Aripi insangerate

[Dark Blue]

Hello>:D< ,Se pare ca tu, spre deosebire de altii (eu) te tii de promisiuni, si ai postat azi.

Capitol nou...mi s-a parut foarte scurt, poate am citit eu mai repede sau m-am lasat purtata de val...in fine, oricat de repede am citit am gasit totusi si niste mici greseli, si ghici de care? i-a si ia:

sa îti i-a locul. - sincer, nu mai stiu pentru a cata oara, e verbul a lua...
contorsionate de a-i fi crezut ca - verbul a fi la trecut si ghici ce? se scrie legat

Povestea e superba, incredibil de superba...ai putea sa postezi un capitol pe ora? Sunt sigura ca sunt o gramada de cititori care s-ar bucura sa postezi si mai des.
De idee nu ma leg, aici nu mai am ce comenta, dar...parca Ikusa trebuia sa-i spuna ceva lui Ayame despre o pedeapsa, nu? Sa-i spui sa-i spuna mai repede, si daca tot ii spui, sa-i mai spui si ca i-am spus sa-ti spuna sa postezi mai des pentru ca cititorilor le e dor de el (de Ikusa care apare in capitolele pe care le scrii, sa nu se inteleaga gresit), bine? Din cate am inteles eu pana acum Lucifer nu e chiar atat de rau...adica, face toate asta ca sa o aduca pe Alexiel inapoi, nu?

Am observat ca ai lasat spatiu, stiam ca e ceva diferit dar doar acum mi-am dat seama.;))
Astept capitolul urmator ca sa pot sa-ti spun mai multe, pana atunci spor la scris>:D<

[Katniss]

Ello dear după mult timp în care am încercat să ajung la zi în sfârşit am reuşit( Aleluia), aşa că m-am gândit să îţi las şi un comentariu ca dovadă a faptului că am citit şi ghici ce îmi place.
Ai un stil foarte frumos de a descrie, iar asta îmi place foarte mult. Acţiunea nu este deloc grăbită iar dialogul nici pe departe sec. Să ştii că nu am ce critica, nici măcar nu sunt bună la asta :-" ( iar tu nu cred că ai nevoie my dear).
Scuze că mi-a luat atât să comentez,dar am avut un motiv întemeiat să ştii şcoala.
Cam atât aştept nextu spor la scris şi multă imaginaţie.

[BloodyInnocence]

va multumesc mult ca impartasiti aceste opini cu mine si ca cititi aceasta poveste a mea. sper ca veti continua sa cititi si ca nu va voi dezamagi in viitoare. scuze pentru marimea acestui capitol si pentru ca vin atat de tarziu cu continuarea.


În camera conducatoarei îngerilor

Krad deschise usa, ca un adevarat cavaler pentru a o lasa sa intre pe conducatoarea sa. Numai ca atunci când vru sa intre si el, aceasta îi facu semn sa ramâna afara. Nu era tocmai pe placul lui aceasta decizie a ei, însa trebuia sa o respecte. Arkangelul înclina capul deloc bucuros si închise usa, lasând-o singura.
Ayame se uita la Krad cum dispare în spatele acelei bucati de lemn. Avea senzatia ca usa aceea tocmai a închis viata ei, personalitatea ei si ca a lasat-o perfecta. Dar asta era doar o impresia, stia mult prea bine, cel care a reusit aceasta performanta era un anumit înger, un anumit nemernic.

Ceruse sa stea în prima ei camera atunci când ajunsese în Eden pentru ca acea camera detinea amintiri atât de dragi inimii sale, însa atunci... în acea clipa o lasau rece toate aceste lucruri. Nu mai putea sa vada farmecul trandafirilor rosii de pe balcon, nici a baldachinului care statea în acel moment teapan, lipsit de viata, rece la fel ca ea. Era fascinata de schimbarea petrecuta. Fascinata de noua viziune a lucrurilor din jur care desi erau aceleasi, pentru ochii ei erau schimbate pentru totdeauna. Îsi amintea ce a simtit prima data când a calcat în aceasta încapere si stia ce trebuia sa simta în acea clipa, numai ca nu putea. Era ca si cum ceva se rupsese în ea. Acea legatura dintre minte si inima care îi dadea posibilitatea de a simti si într-un mod ciudat nu o regreta. Acum putea sa se dedice cu adevarat telului ei fara sa fie întrerupta de niste sentimente amarâte care nu faceau decât sa îi complice viata.

Tocmai se întreba cum avea sa reactioneze atunci când avea sa îl întâlneasca pe Lucifer, pentru ca era sigura ca avea sa mai dea ochii cu el în viitorul apropiat, când simti o pala de vânt care trecu pe lânga ea, mângâindu-i umerii. Nu trebuia sa se întoarca pentru a vedea daca Lucifer se afla sau nu în spatele ei, stia cu o siguranta înfricosatoare ca el este acolo. Apoi în secunda urmatoare îi simti mâinile pe umerii ei. Nu spuse nimic, nici macar nu se misca un centimetru. Pur si simplu statu nemiscata, ne intimidata de acesta. Fapt care îl facu pe Lucifer sa îsi plimbe mâinile peste tot pe corpul ei dorind cu ardoare sa scoata o reactie de la conducatoare. Pâna si una de repulsie era mai buna decât niciuna. Ramase uimit când observa ca nu protesteaza nici macar atunci când si-a pus mâinile peste sânii ei si i-a strâns. Urmatorul lucru pe care îl simti Ayame fu cum dispar mâinile lui si apoi îl vazu în fata ei stând furios si intrigat.

- Ce este cu tine? Unde este pasiunea aceea care ardea în sufletul tau, care îl colora în atâtea culori minunate? Întreba uitându-se în ochii verzi de piatra care erau ca ai unui mort, goi.
- Nu stiu la ce te referi, spuse pe un ton lipsit de inflexiuni.
- Tie ti-a facut cineva ceva. Nu mai ai pic de sentiment în aceasta carcasa pe care o numesti trup.
- Sunt perfecta, pura, zise accentuând ultimele doua cuvinte. Sunt exact asa cum a vrut Dumnezeu ca îngerii sa fie.
- Esti cum a vrut Dumnezeu sa fii?! Nici nu stii cum a vrut El sa fim! Nici nu stii cum eram înainte! Spuse înfuriat de atitudinea rece a lui Ayame.

O apuca de mâna strângând-o putin mai tare decât era nevoie, deoarece ea nu se împotrivea si o trase pâna în fata oglinzii ce statea lânga biroul din lemn de trandafir. La fel ca si biroul, oglinda avea sculptata în rama sa mici boboci de trandafir. Îi apuca barbia, fortând-o sa se uite la reflexia ei, dar mai ales la ochii aceia de gheata.
- Uita-te în ochi tai. Uita-te bine la tine. Esti o sculptura, o carcasa a ceea ce ai fost o data. Priveste-te si spun-mi ca nu este asa. Nu am nevoie de o carcasa, de o madona. Daca nu îti poti da seama unde ai ajuns atunci nu cred ca te mai poate ajuta cineva.

- Sunt perfecta. Ce stii tu despre perfectiune? Crezi ca nu vad, ca nu te citesc ca pe o carte deschisa? Tu, fiinta perfida plina de ura si dorinte de razbunare contra unui Tata atât de întelegator si bun. Oamenii au sentimente pentru ca sunt imperfecti. Unii dintre noi, cei care au intrat în contact cu oamenii, au sentimente doar ca sa învete sa se lepede de ele, doar ca sa înteleaga cât de bine este, cât de limpede vezi lucrurile când nu esti orbit de aceste imperfectiuni umane. Sentimentele sunt... dar Lucifer nu o lasa sa termine, înfuriat de tot ceea ce afirmase.
O întoarse cu fata la el si o saruta, sperând ca astfel macar sa scoata din ea dezgustul de a fi sarutata de o fiinta atât de imperfecta ca el. Îsi forta limba printre dintii ei, sa ajunga în acel loc plin de promisiuni cu atâta furie, cu dorinta de a scoate o reactie cât de mica de la aceasta, însa nu reusi. Degeaba o sarutase, deoarece atunci când termina aceasta arata la fel, putin ravasita, însa nimic nu se vedea în ochii ei verzi ca smaraldul. O statuie. Putea sa o violeze, sa o bâta, sa o arda, nimic nu ar fi putut sa schimbe acea privire de gheata. Nimic nu ar fi putut sa întunece sau sa lumineze acei ochi duri.

- Nu ai cum sa mai profiti de mine acum. Nu mai am nici o slabiciune de care sa te poti folosi. Nu mai simt nimic, nu îmi mai pasa de nimic. Bine, nu o sa renunt la planul meu de a afla ce s-a întâmplat exact atunci la începuturi, atunci înainte ca tu sa decazi.
- Nu o sa poti afla nimic în aceasta stare. Si stii de ce? Întreba Lucifer începând sa râda ca un adevarat nebun.

- Nu, raspunse simplu Ayame.
- Pentru ca nu mai îti pasa. Înainte vroiai sa afli pentru a fi cu Ikusa, aveai un scot... atunci când i-a pronuntat numele si-a dat seama cine era vinovat pentru starea în care se afla în acea clipa conducatoarea.
- Sa nu mai pronunti acel nume în fata mea niciodata! Tipa trimitând spre acesta o pala de vânt care îl trimise în perete.
- O, în sfârsit o emotie, zise încântat, ridicându-se si stergându-si sângele ce îi aparuse în coltul drept al buzei de jos.

Tocmai vroia sa se apropie de conducatoare când Ikusa îsi facu aparitia în încapere intrând de pe balcon. Acesta zburase, aterizând în balconul dormitorului exact înainte sa îl auda pe Lucifer facând contactul cu peretele si când îl auzi intra speriat în camera, pregatit sa o apere pe Ayame daca era nevoie.
- Apare si vinovatul. Ce drama minunata cu trei actori.
- Ce se întâmpla aici? Întreba Fallen Angelul uitându-se când la Ayame, când la Lucifer.
- Putina socializare, nimic important.
Ikusa observa buzele rosii ale conducatoarei, semn ca fusese muscata atunci când Lucifer a sarutat-o si se înfurie. Nu putea sa suporte gândul ca cineva a sarutat-o pe dulcea lui conducatoare. Forma o bila de foc în mâna si o arunca în directia fostului înger. Acesta nici nu se sinchisi ci pur si simplu prinse acea mingie, stingând-o fara nici o problema. Fapt care îl înfurie pe Ikusa. Nu putea sa îl suporte pe acel înfumurat.

- Nu ai nici o sansa, MoonBlood. Si stii si tu acest lucru.
Lucifer îsi lua privirea de la adversarul lui, uitându-se la Ayame. Cu o singura miscare circulara de mâna o adormi pe aceasta, lasându-l pe Ikusa sa încerce sa o prinda înainte sa atinga podeaua. Ayame nici nu avu timp sa constientizeze ceea ce se întâmpla atât de repede a actionat Lucifer.
- Ce i-ai facut?! Ceru Ikusa sa stie atunci când o vazu pe conducatoarea lui cazând inconstienta.
Reusi sa o prinda si sa o puna pe scaunul de la birou, apoi dupa ce îi darui un mic pupic pe fruntea alba, se întoarse spre Lucifer, cu o privire dârza si pregatit pentru a se lupta cu acesta pâna la moarte, chiar daca aceasta moarte ar fi fost chiar a sa.

- O, stai calm. Doream doar sa discut cu tine între patru ochi. Cum nu pot sa ies de aici fara ca o suta de îngeri sa îmi sara în cap, nu aveam alta solutie, nu este asa?
- Ce vrei sa discuti cu mine? Întreba Fallen Angelul abtinându-se de la a refuza din start cerinta acestuia.
- Ce ti-am spus eu? De ce te încapatânezi sa respecti o regula care nu este corecta si nici nu a fost vreodata. Stiu ca înca nu îti amintesti tot, dar îti vei aminti si atunci când o vei face, vei regreta tot ceea ce i-ai facut ei.

- Regret deja, zise lasându-si privirea în jos pentru a nu se trada, pentru a nu-l lasa pe inamicul sau sa îi vada ochii care începeau încet sa se înece în lacrimi sarate.
- Nu stiu ce s-a întâmplat, ce i-ai facut, dar acum multi ani tu erai cel ce încerca sa o cucereasca, sa o protejeze, sa o faca sa întelegea cât de corecte, de pure sunt aceste sentimente. Am fost camarazi, în ciuda diferentelor dintre noi, am fost camarazi. Am luptat cot la cot pentru a apara ceea ce pretuiam cel mai mult. Eu luptam pentru ceva ce nu am fost în stare sa protejez, ceva ce am pierdut si tu pentru ca aveai. Am pierdut tot, în afara de viata mea, desi nu îti pot spune, nu îti poti închipui de câte ori as fi vrut sa o arunc doar, doar sa pot sa stiu ca am câstigat. Tu ti-ai pierdut viata si amintirile, însa ti-ai îndeplinit misiunea. Te urasc si te invidiez pentru ca ai reusit unde eu am dat gres, zise Lucifer cu o tristete atât de mare în glas, atât de dureroasa ca îl facu pe înger sa taca si sa îl asculte cu atentie.

- Cine era dusmanul? Pentru ce luptam? ÃŽntreba curios.
- Nu o sa ma crezi daca îti dezvalui. Si oricum este mai bine ca tu sa afli singur aceste lucruri.
- Sa stii ca tu tot o sa fi adversarul si dusmanul meu, indiferent de ceea ce o sa îmi amintesc.
- Este mai bine asa deoarece daca acum multi ani doare te tachinam, acum nu mai glumesc. O voi rapi pe Ayame fie ca îti place, fie ca nu. O voi rapi si o voi face a mea si Narkangelule, aceasta este o promisiune.

- Niciodata! Nu o sa te las! Tipa Ikusa aruncându-i priviri ucigase în timp ce aduna energia necesara pentru un atac puternic.
- Mai vedem, Fallen Angelule, mai vedem. Momentan tu trebuie sa gasesti o metoda de a o aduce înapoi pe domnisoara, zise aratând spre conducatoare. Si apoi mai vorbim, mai spuse el înainte sa dispara în întunericul ce se formase rapid în jurul sau si îl înghitise înainte ca îngerul sa poata sa îl atace.

Dupa ce Lucifer disparu, Ikusa o lua în brate pe Ayame si luptându-se cu dorinta de a se aseza jos, tinând-o strâns în bratele sale, o duse pe acesta în patul ei, asezând-o cu grija pe acesta. O înveli cu cearceaful alb din matase brodat cu mici petale de trandafir albastre pentru ca acesteia sa nu îi fie frig. Statu putin pe gânduri întrebându-se ce sa faca: sa plece sau sa stea cu ea, dar dorul sau pentru imaginea, prezenta ei era atât de mare încât hotarî sa ramâna lânga Ayame pâna când avea sa se trezeasca.

[Katniss]

Sal'tare am apărut din nou pe aici mulţumesc că mi-ai spus, chiar mă întrebam când o să îl pui.
So let's see.
A fost un capitol frumos plin de descriere care a fost destul de bună din punctul meu de vedere, acţiunea nu mi s-a părut grăbită, dialogul nu a fost sec iar naraţiunea a fost destul de frumoasă. Greşeli nu am văzut decat una şi anume scot nu ştiu dar cred că ai vrut să scrii scop. Capitolul a fost lung, ca de fiecare dată. Well aştept nextu spor la scris şi multă imaginaţie şi aştept nextu.
Bye, bye.

[Dark Blue]

Yay, capitol nou!

Superb, absolut superb. Capitolul putea fi si mai lung, desi pentru mine intotdeauna e prea scurt, macar putin mai lung si ar fi fost perfect. Povestea e ca de obicei, descrierea e asa cum ar trebui sa fie, toate sunt la locul lor si...totul e bine.
Am vazut o greseala de tastare, dar a trebuit sa o caut cu lupa ( mi-am pierdut ochelarii:D), si e aceeasi pe care a gasit-o si Luna Amara inaintea mea, si anume: "aveai un scot" mie mi se pare ca suna destul de amuzant:))
Ah, uitasem. Ikusa inca mai are ceva sa-i spuna lui Ayame, cred, si sunt exagerat de nerabdatore sa aflu cum ii va spune, mai ales ca Ayame pare un pic inghetata.
Cam atat, cred, astept capitolul urmator>:D<

[Lanna]

Salut! Scuze ca am intarziat cu comentariul. Debea asteptam sa pui urmatoarea parte si sa ma delectez cu povestea celor doi. Incep sa il urasc din ce in ce mai mult pe Lucifer. De ce isi baga nasul unde nu ii fierbe oala? Si Ayame e atat de ... nu stiu cum sa-i spun. As vrea sa dispara acea lege odata ca ma enerveaza cu atitudinea ei fata de saracul Ikusa, care o iubeste asa de mult.
Astept cu nerabdare partea urmatoare.
Apropo, am pus un nou fic. " Katie ( Povesti de viata ) ". Treci pe acolo cand ai timp si spune-mi ce parere ai.

[BloodyInnocence]

sorry pentru intarziere, am venit cu un nou capitol:) multumesc tuturor pentru parerile voastre.

ÃŽn Iad

„Ce o face Hissori acum? Oare se gândeste la mine?” se întreba Raphael în timp ce statea pe unul dintre balcoanele de la etajul al patrulea al castelului uitându-se la locurile îngrozitoare care înconjurau castelul. Îi era dor de frumusetea feerica a Edenului, de culorile care încântau privirea, care nu o raneau si mai ales îi era dor de privirea plina de dragoste pe care Hissori i-o daruia în fiecare secunda a zilei. Ura întunericul si focul ce domneau peste tot în acel regat. Ura privirile pline de ura, de dispret, rautate pe care demoni i le aruncau, fie ca o cunosteau fie ca nu. Statea pe acel balcon si plângea, lasând lacrimile amare, mici perle pline de durere sa i se prelinga încet pe chip si apoi sa se evapore înainte sa apuce sa atinga marmura din care era facut balconul. Cum privea ea asa, în zarea rosiatica, avu o viziune.
Ikusa era imobilizat, neputând sa se miste în timp ce Lucifer facea dragoste cu Ayame, iar aceasta nu îsi dadea seama de identitatea celui ce o saruta. Urmatoarea imagine era una cu Ayame plângând aplecata deasupra trupului lipsit de viata a lui Ikusa în timp ce Lucifer statea în spatele ei ca un fel de umbra ce mai avea putin si o înghitea.

Se trezi din acea stare, stând în genunchi cu unghiile adânc înfipte în carnea mâinilor care începuse sa sângere. Lacrimile sale se transformara în sânge, arzându-i pielea chipului.
Se simtea prinsa, legata cu niste lacate de foc, neputincioasa în fata lucrurilor care aveau sa se întâmple. Trebuia sa îl omoare pe Lucifer. Nu conta cum, acesta trebuia sa moara.
- Raphael? O striga Akki care dupa multe cautari daduse într-un sfârsit peste ea.
Raphael nu o auzi, fiind prea ocupata de gasirea unui plan prin care Lucifer era îndepartat din drumul lui Sanct Angel.

- Raphael, o mai striga Akki înca o data punând mâna pe acesta fiind pregatita ca daca nu raspunde nici de acea data sa îi dea o palma.
- Ce vrei? Tipa aceasta întorcându-se si dezvaluindu-i demonului chipul contorsionat din cauza durerii sufletesti ce încet o coplesea.
Akki se dadu câtiva pasi în spate la vederea sângelui ce era prezent peste tot pe corpul Seraphimului. Era ca si cum fiecare por din trupul ei elimina sânge.
- Vreau sa te ajut, dar în schimb vreau sa ma omori.
- De ce faci asta? Întreba Raphael cu o raza de speranta în glas.

- Pentru ca nu mai suport. Atunci când mi-ai baut sângele cred ca s-a format un fel de conexiune si simt durerea, regretul, mila, compasiunea ta. Lucruri pe care nu le-am mai simtit de secole. Am ajuns sa cred ca am constiinta. Constiinta, îti vine sa crezi asa ceva?! Marturisi demonul exasperat de situatia în care se gasea. Stiu ca nu trebuie sa te rog sau sa îti ofer ceva ca sa ma omori, însa nici un demon nu vrea sa ma omoare, am încercat iar Lucifer ar fi prea încântat de o posibila tortura pentru a ma lua la bataie cu el.
- Si daca nu vreau sa te scap de aceasta... hm... binecuvântare?
- Binecuvântare mai bine zis blestem! Am remuscari si regret tot ceea ce am facut rau în aceasta viata, aproape regret ca Ashi a murit! Iar daca tu nu vrei sa ma ajuti atunci eu o sa te omor.
- Nu poti, deoarece nu ai îndeajunsa putere pentru a o face, dar fii fara grija deoarece o sa te ajut. Ajutându-te pe tine, ma ajut de fapt pe mine.

- Multumesc! Oh, pentru numele lui Lucifer, simt recunostinta! Exclama Akki punându-si mâinile în par.
- Ce se întâmpla aici? Întreba Lucifer, care aparuse din neant ca de obicei.
Lucru obisnuit, de altfel, care începea sa o calce rau de tot pe coada pe Raphael. Îi arunca acestuia o privire care ar fi facut pe oricine sa moara pe loc, în schimb nu reusi decât sa îl provoace sa râda. Acel râs isteric care îi ranea urechile, aducând-o pe pragul de a se arunca la gâtul lui sa îl strânga de gât pâna si ultima particula de oxigen era arsa de trupul sau.

- Deci îmi raspunde careva? Si tu, de ce esti plina de sânge? O întreba uitându-se la înger.
Akki se facuse nevazuta în urmatoarea secunda, lasând-o pe Raphael sa gaseasca un motiv pentru discutia dintre ele doua. Nu îl mai suporta pe Lucifer si încerca sa evite contactul cu acesta atunci când era posibil. Nu dorea sa recunoasca dar brunetul cu ochii de onix o îngrozea si o teroriza noaptea în somn, aratându-i diferite scenarii în care o tortura daca cumva avea sa îl tradeze. Nu credea ca va simti niciodata acest lucru, dar îi era dor de Ashi. Macar acela te lasa sa dormi în pace, te chinuia doar ziua.

Raphael se ridica în picioare, aranjându-si rochia de un albastru marin, care se patase din loc în loc de lichidul rosiatic. Alesese sa îl ignore, îndreptându-se spre iesire, însa Lucifer o prinse de mâna nelasând-o sa treaca. Stateau unul în dreptul celuilalt, iar atunci când ea îsi întoarse capul în lateral pentru a-l privi îi întâlni privirea. Îi vazu culoarea lichida a ochilor care parca o ardea si încerca sa raspunda în acelasi mod. Nu era singurul care putea sa îsi faca ochii incandescenti.
- Întrebare de baraj pentru tine. De ce esti plina de sânge? Mai întreba el o data.
- Dar nu te intereseaza raspunsul, raspunse încercând sa îsi pastreze tonul neutru.

- L-ai vazut pe Ikusa... facu o scurta pauza înainte sa continue pentru a-i lasa timp sa reactioneze, sa constientizeze cuvintele pe care le rostea... distrugându-i inima lui Ayame? Continua încercând sa obtina o reactie de la ea care sa îi sugereze daca a ghicit sau nu.
Începuse sa transpire când îi auzi numele Fallen Angelului, dar se linisti când auzi tot ceea ce avea de spus. Înca nu se întâmplase acea nenorocire, deci putea sa fie prevenita. Daca rapirea lui Ayame era ceva ce nu putea nimeni sa împiedice, moartea lui Ikusa nu era atât de definitiva. Soarta acestuia putea sa fie influentata în anumite momente. Era foarte bucuroasa ca putea sa fie schimbata soarta acestuia. Cuvintele lui Lucifer îi aparura din nou în minte si o facura sa se întrebe cu groaza ce se întâmplase, ce facuse Ikusa si de ce o facuse.
- Poftim? Întreba crezând, de fapt, sperând ca a auzit prost.
- Ikusa nu stiu ce i-a facut lui Sanct Angel, dar a transformat-o pe aceasta într-o fiinta rece si nepasatoare. I-a pierit toata viata din ochi si acea flacara care îi dadea tot farmecul s-a stins. Ai vazut asta?

- Nu. Nu am m-ai avut nici o viziune. Crede-ma ca daca vedeam asa ceva îti spuneam. Nu vreau ca Ayame sa sufere si cred ca nici tu nu vrei o stâna de piatra si daca as fi putut face ceva sa o ajut as fi facut.
Se uita la ea suspicios dupa care disparu în întuneric, uitând sa o mai întrebe despre sângele ce înca îi pata pielea. Se întreba ce fusese în capul lui Ikusa când o transformase pe Ayame într-o stâna de piatra. Din pacate nu avea timp sa se gândeasca la ei, trebuia sa o gaseasca pe Akki si sa puna amândoua la cale un plan pentru ca ea sa scape din acest infern. Începuse sa o caute prin toate camerele palatului, având grija sa se fereasca de locurile unde ar putea sa dea peste Lucifer. Era sigura ca demonul se ascunsese într-un loc pe care Sacred Hermit nu îl vizita. În timp ce îsi vedea de treaba ei, Raphael dadu peste Uriel, care enervat ca l-a atins a împins-o facând-o sa cada pe jos.

- Ai grija pe unde mergi, corcitura! Zise el cu o scârba de nedeslusit.
- Tu esti corcitura nu eu, javra, spuse ea printre dinti în timp ce continua sa stea pe podea.
Îl vazu pe Uriel cum scoate un cutit din teaca ce o tinea undeva la spate si înainte sa apuce sa o loveasca, Raphael facu sa apara un bici din sânge cu care îl lovi peste mâna pe demon. Aproape ca îi taie mâna cu care tinea arma. Se ridica de pe jos în timp ce el se plângea de mâna care îl ardea îngrozitor, nici nu se obosi sa se scuture de praf considerând o pierdere de timp aceasta actiune atunci când ea era plina de sânge. Dupa care facu biciul sa se înfasoare în jurul gâtului sau si strânse atât de tare încât îl lasa fara suflare.
- O singura data daca ma m-ai jignesti, te transform în cenusa. Clar? Întreba Raphael aratând ca un adevarat demon în acele secunde.
Uriel dadu din cap în semn ca a înteles si imediat cum îl elibera si-a desfacut aripile, luându-si zborul fara sa se mai uite o singura data înapoi din cauza ca îi era prea teama de ea. Nu mai dorea sa vada niciodata acea privire care aproape ca îi înghetase sângele în vene.

Raphael scapa biciul din mâna, care atunci când pierdu contactul cu aura Seraphimului se transforma în cenusa. Îngerul îsi acoperi fata cu mâinile si cazu în genunchi începând sa plânga.
„Ce se întâmpla cu mine? De ce l-am ranit pe Uriel? Chiar atât de furioasa am putut sa fiu în câteva secunde? Puteam sa îl ignor si sa îmi continui drumul, însa în loc sa fac asta l-am atacat, desi nu aceasta îmi era intentia. Nu credeam ca transformarea va fi atât de drastica. Trebuie sa plec de aici cât mai repede posibil.”
- Psss... psss... Raphael! Sopti Akki care deschise usa apartamentului ce se afla în dreapta îngerului.
Aceasta îsi ridica privirea si vazând cine o striga se apropie de usa.
- Deci, spune-mi ce trebuie sa fac, zise Akki.

Îngerul Seraphim începu sa îi explice cu lux de amanunte ce trebuie sa faca si cum avea sa îndeplineasca ordinele dupa ce intra în încapere. Trebuia sa fie atenta la fiecare detaliu ca altfel planul lor avea sa esueze. Vorbira timp de câteva ore bune, iar la sfârsit Akki pleca din Chaos, îndreptându-se spre lumea oamenilor, lasând-o astfel singura pe Raphael printre acei demoni care îi vroiau moartea.
Nici una dintre ele nu era constienta de faptul ca erau urmarite de o pereche de ochi rosii ce aruncau priviri pline de ura, în special spre Akki. Îi promisese ca daca îl va trada va suferi o soarta mai cruda decât moartea si avea sa se tina de acea promisiune.

[Katniss]

Helău dear i'm here.
A fost un capitol foarte frumos, dar parcă s-a terminat prea repede. Am văzut câteva repetiţii care nu arătau prea bine şi câteva fraze pe care a trebuit să le citesc de mai multe ori pentru a le înţelege, dar nu e nimic.
Greşeli de tastare nu m-am uitat după ele am fost prea absorbită de conţinutul acestui capitol care a fost plin de suspans, acţiunea nu mi s-a părut grăbită, iar descrierea a fost foarte bună.
Un singur lucru ma nemulţumit, nu cred că era nevoie să împarţi capitolul în atât de multe paragrafe între care mi s-a părut că ai lăsat un spaţiu prea mare.
Cam atât aştept nextu scuze dacă m-am repetat uneori şi sper să nu te supere comentariul meu.
Bye, bye.

[Dark Blue]

Hello:-H
Ai intarziat...nici nu mai stiu de cand nu am mai citit, deabia astept sa incep din nou, welcome back, I missed ya>:D<
Mi-era dor de capitolele luuungi si interesante si de povestea care imi place atat de mult. Cred ca pana la urma Lucifer nu o sa sfarseasca prea bine, desi speram sa`si revina. Il las pe mana ta, sunt sigura ca o sa-i dai doar ceea ce merita.
Capitolul este impecabil, doar un m-ai pe care l`a scapat programul, in rest totul este perfect, dupa parerea mea. Dialog, naratiune, descrierea nu se mai pune la tine, cred ca ai putea sa o faci aiurea doar daca ai vrea neaparat, dar restul e minunat, ca de obicei de altfel.
Si...nu mai stiu ce as mai putea sa comentez, il asteptam de multa vreme, si se pare ca un asemenea capitol a meritat pe deplin asteptarea, oricat de scurta sau lunga ar fi. Esti extrem de talentata.
Aste pt capitolul urmator, spor la scris>:D<

[Reine]

Imi cer mii de scuze[-o< ca nu am mai trecut pe aici dar nu eu am fost de vina ci scoala, mai precis matematica:(
Am citit tot ce am pierdut si nu pot sa zic decat un cuvant: fantastic!
NU inteleg cum poti sa scrii in acest fel. Esti pur si simplu geniala si foarte talentata^:)^
Totusi un lucru m-a dezamagit in ultimele capitole si anume... starea lui Ayame. Nu poate si domnul Ikusa sa realizeze cat de idiot este? Adica sa fim seriosi, chiar nu vede cat o raneste pe Ayame? Sau prefera sa o vada

o sculptura, o carcasa a ceea ce ai fost o data.

in loc sa fie acea femeie dulce si fermecatoare?[-(
Comportamentul lui Akki din ultimul capitol m-a amuzat foarte mult.

Multumesc! Oh, pentru numele lui Lucifer, simt recunostinta! Exclama Akki punându-si mâinile în par.

=))
A fost genial, altceva nu pot sa spun...
Astept next-ul si felicitari!
:bye: