07-11-2009, 10:19 AM
Cat timp exista cineva care citeste, pot adauga urmatorul capitol.
ashya_love - Nu sunt chiar membru nou, doar ca nu am mai postat de o gramada de timp. Acum mi-am adus aminte ca am un cont si pe aici, deci si prin urmare am postat. Si o sa postez in continuare. Ma bucur ca ti-a placut. Nathaniel e unul dintre personajele mele preferate din fic-ul asta, pentru frumusetea lui [care da, ai dreptate e @.@] dar si pentru caracterul, care se va dezvalui pe parcurs. Dar mai am si un alt personaj preferat, cel la care tin cel mai mult. Si acesta va aparea acum. Pentru ca fic-ul asta are cam 5 personaje foarte imporante. Patru vor fi stiute de la inceput. A cincea va aparea mult mai tarziu. Stai linistita, brunetul se va intoarce la Ramiel. Nu putea sa-l lase singur. Multumesc pentru comment!
Trec la urmatorul capitol :-"
Prolog 2 ~ God, forgive me, for I have sinned
Din locul pe care reusise sa-l prinda, Eliyah vedea totul fara nicio problema. Era in sala teatrului Bordeaux din Franta, privind catre clasica piesa “Romeo si Julietaâ€, scrisa de Shakespeare, jucata, spre fericirea lui, in engleza. Franta era une calamité, obisnuia el sa spuna, ceea ce ar insemna ca Franta era o pacoste. Eliyah isi “lepadase†hainele de preot pentru a se amesteca mai usor in multime si a parea un om normal. Aceasta nu era o zi ca toate celelalte, cand el, un tanar preot de 21 de ani, ar fi fost la biserica, indeplinindu-si obisnuitele datorii, tinandu-si parul roscat si lung pana la umeri prins intr-o coada (autre calamité). Acum era la teatru, fara sa-l slabeasca din priviri pe cel care, acum doua zile, l-a facut sa-si vanda sufletul diavolului. Acest baiat avea doar 19 ani, parul scurt, buclat si brunet, incadrandu-i perfect fata, iar ochii ii erau de un violet inimaginabil. Juca atat de bine, incat parea ca nici macar nu e actor, ci Romeo insusi.
De pot sa cred a somnului oglinda
Magulitoare, visurile mele
Vestesc o bucurie-apropiata.
Usor pe tron sta domnul meu, Amorul
Romeo si Julieta – William Shakespeare; Actul V, Scena I
Vocea lui, calma si hotarata, a strabatut sala, facand pana si ultimele murmure sa inceteze. Eliyah isi ridica privirea catre el, incercand sa se concentreze, dar in minte ii staruia doar momentul de acum doua zile...
Cineva intrase in biserica in momentul in care era singur si insistase sa fie spovedit imediat. Eliyah a acceptat, caci asta era treaba lui si a ascultat, ore in sir, povestea baiatului. Acesta i-a marturisit, cu vocea tremurandu-i, ca s-a indragostit de un barbat si ca imaginea acelui barbat nu ii mai iese din minte. Ca il viseaza noaptea in diferite ipostaze, pe care nu s-a abtinut in a le detalia, astfel incat Eliyah se vazu nevoit sa-l opreasca si sa-i aminteasca un mic lucru; faptul ca se aflau in casa Domnului. Dar, in acelasi timp, ii spuse si ca acesta nu era chiar nu pacat si nu il putea ierta pentru el, chiar daca voia sa faca asta.
- Ar fi un pacat daca ai continua sa te gandesti la asta, Vittorio, isi aminti Eliyah propriile vorbe.
- Dar... Il vad in fiecare zi... Si... De fiecare data cand il vad... Pur si simplu nu imi pot infrana dorinta !
- Vittorio..., incerca preotul sa-l calmeze, dar baiatul deja se ridicase si deschidea deja usa confesionalului* si il privea pe Eliyah in ochi.
Preotul se ridica in picioare, incercand sa ghiceasca ce avea tanarul in minte, dar cu siguranta nu avea nicio sansa.
- Pe degeaba incerc sa o ascund..., vorbi Vittorio, vorbele lui aproape impleticindu-se una in alta. Tu esti cel despre care vorbesc.
Eliyah se dadu un pas in spate si se impiedica de scaun, cazand chiar pe el. Respira de cateva ori sacadat, dar nu pentru ca ii era rau, ci pentru ca nu intelegea. Privi catre tanarul brunet din fata lui, care se aplecase deja catre el. Era mult prea indraznet pentru varsta lui; cu o mana il apuca de barbie si ii ridica putin capul, iar cu celalalta ii desprinse coada, lasandu-i parul liber pe umerii sutanei. Aplecandu-se si mai mult, reusind sa-l prinda pe Eliyah fara aparare, ii prinse buzele intr-un sarut, facandu-l astfel pe preot sa-si vanda sufletul diavolului, asa cum avea mai tarziu sa constate chiar el. Dupa aceea, Vittorio plecase de parca nu facuse nimic, iar de atunci Eliyah putea jura ca totul i se pare ciudat. Incepuse si el sa viseze lucruri pe care nu le facuse niciodata, dar despre care auzise multe. La perversité, ii spusese tatal lui odata, o sa ajunga sa te cuprinda si pe tine...
Era prea tarziu pentru pocainta. Dumnezeu nu il mai ajuta cu nimic aici. Cu toate ca isi dorise ca viata lui sa fie pura, deja o murdarise cu doar un sarut de la un... necunoscut. Si deja el, respectabil preot al orasului, isi dorea mai mult decat acel sarut. Vittorio isi atinti pentru o secunda privirea catre el si il observa. Un zambet ii strabatu fata doar o fractiune de secunda, pentru ca apoi sa revina la chipul solemn care era necesar scenei.
O, inima, ce dulce poate fi
Iubirea care-o ai, cand umbra ei,
Chiar ea, e-asa bogata-n desfatare!
Romeo si Julieta – William Shakespeare; Actul V, Scena I
Si ce daca isi vindea sufletul diavolului? Mai conta acum ? Avea poate sa afle faptul ca Dumnezeu, asa bun cum era el, il tinuse departe de chiar cele mai interesante lucruri de pe pamant. Cu toate ca incerca sa se convinga singur ca ii va fi mai bine asa, o anumita parte din el, aceea care stiuse ca el trebuia sa fie preot, nu era deloc convinsa si ii tinea partea Domnului.
C’est une calamité! protesta acea parte, in franceza perfecta pe care o invatase de cand era mic. Non! NON!
Dar Eliyah nu o mai asculta. Era atent la ceea ce se intampla pe scena si la modul in care Vittorio juca. Ochii violeti ai actorului priveau numai catre el, facandu-l parca sa se topeasca sub ele, vrajindu-l prin simpla lor intensitate. “Te vreau†– asta ii spuneau ochii aia, iar el nu parea in stare sa se impotrivesca. Privi fermecat toata piesa, iar cand aceasta se sfarsi in ropote de aplauze, preotul se ridica de la locul lui si incerca sa ajunga in culise. Un barbat masiv il opri la intrare, intrebandu-l pe cine vrea sa vada. Eliyah era foarte aproape de a spune ca il cauta pe Romeo, dar barbatul il intrerupse cu o voce groasa :
- Julieta ti-a furat si tie mintile ? Intra repede, pana nu te vede cineva.
Rosind usor, roscatul ii multumi si il cauta astfel pe Vittorio. Il gasi stand intr-o camera si repetand in soapta unele replici, probabil pentru un alt rol dintr-o alta seara. La vederea preotului, un zambet larg ii lumina fata.
- Se pare ca nu mi-ai putut rezista, spuse el si se ridica, apropiindu-se de Eliyah.
- Stai departe de mine! izbucni preotul. E imoral ceea ce ai facut atunci in biserica.
“Ceea ce AM facut in biserica†– corecta o voce din mintea lui. “Nu te-ai opus de fapt, ai vrut mai mult, de aceea esti aici, privindu-l pe acest... actor ?"
Vittorio se opri si intinse mana catre roscat, cerandu-si parca scuze.
- Nu cred ca am facut cunostinta. Vittorio, actor al teatrului Bordeaux.
- Eliyah, preot al bisericii Saint Roch, se auzi raspunsul si Eliyah ii stranse mana.
Actorul fu mirat cand Eliyah il trase catre el si isi apropie chipul intr-un mod destul de intim de el, dar accepta totul. Simtea un vag miros de tamaie, care ii acapara toate simturile si il facea sa se simta cat mai bine. Preotul nu stia de ce anume facuse asta si nici de ce nu voia sa se desprinda de aceasta situatie « periculoasa ». Buzele lor se apropiara periculos unele de celelalte ; nu a durat mult pana ce s-au unit intr-un sarut sufocant si plin de dorinta, mai ales din partea celui care trebuia sa fie retinut in fata unui astfel de lucru atat de rusinos. Curajul lui Vittorio inflori pe data – mainile lui incercau sa-i desfaca nasturii de la camasa. Preotul nu paru sa se impotriveasca nici macar o secunda. Cu vocea usor taraganata, dar destul de excitata, Vittorio ii sopti lui Eliyah aceleasi cuvinte pe care le-a spus pe scena :
O, inima, ce dulce poate fi
Iubirea care-o ai, cand umbra ei,
Chiar ea, e-asa bogata-n desfatare!
Auzindu-i cuvintele soptite intr-un mod atat de intim, Eliyah se topi parca sub privirea lui si rosi pana peste masura. Se intreba ce patise, de ce voia sa continue si sa ajunga mult mai departe de acest simplu moment. El, care jurase sa-si pastreze virginitatea macar pana la 30 de ani, avea poate sa o piarda acum ? Ochii aceia violeti ii spuneau clar ce voiau – pe el. Nu putea nici sa refuze, dar nici sa accepte. Se gandi ce va spune tatal lui daca ar afla. Ce vor spune ceilalti preoti. Ce vor spune toti oamenii. Trebuia oare sa se gandeasca la lucruri de genul asta in acest moment ?
- Mon Dieu..., gemu el, inainte ca buzele sa-i fie iar prinse intr-un sarut lung si placut, poate prea placut.
Cand buzele i-au fost libere din nou, se chinui sa-l opreasca pe brunet din tot avantul lui, din toata excitatia lui. Vittorio il privi cu o mutra care se asemana cu cea a unui catel plouat. Ce comparatie stupida, gandi Eliyah, dar imediat se convinse ca avea destula dreptate – ochii lui violeti cereau parca indurare. Sau poate ingaduinta.
- Iarta-ma, gemu el. Nu stiu ce m-a apucat. De fapt, tu ai inceput totul, nu ?
Preotul prinse rapid o tenta de rosu in obraji si incerca sa-si ascunda privirea rusinata.
- Eu sunt cel care nu stie ce anume l-a apucat. Acesta nu e comportament demn de un preot. Excusez-moi, s’il vous plaît.*, isi ceru si roscatul scuze.
- Mais... je suis le pervers. Je t’embrasse dans un église, apoi continua, cu o voce solemna. Et ne nous soumets pas à la tentation... mais délivre-nous du mal...*
Eliyah tresari usor mirat la auzul ultimelor cuvinte spuse in franceza. Se obisnuise sa le auda in biserica la care era el preot, dar nu atunci cand slujea el. Atunci, singura limba in care se accepta aceasta rugaciune primordiala, Tatal nostru, Notre père, Vater unster, Our Father, in orice limba i-ai spune, el o voia intr-un singur mod – Pater noster. Latina mereu il atrasese prin modul solemn in care sunau toate cuvintele.
- Et ne nos inducas in temptationem... Sed libera nos a malo... Amen.*
Fara sa-si dea seama, in timp ce rostea cuvintele, luase aceeasi voce specifica pentru biserica, ajungand sa nu spuna pur si simplu cuvintele, si chiar sa le cante. Dupa ce preotul termina, Vittorio il lua imediat de mana si il trase dupa el.
- Ce faci? incepu precipitat roscatul. Unde... Mon Dieu !
- La mine acasa, raspunse Vittorio intrebarii inca nerostite.
Eliyah se lasa dus de catre actor, chiar daca stia ce inseamna acel “acasaâ€. Acum putea fi sigur de ceea ce avea sa se intample. Se putea opune, din moment ce ochii aceia il priveau intens? Putea sa le spuna nu, cand il priveau cu acea dorinta ascunsa ? Putea sa nu-i raspunda cu saruturi, cand trupul lui raspundea tuturor gesturilor ?
Non. Parce que... je suis entiché... Entiché et entiché...*
~Va urma~
*confesional = scaun de spovada in forma de dulap.
* Excusez-moi, s’il vous plaît = Scuza-ma, daca se poate (daca doresti).(fr)
* Mais... je suis le pervers. Je t’embrasse dans un église. Et ne nous soumets pas à la tentation... mais délivre-nous du mal... = Dar... eu sunt perversul. Te-am sarutat intr-o biserica. [...] Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.(fr)
* Et ne nos inducas in temptationem... Sed libera nos a malo... Amen. = Si nu se duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Amin. (lat)
* Non. Parce que... je suis entiché... Entiché et entiché... = Nu. Pentru ca... eu sunt indragostit... Indragostit si natang...(fr)
Pozele acum, ca sa nu uit de ele.
Am o singura problema. Poza cu Nathaniel si Ramiel nu o mai pot gasi, nu stiu pe ce site am pus-o, iar pe calculator nu o mai am. O sa o gasesc eu, atunci cand o vorbesc cu fata care le-a desenat.
Eliyah x Vittorio
Eliyah x Vittorio
Promit ca va veni si cealalta poza, cat mai curand.
Desenul nu imi apartine, a fost desenat de o prietena foarte buna de-a mea [Lao, i love u :X You're the best.]
Pai... astept comment-uri, pareri, critici & co.
Bye, hugs, kisses, chuu.
EDIT! Pentru afisarea desenului, care la mine nu merge, just open the link in a new tab.
ashya_love - Nu sunt chiar membru nou, doar ca nu am mai postat de o gramada de timp. Acum mi-am adus aminte ca am un cont si pe aici, deci si prin urmare am postat. Si o sa postez in continuare. Ma bucur ca ti-a placut. Nathaniel e unul dintre personajele mele preferate din fic-ul asta, pentru frumusetea lui [care da, ai dreptate e @.@] dar si pentru caracterul, care se va dezvalui pe parcurs. Dar mai am si un alt personaj preferat, cel la care tin cel mai mult. Si acesta va aparea acum. Pentru ca fic-ul asta are cam 5 personaje foarte imporante. Patru vor fi stiute de la inceput. A cincea va aparea mult mai tarziu. Stai linistita, brunetul se va intoarce la Ramiel. Nu putea sa-l lase singur. Multumesc pentru comment!
Trec la urmatorul capitol :-"
Prolog 2 ~ God, forgive me, for I have sinned
Din locul pe care reusise sa-l prinda, Eliyah vedea totul fara nicio problema. Era in sala teatrului Bordeaux din Franta, privind catre clasica piesa “Romeo si Julietaâ€, scrisa de Shakespeare, jucata, spre fericirea lui, in engleza. Franta era une calamité, obisnuia el sa spuna, ceea ce ar insemna ca Franta era o pacoste. Eliyah isi “lepadase†hainele de preot pentru a se amesteca mai usor in multime si a parea un om normal. Aceasta nu era o zi ca toate celelalte, cand el, un tanar preot de 21 de ani, ar fi fost la biserica, indeplinindu-si obisnuitele datorii, tinandu-si parul roscat si lung pana la umeri prins intr-o coada (autre calamité). Acum era la teatru, fara sa-l slabeasca din priviri pe cel care, acum doua zile, l-a facut sa-si vanda sufletul diavolului. Acest baiat avea doar 19 ani, parul scurt, buclat si brunet, incadrandu-i perfect fata, iar ochii ii erau de un violet inimaginabil. Juca atat de bine, incat parea ca nici macar nu e actor, ci Romeo insusi.
De pot sa cred a somnului oglinda
Magulitoare, visurile mele
Vestesc o bucurie-apropiata.
Usor pe tron sta domnul meu, Amorul
Romeo si Julieta – William Shakespeare; Actul V, Scena I
Vocea lui, calma si hotarata, a strabatut sala, facand pana si ultimele murmure sa inceteze. Eliyah isi ridica privirea catre el, incercand sa se concentreze, dar in minte ii staruia doar momentul de acum doua zile...
Cineva intrase in biserica in momentul in care era singur si insistase sa fie spovedit imediat. Eliyah a acceptat, caci asta era treaba lui si a ascultat, ore in sir, povestea baiatului. Acesta i-a marturisit, cu vocea tremurandu-i, ca s-a indragostit de un barbat si ca imaginea acelui barbat nu ii mai iese din minte. Ca il viseaza noaptea in diferite ipostaze, pe care nu s-a abtinut in a le detalia, astfel incat Eliyah se vazu nevoit sa-l opreasca si sa-i aminteasca un mic lucru; faptul ca se aflau in casa Domnului. Dar, in acelasi timp, ii spuse si ca acesta nu era chiar nu pacat si nu il putea ierta pentru el, chiar daca voia sa faca asta.
- Ar fi un pacat daca ai continua sa te gandesti la asta, Vittorio, isi aminti Eliyah propriile vorbe.
- Dar... Il vad in fiecare zi... Si... De fiecare data cand il vad... Pur si simplu nu imi pot infrana dorinta !
- Vittorio..., incerca preotul sa-l calmeze, dar baiatul deja se ridicase si deschidea deja usa confesionalului* si il privea pe Eliyah in ochi.
Preotul se ridica in picioare, incercand sa ghiceasca ce avea tanarul in minte, dar cu siguranta nu avea nicio sansa.
- Pe degeaba incerc sa o ascund..., vorbi Vittorio, vorbele lui aproape impleticindu-se una in alta. Tu esti cel despre care vorbesc.
Eliyah se dadu un pas in spate si se impiedica de scaun, cazand chiar pe el. Respira de cateva ori sacadat, dar nu pentru ca ii era rau, ci pentru ca nu intelegea. Privi catre tanarul brunet din fata lui, care se aplecase deja catre el. Era mult prea indraznet pentru varsta lui; cu o mana il apuca de barbie si ii ridica putin capul, iar cu celalalta ii desprinse coada, lasandu-i parul liber pe umerii sutanei. Aplecandu-se si mai mult, reusind sa-l prinda pe Eliyah fara aparare, ii prinse buzele intr-un sarut, facandu-l astfel pe preot sa-si vanda sufletul diavolului, asa cum avea mai tarziu sa constate chiar el. Dupa aceea, Vittorio plecase de parca nu facuse nimic, iar de atunci Eliyah putea jura ca totul i se pare ciudat. Incepuse si el sa viseze lucruri pe care nu le facuse niciodata, dar despre care auzise multe. La perversité, ii spusese tatal lui odata, o sa ajunga sa te cuprinda si pe tine...
Era prea tarziu pentru pocainta. Dumnezeu nu il mai ajuta cu nimic aici. Cu toate ca isi dorise ca viata lui sa fie pura, deja o murdarise cu doar un sarut de la un... necunoscut. Si deja el, respectabil preot al orasului, isi dorea mai mult decat acel sarut. Vittorio isi atinti pentru o secunda privirea catre el si il observa. Un zambet ii strabatu fata doar o fractiune de secunda, pentru ca apoi sa revina la chipul solemn care era necesar scenei.
O, inima, ce dulce poate fi
Iubirea care-o ai, cand umbra ei,
Chiar ea, e-asa bogata-n desfatare!
Romeo si Julieta – William Shakespeare; Actul V, Scena I
Si ce daca isi vindea sufletul diavolului? Mai conta acum ? Avea poate sa afle faptul ca Dumnezeu, asa bun cum era el, il tinuse departe de chiar cele mai interesante lucruri de pe pamant. Cu toate ca incerca sa se convinga singur ca ii va fi mai bine asa, o anumita parte din el, aceea care stiuse ca el trebuia sa fie preot, nu era deloc convinsa si ii tinea partea Domnului.
C’est une calamité! protesta acea parte, in franceza perfecta pe care o invatase de cand era mic. Non! NON!
Dar Eliyah nu o mai asculta. Era atent la ceea ce se intampla pe scena si la modul in care Vittorio juca. Ochii violeti ai actorului priveau numai catre el, facandu-l parca sa se topeasca sub ele, vrajindu-l prin simpla lor intensitate. “Te vreau†– asta ii spuneau ochii aia, iar el nu parea in stare sa se impotrivesca. Privi fermecat toata piesa, iar cand aceasta se sfarsi in ropote de aplauze, preotul se ridica de la locul lui si incerca sa ajunga in culise. Un barbat masiv il opri la intrare, intrebandu-l pe cine vrea sa vada. Eliyah era foarte aproape de a spune ca il cauta pe Romeo, dar barbatul il intrerupse cu o voce groasa :
- Julieta ti-a furat si tie mintile ? Intra repede, pana nu te vede cineva.
Rosind usor, roscatul ii multumi si il cauta astfel pe Vittorio. Il gasi stand intr-o camera si repetand in soapta unele replici, probabil pentru un alt rol dintr-o alta seara. La vederea preotului, un zambet larg ii lumina fata.
- Se pare ca nu mi-ai putut rezista, spuse el si se ridica, apropiindu-se de Eliyah.
- Stai departe de mine! izbucni preotul. E imoral ceea ce ai facut atunci in biserica.
“Ceea ce AM facut in biserica†– corecta o voce din mintea lui. “Nu te-ai opus de fapt, ai vrut mai mult, de aceea esti aici, privindu-l pe acest... actor ?"
Vittorio se opri si intinse mana catre roscat, cerandu-si parca scuze.
- Nu cred ca am facut cunostinta. Vittorio, actor al teatrului Bordeaux.
- Eliyah, preot al bisericii Saint Roch, se auzi raspunsul si Eliyah ii stranse mana.
Actorul fu mirat cand Eliyah il trase catre el si isi apropie chipul intr-un mod destul de intim de el, dar accepta totul. Simtea un vag miros de tamaie, care ii acapara toate simturile si il facea sa se simta cat mai bine. Preotul nu stia de ce anume facuse asta si nici de ce nu voia sa se desprinda de aceasta situatie « periculoasa ». Buzele lor se apropiara periculos unele de celelalte ; nu a durat mult pana ce s-au unit intr-un sarut sufocant si plin de dorinta, mai ales din partea celui care trebuia sa fie retinut in fata unui astfel de lucru atat de rusinos. Curajul lui Vittorio inflori pe data – mainile lui incercau sa-i desfaca nasturii de la camasa. Preotul nu paru sa se impotriveasca nici macar o secunda. Cu vocea usor taraganata, dar destul de excitata, Vittorio ii sopti lui Eliyah aceleasi cuvinte pe care le-a spus pe scena :
O, inima, ce dulce poate fi
Iubirea care-o ai, cand umbra ei,
Chiar ea, e-asa bogata-n desfatare!
Auzindu-i cuvintele soptite intr-un mod atat de intim, Eliyah se topi parca sub privirea lui si rosi pana peste masura. Se intreba ce patise, de ce voia sa continue si sa ajunga mult mai departe de acest simplu moment. El, care jurase sa-si pastreze virginitatea macar pana la 30 de ani, avea poate sa o piarda acum ? Ochii aceia violeti ii spuneau clar ce voiau – pe el. Nu putea nici sa refuze, dar nici sa accepte. Se gandi ce va spune tatal lui daca ar afla. Ce vor spune ceilalti preoti. Ce vor spune toti oamenii. Trebuia oare sa se gandeasca la lucruri de genul asta in acest moment ?
- Mon Dieu..., gemu el, inainte ca buzele sa-i fie iar prinse intr-un sarut lung si placut, poate prea placut.
Cand buzele i-au fost libere din nou, se chinui sa-l opreasca pe brunet din tot avantul lui, din toata excitatia lui. Vittorio il privi cu o mutra care se asemana cu cea a unui catel plouat. Ce comparatie stupida, gandi Eliyah, dar imediat se convinse ca avea destula dreptate – ochii lui violeti cereau parca indurare. Sau poate ingaduinta.
- Iarta-ma, gemu el. Nu stiu ce m-a apucat. De fapt, tu ai inceput totul, nu ?
Preotul prinse rapid o tenta de rosu in obraji si incerca sa-si ascunda privirea rusinata.
- Eu sunt cel care nu stie ce anume l-a apucat. Acesta nu e comportament demn de un preot. Excusez-moi, s’il vous plaît.*, isi ceru si roscatul scuze.
- Mais... je suis le pervers. Je t’embrasse dans un église, apoi continua, cu o voce solemna. Et ne nous soumets pas à la tentation... mais délivre-nous du mal...*
Eliyah tresari usor mirat la auzul ultimelor cuvinte spuse in franceza. Se obisnuise sa le auda in biserica la care era el preot, dar nu atunci cand slujea el. Atunci, singura limba in care se accepta aceasta rugaciune primordiala, Tatal nostru, Notre père, Vater unster, Our Father, in orice limba i-ai spune, el o voia intr-un singur mod – Pater noster. Latina mereu il atrasese prin modul solemn in care sunau toate cuvintele.
- Et ne nos inducas in temptationem... Sed libera nos a malo... Amen.*
Fara sa-si dea seama, in timp ce rostea cuvintele, luase aceeasi voce specifica pentru biserica, ajungand sa nu spuna pur si simplu cuvintele, si chiar sa le cante. Dupa ce preotul termina, Vittorio il lua imediat de mana si il trase dupa el.
- Ce faci? incepu precipitat roscatul. Unde... Mon Dieu !
- La mine acasa, raspunse Vittorio intrebarii inca nerostite.
Eliyah se lasa dus de catre actor, chiar daca stia ce inseamna acel “acasaâ€. Acum putea fi sigur de ceea ce avea sa se intample. Se putea opune, din moment ce ochii aceia il priveau intens? Putea sa le spuna nu, cand il priveau cu acea dorinta ascunsa ? Putea sa nu-i raspunda cu saruturi, cand trupul lui raspundea tuturor gesturilor ?
Non. Parce que... je suis entiché... Entiché et entiché...*
~Va urma~
*confesional = scaun de spovada in forma de dulap.
* Excusez-moi, s’il vous plaît = Scuza-ma, daca se poate (daca doresti).(fr)
* Mais... je suis le pervers. Je t’embrasse dans un église. Et ne nous soumets pas à la tentation... mais délivre-nous du mal... = Dar... eu sunt perversul. Te-am sarutat intr-o biserica. [...] Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.(fr)
* Et ne nos inducas in temptationem... Sed libera nos a malo... Amen. = Si nu se duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Amin. (lat)
* Non. Parce que... je suis entiché... Entiché et entiché... = Nu. Pentru ca... eu sunt indragostit... Indragostit si natang...(fr)
Pozele acum, ca sa nu uit de ele.
Am o singura problema. Poza cu Nathaniel si Ramiel nu o mai pot gasi, nu stiu pe ce site am pus-o, iar pe calculator nu o mai am. O sa o gasesc eu, atunci cand o vorbesc cu fata care le-a desenat.
Eliyah x Vittorio
Eliyah x Vittorio
Promit ca va veni si cealalta poza, cat mai curand.
Desenul nu imi apartine, a fost desenat de o prietena foarte buna de-a mea [Lao, i love u :X You're the best.]
Pai... astept comment-uri, pareri, critici & co.
Bye, hugs, kisses, chuu.
EDIT! Pentru afisarea desenului, care la mine nu merge, just open the link in a new tab.