24-09-2009, 02:23 PM
CAPITOLUL III
Chaos, orasul demonilor
Undeva dedesubt, sub mii de straturi de pamant, exact in centrul Pamantului, se afla orasul demonilor. In mijlocul acestui oras asimetric in care haosul domneste isi avea palatul imparatul demonilor, pe numele lui Ashi. Cladirea, fiind cea mai mare si mai inalta, domnea peste tot orasul. Palatul nu avea nici un fel de acoperis ci se termina cu diverse turnuri cat mai inalte si cu cat erau mai inalte cu atat erau mai subtiri. Parea un arici cand se ghemuieste pentru a se apara de pradatori.
La etajul doi in centrul etajului se afla o sala mare, cu multe coloane ce sustineau tavanul si un singur scaun care era tronul conducatorului. Toti cei ce aveau treaba cu el, aici veneau sa isi prezinte problemele sperand ca vor primi ajutor. Uneori primeau alteori nu primeau, totul depindea de starea conducatorului.
Acum in sala nu erau decat: Ashi cu doi dintre preferati lui protejati.
-Ati gasit-o pe Ayame? intreba Ashi nerabdator.
-Nu. Inca nu, Rautatea Voastra. Este foarte greu sa o gasim din cauza ca reincarnarea ei nu are nici o aura, iar oameni sunt mult mai multi decat ingerii si demonii la un loc, spuse Thorpe.
-Noi suntem doar doi, Intunecimea Voastra, este imposibil sa o gasim intr-un timp atat de scurt, il sustine pe Thorpe, colega lui, Jessabelle.
-Cum indrazniti sa veniti la mine cu asemenea rezultate! Vedeti ca voi doi sunteti acum pe un teren foarte instabil, aveti grija pe unde calcati altfel o sa o patiti rau de tot, ii ameninta Ashi.
-Dar, Intunecimea Voastra…..
-Nici un dar, incompetentilor! Am asteptat sase sute de ani sa o am. Acum este sansa mea! Suntem destul de puternici pentru a le rezista lui Tetsujin si Hageshi daca vor veni dupa Ayame. In afara de aceasta nici nu mai avem timp! Daca nu o rapim acum pe Ayame, nu o sa mai putem din cauza celor doi Fallen Angel ce vor aparea si in ciuda faptului ca le-am sters din memoria sufletelor ingerilor din acea perioada, o mare parte din evenimentele ce au avut loc in acea vreme, ei stiu ca eu am fost implicat. Ceea ce este de rau, daca mai afla si despre profetie este si mai rau. Cand vor afla, vor trimite sa o caute pe Ayame. Plecati de aici mai repede si aduceti-mi-o! Acum! tipa infuriat Ashi.
Era furios din cauza incompetentei celor doi demoni, nu stia cat va mai putea suporta esecurile acestora, dar in acelasi timp era constient ca ajutoarele bune erau foarte greu de gasit. Se gandea ca avea sa le mai da cateva sanse pana sa ii pedepseasca pentru esecul lor, poate cine stie aveau sa reuseasca in misiunea lor.
Cei doi demoni o luara la fuga, impleticindu-se si se dusera in lumea oamenilor pentru a o cauta pe Ayame.
Pe drum Thorpe se gasi sa o intrebe pe Jessabelle.
-Da… de ce o vrea Ashi pe Ayame? Adica nu este ca si cum ar fi mai puternica acum decat el, doar Ashi i-a fost elev si favorit cand era inger. Daca si-ar masura puterile ar fi egalitate intre ei doi.
-Da, poate asa este. Dar poate ca vrea sa o umileasca pe vechea lui profesoara. Cine stie ce este in capul lui? El este cel ce ne-a facut ca sa ii urmam ordinile. Stii ca nu suporta bagaciosi. Aduti aminte ce le-a facut celor doi predecesori ai nostri.
-Mmmm…. Da si acum fierb in cazanul cu smoala si aceasta doar pentru ca au intrebat de ce o vrea pe Ayame atat de mult. Ai dreptate Jessabelle, mai bine nu punem intrebari, ajunse la aceasta concluzie Thorpe.
Tokyo
Ajunsesera in Tokyo pe la ora sapte, nereusind sa isi gaseasca un loc convenabil unde sa stea decat in jurul orei cinci seara. Era un apartament cu patru dormitoare, fiecare avand baia ei, o sufragerie, o bucatarie si un balcon extrem de mare si spatios de la etajul sase al unui bloc ce semana cu un zgarie-nori din SUA. Ikusa si Hissori aveau camere separate. Sufrageria hotarisera sa o aranjeze pentru a putea primi oaspeti, daca ar fi avut pe cine sa invite, pana la urma trebuiau sa mentina aparenta de baieti umani, iar ultima camera aveau sa o transforme intr-un birou pentru a putea lucra in liniste, ramanand o camera libera pe care aveau sa o transforme intr-un loc unde sa poata sa ia masa. Toate camerele erau legate printr-un hol, la capatul caruia se afla bucataria intr-o parte si usa de la intrare in cealalta.
Camerele celor doi ingeri erau asezate si mobilate in asa fel incat sa reflecte personalitatea lor. Isi pierdusera aproape intreaga zi pentru a aranja apartamentul, nu doreau sa trezeasca suspiciuni eventualilor lor musafiri. La fel ca firea lui Hissori, camera sa era perfect curata, toate lucrurile fiind asezate la locul lor, pe cand camera lui Ikusa era cumplita, se vedea ca el era dezinteresat total de aspectul camerei si interesat de toate datele si informatiile de care dispuneau. El chiar isi pusese un birou cu un calculator pentru a putea sa mai arunce o privire asupra informatiilor inainte sa doarma.
Cand seara a venit , ei terminasera de “personalizat†camerele si cazusera de acord sa se plimbe prin oras. “ Sa cerceteze terenul†asa cum zicea deseori Ikusa, care se simtea in siguranta doar daca stia fiecare coltisor din cartierul in care se stabilisera.
Erau pe o strada plina de oameni grabiti sa ajunga la destinatie, ce pareau a nu observa nimic din ceea ce ii inconjura. Cu privirile in toate directiile, ei mergeau pe trotuar, uimiti de ce vedeau in jurul lor. Din aceasta cauza Ikusa, nevazand pe unde merge, a dat din greseala peste o tanara fata, ce parea a nu avea mai mult de 16-17 ani.
-Oh… scuza-ma domni…. Cuvintele nemaiputandu-i iesi pe gura cand ochii ii cazura pe minunata faptura ce statea pe jos si isi aduna grabita cartile. Aaaaa…. Scuza-ma…. Chiar nu am vrut. Nu stiu unde imi era capul.
“ Cu siguranta nu stiam atunci cand am dat peste ea, dar acum sunt foarte sigur unde imi este capul si odata cu el si gandurile.†Iar la acest gand un zambet nu tocmai cuminte ii aparu in colturile gurii, luminandu-i fata.
-Scuza-l pe fratele meu. Suntem noi in oras si… am fost pur si simplu frapati de tine…. A… de luminile orasului, adica, spuse Hissori inrosindu-se tot.
“Frumoasa foc fata, cred ca am mai vazut-o undeva, dar ca de obicei nu am habar undeâ€, reflecta Hissori.
Cu acelasi zambet pe buze, Ikusa se gandea: “ Ha, ha, ha! Bine spus Hissori. ` Frapati de tine`. Ha, ha, ha! Chiar suntem frapati de tine, acesta-i adevarul†. Ochii lui cantarind-o pe acea fata in timp ce in minte radea de nu mai putea de situatia in care “ a cazutâ€.
Neauzind mai nimic din spusele celor doi, ea isi ridica ochii verzi spre ei, ramanand uimita la ceea ce era chiar in fata. Doi oameni cu doua aure total diferite stateau si se uitau la ea si se parea ca sunt prieteni. Da, da chiar sunt prieteni. Se gandi ca nu poate rata o sansa ca aceasta, asa ca se prezenta fara a se gandi ca nu este bine sa stea de vorba cu doi total necunoscuti peste care a dat din gresala.
-Numele meu este Yuri, iar scuzele sunt acceptate, oricum nici eu nu pot spune ca sunt total nevinovata. Eram cu capul in nori si nu v-am observant. Spuneati ca sunteti noi pe aici? Pai, in acest caz, daca doriti as putea sa va arat eu orasul sau cel putin o parte din el…
-Ar fi foarte frumos din partea ta, a… Yuri. Numele meu este Hissori, iar el este fratele meu Ikusa.
-Sunteti frati? intreba total uimita Yuri. Nu semanati deloc. Ba chiar sunteti la fel de diferiti ca ziua si noaptea.
-Da, stim, ni s-a mai spus, raspunse zambind Ikusa. Apropo nu ai putea sa ne spui si un liceu bun? Suntem in penultimul an de liceu amandoi, dar nu stim unde sa ne inscriem.
-Suneti gemeni? Dar nu sunteti c-am mari pentru a mai fii la liceu?
-A, nu, nu. Eu am 18 ani, dar fratele meu are 20 de ani, numai ca i-a placut foarte mult aventura asa ca a c-am fugit de acasa la 17 ani cand a terminat anul doi la liceu… Asa ca a ramas in urma, raspunse Hissori repede.,
-Aha, pai as putea sa va spun numele catorva licee foarte bune de pe aici daca asta doriti, pot si sa vi le arat, sa stiti unde se afla fiecare.
-Hm… dar liceul in care inveti tu? Nu am putea sa ne inscriem acolo? intreba Ikusa facandu-i cu ochiul complice.
-Ba da, cum sa nu. Aceasta chiar ar fi super, se auzi Yuri spunand fara sa vrea.
-Bun, atunci totul este rezolvat. Da-mi mie cartile acestea si te rog frumos pentru cateva ore sa ne bucuri cu compania ta fiind tu ghidul nostru.
-Da sigur, dar daca nu te deranjeaza am vrea sa te conducem acasa dupa, este totusi tarziu si se va face si mai tarziu daca o sa ne mai plimbam prin oras, asa ca nu am vrea sa patesti ceva. Nu este bine ca o fata asa frumoasa ca tine sa mearga singura pe strazile intunecate de pe aici. Nu se stie niciodata cand apare vreun pradator, spunandu-i aceasta Ikusa zambeste seducator, uitandu-se in ochii ei foarte seriosi.
Yuri le arata o mare parte din oras si le prezenta doar locurile cele mai importante ce meritau vazute, neavand timp sa le arate si liceul in care ea invata. In acest timp fiecare afla cate ceva despre noul prieten facut.
Dupa ce turul s-a terminat din cauza orei tarziu care se facuse, Ikusa ii facu semn cu cotul lui Hissori dandu-i de inteles ca ar vrea sa plece, lasandu-l singur cu Yuri. Hissori nu a avut nimic de obiectat. Ikusa se scuza inventand o intalnire foarte importanta a doua zi de dimineata. De fapt el nu mai putea sa stea deoarece nu mai putea sa isi tina aripile invizibile si nu vroia sa se dea de gol. Numai ca inainte sa plece, Yuri l-a pupat pe amandoi obraji, urandu-i: “ Nopate buna†cu o fata foarte copilaroasa. Ikusa ar fi vrut ca in momentul in care ea se indrepta spre obrazul lui , el sa isi intoarca capul si sa o sarute, dar se stapani nestiind cum va reactiona ea la acest act. Disparu in noapte fara sa se mai uite inapoi la cei doi ramasi pe loc.
Singur cu Yuri, Hissori nu avu curajul sa inceapa o conversatie, asa ca Yuri dupa ce se plictisi sa stea in tacere incepu cu un maraton de intrebari nemaiputand sa se abtina.
-Stii Hissori, voi veti fi in avantaj, acum ca stiti unde stau. I-a spune-mi, voi unde locuiti?
-Noi stam putin mai incolo, la vreo 20 de minute, in singurul zgarie-nori cu patruzeci si cinci de etaje.
-Aha. Bun… Stiu unde este. Dar de ce ati venit aici?
-Nu noi am vrut. Parinti nostri au crezut ca ne va face bine clima si oameni de pe aici. Au o parere foarte buna despre japonezi.
-Si eu am o parere foarte buna despre americani. Da, Ikusa de ce a plecat? Nu ii place de mine?
-A, nu!! Doamne freeste! Cine ar putea sa nu te placa? Nu, el are niste afaceri pe care trebuie sa le resolve inainte de a putea urma liceul din nou. Sedinta este la o ora imposibila pentru el. Este la sase jumate dimineata, si el nu este obisnuit cu asemenea ore matinale.
Ajunsesera la destinatie.
-Uite ca am ajuns. Iti multumesc mult ca m-ai condus. Sper ca ne vom mai revedea. La revedere! spuse Yuri, plecand.
Yuri pleca si doar in cateva minute disparu dupa colt. Doar dupa ce a disparut, Hissori isi dadu seama ca nu i-a luat numarul de telefon si ca nici nu stie la ce liceu invata. Oricum era prea tarziu ca sa se mai duca dupa ea. Asa ca lasa totul in seama sortii si se indreapta spre apartamentul lui din zagrie-nori.
Yuri ajunsa acasa se duse spre camera ei, cand vede telefonul de pe hol. Atunci isi aduce si ea aminte ca a tinut sa ii dea numarul de telefon lui Hissori dar a uitat. Ii parea rau ca uitase, dar acum era prea tarziu sa mai faca ceva. Nici ea si nici ei nu stiau cu exactitate unde sta celalalt asa ca ea se hotari sa se lase pe mana sortii, fiind sigura ca nu o sa ii mai revada niciodata. In acel moment nu stia ca soarta iti poate juca de multe ori feste.
Chaos, orasul demonilor
Undeva dedesubt, sub mii de straturi de pamant, exact in centrul Pamantului, se afla orasul demonilor. In mijlocul acestui oras asimetric in care haosul domneste isi avea palatul imparatul demonilor, pe numele lui Ashi. Cladirea, fiind cea mai mare si mai inalta, domnea peste tot orasul. Palatul nu avea nici un fel de acoperis ci se termina cu diverse turnuri cat mai inalte si cu cat erau mai inalte cu atat erau mai subtiri. Parea un arici cand se ghemuieste pentru a se apara de pradatori.
La etajul doi in centrul etajului se afla o sala mare, cu multe coloane ce sustineau tavanul si un singur scaun care era tronul conducatorului. Toti cei ce aveau treaba cu el, aici veneau sa isi prezinte problemele sperand ca vor primi ajutor. Uneori primeau alteori nu primeau, totul depindea de starea conducatorului.
Acum in sala nu erau decat: Ashi cu doi dintre preferati lui protejati.
-Ati gasit-o pe Ayame? intreba Ashi nerabdator.
-Nu. Inca nu, Rautatea Voastra. Este foarte greu sa o gasim din cauza ca reincarnarea ei nu are nici o aura, iar oameni sunt mult mai multi decat ingerii si demonii la un loc, spuse Thorpe.
-Noi suntem doar doi, Intunecimea Voastra, este imposibil sa o gasim intr-un timp atat de scurt, il sustine pe Thorpe, colega lui, Jessabelle.
-Cum indrazniti sa veniti la mine cu asemenea rezultate! Vedeti ca voi doi sunteti acum pe un teren foarte instabil, aveti grija pe unde calcati altfel o sa o patiti rau de tot, ii ameninta Ashi.
-Dar, Intunecimea Voastra…..
-Nici un dar, incompetentilor! Am asteptat sase sute de ani sa o am. Acum este sansa mea! Suntem destul de puternici pentru a le rezista lui Tetsujin si Hageshi daca vor veni dupa Ayame. In afara de aceasta nici nu mai avem timp! Daca nu o rapim acum pe Ayame, nu o sa mai putem din cauza celor doi Fallen Angel ce vor aparea si in ciuda faptului ca le-am sters din memoria sufletelor ingerilor din acea perioada, o mare parte din evenimentele ce au avut loc in acea vreme, ei stiu ca eu am fost implicat. Ceea ce este de rau, daca mai afla si despre profetie este si mai rau. Cand vor afla, vor trimite sa o caute pe Ayame. Plecati de aici mai repede si aduceti-mi-o! Acum! tipa infuriat Ashi.
Era furios din cauza incompetentei celor doi demoni, nu stia cat va mai putea suporta esecurile acestora, dar in acelasi timp era constient ca ajutoarele bune erau foarte greu de gasit. Se gandea ca avea sa le mai da cateva sanse pana sa ii pedepseasca pentru esecul lor, poate cine stie aveau sa reuseasca in misiunea lor.
Cei doi demoni o luara la fuga, impleticindu-se si se dusera in lumea oamenilor pentru a o cauta pe Ayame.
Pe drum Thorpe se gasi sa o intrebe pe Jessabelle.
-Da… de ce o vrea Ashi pe Ayame? Adica nu este ca si cum ar fi mai puternica acum decat el, doar Ashi i-a fost elev si favorit cand era inger. Daca si-ar masura puterile ar fi egalitate intre ei doi.
-Da, poate asa este. Dar poate ca vrea sa o umileasca pe vechea lui profesoara. Cine stie ce este in capul lui? El este cel ce ne-a facut ca sa ii urmam ordinile. Stii ca nu suporta bagaciosi. Aduti aminte ce le-a facut celor doi predecesori ai nostri.
-Mmmm…. Da si acum fierb in cazanul cu smoala si aceasta doar pentru ca au intrebat de ce o vrea pe Ayame atat de mult. Ai dreptate Jessabelle, mai bine nu punem intrebari, ajunse la aceasta concluzie Thorpe.
Tokyo
Ajunsesera in Tokyo pe la ora sapte, nereusind sa isi gaseasca un loc convenabil unde sa stea decat in jurul orei cinci seara. Era un apartament cu patru dormitoare, fiecare avand baia ei, o sufragerie, o bucatarie si un balcon extrem de mare si spatios de la etajul sase al unui bloc ce semana cu un zgarie-nori din SUA. Ikusa si Hissori aveau camere separate. Sufrageria hotarisera sa o aranjeze pentru a putea primi oaspeti, daca ar fi avut pe cine sa invite, pana la urma trebuiau sa mentina aparenta de baieti umani, iar ultima camera aveau sa o transforme intr-un birou pentru a putea lucra in liniste, ramanand o camera libera pe care aveau sa o transforme intr-un loc unde sa poata sa ia masa. Toate camerele erau legate printr-un hol, la capatul caruia se afla bucataria intr-o parte si usa de la intrare in cealalta.
Camerele celor doi ingeri erau asezate si mobilate in asa fel incat sa reflecte personalitatea lor. Isi pierdusera aproape intreaga zi pentru a aranja apartamentul, nu doreau sa trezeasca suspiciuni eventualilor lor musafiri. La fel ca firea lui Hissori, camera sa era perfect curata, toate lucrurile fiind asezate la locul lor, pe cand camera lui Ikusa era cumplita, se vedea ca el era dezinteresat total de aspectul camerei si interesat de toate datele si informatiile de care dispuneau. El chiar isi pusese un birou cu un calculator pentru a putea sa mai arunce o privire asupra informatiilor inainte sa doarma.
Cand seara a venit , ei terminasera de “personalizat†camerele si cazusera de acord sa se plimbe prin oras. “ Sa cerceteze terenul†asa cum zicea deseori Ikusa, care se simtea in siguranta doar daca stia fiecare coltisor din cartierul in care se stabilisera.
Erau pe o strada plina de oameni grabiti sa ajunga la destinatie, ce pareau a nu observa nimic din ceea ce ii inconjura. Cu privirile in toate directiile, ei mergeau pe trotuar, uimiti de ce vedeau in jurul lor. Din aceasta cauza Ikusa, nevazand pe unde merge, a dat din greseala peste o tanara fata, ce parea a nu avea mai mult de 16-17 ani.
-Oh… scuza-ma domni…. Cuvintele nemaiputandu-i iesi pe gura cand ochii ii cazura pe minunata faptura ce statea pe jos si isi aduna grabita cartile. Aaaaa…. Scuza-ma…. Chiar nu am vrut. Nu stiu unde imi era capul.
“ Cu siguranta nu stiam atunci cand am dat peste ea, dar acum sunt foarte sigur unde imi este capul si odata cu el si gandurile.†Iar la acest gand un zambet nu tocmai cuminte ii aparu in colturile gurii, luminandu-i fata.
-Scuza-l pe fratele meu. Suntem noi in oras si… am fost pur si simplu frapati de tine…. A… de luminile orasului, adica, spuse Hissori inrosindu-se tot.
“Frumoasa foc fata, cred ca am mai vazut-o undeva, dar ca de obicei nu am habar undeâ€, reflecta Hissori.
Cu acelasi zambet pe buze, Ikusa se gandea: “ Ha, ha, ha! Bine spus Hissori. ` Frapati de tine`. Ha, ha, ha! Chiar suntem frapati de tine, acesta-i adevarul†. Ochii lui cantarind-o pe acea fata in timp ce in minte radea de nu mai putea de situatia in care “ a cazutâ€.
Neauzind mai nimic din spusele celor doi, ea isi ridica ochii verzi spre ei, ramanand uimita la ceea ce era chiar in fata. Doi oameni cu doua aure total diferite stateau si se uitau la ea si se parea ca sunt prieteni. Da, da chiar sunt prieteni. Se gandi ca nu poate rata o sansa ca aceasta, asa ca se prezenta fara a se gandi ca nu este bine sa stea de vorba cu doi total necunoscuti peste care a dat din gresala.
-Numele meu este Yuri, iar scuzele sunt acceptate, oricum nici eu nu pot spune ca sunt total nevinovata. Eram cu capul in nori si nu v-am observant. Spuneati ca sunteti noi pe aici? Pai, in acest caz, daca doriti as putea sa va arat eu orasul sau cel putin o parte din el…
-Ar fi foarte frumos din partea ta, a… Yuri. Numele meu este Hissori, iar el este fratele meu Ikusa.
-Sunteti frati? intreba total uimita Yuri. Nu semanati deloc. Ba chiar sunteti la fel de diferiti ca ziua si noaptea.
-Da, stim, ni s-a mai spus, raspunse zambind Ikusa. Apropo nu ai putea sa ne spui si un liceu bun? Suntem in penultimul an de liceu amandoi, dar nu stim unde sa ne inscriem.
-Suneti gemeni? Dar nu sunteti c-am mari pentru a mai fii la liceu?
-A, nu, nu. Eu am 18 ani, dar fratele meu are 20 de ani, numai ca i-a placut foarte mult aventura asa ca a c-am fugit de acasa la 17 ani cand a terminat anul doi la liceu… Asa ca a ramas in urma, raspunse Hissori repede.,
-Aha, pai as putea sa va spun numele catorva licee foarte bune de pe aici daca asta doriti, pot si sa vi le arat, sa stiti unde se afla fiecare.
-Hm… dar liceul in care inveti tu? Nu am putea sa ne inscriem acolo? intreba Ikusa facandu-i cu ochiul complice.
-Ba da, cum sa nu. Aceasta chiar ar fi super, se auzi Yuri spunand fara sa vrea.
-Bun, atunci totul este rezolvat. Da-mi mie cartile acestea si te rog frumos pentru cateva ore sa ne bucuri cu compania ta fiind tu ghidul nostru.
-Da sigur, dar daca nu te deranjeaza am vrea sa te conducem acasa dupa, este totusi tarziu si se va face si mai tarziu daca o sa ne mai plimbam prin oras, asa ca nu am vrea sa patesti ceva. Nu este bine ca o fata asa frumoasa ca tine sa mearga singura pe strazile intunecate de pe aici. Nu se stie niciodata cand apare vreun pradator, spunandu-i aceasta Ikusa zambeste seducator, uitandu-se in ochii ei foarte seriosi.
Yuri le arata o mare parte din oras si le prezenta doar locurile cele mai importante ce meritau vazute, neavand timp sa le arate si liceul in care ea invata. In acest timp fiecare afla cate ceva despre noul prieten facut.
Dupa ce turul s-a terminat din cauza orei tarziu care se facuse, Ikusa ii facu semn cu cotul lui Hissori dandu-i de inteles ca ar vrea sa plece, lasandu-l singur cu Yuri. Hissori nu a avut nimic de obiectat. Ikusa se scuza inventand o intalnire foarte importanta a doua zi de dimineata. De fapt el nu mai putea sa stea deoarece nu mai putea sa isi tina aripile invizibile si nu vroia sa se dea de gol. Numai ca inainte sa plece, Yuri l-a pupat pe amandoi obraji, urandu-i: “ Nopate buna†cu o fata foarte copilaroasa. Ikusa ar fi vrut ca in momentul in care ea se indrepta spre obrazul lui , el sa isi intoarca capul si sa o sarute, dar se stapani nestiind cum va reactiona ea la acest act. Disparu in noapte fara sa se mai uite inapoi la cei doi ramasi pe loc.
Singur cu Yuri, Hissori nu avu curajul sa inceapa o conversatie, asa ca Yuri dupa ce se plictisi sa stea in tacere incepu cu un maraton de intrebari nemaiputand sa se abtina.
-Stii Hissori, voi veti fi in avantaj, acum ca stiti unde stau. I-a spune-mi, voi unde locuiti?
-Noi stam putin mai incolo, la vreo 20 de minute, in singurul zgarie-nori cu patruzeci si cinci de etaje.
-Aha. Bun… Stiu unde este. Dar de ce ati venit aici?
-Nu noi am vrut. Parinti nostri au crezut ca ne va face bine clima si oameni de pe aici. Au o parere foarte buna despre japonezi.
-Si eu am o parere foarte buna despre americani. Da, Ikusa de ce a plecat? Nu ii place de mine?
-A, nu!! Doamne freeste! Cine ar putea sa nu te placa? Nu, el are niste afaceri pe care trebuie sa le resolve inainte de a putea urma liceul din nou. Sedinta este la o ora imposibila pentru el. Este la sase jumate dimineata, si el nu este obisnuit cu asemenea ore matinale.
Ajunsesera la destinatie.
-Uite ca am ajuns. Iti multumesc mult ca m-ai condus. Sper ca ne vom mai revedea. La revedere! spuse Yuri, plecand.
Yuri pleca si doar in cateva minute disparu dupa colt. Doar dupa ce a disparut, Hissori isi dadu seama ca nu i-a luat numarul de telefon si ca nici nu stie la ce liceu invata. Oricum era prea tarziu ca sa se mai duca dupa ea. Asa ca lasa totul in seama sortii si se indreapta spre apartamentul lui din zagrie-nori.
Yuri ajunsa acasa se duse spre camera ei, cand vede telefonul de pe hol. Atunci isi aduce si ea aminte ca a tinut sa ii dea numarul de telefon lui Hissori dar a uitat. Ii parea rau ca uitase, dar acum era prea tarziu sa mai faca ceva. Nici ea si nici ei nu stiau cu exactitate unde sta celalalt asa ca ea se hotari sa se lase pe mana sortii, fiind sigura ca nu o sa ii mai revada niciodata. In acel moment nu stia ca soarta iti poate juca de multe ori feste.
![[Imagine: 87201674.png]](http://img204.imageshack.us/img204/8881/87201674.png)