat capitolul in care sase i-a marturisit de moartea mamei sale:(... off,off. si totusi m-am amuzat pe cinste cand Jason a 'parcat' in clubul ala de gay si a primit propuneri de la barman:)). Doamne, obsedatul ala nu are dreptul sa-l atinga! Hmp, intr-un fel ma bucur ca nu a acceptat propunerea prostitoatei de a-l face barbat si intr-un fel nu ma bucur, fiindca are dreptate. Marcus sau sase, nu o sa-l lase sa-si faca de cap. Ntz, ntz,ntz. Imi place mult de Marcus si mai ales caracterul lui. E rece, dur, indiferent si totusi... chiar daca isi zice "nu imi pasa" se minte, pentru ca din cate ati mentionat, si el a avut o copilarie grea si tanarul Jason ii aminteste de el. Tare mult ma intereseaza varsta domnului sase. Pai, astept next, de acum o sa fiu o cititoare fidela pe aici. Spor la tastat fetelor. Ja ne!

[MiraA]

- Marcus -
***

-De cand faci tu pe dadaca? Vocea dulcea a Mariannei se auzi in incaperea mare in care ma invitase, lovindu-se cu salbaticie de peretii tapitati cu o catifea rosie, stralucitoare. Mi-am intors privirea dura spre ea, dar femeia nu se lasa impresionata si imi zambii asa cum facea inca din prima zi in care o cunoscusem. Isi scose pachetul de tigari fine frantuzesti din buzunarul pantalonilor si isi aprinse o tigare, dupa care se aseza pe un scaun inalt din partea opusa a incaperii si-si incrucisa picioarele asteptandu-mi raspunsul.
-De cand sunt platit sa o fac. Am oftat si m-am dus spre patul de doua persoane ce trona in mujlocul incaperii si m-am aruncat in el, bucurandu-ma de moliciunea si finetea astenrnuturilor. Am nevoie de acte false pentru pusti. Poti sa ma ajuti?
-Ce fel de acte?
-Tot pachetul: certificat de nastere, buletin, pasaport, numar de asigurari sociale, asigurari medicale, legitimatii...tot, Marianne. O indentitate noua completa. Mi-am inchis ochii obosit si i-am asteptat replica, care nu intrarzie sa apara:
-Cine e pustiul, Marcus? Foarte rar imi ceri un set complet de acte. Trebuie sa fie cineva important daca te strofoci atat sau, continua dupa o scurta ezitare, sa plateasca foarte bine.
-E fiul lui Hope si nu, pustiul nu e important decat daca il privesti ca momeala, dar am zis ca voi avea grija de el. Asa ca...
-Asa ca vei merge pana-n panzele albe ca sa-l protejezi. Sti, Marcus? toata treaba asta cu onoarea o sa-ti aduca necazuri intr-una din zilele astea. Un mercenar nu ar trebui sa aiba asa ceva.
Cunosteam deja subiectul asta. Nu era prima oara cand Marianne imi judeca modul de a gandi, dar avand in vedere ca era ea, nu ma deranja deloc. Probabil era sigura persoana in care puteam sa am incredere in lumea in care am ales sa traiesc si simgura persoana care ma cunostea destul de bine ca sa poata vorbi in felul acesta cu mine. Vazand ca nu ii raspund isi stinse tigara si se apropie de mine cu pasi studiati de felina, apoi se aseza deasupra mea fara pic de inhibitie.
-Ce faci, Marianne?
-Mi-a fost dor de tine, Marcus...Femeia incepu sa-mi defaca nasturii de la camasa unul cate unul, pana ce imi dezgolii pieptul de tot, apoi se apleca si-mi depuse un sarut umed la baza gatului. Poate vrei actele, dar mai vrei si altceva, nu-i asa? Vocea ei capata o tenta perversa ce ma incita. I-am zambit, prinzandu-i capul si aducandu-l in jos pana ce buzele ei se atinsera de ale mele, dand nastere unui sarut deloc bland.
-Poate, i-am soptit, incepand sa trag de bluza ce o avea pe ea, fara sa tin cont ca matrialul subtire s-ar putea deteriora. Marianne avea prostul obicei de a ma face sa exagerez, sa-mi pierd de tot controlul. Am tras de doua ori de partea din fata a bluzei, pana ce nasturii micuti si arintii se rupsera de tot, scotandu-i la iveala pieptul mare, frumos, care ma chema. I-am prins unul dintre sfarcuri intre dinti si am tras usor de el, pana ce i-am auzit suspinul plin de satisfactie. Instinctiv, mi-am lasat cealalta mana sa se strecoare la ea intre picioare si sa-i desfaca slitul pantalonilor, pe care i-am dat jos printr-o miscare brusca.
-Marcus! Isi infipse umghile in umarul meu deindata ce i-am gasit locul umed de care am inceput sa profit fara urma de rusine. Imi placea de ea...fel sincer in care raspundea fiecarei atingeri deale mele, mai blande sau mai dure. Ea le accepta pe toate fara sa se planga...le accepta si-mi oferea si mie satisfactia pe care mi-o doream. Am prins-o de brate si am tras-o spre piepetul meu, dupa care m-am sucit in asa fel incat am ajuns eu deasupra ei. Parul rosul ca focul se rasfira pe asternuturile albe, frumso mirositoare ca o mantie sangerie. Femeia isi tinea ochii strans inchisi, in timp ce mainile ei strangeau cerceaful, chinuindu-l. Mi-am coborat gura spre pieptul ei, in timp ce am patrus-o cu un deget in acel loc deosebit de umed care ma astepta. Tot trupul i se incorda in asteptare, dar am continuat sa o tachinez, caci imi placea sa o vad asa...lipsita de aparare, prinsa in mrejele propriei pasiuni pe care nu stia sa si-o controleze. In cateva minute tot trupul ii tremura si se zvarcolea printre cearceafuri, cerandu-si implinirea. I-am zambit si mi-am dat la randul meu pantalonii si boxeri jos, apoi m-am pozitionat la ea intre picioare.
-Uita-te la mine, Marianne. Vreau sa-ti vad chipul cand vei capitula. Femeia ma asculta si-si deschise ochii tulburi de pasiune.
Multumit, i-am ridicat bazinul si am patruns-o printr-o miscare brusca, care o facu sa-mi urle numele si sa se aghete de umerii mei. Cu o mana i-am tinut spatele aducand-o mult spre pieptul meu, pana ce imi atinse umarul cu capul, in timp ce cu cealalta m-am sprijinit de pat, apoi am inceput din nou sa ma misc...repede si mai repede, simtind cu ea se strange in jurul meu de fiecare data, auzindu-i cuvintele de lauda la ureche pana cand nu mai fu in stare sa faca nimic altceva decat sa se tine strans lipita de mine. Pana si trupul meu incepea sa se simta extenuat pe masura ce ma avantam din ce in ce mai adanc in ea. Respiratia imi deveni greoaie, iar inima imi batea cu putere in piept in timp ce in partea de jos simteam o incordare destul de cunoscuta care ma facu sa ghicesc ca se apropie finalul. Mi-am dus mainile pe posteriorul ei si am ridicat-o pe masura de o patrundeam, pana ce femeia ceda si-mi urla numele, strangandu-se atat de tare in jurul meu, incat ma facu si pe mine sa ma eliberez.
Ne-am prabusit amndoi printre cearceafuri, inca imbratisati, respirand greu si tot transpirati, dar al naibii de satisfacuti.
-Esti o afaecere bune, Marcus, sopti la un moment dat femeia si se ridica. Niciodata nu m-ai dezamagit pana acum. Imi depuse un sarut pe buze si-mi zambi.
-Nici tu, Marianne...nici tu...

-Si unde ai de gand sa-l duci pe pusti dupa ce il scoti din tara? Femeia era acum complet imbracata si asezata la scaunul din fata biroului. Privirea ei serioasa era complet concentrata pe ceea ce facea. Nu mai parea deloc femeia din urma cu jumatate de ora care se aflase in bratele mele, dar asta era unul dintre motivele pentru care o respectam atat de mult. Era o profesionista. La fel ca si mine, dealtfel.
-Nu stiu inca, dar ma descurc eu. Trebuie sa-l fac sa dispara pentru o vreme, pana cand tatal lui isi va incheia afacerile actuale si-l va putea lua.
-Asta ar putea sa dureze mai mult decat crezi. Hope e destept, dar nu e un geniu. In plus, afacerea asta noua a lui e destul de riscanta. Daca face un pas gresit...Jason va ramane singur...cu tine, adauga cand vazu ca nu zic nimic, dar cand isi dadu seama ca nici de acesta data nu comentez, lasa ecranul computerului in pace si ma strapunse cu privirea.
Il placi, concluziona ea intr-un final.
-Te inseli. E un pusti enervant, rasfatat, care nu e in stare sa asculte de nimeni. Nu, nu il plac deloc. E o pramatie...
-Si iti aduce aminte de tine, continua femeia fraza si incepu sa rada. Si tu erai la fel cand aveai varsta lui...iti amintesti, Marcus?
-A trecut prea mult timp de atunci...am raspuns incercand sa evit adevarul din spatele cuvintelor ei. Ca de obicei, Marianne avea dreptate: Jason imi amintea de mine. Am oftat enervat de faptul ca eram constient de acest lucru si am batut-o pe femeie pe spate intr-un gesc camaradesc.
Mai bine treci la treaba. Am nevoie de actele alea. Femeia chicoti si-si reintoarse atentia spre ecranul computerului, ascultandu-mi ruga.
Am ramas o vreme acolo, privindu-i spatele, dar pana la urma m-am hotarat sa ma duc sa avd ce face Jason si cum se descurca cu domnisoara ce i-a fost data...insa mare mi-a fost uimirea cand imediat ce am iesit din incapere am dat nas in nas de domnisoara draguta ce se presupunea ca e ocupata acum.
-Si Jason? intreb ridicandu-mi sprancenele sceptic. Fata imi zambi si ridica din umeri.
-E simpatic, dar nu a vrut prea multe, asa ca am terminat repede. Se intoarse si intra intr-o alta incapere unde presupuneam ca o asteapta un alt domn.
Am oftat enervat si m-am indreptat spre camera unde era Jason. Am intrat inauntru fara sa bat la usa si am privit prin semi obscuritate trupul pe jumatate debracat al tanarului intins pe patul urias din mijlocul incaperii.
-Esti cam prost, pustiule, i-am zis, observand cum imediat tresare, se ridica in capul oaselor si-si trage cearceaful pana sub barbaie. Chiar si in putina lumina ce intra pe un geam minuscul am putut sa-i observ ochii mariti de surpirza si de groaza.
-Ce naiba cauti aici? De ce nu ai batut la usa? Vocea sa chiar daca se vroia dura, tremura. I-am zambit si m-am apropiat de marginile patului, dupa care m-am asezat langa el.
-Ti-am dat sansa sa scapi de virginitate...nu-mi vine sa cred ca ai fost atat de idiot incat sa nu rpofiti de ea.
-Ce naiba sti tu?
-Stiu ca nu ai facut nimic, i-am raspuns ranjind. Nu ti-a placut fata?
Fata baiatului se inrosi, iar el isi feri privirea de a mea cand mormai ca fata fusese ok.
Si atunci? l-am intreabat eu. Sau...poate nu-ti plac fetele, am afirmat dupa un moment de gandire si i-am prins chipul in mana mea, obligandu-l sa ma priveasca. Iti plac barbatii, Jason? Tonul meu deveni jos, controlat si deosebit de periculos. Mi-am apropiat fata de a lui si pana sa-si dea seama ce am de gand sa fac i-am prins buzele intr-un sarut bland ce-l facu sa suspine si sa tresara. Aproape imediat isi intredeschise buzele, lasandu-ma sa-l patrund si sa-i gust inca o data acea dulceata ce crea dependenta. Limba mea ii mangaie buza inferioara, apoi dintii, dupa care incepu sa cerceteze fiecare coltisor al cavitatii sale bucale pana ce am fost complet sigur ca o stiu pe de rost.
Se pare ca da, murmur eu, imediat ce m-am indepartat ca sa-i dau ocazia de a lua o gura de aer. Ochii sai se marira si mai mult, iar el dori sa spuna ceva, dar nu l-am lasat. I-am acoperit din nou gura cu a mea si l-am impins in asernuturile moi ce il incgitira aprooape imediat...

[Lexxu]

Uauu, uaaau, uaaau. MiraA, sti cat am asteptat capitolul asta?! Nu stii! >:P. Iti zic eu ca mult, adica e unul din ficurile mele preferate. Deci, saracutul de Jason o sa ramana in grija lui Marcus>:). Mie-mi suna a nebunie curata, dar ma incanta. Abea astept sa vad ce-o sa se intample intre ei doi. Scena de hentai dintre Marcus si Marianne, mi s-a parut ok. Totusi, am stat si m-am gandit un pic, femeia aia chiar il incita asa de tare? Mmm, in fine. A fost destul de amuzant cand Marcus l-a intrebat pe bietul Jason daca ii plac barbati si l-a sarutat=))). A fost asa de... delicios. Saracutul de Jason nici nu mai stia ce sa creada, dar eu cred ca-l place pe Marcus fara sa-si dea seama, asa macar putin. Uuu a fost trantit in asternuturi de catre asasin?! Interesant! Ador ficul asta si vreau un next cat mai repede posibil, daca se poate. Pai sunt curioasa. Cat despre greseli de tastare. Ai avut cateva, insa cred ca sunt doar de la neatentie sau oboseala. Fi mai atenta cand iti recitesti capitolul. Pai spor la scris. Kissez

[Kimera]

Un capitol impresionant. Nu ma asteptam sa apara si un mic hentai intre Marcus si Marianne, dar pot spune ca a fost descris perfect si se pare ca Marcus o apreciaza intr-un fel sau altul pe femeia asta. Faza de la final a avut o doza de comedie ridicata. Saracutul Jason s-a speriat cand l-a vazut intrand pe Marcus si pe deasupra s-a pomenit si cu intrebarea daca ii plac barbatii sau nu. Am impresia sau urmeaza cumva un yaoi pe cinste? Desii, inclin sa cred ca Jason va refuza cu vehementa sa o faca cu marcus si sincer e prea insistent omul frate. Daca vede ca nu vrea cu domnisoara, la ce tine mortis sa-l scape de viginitate? Altceva nu mai adaug, spor la scris si multa bafta. ja ne!