24-12-2009, 05:14 PM
multumesc mult pentru comentari. TeikiatsuYoru o sa incerc sa nu mai fac repetiti, stiu ca asta este o greseala a mea...dar pur si simplu uit atunci cand povestesc...
Multumesc tuturor celor care citesc.
Sper sa imi spuneti si voi parerea voastra.
In parc
Seya era in drumul lui spre locul unde trebuia sa se intalneasca cu Steph. Deja nu mai era nici un secret pentru nimeni faptul ca ei nu ii convenea ca Yuri statea la Ikusa, in camera lui, dormind in patul acestuia. Acum in timp ce mergea, incerca sa isi inchipuie cum avea sa inceapa discutia cu el despre acest lucru. Intr-un fel o intelegea pe Steph pentru ca “il iubea†pe Ikusa la fel de mult cat o iubea el pe Yuri. Nici lui, ca prieten al fetei, nu ii convenea ca aceasta statea la un alt baiat in camera. Dar incepea sa creada ca de fapt Steph statea cu Ikusa ca sa ii faca in ciuda prietenei lui, nu ca l-ar fi iubit pe acesta din urma cu adevarat. Spunea ea ca tine la el dar intotdeauna cand acesta era cu Yuri. Aceasta incerca sa ii desparta, nu avea deloc incredere in nici unul dintre ei doi. Nu vroia sa se bage in relatia altuia, dar nici nu il lasa in pace. Bine ca el spre deosebire de Steph, nu era ingrijorat. Era putin gelos dar ingrijorat nu, cel putin nu era atata timp cat Hissori se afla cu ei, “acasaâ€.
In timp ce Seya analiza relatia lui cu Steph, ajunse la locul stabilit pentru intalnire. Aceasta il astepta deja de ceva timp, isi dadu seama el dupa expresia pe care o afisa.
-Buna, Steph! Spuse el incercand sa ii ofere un zambet calduros care ingheta pe fata lui cand deschise gura.
-Nu este atat de buna, Seya! Zise ea posomorita. De fapt, nu este deloc buna, este foarte rea.
-De ce, ce s-a mai intamplat de aceasta data? Intreaba Seya exasperat.
-Nimic in mod special, doar Ikusa a plecat lasandu-ma cu ochii in soare. Lui Yuri nu i-ar fi facut asa ceva, niciodata. Pe ea o tine ca in palma.
-Dar nu este cu Yuri, este cu tine, Steph! Nici nu stii cum ar fi actionat daca ar fi fost cu ea. Nu stii cum s-ar fi purtat sau cum i-ar fi vrobit. Nu ai habar de aceste lucruri pentru ca nu a fost niciodata cu ea, iar acum nu este cu ea si nici nu poate sa fie pentru ca Yuri este cu mine, este prietena mea. Intelegi? Nu mai fi asa de suspicioasa. Nu ai de ce sa fii. Dupa cate am vazut eu, Ikusa se poarta mai mult ca un frate mai mare cu prietena mea, si a accentuat acest cuvant, decat ca un iubit ingrijorat.
-Atunci de ce se poarta asa cum se poarta cu mine? Chiar nu inteleg de ce este asa, Seya. Nu i-am facut nimic rau, intotdeauna m-am purtat cu el foarte frumos si el tot nesuferit este…
-Nu iti mai face griji degeaba, Steph… Nu ai absolut nici un motiv pentru care sa iti faci. Sincer. El a ales sa fie cu tine, la fel cum eu am ales sa fiu cu Yuri. Cred ca te iubeste si de aceea se poarta si asa de ciudat. Nu stie cum sa iti spuna si se enerveaza. Te ingrijorezi degeaba.
-Dar… nu stiu… nu cred ca aceasta este motivul. Am un sentiment ca el ar vrea sa fie cu Yuri mai mult decat sa fie cu mine. Stiu ca nu poate deoarece este cu tine dar acest lucru nu il impiedica sa isi doreasca aceste lucru.
-Este cu tine acum. Sunt doar iluzii, Steph. Eu iti garantez ca nu este nimic serios intre ei doi. Doar o relatie de prietenie exista intre el si Yuri. A si oricum tu esti cu mult mai frumoasa decat prietena mea, o minti Seya sperand ca astfel o va face sa se simta mai bine. Se saturase sa o tot consoleza si sa ii repete aceleasi lucruri de un milion de ori. In afara de acest lucru, Yuri este prea timida, inocenta, cuminte… este prea copila pentru cineva ca el. Poate de aceea se si poarta altfel cu ea. Tu ai spus-o cu gurita ta, Steph, tu cu Ikusa va potriviti la caracter. Suntetu facut unul pentru celalalt.
-Crezi tu acest lucru? Intreaba ea cu speranta in ochi pentru un raspuns favorabil.
-Da. Normal ca eu cred acest lucru, altfel nu l-as fi zis. Acum hai sa plecam. Probabil ne asteapta cu nerabdare sa aparem.
-Da, ai dreptate. Hai sa mergem.
Cei doi amici plecara din parc pentru a se duce la cei doi ingeri. Asteptau cu nerbadare sa vada ce le va aduce noaptea, sperau sa fie ceva frumos nu mai multe probleme si neintelegeri.
Camera lui Ikusa
In fosta camera a lui Ikusa, Yuri se imbraca ajutata de sora ei mai mare, Ran. Incet, incet ea reusi sa se dea jos din pat si sa mearga. Inca nu era sigura pe picioarele ei dar cu foarte multa atentie si vointa putea sa mearga. Obosea destul de repede dar incepea sa isi revina, cu greu dar reusea. Din pacate acest lucru nu putea sa impiedice ingrijorarea celor doua fete. Pana nu avea sa devina din nou acea fata putin timida si cu un zambet pe buze, ingrijorarea avea sa creeze mici riduri pe fetele lor.
In timp ce o ajuta sa se imbrace, Ran incepe sa o iscodeasca pe sora ei. Vroia sa stie tot ceea ce se intamplase intre ea si cei doi baieti, de cand ii intalnise si pana in acel moment.
-Hey!
-Da? Ce este?
-Ce parere ai despre Hissori? Intreaba Ran. Adica, vreau sa spun ca tu il cunosti de mai mult timp asa ca poate imi zici si mie ce fel de persoana este…
-Pai, ce sa isi spun despre el… Este un baiat super de treaba, intelegator si inteligent. Sunt absolut sigura ca v-ar sta bine impreuna, deasemenea am impresia ca te place. Dupa cate vad nici el nu iti este indiferent.
-Hei, nu am intrebat acest lucru! Zise zambind.
Nu se astepta ca Yuri sa isi dea seama de adevaratul scop cu care pusese aceasta intrebare, dar se bucura ca si-a dat seama. Era totusi ceva suspect in comportamentul ei. Era ca si cum se schimbase ceva, nu putea sa isi dea seama ce se schimbase dar avea sa afle. Asta daca nu uita. Ran avea un obicei prost de a uita anumite detali, cateodata importante alta data nimicuri.
-Ba da. Exact acest lucru m-ai intrebat. Stiu ca nu te asteptai sa te “citesc†ca pe o carte deschisa dar sa stii ca m-am schimbat, in bine. Te asigur.
-Da. Ai dreptate.
Amandoua fetele incepura sa rada. Era foarte amuzant modul in care avusesera aceasta discutie intr-un ton foarte serios. Daca cineva le-ar fi auzit ar fi crezut ca vorbesc despre lucruri existential esentiale. Adevarul este ca erau lucruri existential esentiale, doar era vorba despre baieti.
-Apropo, mi-am adus aminte. Vreau sa stiu si eu ce relatie este intre tine si Ikusa. Sunteti putin ciudati atunci cand sunteti in aceasi camera, spuse Ran incercand sa para dezinteresata.
-Nu exista nimic intre mine si el, suntem doar amici si atat, ii raspunse Yuri cu inocenta.
Nu vroia ca sora ei sa stie ce razboi era in sufletul ei. Nici macar ea nu stia exact ce este acolo, nu vroia sa rascoleasca pentru a trezi ceva dureros. Era si asa destul de dureros faptul ca il vedea in fiecare zi tinand-o in brate pe Steph, nu trebuia sa mai trezeasca si ea ceva care nu ar fi facut decat sa o raneasca intr-un final.
-Imposibil. Ma minti asa pe fata. Crezi ca nu am ochi, sau ce? Am vazut cum sunteti cand sunteti in aceasi camera. Nu poti sa negi acest lucru.
-Adica? Cum suntem?
-Este asa o atmosfera ciudata cand vorbiti unul cu celalalt. Este ca si cum exista ceva intre voi, ceva ce nu vreti ca ceilalti sa afle si astfel creati o atmosfera tensionata.
Deodata in fata ochilor lui Yuri aparu o amintire dulce amaruie.
“ Se afla in biblioteca si incerca sa i-a o carte cand cineva s-a intins dupa aceea si a luat-o. Cand s-a intors sa ii multumeasca l-a vazut. Ikusa. In clipa urmatoare se trezi cu spatele lipit de rafturi si cu acesta in fata ei, uitandu-se fermecat in ochii ei. Incerca sa iasa din acea pozitie insa el isi puse mainile in ambele parti ale corpului ei, obligand-o sa stea in fata lui. Nereusind sa faca fata acelei priviri arzatoare ea isi lasa capul in jos dar Ikusa ii puse mana pe barbie, obligand-o sa se uite in continuarea in ochii lui. Nu stia ce vroia de la ea, vedea doar cum el se apropie incet de fata ei, buzele devenind din ce in ce mai apropiate. Isi simtea inima cum incepe sa bata din ce in ce mai repede, inca putin si ii iesea din piept.
<Nu, nu, asta nu se poate intampla. Nu vreau sa ma sarute Ikusa!> isi spunea in gand disperata Yuri, ignorandu-si inima.
-Te rog… nu… spuse aproape soptit Yuri.
-Nu ce? Intreba Ikusa zambindu-I provocator.
Erau atat de aproape unul de altul. El statea si se uita la ea, nestiind ce sa faca. Incepu sa se apropie tot mai mult de fata ei, de gura ei. La inceput, trasa cu limba conturul buzelor ei, fara sa se grabeasca. In momentul in care ele se unira, aceasta inchise ochii si se lasa purtata de toate acele sentimente noi pentru ea. Ikusa isi puse mainile in jurul mijlocului ei si o strangea atat de tare in brate, incat daca ii vedea cineva ar fi zis ca lui ii era teama ca va disparea daca ii dadea drumul. Simtea cum fiori de placere ii strabat corpul.
Ikusa continua sa se joace cu buzele ei, muscand-o incet de ele pana cand ea, singura isi deschise gura si il invita sa duca acel sarut la un alt nivel. Patrunse cu limba in acel meleag plin de arom al ei, explorand fiecare coltisor al acelui loc, nemaireusind sa se sature de gustul dulceag al ei.
Yuri avea impresia ca nu mai sta cu picioarele pe pamant ci zboara deasupra lui. Ea nu vroia sa ii raspunda si nici nu se astepta sa ii intoarca sarutul dar corpul ei actiona fara vointa ei. Incerca din toate puterile sa scape din acea imbratisare dar trupul pur si simplu nu o asculta, era ca si cum altcineva il controla. Era atat de minunat totul dar vroia sa se termine, se simtea ciudat. Era in acelasi timp si incantata dar si speriata de noile senzatii pe care le simtea. Cand il sarutase pe Seya nimic din ceea ce simtea acum nu aparuse atunci. Cand sarutul a luat sfarsit cei doi aveau impresia ca a trecut o eternitate de cand Ikusa a venit si a luat cartea de sus dar de fapt trecusera doar zece minute.â€
-Yuri? Yuri! Tipa Ran scuturand-o pe sora ei.
-Da? Spuse aceasta cu o voce uscata.
Acea amintire ii lasa gura fara apa si o dorinta atat de arzatoare de a-l atinge pe Ikusa incat o durea.
-Esti in regula?
-Da, scuze… am avut un moment de ameteala. Nu este adevarat Ran. Ti se pare tie. Pe cuvant. Ti-am mai spus intre mine si Ikusa exista doar o relatie de prietenie si nimic mai mult, zise ea repede amintindu-si despre ce vorbeau.
Isi trecuta limba peste buze si avu impresia pentru cateva secunde ca simte gustul buzelor lui Ikusa.
“Esti nebuna! Uita-l!†isi spune in gand fara nici un efect.
-Daca tu afirmi ca sunteti amici atunci bine. Te-a sarutat vreodata? O intreba Ran din senin.
Auzind intrebarea, Yuri se inrosi toata, mai ales ca tocmai retraise acel sarut si ii trebui ceva timp sa se gandeasca la un raspuns care sa nu o dea de gol.
-Nu. Nu m-a sarutat si nici nu l-am sarutat, zise ea uitandu-se la rochia ei si incercand sa o aranjeze. Din pacate era deja aranjata iar acest gest nu facea decat sa o dea de gol si mai rau.
-Da, da, vezi sa nu te cred. Deci te-a sarutat.
-Nu! Nu m-a sarutat niciodata. Poate ca a vrut dar nu a facut acest lucru, Oricum nu sunt genul lui si cred ca nu ma place, adica ti-am zis, tine la mine ca un frate, spune Yuri repede, inrosindu-se si mai tare.
-Deci, cum a fost? Continua ea, ignorand raspunsul surori ei si tinand cont de cat de rosie era. Saruta la fel de bine pe cat s-ar crede?
-Nu stiu, Ran. Te rog, nu ma mai stresa cu asemenea intrebari!
O ruga, intorcandu-I sparele surori ei, astfel facand rochia sa se umfle. Se uita in ochii lui Ran cu ajutorul oglinzii mari din fata ei si incerca sa inteleaga de ce tot insista asupra acestui subiect.
Ran vazand privirea eu, nu mai continua cu intrebarile agasante. Intr-un sfarsit intelese ca era un subiect prea dureros pentru ea pentru a vorbi despre el. Se intreba ce se intamplase de nu vroia sa vorbeasca.
-Bine. Nu o sa mai pomenesc nimic despre acest subiect, ii promise. Acum hai sa mergem in sufragerie. Pun pariu ca ne asteapta cu sufletul la gura.
O lua de mana pe sora ei si iesira din dormitor indreptandu-se spre sufragerie, unde intr-adevar erau asteptate. Amandoua intrara zambind.
Undeva pe strazile orasului
Se inserase de ceva vreme si deja in intunericul orasului se putea vedea o umbra ce se furisa in cautarea victimei sale.
Acea umbra nu era alta decat Uriel, care il cauta pe William. Le interzisese tuturor demonilor sa il anunte pe Ashi ca acesta l-a tradat. Nu vroia sa il vada pe Ashi si mai furios decat era, asa ca se hotarise sa se ocupe personal de acest ghimpe in coasta conducatorului sau. Il cauta de cateva zile bune iar intr-un sfarsit a reusit sa ii dea de urma. Chiar acum il urmarea din intuneriic sperand ca ocazia se va ivi si va putea sa loveasca. Stia ca Will este foarte inteligent dar in acele clipe era si preocupat de ceva, insa desi atentia lui era in alta parte el nu avea voie sa faca vreo greseala.
Deoadata William isi schimba brusc directia si in loc sa continuie sa mearga prin locurile aglomerate, incepu sa se indeparteze de aceste strazi populate si sa se indrepte spre cartierele pusti ale orasului. In clipa in care ajunse pe o strada pustie se opri si se intoarse cu fata spre Uriel, stiind cu exactitate unde el statea ascuns. Dupa cate se parea, el nu era atat de distras precum crezuse Uriel.
Uriel nu era deloc surprins de aceasta intorsatura brusca de situatie insa pastrandu-si calmul, iesi incet din negura protectoare a intunericului cu o atitudine dura incercand sa isi sperie oponentul. Lumina felinarului ii lovea fata direct, putand astfel sa I se vada zambetul batjocoritor, pe care il afisa.
-Ma intrebam cat mai ai de gand sa astepti pana te hotarasti sa vi dupa mine, Uriel, zise Will la fel de calm.
-Scuze pentru intarziere. Am avut un lider de incurajat. Stii el crede ca esti mort…
-Aha… banuiesc ca tu vrei acum sa faci dintr-un zvon un lucru cert, nu este asa? Ce onoare pe capul meu…
-Intotdeauna am zis ca esti un baiat destept… Sa stii ca mi-ai placut, dar l-ai ranit foarte tare pe Ashi asa ca trebuie sa fi pedepsit. Nu exista alta cale, sper sa intelegi.
-Cum am putut sa il ranesc din mormant? Wow, sunt tare, spuse sarcastic William.
-Ha, ha, esti glumet. Ti-ai recapatat simtul umorului de la ingerul Seraphim?
-Poate ca da, dar tu sigur nu vei afla adevarul niciodata.
-Nu ma deranjeaza. I-a zi cum vrei sa o facem, hm? Ne luptam sau renunti?
-Din moment ce am venit aici, tu ce crezi? Chiar nu am nici un chef sa lupt pentru patetica mea viata… Numai rau am facut celor din jurul meu…
-C-am tarziu pentru resentimente si pareri de rau, nu crezi? Oricum nu as fi crezut ca esti genul care sa renunte atat de usor dar mai greseste si demonul, cateodata.
-Ne vom vedea in Iad, daca exista asa ceva pentru cei pacatosi.
“De parca o sa te las sa ma omori… o sa ai o surpriza scumpule!†isi spuse William in gand incercand sa nu isi schimbe expresia de indiferenta de pe fata.
-Sa ma astepti. Bye-bye! Spunand aceasta, Uriel infipse cutitul pe care il tine in mana direct in inima lui William care se prabusi jos, incepand sa dispara incetul cu incetul.
-Hm… aceasta a fost usor. Eh, oricum nu conteaza, am scapat de o belea chiar o mare belea si acesta este un lucru bun.
Uriel disparu in noapte satisfacut ca a reusit sa scape de William, care putea sa ii faca mari probleme lui Ashi. Il lasa pe acesta pe strada prost iluminata, disparand incetul cu incetul. Nu ii arunca nici o privire sa vada cum acesta moare, asa ca nu putea sa vada zambetul de satisfactie pe care il avea. William in timp ce disparea si se ducea spre o lume, spera el, mai rea, o avea in fata ochilor pe sora lui care parea nespus de bucuroasa sa il vada si il incuraja spunandu-I sa nu ii fie frica. Stia undeva in adancul subconstientului sau ca trebuia sa fie furios pe cel care ii promise ca avea sa il salveze dar nu mai aparuse dar nu gasea acea putere. Era atat de bucuros de revederea surioarei lui incat nu ii pasa de promisiunea desarta. Din pacate pentru el nu era deloc asa cum credea. O umbra aparuse pe strada pustie si punandu-I o mana peste acea rana il videca.
-Stii ce ai de facut. Nu ma dezamagi altfel vei avea o soarta mai rea decat cea de care tocmai ai scapat, spuse umbra si disparu lasandu-l singur, pe jos.
Nu trebuia sa ii raspunda. Stia ca nu era decat o avertizare pentru ca el sa nu uite cine l-a ajutat si ce trebuia sa faca in schimbul acelui ajutor. Varsa cateva lacrimi din cauza regretului pe care il simtea pentru ca nu va putea sa o imbratiseze pe sora lui dar ii trecu repede. Avea o misiune de indeplinit si asta avea sa faca.
Strada reveni la starea ei initiala. Doar o balta de sange a ramas ca martor mut pentru ceea ce se intamplase acolo.
Multumesc tuturor celor care citesc.
Sper sa imi spuneti si voi parerea voastra.
In parc
Seya era in drumul lui spre locul unde trebuia sa se intalneasca cu Steph. Deja nu mai era nici un secret pentru nimeni faptul ca ei nu ii convenea ca Yuri statea la Ikusa, in camera lui, dormind in patul acestuia. Acum in timp ce mergea, incerca sa isi inchipuie cum avea sa inceapa discutia cu el despre acest lucru. Intr-un fel o intelegea pe Steph pentru ca “il iubea†pe Ikusa la fel de mult cat o iubea el pe Yuri. Nici lui, ca prieten al fetei, nu ii convenea ca aceasta statea la un alt baiat in camera. Dar incepea sa creada ca de fapt Steph statea cu Ikusa ca sa ii faca in ciuda prietenei lui, nu ca l-ar fi iubit pe acesta din urma cu adevarat. Spunea ea ca tine la el dar intotdeauna cand acesta era cu Yuri. Aceasta incerca sa ii desparta, nu avea deloc incredere in nici unul dintre ei doi. Nu vroia sa se bage in relatia altuia, dar nici nu il lasa in pace. Bine ca el spre deosebire de Steph, nu era ingrijorat. Era putin gelos dar ingrijorat nu, cel putin nu era atata timp cat Hissori se afla cu ei, “acasaâ€.
In timp ce Seya analiza relatia lui cu Steph, ajunse la locul stabilit pentru intalnire. Aceasta il astepta deja de ceva timp, isi dadu seama el dupa expresia pe care o afisa.
-Buna, Steph! Spuse el incercand sa ii ofere un zambet calduros care ingheta pe fata lui cand deschise gura.
-Nu este atat de buna, Seya! Zise ea posomorita. De fapt, nu este deloc buna, este foarte rea.
-De ce, ce s-a mai intamplat de aceasta data? Intreaba Seya exasperat.
-Nimic in mod special, doar Ikusa a plecat lasandu-ma cu ochii in soare. Lui Yuri nu i-ar fi facut asa ceva, niciodata. Pe ea o tine ca in palma.
-Dar nu este cu Yuri, este cu tine, Steph! Nici nu stii cum ar fi actionat daca ar fi fost cu ea. Nu stii cum s-ar fi purtat sau cum i-ar fi vrobit. Nu ai habar de aceste lucruri pentru ca nu a fost niciodata cu ea, iar acum nu este cu ea si nici nu poate sa fie pentru ca Yuri este cu mine, este prietena mea. Intelegi? Nu mai fi asa de suspicioasa. Nu ai de ce sa fii. Dupa cate am vazut eu, Ikusa se poarta mai mult ca un frate mai mare cu prietena mea, si a accentuat acest cuvant, decat ca un iubit ingrijorat.
-Atunci de ce se poarta asa cum se poarta cu mine? Chiar nu inteleg de ce este asa, Seya. Nu i-am facut nimic rau, intotdeauna m-am purtat cu el foarte frumos si el tot nesuferit este…
-Nu iti mai face griji degeaba, Steph… Nu ai absolut nici un motiv pentru care sa iti faci. Sincer. El a ales sa fie cu tine, la fel cum eu am ales sa fiu cu Yuri. Cred ca te iubeste si de aceea se poarta si asa de ciudat. Nu stie cum sa iti spuna si se enerveaza. Te ingrijorezi degeaba.
-Dar… nu stiu… nu cred ca aceasta este motivul. Am un sentiment ca el ar vrea sa fie cu Yuri mai mult decat sa fie cu mine. Stiu ca nu poate deoarece este cu tine dar acest lucru nu il impiedica sa isi doreasca aceste lucru.
-Este cu tine acum. Sunt doar iluzii, Steph. Eu iti garantez ca nu este nimic serios intre ei doi. Doar o relatie de prietenie exista intre el si Yuri. A si oricum tu esti cu mult mai frumoasa decat prietena mea, o minti Seya sperand ca astfel o va face sa se simta mai bine. Se saturase sa o tot consoleza si sa ii repete aceleasi lucruri de un milion de ori. In afara de acest lucru, Yuri este prea timida, inocenta, cuminte… este prea copila pentru cineva ca el. Poate de aceea se si poarta altfel cu ea. Tu ai spus-o cu gurita ta, Steph, tu cu Ikusa va potriviti la caracter. Suntetu facut unul pentru celalalt.
-Crezi tu acest lucru? Intreaba ea cu speranta in ochi pentru un raspuns favorabil.
-Da. Normal ca eu cred acest lucru, altfel nu l-as fi zis. Acum hai sa plecam. Probabil ne asteapta cu nerabdare sa aparem.
-Da, ai dreptate. Hai sa mergem.
Cei doi amici plecara din parc pentru a se duce la cei doi ingeri. Asteptau cu nerbadare sa vada ce le va aduce noaptea, sperau sa fie ceva frumos nu mai multe probleme si neintelegeri.
Camera lui Ikusa
In fosta camera a lui Ikusa, Yuri se imbraca ajutata de sora ei mai mare, Ran. Incet, incet ea reusi sa se dea jos din pat si sa mearga. Inca nu era sigura pe picioarele ei dar cu foarte multa atentie si vointa putea sa mearga. Obosea destul de repede dar incepea sa isi revina, cu greu dar reusea. Din pacate acest lucru nu putea sa impiedice ingrijorarea celor doua fete. Pana nu avea sa devina din nou acea fata putin timida si cu un zambet pe buze, ingrijorarea avea sa creeze mici riduri pe fetele lor.
In timp ce o ajuta sa se imbrace, Ran incepe sa o iscodeasca pe sora ei. Vroia sa stie tot ceea ce se intamplase intre ea si cei doi baieti, de cand ii intalnise si pana in acel moment.
-Hey!
-Da? Ce este?
-Ce parere ai despre Hissori? Intreaba Ran. Adica, vreau sa spun ca tu il cunosti de mai mult timp asa ca poate imi zici si mie ce fel de persoana este…
-Pai, ce sa isi spun despre el… Este un baiat super de treaba, intelegator si inteligent. Sunt absolut sigura ca v-ar sta bine impreuna, deasemenea am impresia ca te place. Dupa cate vad nici el nu iti este indiferent.
-Hei, nu am intrebat acest lucru! Zise zambind.
Nu se astepta ca Yuri sa isi dea seama de adevaratul scop cu care pusese aceasta intrebare, dar se bucura ca si-a dat seama. Era totusi ceva suspect in comportamentul ei. Era ca si cum se schimbase ceva, nu putea sa isi dea seama ce se schimbase dar avea sa afle. Asta daca nu uita. Ran avea un obicei prost de a uita anumite detali, cateodata importante alta data nimicuri.
-Ba da. Exact acest lucru m-ai intrebat. Stiu ca nu te asteptai sa te “citesc†ca pe o carte deschisa dar sa stii ca m-am schimbat, in bine. Te asigur.
-Da. Ai dreptate.
Amandoua fetele incepura sa rada. Era foarte amuzant modul in care avusesera aceasta discutie intr-un ton foarte serios. Daca cineva le-ar fi auzit ar fi crezut ca vorbesc despre lucruri existential esentiale. Adevarul este ca erau lucruri existential esentiale, doar era vorba despre baieti.
-Apropo, mi-am adus aminte. Vreau sa stiu si eu ce relatie este intre tine si Ikusa. Sunteti putin ciudati atunci cand sunteti in aceasi camera, spuse Ran incercand sa para dezinteresata.
-Nu exista nimic intre mine si el, suntem doar amici si atat, ii raspunse Yuri cu inocenta.
Nu vroia ca sora ei sa stie ce razboi era in sufletul ei. Nici macar ea nu stia exact ce este acolo, nu vroia sa rascoleasca pentru a trezi ceva dureros. Era si asa destul de dureros faptul ca il vedea in fiecare zi tinand-o in brate pe Steph, nu trebuia sa mai trezeasca si ea ceva care nu ar fi facut decat sa o raneasca intr-un final.
-Imposibil. Ma minti asa pe fata. Crezi ca nu am ochi, sau ce? Am vazut cum sunteti cand sunteti in aceasi camera. Nu poti sa negi acest lucru.
-Adica? Cum suntem?
-Este asa o atmosfera ciudata cand vorbiti unul cu celalalt. Este ca si cum exista ceva intre voi, ceva ce nu vreti ca ceilalti sa afle si astfel creati o atmosfera tensionata.
Deodata in fata ochilor lui Yuri aparu o amintire dulce amaruie.
“ Se afla in biblioteca si incerca sa i-a o carte cand cineva s-a intins dupa aceea si a luat-o. Cand s-a intors sa ii multumeasca l-a vazut. Ikusa. In clipa urmatoare se trezi cu spatele lipit de rafturi si cu acesta in fata ei, uitandu-se fermecat in ochii ei. Incerca sa iasa din acea pozitie insa el isi puse mainile in ambele parti ale corpului ei, obligand-o sa stea in fata lui. Nereusind sa faca fata acelei priviri arzatoare ea isi lasa capul in jos dar Ikusa ii puse mana pe barbie, obligand-o sa se uite in continuarea in ochii lui. Nu stia ce vroia de la ea, vedea doar cum el se apropie incet de fata ei, buzele devenind din ce in ce mai apropiate. Isi simtea inima cum incepe sa bata din ce in ce mai repede, inca putin si ii iesea din piept.
<Nu, nu, asta nu se poate intampla. Nu vreau sa ma sarute Ikusa!> isi spunea in gand disperata Yuri, ignorandu-si inima.
-Te rog… nu… spuse aproape soptit Yuri.
-Nu ce? Intreba Ikusa zambindu-I provocator.
Erau atat de aproape unul de altul. El statea si se uita la ea, nestiind ce sa faca. Incepu sa se apropie tot mai mult de fata ei, de gura ei. La inceput, trasa cu limba conturul buzelor ei, fara sa se grabeasca. In momentul in care ele se unira, aceasta inchise ochii si se lasa purtata de toate acele sentimente noi pentru ea. Ikusa isi puse mainile in jurul mijlocului ei si o strangea atat de tare in brate, incat daca ii vedea cineva ar fi zis ca lui ii era teama ca va disparea daca ii dadea drumul. Simtea cum fiori de placere ii strabat corpul.
Ikusa continua sa se joace cu buzele ei, muscand-o incet de ele pana cand ea, singura isi deschise gura si il invita sa duca acel sarut la un alt nivel. Patrunse cu limba in acel meleag plin de arom al ei, explorand fiecare coltisor al acelui loc, nemaireusind sa se sature de gustul dulceag al ei.
Yuri avea impresia ca nu mai sta cu picioarele pe pamant ci zboara deasupra lui. Ea nu vroia sa ii raspunda si nici nu se astepta sa ii intoarca sarutul dar corpul ei actiona fara vointa ei. Incerca din toate puterile sa scape din acea imbratisare dar trupul pur si simplu nu o asculta, era ca si cum altcineva il controla. Era atat de minunat totul dar vroia sa se termine, se simtea ciudat. Era in acelasi timp si incantata dar si speriata de noile senzatii pe care le simtea. Cand il sarutase pe Seya nimic din ceea ce simtea acum nu aparuse atunci. Cand sarutul a luat sfarsit cei doi aveau impresia ca a trecut o eternitate de cand Ikusa a venit si a luat cartea de sus dar de fapt trecusera doar zece minute.â€
-Yuri? Yuri! Tipa Ran scuturand-o pe sora ei.
-Da? Spuse aceasta cu o voce uscata.
Acea amintire ii lasa gura fara apa si o dorinta atat de arzatoare de a-l atinge pe Ikusa incat o durea.
-Esti in regula?
-Da, scuze… am avut un moment de ameteala. Nu este adevarat Ran. Ti se pare tie. Pe cuvant. Ti-am mai spus intre mine si Ikusa exista doar o relatie de prietenie si nimic mai mult, zise ea repede amintindu-si despre ce vorbeau.
Isi trecuta limba peste buze si avu impresia pentru cateva secunde ca simte gustul buzelor lui Ikusa.
“Esti nebuna! Uita-l!†isi spune in gand fara nici un efect.
-Daca tu afirmi ca sunteti amici atunci bine. Te-a sarutat vreodata? O intreba Ran din senin.
Auzind intrebarea, Yuri se inrosi toata, mai ales ca tocmai retraise acel sarut si ii trebui ceva timp sa se gandeasca la un raspuns care sa nu o dea de gol.
-Nu. Nu m-a sarutat si nici nu l-am sarutat, zise ea uitandu-se la rochia ei si incercand sa o aranjeze. Din pacate era deja aranjata iar acest gest nu facea decat sa o dea de gol si mai rau.
-Da, da, vezi sa nu te cred. Deci te-a sarutat.
-Nu! Nu m-a sarutat niciodata. Poate ca a vrut dar nu a facut acest lucru, Oricum nu sunt genul lui si cred ca nu ma place, adica ti-am zis, tine la mine ca un frate, spune Yuri repede, inrosindu-se si mai tare.
-Deci, cum a fost? Continua ea, ignorand raspunsul surori ei si tinand cont de cat de rosie era. Saruta la fel de bine pe cat s-ar crede?
-Nu stiu, Ran. Te rog, nu ma mai stresa cu asemenea intrebari!
O ruga, intorcandu-I sparele surori ei, astfel facand rochia sa se umfle. Se uita in ochii lui Ran cu ajutorul oglinzii mari din fata ei si incerca sa inteleaga de ce tot insista asupra acestui subiect.
Ran vazand privirea eu, nu mai continua cu intrebarile agasante. Intr-un sfarsit intelese ca era un subiect prea dureros pentru ea pentru a vorbi despre el. Se intreba ce se intamplase de nu vroia sa vorbeasca.
-Bine. Nu o sa mai pomenesc nimic despre acest subiect, ii promise. Acum hai sa mergem in sufragerie. Pun pariu ca ne asteapta cu sufletul la gura.
O lua de mana pe sora ei si iesira din dormitor indreptandu-se spre sufragerie, unde intr-adevar erau asteptate. Amandoua intrara zambind.
Undeva pe strazile orasului
Se inserase de ceva vreme si deja in intunericul orasului se putea vedea o umbra ce se furisa in cautarea victimei sale.
Acea umbra nu era alta decat Uriel, care il cauta pe William. Le interzisese tuturor demonilor sa il anunte pe Ashi ca acesta l-a tradat. Nu vroia sa il vada pe Ashi si mai furios decat era, asa ca se hotarise sa se ocupe personal de acest ghimpe in coasta conducatorului sau. Il cauta de cateva zile bune iar intr-un sfarsit a reusit sa ii dea de urma. Chiar acum il urmarea din intuneriic sperand ca ocazia se va ivi si va putea sa loveasca. Stia ca Will este foarte inteligent dar in acele clipe era si preocupat de ceva, insa desi atentia lui era in alta parte el nu avea voie sa faca vreo greseala.
Deoadata William isi schimba brusc directia si in loc sa continuie sa mearga prin locurile aglomerate, incepu sa se indeparteze de aceste strazi populate si sa se indrepte spre cartierele pusti ale orasului. In clipa in care ajunse pe o strada pustie se opri si se intoarse cu fata spre Uriel, stiind cu exactitate unde el statea ascuns. Dupa cate se parea, el nu era atat de distras precum crezuse Uriel.
Uriel nu era deloc surprins de aceasta intorsatura brusca de situatie insa pastrandu-si calmul, iesi incet din negura protectoare a intunericului cu o atitudine dura incercand sa isi sperie oponentul. Lumina felinarului ii lovea fata direct, putand astfel sa I se vada zambetul batjocoritor, pe care il afisa.
-Ma intrebam cat mai ai de gand sa astepti pana te hotarasti sa vi dupa mine, Uriel, zise Will la fel de calm.
-Scuze pentru intarziere. Am avut un lider de incurajat. Stii el crede ca esti mort…
-Aha… banuiesc ca tu vrei acum sa faci dintr-un zvon un lucru cert, nu este asa? Ce onoare pe capul meu…
-Intotdeauna am zis ca esti un baiat destept… Sa stii ca mi-ai placut, dar l-ai ranit foarte tare pe Ashi asa ca trebuie sa fi pedepsit. Nu exista alta cale, sper sa intelegi.
-Cum am putut sa il ranesc din mormant? Wow, sunt tare, spuse sarcastic William.
-Ha, ha, esti glumet. Ti-ai recapatat simtul umorului de la ingerul Seraphim?
-Poate ca da, dar tu sigur nu vei afla adevarul niciodata.
-Nu ma deranjeaza. I-a zi cum vrei sa o facem, hm? Ne luptam sau renunti?
-Din moment ce am venit aici, tu ce crezi? Chiar nu am nici un chef sa lupt pentru patetica mea viata… Numai rau am facut celor din jurul meu…
-C-am tarziu pentru resentimente si pareri de rau, nu crezi? Oricum nu as fi crezut ca esti genul care sa renunte atat de usor dar mai greseste si demonul, cateodata.
-Ne vom vedea in Iad, daca exista asa ceva pentru cei pacatosi.
“De parca o sa te las sa ma omori… o sa ai o surpriza scumpule!†isi spuse William in gand incercand sa nu isi schimbe expresia de indiferenta de pe fata.
-Sa ma astepti. Bye-bye! Spunand aceasta, Uriel infipse cutitul pe care il tine in mana direct in inima lui William care se prabusi jos, incepand sa dispara incetul cu incetul.
-Hm… aceasta a fost usor. Eh, oricum nu conteaza, am scapat de o belea chiar o mare belea si acesta este un lucru bun.
Uriel disparu in noapte satisfacut ca a reusit sa scape de William, care putea sa ii faca mari probleme lui Ashi. Il lasa pe acesta pe strada prost iluminata, disparand incetul cu incetul. Nu ii arunca nici o privire sa vada cum acesta moare, asa ca nu putea sa vada zambetul de satisfactie pe care il avea. William in timp ce disparea si se ducea spre o lume, spera el, mai rea, o avea in fata ochilor pe sora lui care parea nespus de bucuroasa sa il vada si il incuraja spunandu-I sa nu ii fie frica. Stia undeva in adancul subconstientului sau ca trebuia sa fie furios pe cel care ii promise ca avea sa il salveze dar nu mai aparuse dar nu gasea acea putere. Era atat de bucuros de revederea surioarei lui incat nu ii pasa de promisiunea desarta. Din pacate pentru el nu era deloc asa cum credea. O umbra aparuse pe strada pustie si punandu-I o mana peste acea rana il videca.
-Stii ce ai de facut. Nu ma dezamagi altfel vei avea o soarta mai rea decat cea de care tocmai ai scapat, spuse umbra si disparu lasandu-l singur, pe jos.
Nu trebuia sa ii raspunda. Stia ca nu era decat o avertizare pentru ca el sa nu uite cine l-a ajutat si ce trebuia sa faca in schimbul acelui ajutor. Varsa cateva lacrimi din cauza regretului pe care il simtea pentru ca nu va putea sa o imbratiseze pe sora lui dar ii trecu repede. Avea o misiune de indeplinit si asta avea sa faca.
Strada reveni la starea ei initiala. Doar o balta de sange a ramas ca martor mut pentru ceea ce se intamplase acolo.
![[Imagine: 87201674.png]](http://img204.imageshack.us/img204/8881/87201674.png)