20-12-2010, 11:18 PM
deci pentru ca ati fost atat de buni si v-ati impartasit parerile voastre cu mine vin azi cu continuarea;) Va multumesc mult pentru parerile voastre si sper sa mi le spuneti si de aceasta data.;)
In camera de consiliu
Soarele apare, incercand sa lumineze si sa incalzeasca inimile celor ce incearca sa isi duca vietile linistiti, dar nici macar acesta nu poate sa faca minuni. Exista cineva, care traia undeva printre nori, care isi pierduse abilitatea de a se bucura de aceste mici minuni. Acea persoana era nimeni alta decat Ayame, conducatoarea cherubimilor. Statea in fata usii, in camera ei, pregatindu-se sufleteste pentru a iesi din incapere. Avea mana dreapta crispata pe clanta, chinuinu-se sa gaseasca puterea de a deschide usa, pentru a pleca de acolo, pentru a da ochi cu inteleptii.
De partea cealalta o astepta infernul si nu il dorea, vroia sa ii ofere inapoi viata lui Yuri si sa stea ascunsa, dormind, linistita in aceasta, dar nu putea. Cei doi Fallen Angeli stateau de o parte si de cealalta a usii, insotiti de Michael si Krad. Acestia erau garda ei personala, care se presupunea ca trebuie sa o protejeze, dar mai rau o raneau, cel putin unul dintre ei o facea. Nu era in stare sa dea ochii cu Ikusa, nu dupa ce se petrecuse cu o seara in urma. Se simtea atat de slaba, de vulnerabila. Nu avea nici o treime din puterea de care dispunea Lucifer, deci ii era imposibil sa il invinga, sa il oblige sa o lase in pace. Daca ea nu avea puterea sa il infrunte, „Ce puteau sa faca ceilalti?†era intrebarea care ii chinuise somnul azi-noapte.
Intr-un final ofta si iesi din incapere, nu mai putea sa traga de timp. Cei patru ingeri se inchinara cand o vazura aparand pe hol.
-Ridicati-va, va rog. V-am mai spus, nu este nevoie de asa ceva... zise ea lasand fraza neterminata pentru ca ochii ei verzi cazura pe capul impodobit cu parul lung, matasos, negru al lui Ikusa.
Pentru o secunda avu intentia de a intinde mana sa i-l atinga, insa se stapani stiind ca era un gest interzis.
Ceilalti se ridicara si asteptara rabdatori sa vada incotro se indreapta conducatoarea pentru a o urmari ca niste protectori cuviinciosi.
Ayame ofta inca o data, indreptandu-se spre sala consiliului, unde trebuia sa discute cu ceilalti despre Castiel sau mai bine zis despre cel care traia in inger, Chase. Se gandea cu groaza la viitorul care era atat de neclar vazut de ochii sai. Niciodata drumul pe care il alesese nu fusese atat de imprevizibil si periculos.
„Oare nu intotdeauna a fost asa? de ce imi par atat de insuportabile toate aceste etichete, aceste actiuni pe care le fac de atata amar de timp? Nu ar trebui sa fiu obijnuita cu ele?
-Ti-a venit vremea, ii sopteste vocea Lui.
De ce a trebuit sa imi amintesc de ceea ce mi-a zis? De ce?! Unde ma duce drumul acesta pe care sunt nevoita sa merg? Ce am facut inainte de prima domnie de a fost nevoie sa fiu pedepsita? Oh, de ce nu imi pot aminti tot? Stiu ca mai este ceva... dar imi scapa printre degete de fiecare data. O alta viata inainte de Razboiul Cherubimilor, o viata care a fost eradicata total din mintea noastra. Dar de catre cine si de ce, nu stiu...â€
Desi in sufletul ei se dadea o adevarata lupta, desi ar fi vrut din toata inima sa renunte, sa arunce mastile ce incet se dezintegrau devenind nimic, Ayame mergea pe holul din marmura, gol inconjurata de gardieni ei, spre sala de consiliu. Nimic din nesiguranta din sufletul ei nu i se vedea pe chip. Arata asa cum trebuia, ca o conducatoare, ca singura persoana ce era in stare sa rezolve toate problemele si sa ia decizii fara sa clipeasca. Doar cei foarte apropiati de roscata ii cunosteau chinul, insa niciodata nu vor putea sa il inteleaga, oricat de mult ar fi incercat. Chinul de a detine atata putere si de a fi obligat sa porti pe umeri o responsabilitate imensa, sa depinda de tine milioane de vieti. Se simtea ca o pasarea exotica inchisa intr-o colivie care a fost obligata sa se adapteze noilor conditii. Macar de ar fi fost atat de simplu.
Au ajuns in fata impunatoarelor usi din stejar. Inainte ca ea sa apuce sa puna mana pe clanta pentru a o deschide, Ikusa a fost mai rapid si deja o deschise, dandu-se la o parte din calea ei. Isi lasa capul in jos si cu mana stanga ii facu semn sa intre.
-Poftiti, Maiestate, sopti.
-Multumesc... facu o scurta pauza inainte sa gaseasca curajul sa ii rosteasca numele... Ikusa.
Trecu pe langa el, doar cativa centimetrii despartindu-i, ceea ce il facu pe brunet sa isi doreasca sa o opreasca, sa o stranga in brate. Nu era orb, vazuse privirea plina da durere pe care conducatoarea o avea de cand iesise din dormitor.
„Atat de aproape incat ii pot simti rasuflarea atingandu-mi pielea, alintandu-mi-o si totusi suntem atat de departe unul de altul... o prapastie se afla intre noi si nu va disparea curand. Eu sunt dispusa sa incerc sa o inlatur, dar el se va intalni cu mine la jumatatea drumului? Nu... nu o va face...†se gandea Ayame.
In sala se aflau toti inteleptii, asteptand-o linistiti. Atunci cand isi facu aparitia se auzi cum s-au ridicat si au salutat-o, distrugand pacea acelui loc.
-Buna ziua, Inaltimea-Voastra! Spusera in cor facand o mica plecaciune fiecare.
-O zi buna si voua, raspunse inclinand putin capul in semn de respect.
Nu se putea citi nimic pe chipul ei. Era ca o statuie inghetata in eternitate, doar ochii plini de viata tradau o constiinta, poate si niste sentimente dar nimeni nu putea fi sigur de acestea din urma, nimeni in afara de Ikusa.
-Stiti de ce ne-am intalnit, nu este asa? ii intreba vocea ei trimitand fiori reci pe spatele lor.
-Da, Maiestate.
-Este vorba despre Castiel, zise Hageshi putin suparat.
-Da. Cred ca a venit momentul sa va povestesc ce s-a intamplat cu adevarat atunci.
-Ce s-a intamplat? Intreba curios Aoshy.
-Cautam un raspuns, vroiam sa aflu de ce Dumnezeu ne-a interzis sa iubim pentru ca...
Ayame a fost intrerupta inainte sa termine ceea ce avea de zis de un foarte speriat si furios Narkangel.
-Taci din gura! Izbucni Ikusa.
-Cum iti permiti sa tipi la Maiestatea Sa? tuna Hageshi, ridicandu-se in picioare indignat de atitudinea lipsita de respect a celui mai drag protejat al sau.
Michael, sari si el, in fata Fallen Angelului, tinandu-l de maini pentru a nu o atinge pe conducatoare. Acesta nu se zbatea... prea mult, insa oricat ar fi incercat sa se elibereze, Michael era mult mai puternic decat el.
-Imi pare rau, Ikusa, dar trebuie sa se afle adevarul. Intotdeauna am stiut ca se va afla. Acesta trebuie sa iasa la iveala o data si o data si nu numai el. Sunt multe lucruri in drumul meu pe care trebuie sa le aflu... sa le impartasesc.
Tristetea se citea in ochii si glasul ei, dar chipul ii ramase la fel de impietrit.
Hissori se intoarse pentru a o privi. Nu putea sa isi imagineze cum se simtea sau ce era in capul ei, de a luat o asemenea hotarire.
„Oare nu stie ce se va intampla daca recunoaste asa ceva? Pentru numele Lui, este cea mai sfanta lege!†se intreba el.
Nu stia raspunsul, dar poate il va afla in curand, desi adanc in sufletul lui si-ar fi dorit ca aceasta intrebare sa ramana fara un raspuns, din cauza ca se temea de consecintele dezvaluirii lui.
Ikusa era pe punctul de a innebuni de furie. Se smucea in mainile ingerului focului incercand sa scape, sa o oblige sa taca. Vroia sa tipe ca tot ce a fost intre ei a fost o greseala, ca minte, dar nu avea puterea necesara de a spune asa ceva. Nu dorea sa o lase sa se distruga, iar Michael nu intelegea si nu vroia sa il ajute.
-Michael, nu vreau sa te ranesc, asa ca da-mi drumul, nu intelegi! Se rasti Fallen Angelul la cel care inca il tinea imobilizat.
-Ba da, inteleg. Ai luat-o razna. Acum taci si asculta. Nu scapi din stransoarea mea.
Ayame ii oferi un zambet trist inainte sa inceapa din nou.
-Asa cum spuneam. Eu cercetam acea lege, deoarece eu si Ikusa eram iubiti, recunoscu ea ignorand amenintarile Narkangelului care se incapatana sa se zbata.
Toata lumea a fost socata. Nimeni nu stia ce sa zica. Hageshi, care statea in picioare, a cazut inapoi in scaun nevenindu-i sa creada. Hissori si-a lasat capul in jos refuzand sa se uite la chipul celor din jur, iar Krad ingenunche uitandu-se pierdut la cea care statea in fata lui, la conducatoarea lui mult iubita. Cat despre Michael, ei bine acesta ii dadu drumul lui Ikusa, intelegand intr-un final de ce acesta se zbatea atat de tare. Fallen Angelul, o data eliberat, se duse in fata lui Ayame, punandu-si mainile pe umerii ei, scuturand-o furios in speranta ca poate acum la sfarsit avea sa ii vina mintea la cap.
-Ai innebunit? Ce este gresit cu tine? Reprezentai tot ce este mai pur, mai perfect. Acum esti manhita. Am vrut sa iti spun de mult, totul a fost o greseala. Totul! Tipa Ikusa disperat pana cand neputincios cazu in genunchi in fata ei, mainile coborindu-i pe talie.
Nu arata, dar a afectat-o foarte rau ceea ce a zis Ikusa. Era atat de inconstient cateodata de puterea cuvintelor, lasandu-se condus de pasiunea inflacarata ce ardea in el, incat nu intelegea cum un singur cuvant, o singura fraza putea sa doara de o mie de ori mai mult decat o rana facuta de o sabie.
„Sunt manjita? Totul a fost o greseala? Nimic nu a fost adevarat? Ingerii sunt capabili sa se insele? De fapt, el este capabil sa ma minta? M-a mintit atatia ani... pentru ce? Pentru ce!†aceste intrebari i se perindau prin mintea ei fara nici o pauza, innebunind-o usor.
De atat a fost nevoie: o singura fraza, pentru a o schimba pentru totdeauna. In sfarsit a reusit imposibilul. Era pura asa cum o credeau ei. In sfarsit, acel ceva care ii oferea acea minune numita sentiment se rupse. Nu mai simtea nimic. Aceasta schimbare i s-a vazut in ochii care cu un minut inainte erau plini de viata, iar dupa erau goi si reci de parca cine traia in acel trup se suparase si plecase refuzand sa mai auda acele cuvinte. Intotdeauna a considerat ca perfectiunea era rece si avusese dreptate. Puritatea, perfectiunea erau reci, atat de reci ca isi simtea inima inghetand.
-Totul a fost o greseala? Intreba ea de parca nu ar fi inteles, in timp ce ii puse mana pe barbie, ridicandu-i capul pentru a se uita in ochii lui negri, dar si pentru a-l lasa pe el sa ii vada pe ai ei.
Ikusa se ingrozi. Ochii ei verzi erau goi si il ingrozeau, il speriau. Se intreba cu teama ce a facut.
-De ce? De ce ai mai stat cu mine daca sunt o greseala? Intreba ea.
Nu avea raspuns. Nu putea sa isi retraga cuvintele. Raul era deja facut. A rostit acele vorbe doar pentru a o impiedica sa recunoasca, dar fusese prea tarziu si nu facuse decat sa o raneasca. Nu se gandise nici o secunda ca avea sa o raneasca atat de tare, nu se gandise pentru ca judecata ii fusese intunecata de furie, dar acesta nu era un motiv care sa il justifice.
-Ayame ai incalcat legea pana la capat? O intreba Tetsujin cu jumatate de glas.
-Daca vrei sa stii daca m-am culcat cu el, atunci raspunsul este da, zise fara pic de retinere sau de rusine. Voi accepta orice pedeapsa veti hotari sa imi dati, insa mai intai lasati-ma sa va spun ce s-a petrecut. Mi s-a parut si inca mi se pare ceva suspect cu aceasta lege, care nu dateaza din aceasi vreme cu crearea noastra, sau mai bine zis a celor pe care noi ii consideram un mit. Asa ca am inceput sa cercetez si cu cat aflam mai multe cu atat lucrurile deveneau mai complicate. Intr-o seara, cand ma plimbam prin gradina castelului si cand am trecut pe langa stejarul cel mai vechi si inalt din gradina am auzit pe cineva vorbind. Atunci a fost prima data cand l-am vazut pe Lucifer si cand el m-a vazut pe mine. Nu stiu ce plan diabolic a scornit in acea clipa, dar din acea zi nu a mai trecut seara fara sa ma viziteze si sa incerce sa ma convinga sa ma duc cu el in Iad. Insa dupa cateva luni a incetat din senin, apoi a venit ziua in care alter egoul lui Castiel, pe numele sau Chase si-a facut cunoscuta prezenta. Vedeti voi, in timpul primei mele domnii cand dumneavoastra m-ati obligat sa imi aleg pentru gardieni, cel de-al patrulea a fost Castiel si lui i-am oferit puterea focului, o puetere dominata de Lucifer, asa ca atunci cand a primit-o a fost creat Chase, un sadic, un demon subordonat al celuilalt monstru care nu trebuia sa existe. Cred ca acesta l-a pus pe Chase sa ma rapeasca, dar el si-a pierdut cumpatul cand a vazut ca ii i-au puterile, m-a omorit. Nu puteam sa ma apar si sa fac ritualul in acelasi timp. Asa ti-ai primit puterile Michael. Nu ai fost prima mea alegere pentru ca nu stiam daca puteam sa va transfer o parte din forta mea si erai foarte entuziasmat in acea vreme, incat imi era teama ca vei fi ucis din cauza acestui entuziasm. Imi dau seama cat de mult am gresit, dar asta este.
-Deci era adevarat ceea ce spunea Rose, sopti michael fara sa isi dea seama ca vorbise cu voce tare.
-Daca ti-a zis ca Narkangelul Castiel era primul inger al focului, atunci da, raspunse Ayame fara sa clipeasca.
Ikusa continua sa stea ingenuncheat in fata ei, tacand din gura, ignorat de toti cei din jurul lui, inclusiv de conducatoarea pe care o iubea atat de tare. Nu stia ce sa faca, nu stia daca procedase bine.
„De ce am vrut sa opresc? Oricum nu imi pasa de ce se va intampla cu mine. Am incercat sa o opresc din cauza ca nu doream sa se afle de relatia noastra pentru a avea in continuarea speranta ca vom fi candva impreuna sau din cauza ca nu vroiam sa sufere, sa o vada ceilalti asa cum credeam eu ca o vor vedea? Dar nu am putut sa o opresc si s-a aflat. Ce vor face? Ce se va intampla de acum inainte?†se gandea el ingrijorat pentru soarta conducatoareai lui iubita.
-Dar cu Ashi cum ramane? A disparut imediat dupa ce Maiestatea Voastra a fost ucisa. A doua zi, Ikusa v-a gasit, iar Ashi nu era de gasit nicaieri, afirma Aoshy.
-Nu vom stii niciodata ce s-a petrecut atunci, decat poate daca ne va spune Chase, ceea ce nu cred. Castiel nu isi aminteste si nu este constient atunci cand Chase conduce, pe cand acesta din urma poate sa afle anumite lucruri de cand este Castiel constient.
-De fapt, nici Castiel nu a fost gasit in acea zi si apoi am aflat ca este pe Pamant, reincarnat. Am presupus ca s-a luptat cu Ashi si a pierdut, zise Tetsujin. Era un Arkangel pe vremea aceea, desi nici acum ca Narkangel nu este prea puternic.
-Ciudat, nu se petrec prea multe schimbari de acest fel... zise Ayame cazand in propriile ei ganduri.
-Nu conteaza. Ce treaba are acel Chase cu Castiel acum? Nu va primi control asupra focului, primeste putere de undeva din univers. Deci nu reprezinta un pericol, spuse Hageshi.
-Intr-adevar, nu primeste putere asupra focului, insa este un pericol deoarece nu conteaza de la cine sau ce primeste putere, Chase se va trezi si va prelua din nou controlul. Depinde de Castiel daca se va lupta sau daca va ceda.
-Si ce facem in acest caz?
-El distruge echilibrul, si asa fragil, al relatiei dintre cei doi Fallen Angeli. MoonBlood reprezinta tandretea lunii, a noptii, iar SunLight reprezinta taria si caldura soarelui, nu exista un al treilea pentru ca nu are de unde sa isi ia puterile, nu are ce sa controleze asa ca va avea cate jumatate din fiecare parte si va strica echilibrul provocand la inceput fara sa vrea catastrofe. Va aparea un conflict si vom trebui sa il rezolvam. Trebuie sa ne punem intrebarea cat de mult vrem sa riscam. Sa il omorim acum inainte sa devina Fallen angel sau sa gasim o metoda de a-l ajuta, de a nu se lasa controlat?
Era o decizie mult prea importanta pentru a hotari singura. Era vorba despre viata unui inger. Desi ea simtea ca poate suporta consecintele acestei decizii pe deplin deoarece nu ii mai pasa. Pierduse puterea de a avea sentimente, de a tine la ceva sau cineva, asa ca nu avea sa simta regretul deciziei sale sau cel putin avea impresia ca pierduse acea abilitate.
-Nu putem sa il condamnam la moarte, asa pur si simplu... sopti Tetsujin.
-De ce nu? Este un pericol, trebuie tratat ca atare, zise socandu-i pe toti din incapere.
-Vorbesti despre viata unui inger! Tuna Hageshi.
-Vorbestu de viata si lumea oamenilor, raspunse cu calm.
-Trebuie sa fie o alta cale, zise Aoshy.
-Nu este o alta cale.
-De fapt...
Toti ochii se indreptara spre Hissori.
-Te ascult SunLight.
-Am putea sa ii despartim pe cei doi. Ati spus ca el va primi o parte de la soare, o parte de la luna puterea asa ca atunci cand se transforma ii despartim. Putem face asta daca ii lasam lui Castiel puterea lunii si lui Chase pe a soarelui, adica, din ceea ce a fost creat, focul. Astfel Chase va iesi din trupul ingerului si nu va mai exista un dezechilibru pentru ca nu va mai exista un al treilea Fallen Angel.
-Nu stiu daca pot face asa ceva, SunLight, raspunse Ayame fara sa se uite la el.
-Maiestatea Voastra nu poate, insa eu cu Moonblood si cu ceilalti ingeri elementari putem.
-Atunci totul depinde de voi sase. Eu nu pot sa ma implic in asa ceva. Nu detin puterea necesara.
-Da, Maiestate, zise inclinandu-se, insa vrand adanc in inima lui sa o stranga de gat pentru atitudinea de superioritate ce o afisa.
-Bun. Acum mai ramane o singura problema. Care imi va fi pedeapsa? Intreba indiferenta uitandu-se la cei doi conducatori ai Marilor Consilii.
-...Maiestate...
In camera de consiliu
Soarele apare, incercand sa lumineze si sa incalzeasca inimile celor ce incearca sa isi duca vietile linistiti, dar nici macar acesta nu poate sa faca minuni. Exista cineva, care traia undeva printre nori, care isi pierduse abilitatea de a se bucura de aceste mici minuni. Acea persoana era nimeni alta decat Ayame, conducatoarea cherubimilor. Statea in fata usii, in camera ei, pregatindu-se sufleteste pentru a iesi din incapere. Avea mana dreapta crispata pe clanta, chinuinu-se sa gaseasca puterea de a deschide usa, pentru a pleca de acolo, pentru a da ochi cu inteleptii.
De partea cealalta o astepta infernul si nu il dorea, vroia sa ii ofere inapoi viata lui Yuri si sa stea ascunsa, dormind, linistita in aceasta, dar nu putea. Cei doi Fallen Angeli stateau de o parte si de cealalta a usii, insotiti de Michael si Krad. Acestia erau garda ei personala, care se presupunea ca trebuie sa o protejeze, dar mai rau o raneau, cel putin unul dintre ei o facea. Nu era in stare sa dea ochii cu Ikusa, nu dupa ce se petrecuse cu o seara in urma. Se simtea atat de slaba, de vulnerabila. Nu avea nici o treime din puterea de care dispunea Lucifer, deci ii era imposibil sa il invinga, sa il oblige sa o lase in pace. Daca ea nu avea puterea sa il infrunte, „Ce puteau sa faca ceilalti?†era intrebarea care ii chinuise somnul azi-noapte.
Intr-un final ofta si iesi din incapere, nu mai putea sa traga de timp. Cei patru ingeri se inchinara cand o vazura aparand pe hol.
-Ridicati-va, va rog. V-am mai spus, nu este nevoie de asa ceva... zise ea lasand fraza neterminata pentru ca ochii ei verzi cazura pe capul impodobit cu parul lung, matasos, negru al lui Ikusa.
Pentru o secunda avu intentia de a intinde mana sa i-l atinga, insa se stapani stiind ca era un gest interzis.
Ceilalti se ridicara si asteptara rabdatori sa vada incotro se indreapta conducatoarea pentru a o urmari ca niste protectori cuviinciosi.
Ayame ofta inca o data, indreptandu-se spre sala consiliului, unde trebuia sa discute cu ceilalti despre Castiel sau mai bine zis despre cel care traia in inger, Chase. Se gandea cu groaza la viitorul care era atat de neclar vazut de ochii sai. Niciodata drumul pe care il alesese nu fusese atat de imprevizibil si periculos.
„Oare nu intotdeauna a fost asa? de ce imi par atat de insuportabile toate aceste etichete, aceste actiuni pe care le fac de atata amar de timp? Nu ar trebui sa fiu obijnuita cu ele?
-Ti-a venit vremea, ii sopteste vocea Lui.
De ce a trebuit sa imi amintesc de ceea ce mi-a zis? De ce?! Unde ma duce drumul acesta pe care sunt nevoita sa merg? Ce am facut inainte de prima domnie de a fost nevoie sa fiu pedepsita? Oh, de ce nu imi pot aminti tot? Stiu ca mai este ceva... dar imi scapa printre degete de fiecare data. O alta viata inainte de Razboiul Cherubimilor, o viata care a fost eradicata total din mintea noastra. Dar de catre cine si de ce, nu stiu...â€
Desi in sufletul ei se dadea o adevarata lupta, desi ar fi vrut din toata inima sa renunte, sa arunce mastile ce incet se dezintegrau devenind nimic, Ayame mergea pe holul din marmura, gol inconjurata de gardieni ei, spre sala de consiliu. Nimic din nesiguranta din sufletul ei nu i se vedea pe chip. Arata asa cum trebuia, ca o conducatoare, ca singura persoana ce era in stare sa rezolve toate problemele si sa ia decizii fara sa clipeasca. Doar cei foarte apropiati de roscata ii cunosteau chinul, insa niciodata nu vor putea sa il inteleaga, oricat de mult ar fi incercat. Chinul de a detine atata putere si de a fi obligat sa porti pe umeri o responsabilitate imensa, sa depinda de tine milioane de vieti. Se simtea ca o pasarea exotica inchisa intr-o colivie care a fost obligata sa se adapteze noilor conditii. Macar de ar fi fost atat de simplu.
Au ajuns in fata impunatoarelor usi din stejar. Inainte ca ea sa apuce sa puna mana pe clanta pentru a o deschide, Ikusa a fost mai rapid si deja o deschise, dandu-se la o parte din calea ei. Isi lasa capul in jos si cu mana stanga ii facu semn sa intre.
-Poftiti, Maiestate, sopti.
-Multumesc... facu o scurta pauza inainte sa gaseasca curajul sa ii rosteasca numele... Ikusa.
Trecu pe langa el, doar cativa centimetrii despartindu-i, ceea ce il facu pe brunet sa isi doreasca sa o opreasca, sa o stranga in brate. Nu era orb, vazuse privirea plina da durere pe care conducatoarea o avea de cand iesise din dormitor.
„Atat de aproape incat ii pot simti rasuflarea atingandu-mi pielea, alintandu-mi-o si totusi suntem atat de departe unul de altul... o prapastie se afla intre noi si nu va disparea curand. Eu sunt dispusa sa incerc sa o inlatur, dar el se va intalni cu mine la jumatatea drumului? Nu... nu o va face...†se gandea Ayame.
In sala se aflau toti inteleptii, asteptand-o linistiti. Atunci cand isi facu aparitia se auzi cum s-au ridicat si au salutat-o, distrugand pacea acelui loc.
-Buna ziua, Inaltimea-Voastra! Spusera in cor facand o mica plecaciune fiecare.
-O zi buna si voua, raspunse inclinand putin capul in semn de respect.
Nu se putea citi nimic pe chipul ei. Era ca o statuie inghetata in eternitate, doar ochii plini de viata tradau o constiinta, poate si niste sentimente dar nimeni nu putea fi sigur de acestea din urma, nimeni in afara de Ikusa.
-Stiti de ce ne-am intalnit, nu este asa? ii intreba vocea ei trimitand fiori reci pe spatele lor.
-Da, Maiestate.
-Este vorba despre Castiel, zise Hageshi putin suparat.
-Da. Cred ca a venit momentul sa va povestesc ce s-a intamplat cu adevarat atunci.
-Ce s-a intamplat? Intreba curios Aoshy.
-Cautam un raspuns, vroiam sa aflu de ce Dumnezeu ne-a interzis sa iubim pentru ca...
Ayame a fost intrerupta inainte sa termine ceea ce avea de zis de un foarte speriat si furios Narkangel.
-Taci din gura! Izbucni Ikusa.
-Cum iti permiti sa tipi la Maiestatea Sa? tuna Hageshi, ridicandu-se in picioare indignat de atitudinea lipsita de respect a celui mai drag protejat al sau.
Michael, sari si el, in fata Fallen Angelului, tinandu-l de maini pentru a nu o atinge pe conducatoare. Acesta nu se zbatea... prea mult, insa oricat ar fi incercat sa se elibereze, Michael era mult mai puternic decat el.
-Imi pare rau, Ikusa, dar trebuie sa se afle adevarul. Intotdeauna am stiut ca se va afla. Acesta trebuie sa iasa la iveala o data si o data si nu numai el. Sunt multe lucruri in drumul meu pe care trebuie sa le aflu... sa le impartasesc.
Tristetea se citea in ochii si glasul ei, dar chipul ii ramase la fel de impietrit.
Hissori se intoarse pentru a o privi. Nu putea sa isi imagineze cum se simtea sau ce era in capul ei, de a luat o asemenea hotarire.
„Oare nu stie ce se va intampla daca recunoaste asa ceva? Pentru numele Lui, este cea mai sfanta lege!†se intreba el.
Nu stia raspunsul, dar poate il va afla in curand, desi adanc in sufletul lui si-ar fi dorit ca aceasta intrebare sa ramana fara un raspuns, din cauza ca se temea de consecintele dezvaluirii lui.
Ikusa era pe punctul de a innebuni de furie. Se smucea in mainile ingerului focului incercand sa scape, sa o oblige sa taca. Vroia sa tipe ca tot ce a fost intre ei a fost o greseala, ca minte, dar nu avea puterea necesara de a spune asa ceva. Nu dorea sa o lase sa se distruga, iar Michael nu intelegea si nu vroia sa il ajute.
-Michael, nu vreau sa te ranesc, asa ca da-mi drumul, nu intelegi! Se rasti Fallen Angelul la cel care inca il tinea imobilizat.
-Ba da, inteleg. Ai luat-o razna. Acum taci si asculta. Nu scapi din stransoarea mea.
Ayame ii oferi un zambet trist inainte sa inceapa din nou.
-Asa cum spuneam. Eu cercetam acea lege, deoarece eu si Ikusa eram iubiti, recunoscu ea ignorand amenintarile Narkangelului care se incapatana sa se zbata.
Toata lumea a fost socata. Nimeni nu stia ce sa zica. Hageshi, care statea in picioare, a cazut inapoi in scaun nevenindu-i sa creada. Hissori si-a lasat capul in jos refuzand sa se uite la chipul celor din jur, iar Krad ingenunche uitandu-se pierdut la cea care statea in fata lui, la conducatoarea lui mult iubita. Cat despre Michael, ei bine acesta ii dadu drumul lui Ikusa, intelegand intr-un final de ce acesta se zbatea atat de tare. Fallen Angelul, o data eliberat, se duse in fata lui Ayame, punandu-si mainile pe umerii ei, scuturand-o furios in speranta ca poate acum la sfarsit avea sa ii vina mintea la cap.
-Ai innebunit? Ce este gresit cu tine? Reprezentai tot ce este mai pur, mai perfect. Acum esti manhita. Am vrut sa iti spun de mult, totul a fost o greseala. Totul! Tipa Ikusa disperat pana cand neputincios cazu in genunchi in fata ei, mainile coborindu-i pe talie.
Nu arata, dar a afectat-o foarte rau ceea ce a zis Ikusa. Era atat de inconstient cateodata de puterea cuvintelor, lasandu-se condus de pasiunea inflacarata ce ardea in el, incat nu intelegea cum un singur cuvant, o singura fraza putea sa doara de o mie de ori mai mult decat o rana facuta de o sabie.
„Sunt manjita? Totul a fost o greseala? Nimic nu a fost adevarat? Ingerii sunt capabili sa se insele? De fapt, el este capabil sa ma minta? M-a mintit atatia ani... pentru ce? Pentru ce!†aceste intrebari i se perindau prin mintea ei fara nici o pauza, innebunind-o usor.
De atat a fost nevoie: o singura fraza, pentru a o schimba pentru totdeauna. In sfarsit a reusit imposibilul. Era pura asa cum o credeau ei. In sfarsit, acel ceva care ii oferea acea minune numita sentiment se rupse. Nu mai simtea nimic. Aceasta schimbare i s-a vazut in ochii care cu un minut inainte erau plini de viata, iar dupa erau goi si reci de parca cine traia in acel trup se suparase si plecase refuzand sa mai auda acele cuvinte. Intotdeauna a considerat ca perfectiunea era rece si avusese dreptate. Puritatea, perfectiunea erau reci, atat de reci ca isi simtea inima inghetand.
-Totul a fost o greseala? Intreba ea de parca nu ar fi inteles, in timp ce ii puse mana pe barbie, ridicandu-i capul pentru a se uita in ochii lui negri, dar si pentru a-l lasa pe el sa ii vada pe ai ei.
Ikusa se ingrozi. Ochii ei verzi erau goi si il ingrozeau, il speriau. Se intreba cu teama ce a facut.
-De ce? De ce ai mai stat cu mine daca sunt o greseala? Intreba ea.
Nu avea raspuns. Nu putea sa isi retraga cuvintele. Raul era deja facut. A rostit acele vorbe doar pentru a o impiedica sa recunoasca, dar fusese prea tarziu si nu facuse decat sa o raneasca. Nu se gandise nici o secunda ca avea sa o raneasca atat de tare, nu se gandise pentru ca judecata ii fusese intunecata de furie, dar acesta nu era un motiv care sa il justifice.
-Ayame ai incalcat legea pana la capat? O intreba Tetsujin cu jumatate de glas.
-Daca vrei sa stii daca m-am culcat cu el, atunci raspunsul este da, zise fara pic de retinere sau de rusine. Voi accepta orice pedeapsa veti hotari sa imi dati, insa mai intai lasati-ma sa va spun ce s-a petrecut. Mi s-a parut si inca mi se pare ceva suspect cu aceasta lege, care nu dateaza din aceasi vreme cu crearea noastra, sau mai bine zis a celor pe care noi ii consideram un mit. Asa ca am inceput sa cercetez si cu cat aflam mai multe cu atat lucrurile deveneau mai complicate. Intr-o seara, cand ma plimbam prin gradina castelului si cand am trecut pe langa stejarul cel mai vechi si inalt din gradina am auzit pe cineva vorbind. Atunci a fost prima data cand l-am vazut pe Lucifer si cand el m-a vazut pe mine. Nu stiu ce plan diabolic a scornit in acea clipa, dar din acea zi nu a mai trecut seara fara sa ma viziteze si sa incerce sa ma convinga sa ma duc cu el in Iad. Insa dupa cateva luni a incetat din senin, apoi a venit ziua in care alter egoul lui Castiel, pe numele sau Chase si-a facut cunoscuta prezenta. Vedeti voi, in timpul primei mele domnii cand dumneavoastra m-ati obligat sa imi aleg pentru gardieni, cel de-al patrulea a fost Castiel si lui i-am oferit puterea focului, o puetere dominata de Lucifer, asa ca atunci cand a primit-o a fost creat Chase, un sadic, un demon subordonat al celuilalt monstru care nu trebuia sa existe. Cred ca acesta l-a pus pe Chase sa ma rapeasca, dar el si-a pierdut cumpatul cand a vazut ca ii i-au puterile, m-a omorit. Nu puteam sa ma apar si sa fac ritualul in acelasi timp. Asa ti-ai primit puterile Michael. Nu ai fost prima mea alegere pentru ca nu stiam daca puteam sa va transfer o parte din forta mea si erai foarte entuziasmat in acea vreme, incat imi era teama ca vei fi ucis din cauza acestui entuziasm. Imi dau seama cat de mult am gresit, dar asta este.
-Deci era adevarat ceea ce spunea Rose, sopti michael fara sa isi dea seama ca vorbise cu voce tare.
-Daca ti-a zis ca Narkangelul Castiel era primul inger al focului, atunci da, raspunse Ayame fara sa clipeasca.
Ikusa continua sa stea ingenuncheat in fata ei, tacand din gura, ignorat de toti cei din jurul lui, inclusiv de conducatoarea pe care o iubea atat de tare. Nu stia ce sa faca, nu stia daca procedase bine.
„De ce am vrut sa opresc? Oricum nu imi pasa de ce se va intampla cu mine. Am incercat sa o opresc din cauza ca nu doream sa se afle de relatia noastra pentru a avea in continuarea speranta ca vom fi candva impreuna sau din cauza ca nu vroiam sa sufere, sa o vada ceilalti asa cum credeam eu ca o vor vedea? Dar nu am putut sa o opresc si s-a aflat. Ce vor face? Ce se va intampla de acum inainte?†se gandea el ingrijorat pentru soarta conducatoareai lui iubita.
-Dar cu Ashi cum ramane? A disparut imediat dupa ce Maiestatea Voastra a fost ucisa. A doua zi, Ikusa v-a gasit, iar Ashi nu era de gasit nicaieri, afirma Aoshy.
-Nu vom stii niciodata ce s-a petrecut atunci, decat poate daca ne va spune Chase, ceea ce nu cred. Castiel nu isi aminteste si nu este constient atunci cand Chase conduce, pe cand acesta din urma poate sa afle anumite lucruri de cand este Castiel constient.
-De fapt, nici Castiel nu a fost gasit in acea zi si apoi am aflat ca este pe Pamant, reincarnat. Am presupus ca s-a luptat cu Ashi si a pierdut, zise Tetsujin. Era un Arkangel pe vremea aceea, desi nici acum ca Narkangel nu este prea puternic.
-Ciudat, nu se petrec prea multe schimbari de acest fel... zise Ayame cazand in propriile ei ganduri.
-Nu conteaza. Ce treaba are acel Chase cu Castiel acum? Nu va primi control asupra focului, primeste putere de undeva din univers. Deci nu reprezinta un pericol, spuse Hageshi.
-Intr-adevar, nu primeste putere asupra focului, insa este un pericol deoarece nu conteaza de la cine sau ce primeste putere, Chase se va trezi si va prelua din nou controlul. Depinde de Castiel daca se va lupta sau daca va ceda.
-Si ce facem in acest caz?
-El distruge echilibrul, si asa fragil, al relatiei dintre cei doi Fallen Angeli. MoonBlood reprezinta tandretea lunii, a noptii, iar SunLight reprezinta taria si caldura soarelui, nu exista un al treilea pentru ca nu are de unde sa isi ia puterile, nu are ce sa controleze asa ca va avea cate jumatate din fiecare parte si va strica echilibrul provocand la inceput fara sa vrea catastrofe. Va aparea un conflict si vom trebui sa il rezolvam. Trebuie sa ne punem intrebarea cat de mult vrem sa riscam. Sa il omorim acum inainte sa devina Fallen angel sau sa gasim o metoda de a-l ajuta, de a nu se lasa controlat?
Era o decizie mult prea importanta pentru a hotari singura. Era vorba despre viata unui inger. Desi ea simtea ca poate suporta consecintele acestei decizii pe deplin deoarece nu ii mai pasa. Pierduse puterea de a avea sentimente, de a tine la ceva sau cineva, asa ca nu avea sa simta regretul deciziei sale sau cel putin avea impresia ca pierduse acea abilitate.
-Nu putem sa il condamnam la moarte, asa pur si simplu... sopti Tetsujin.
-De ce nu? Este un pericol, trebuie tratat ca atare, zise socandu-i pe toti din incapere.
-Vorbesti despre viata unui inger! Tuna Hageshi.
-Vorbestu de viata si lumea oamenilor, raspunse cu calm.
-Trebuie sa fie o alta cale, zise Aoshy.
-Nu este o alta cale.
-De fapt...
Toti ochii se indreptara spre Hissori.
-Te ascult SunLight.
-Am putea sa ii despartim pe cei doi. Ati spus ca el va primi o parte de la soare, o parte de la luna puterea asa ca atunci cand se transforma ii despartim. Putem face asta daca ii lasam lui Castiel puterea lunii si lui Chase pe a soarelui, adica, din ceea ce a fost creat, focul. Astfel Chase va iesi din trupul ingerului si nu va mai exista un dezechilibru pentru ca nu va mai exista un al treilea Fallen Angel.
-Nu stiu daca pot face asa ceva, SunLight, raspunse Ayame fara sa se uite la el.
-Maiestatea Voastra nu poate, insa eu cu Moonblood si cu ceilalti ingeri elementari putem.
-Atunci totul depinde de voi sase. Eu nu pot sa ma implic in asa ceva. Nu detin puterea necesara.
-Da, Maiestate, zise inclinandu-se, insa vrand adanc in inima lui sa o stranga de gat pentru atitudinea de superioritate ce o afisa.
-Bun. Acum mai ramane o singura problema. Care imi va fi pedeapsa? Intreba indiferenta uitandu-se la cei doi conducatori ai Marilor Consilii.
-...Maiestate...
![[Imagine: 87201674.png]](http://img204.imageshack.us/img204/8881/87201674.png)