Aripi insangerate

[BloodyInnocence]

Va multumesc tuturor pentru ca citit si impartasiti parerile voastre cu mine.>:D<

In Chaos

Lucifer se intoarse in palatul lui din adancul Iadului suparat si nervos din cauza lucrurilor care nu decurg deloc asa cum isi doreste sau asa cum a planuit, desi acestea doua apar a fi asemanatoare pentru el nu sunt. Dar toate la timpul lor. Cum ajunge in palat ii ordona lui Akki, care printr-un miracol sucit reusise sa supravietuiasca, sa o obllige pe Seraphim sa ii spuna ce vede in viitorul apropiat. Stia ca nu se putea baza prea mult pe viziunile acesteia, insa putea sa isi dea seama daca lucrurile aveau sa se indrepte spre directia in care el dorea sau nu.
In timp ce astepta stand pe tronul lui, amintirile ii invadara mintea. Amintiri care ar fi trebuit sa fie de mult uitate, memorii ce dureau, care nu vor devenii niciodata acel gen de amintirii care era dulci-amarui, ci aveau sa ramana pe vecie amare, dureroase.

„Ma aflu in una din miile de gradini din Eden, frumoasa gradina pe care am ingrijit-o cu atat de multa dragoste in ultimele cateva luni, langa cel mai inalt si batran stejar, asteptand-o pe Ea. Soarele se afla pe punctul de a se scufunda de tot in intunericul nerabdator al noptii. Aproape a venit timpul. Ma uit in jur, dar nu ii vad silueta de madona nicaieri, in zare.
Oare nu va veni? Oare inca mai este suparata pe mine?
Nu stiu raspunsul la aceste intrebari care ma chinuie si ma macina pe interior. Dar nu mai conteaza in urmatoarele secunde deoarece aud din senin o pereche de aripi cum bat deaupra capului meu si pur si simplu stiu ca este Ea.
Instinctiv imi ridic priviea spre locul de unde vine acest sunet de-a dreptul incantator si o vad. Frumoasa ca o floare exotica, coboara usor spre mine. Parul ei pana la umeri, negru, luceste ca un diamant in lumina apusului, iar ochii argintii-albastri ma incalzesc cu fericirea ce straluceste in ei. Ca de obicei raman frapat de aparitia ei.
-Buna Lucifer! Spune oferindu-mi un zambet calduros.
-Buna...Alexiel... o salut de abia reusind sa ii rostesc numele din cauza emotiilor.
Intotdeauna reuseste sa ma faca sa ma simt ca un copil mic in fata primei lui iubiri. Intind mana spre ea si o trag in bratele mele. Aceasta isi odihneste capul pe pieptul meu, iar eu imi sprijinesc barbia pe parul ei, inhalnd mirosul de liliac pe care il emana. Ea isi pune mainile delicate pe pieptul meu si iese din imbratisare, lasandu-ma cu un sentiment de respingere. Ceva nu este in regula. Privirea pe care mi-o ofera acum nu prevesteste nimic bun. Ma intreb unde a disparut fericirea, voia buna, dragostea cu care a venit.
-Ce s-a intamplat Alexiel? O intreb fiindu-mi teama de raspunsul ei.
-Cum ai putut sa te bagi intre Fallen Angelul Ikusa si Sanct Angelul Ayame? Spune aproape tipand.
-Nu inteleg ce vrei sa zici... raspund intorcandu-i spatele pentru a nu o lasa sa imi vada minciuna.
-Ba intelegi mult prea bine! De data aceasta chiar tipa, aparand in fata mea, in timp ce in privire ii apare focul furiei.
Este asa de frumoasa cand este fuioasa...
-Nu vreau sa se afle ca de fapt tu esti dragostea mea, recunosc eu continuand sa ii evit privirea.
-Dar sa mergi pana acolo unde il ameninti pe Ikusa ca daca se mai apropie de ea va regreta... asa ceva nu se face! Esti inger! Trebuie sa reprezinti ceea ce este mai pur, mai perfect in lumea aceasta. Tu te comporti ca un muritor de rand...
Asta a infipt un pumnal in inima mea, dar inspir adanc lasand durerea sa treaca. Nu o pot invinovati pentru ca crede asa ceva. Nu stie ce are de gand Dumnezeu sa faca. Daca ar sti nu ar mai fi atat de intelegatoare, dar nu pot sa ii zic nimic. Sunt pur si simplu legat de maini si de picioare.
-Alexiel, crede-ma. Este mai bine asa. nu trebuie sa stie nimeni despre noi doi.
-Si nu stie nimeni! Of, Lucifer cine crezi ca stie? Am fost atat de precauti, este imposibil ca cineva sa isi fi dat seama.
-Dumnezeu banuieste... dar nu ma lasa sa termin.
-Si ce daca? Dumnezeu, El insusi, reprezinta dragostea si bunatatea. De ce nu ar fi de acord cu noi doi?
-Si daca El reprezinta, dar nu sustine? O intreb eu uitandu-ma pentru prima oara de cand a inceput sa tipe direct in ochii ei.
-Nu inteleg... spune lasandu-si privirea in jos.
Stiu ca nu intelegea, se vedea, de altfel, pe fata ei ca nu o face. Dar cum pot eu sa ii spun adevarul? Cum pot eu sa ii calc in picioare crezul? Daca il ponegresc pe Dumnezeu ce va crede? Ma va crede si astfel toata speranta in ceea ce este bun in aceasta lume va disparea sau nu o va face si atunci totul se va sfarsi intre noi?
-Nu conteaza- lasul de mine! – stiu ca esti suparata pe mine, dar iti promit ca nu se va mai intampla, bine?
Ii i-au mainile in ale mele asteptand cu speranta ca ma va ierta.
-Bine, sopteste.
-Acum, imi pare rau, dar trebuie sa plec.
Imi zambeste, iar eu o pup pe frunte. Ochii care imi sunt incetosati de o panza subtire de lacrimi, elibereaza acum una singura ce se pierde printre firele ei matasoase. Ma intorc rapid pentru a nu o lasa sa vada perlele sarate ce imi pateaza obraji.
A doua zi s-a dat legea ca ingeri nu au voie sa iubeasca si asa a inceput sfarsitul.”

Raphael intra in sala tronului trezindu-l din acea stare in care Lucifer isi amintea momente critice din viata sa.
-M-ati chemat, Rautatea Voastra? Il intreba uitandu-se cu dispret la acesta.
-Da, ai intarziat, zise incercand sa isi recapete stapanirea de sine.
Acele amintiri erau unele pe care nu dorea sa le retraiasca, pe care incercase cu atata disperare sa le ingroape si nu reusise.
-Nu eram in oras, raspunse uitandu-se oriunde prin incapere numai direct la el nu.
-Dar pe unde umblai?
-Nu te intereseaza! Suiera privindu-l direct in ochii negrii rosiatici.
Lucifer se uira la aceasta curios. De cand venise in Chaos avea momente cand disparea. Se dusese la acea vila unde se petrecuse transformarea, dar nu o gasise niciodata acolo. Se gandise mult la locul in care isi petrecea timpul, cautandu-l, insa nu reusise sa dea de acesta. Trebuia sa fie atent la Raphael, nu vroia ca toata lumea sa stie de planurile sale. Mai ales nu dorea ca ingerii sa le cunoasca, daca demonii aveau sa afle avea sa se ocupe foarte usor de ei, insa ingerii erau cu totul o alta poveste.
-Ba ma intereseaza.
-Nu le spun ingerilor nimic, paranoicule. Stii ca nu pot intra in lumea lor. Ce mai vrei de la mine? Intreba exasperata.
-Dar pot sa vina ei la tine. Te pot salva... rasuci Lucifer cutitul in rana.
Vedea mult prea bine durerea din inima ei din cauza faptului ca acum nu mai facea parte din acea lume minunata numita Eden si nu putea sa rateze o asemenea ocazie sa se joace cu ea.
-Trebuie sa o omoare pe Akki, dupa ce o infecteaza cu sangele lui Ayame. Deci pana nu indeplinesc aceasta fapta nu voi putea fi salvata, raspunse fara sa se gandeasca.
Lucifer zambi cand o auzi. Doar atunci cand ii vazu zambetul Raphael si-a dat seama de greseala capitala pe care o comisese. Ii dezvaluise aceluia care era modalitatea prin care putea fi salvata.
-Esti bun...
-Da, stiu, dar nu sunt atat de bun precum mi-as dori.
-Dar nu o sa iti zic ce se va intampla in viitorul apropiat, a zis aruncandu-i o privire ucigasa inainte sa paraseasca incaperea.
Lucifer a lasat-o sa plece stiind ca oricat ar fi incercat in acele clipe sa afle ceea ce dorea nu ar fi reusit niciodata sa obtina adevarul despre ceea ce vazuse. Facuse o greseala si singura modalitate prin care stia cum sa o repare era sa nu ii spuna nimic despre viziunile ei. Nu dorea sa o tortureze si oricum aflase o informatie importanta, poate chiar mai importanta decat acele previziuni.
Statea pe tronul sau gandindu-se la ceea ce a fost si cum va afecta trecutul viitorul. Avea un sentiment rau prevestitor in legatura cu planurile sale. Presimtea ca nimic nu va iesi asa cum planuia. Destinul lui Ayame era scris de mult si era un destin care nu putea fii intrerupt de altcineva din exterior, ceea ce il facea sa se intrebe ce avea Dumnezeu de gand cu acel inger. Oricat isi batea capul nu reusea sa isi dea seama care era drumul pe care Ayame il avea de parcurs.

[Bad Blood.]

Hehe. Prima şi dau edit mai târziu când termin de citit şi thanks că ai venit cu următorul capitol.

[BloodyInnocence]

scuze pentru intarziere.:)
ÃŽn Castel

Castiel se trezi plin de transpiratie si cu o senzatie de teama care îi controla tot trupul. Tremura si nu putea sa îsi revina din acea stare oricât de mult si-ar fi dorit.
- Ce se întâmpla? Se întreba încercând sa se controleze.
Se putea citi teama din glasul sau. Acel tip de teama creata din nesiguranta, neîntelegerea unor momente ca cel în care Castiel se afla. Nu putea sa ignore faptul ca ceea ce i se întâmpla putea sa fie un fel de pregatire pentru transformarea prin care avea sa treaca pentru a deveni un Fallen Angel. Nu îsi dorea sa devina asa ceva. Îl îngrozea numai simplul gând, nici nu vroia sa accepte adevarul, sa îsi accepte viitorul pentru ca daca ar fi facut-o nu ar mai fi putut sa functioneze. Se întreba de ce nu îl lasase atunci pe Ikusa sa o salveze pe conducatoarea lor. Ce îl împinsese sa faca acel gest, nu stia. Îi era frica de puterea pe care, el considera, nu o merita si se mai temea si de responsabilitatea cu care venea aceasta putere. O responsabilitate mult prea mare pentru acesta. Nu credea ca se va descurca.
Statea în pat, în fund, strângând cearceaful în mâini în timp ce încerca sa se linisteasca, atunci când auzi o voce slaba de undeva. Nu întelese ce a soptit, dar nu conta. Aceasta continua sa susoteasca în capul sau refuzând sa taca.
- Înnebunesc? Ce se petrece cu mine? Sopti strângând cearceaful si mai tare în mâini încercând sa puna capat acelor soapte.
Deja totul devenise prea ciudat pentru Castiel asa ca se ridicase din pat si se îmbraca pentru a iesi afara sa se plimbe, pentru a întâlni o fata cunoscuta si a discuta cu el. Orice, numai sa nu mai fie singur. Imediat ce puse piciorul pe hol s-a trezit înconjurat de Lilith si Rose.
- Buna Rose, Lilith. Ce faceti? Le întreba zâmbindu-le bucuros ca avea cu cine sa vorbeasca.
- Bine, raspunsera amândoua în unison.
Rose îi zâmbi calduros în timp ce Lilith se uita ciudat în directia lui. Nu îi acorda atentie lui Lilith deoarece ea întotdeauna fusese putin sucita si oferea priviri ciudate din când în când tuturor. Nimeni nu putea sa înteleaga îngerul ce controla apa, nimeni mai putin Ayame. Aceasta reusea cumva sa înteleaga mult prea bine ce se petrecea în sufletul si inima supusilor ei.
- Dar tu ce faci? Nu arati prea grozav inazi, observa Rose care se uita cu interes la Castiel, masurându-l de sus în jos si invers de parca îl vedea pentru prima data în viata ei.
Ceva nu era în regula cu persoana lui, numai ca îngerul aerului nu putea sa îsi dea seama ce. Ceea ce o deranja cel mai mult la acesta erau ochii caprui care parca se întunecasera, capatând o nuanta mai închisa decât erau de obicei.
- Nu ma simt prea bine, într-adevar, dar în rest nu am nimic, raspunse lasându-si capul în joc, deranjându-l la culme modul iscoditor în care Rose îl privea.
Simtea ochii ei negrii patrunzându-i în suflet, distrugându-i toate barierele pe care le ridicase, lasându-l vulnerabil.
- Ceva efecte adverse din cauza transformari pe care o vei suferi? Întreba Lilith fara a se uita în directia lui.
- Se poate spune si asta. Apropo unde sunt ceilalti doi? Cum de v-au lasat singure?
Se auzi Castiel întrebând pe un ton rautacios. Rose nu rata privirea uimita a îngerului si îsi dadu seama ca ceva era în neregula. Încerca sa se duca lânga Lilith, sa îi sopteasca impresiile ei însa nu fusese destul de rapida deoarece îngerul apei deja daduse în clocot.
- Adica ce vrei sa insinuezi? ÃŽntreba furioasa.
Ochii ei capatara o nuanta de albastru si mai închisa, daca asa ceva se putea iar în jurul aripilor ei albe aparu o aura albastruie care crestea în intensitate cu fiecare clipa.
- Ca nu poti sa îmi faci fata, papusa, zise Castiel apucând-o pe Lilith de gulerul bluzei si tragând-o spre el, lipindu-i trupul de al lui.
Erau de aceeasi înaltime asa ca furtuna oceanului se întâlni cu linistea pamântului si se produse scântei. Lilith se elibera, dându-i peste mâini si forma o bula de apa în care îi imobiliza mâinile aceluia.
- Ce spui de asta, hm? ÃŽntreba victorioasa.
- Lilith! Exclama Rose speriata atunci când vazu o a treia bula formându-se în jurul capului lui Castiel.
- O, o... ce temperament încântator, afirma îngerul zâmbindu-i într-un mod în care o provoca pe Lilith sa îl raneasca, sa îi arate ce poate sa faca.
- Ce este în neregula cu tine?! Tipa îngerul aerului dând cu pumnii mici în pieptul lui Castiel.
Lacrimi începura sa se formeze în ochii negri, blânzi.
- Nu este nimic în neregula cu mine. Ce este în neregula cu tine? O întreba uitându-se de sus la ea.
Nu parea sa îi pese deloc de bula de apa care se forma încet dar amenintator în jurul capului sau. Era înfricosator modul rece si calm cu care trata toata acea situatie.
- Castiel, trezeste-te! Îl zgâltâii Rose.
-Castiel, Castiel. Peste tot Castiel. Chase spune-ti. A, da, încântat de cunostinta. Scuze ca nu pot sa dau mâna cu voi, sunt putin imobilizat... momentan, spunând asta se uita fulgerator direct în ochii lui Lilith.
Cele doua fete împietrira când îl auzira. Nu întelegeau exact ce se întâmplase în acele secunde. Vocea îi era putin schimbata iar privirea, de obicei calduroasa si primitoare se schimbase în ceva de nedescris. Îl cunosteau, dar în acelasi timp nu îl cunosteau. Era ca si cum ar fi fost o cu totul alta persoana. Nu stiau daca aceasta atitudine a lui se datora transformari pe care era nevoit sa o suporte sau nu. Si daca nu transformarea era de vina, atunci nu puteau sa nu se întrebe îngrozite ce cauza acel comportament. De când se întorsese conducatoarea lor lucruri ciudate se petreceau. Mai ales între ea si Ikusa, iar garda ei personala se simtea neputincioasa în a o ajuta sa clarifice lucrurile care îi întunecau privirea si faceau sa îi apara riduri fine pe frunte.
- Castiel, linisteste-te, spuse si Lilith oprind bula din evolutia ei.
- Sunteti proaste? Sau poate doar va prefaceti? Le întreba râzând ca un nebun.
Rose o lua de brat pe colega ei si o trase mai departe de Narkangel pentru a vorbi în liniste cu aceasta fara interferenta îngerului. Lilith nu se opuse, dar nu îl scapa din ochi pe Castiel. Nu dorea sa îl lase sa scape mai ales ca nu stia de ce este în stare.
- Nu cred ca este Castiel, sopti Rose.
- Cum sa nu. Esti oarba? Întreba Lilith uitându-se uimita la colega ei.
- Este corpul sau dar nu este sufletului lui acolo... de fapt, sufletul sau este pe acolo dar este inconstient. Cine vorbeste este un necunoscut, o alta persoana total diferita. L-ai auzit, a spus ca se numeste Chase.
- Îti dai seama cum suna? O întreba uitându-se la aceasta ca la o nebuna.
Nu putea sa accepte asa ceva. Nu existau boli nici fizice si nici psihice pentru îngeri, erau imuni la asemenea degenerari fizice si mentale. Doar oameni aveau asemenea probleme. Era blestemul lor pentru pacatele savârsite.
- Da, stiu. Cu toate aceste, este adevarul.
- Este imposibil.
- Nu chiar. Oameni au o boala numita personalitate multipla, de ce nu ar putea avea si Castiel asa ceva? ÃŽntreba.
- Pentru ca suntem îngeri! Nu putem sa fim bolnavi, totul functioneaza perfect, corpul nostru este perfect! Asa ne-a facut Dumnezeu, asta este vointa Sa.
- Dar daca nu este ceva ceva fizic? Daca aceasta personalitate s-a nascut din cauza ca a detinut puterea focului? Gândeste-te Lilith. Aminteste-ti ce spun legendele. Fiecare înger legendar are o putere elementara pe care o controleaza, daca asta înseamna ca ei ne pot controla pe noi, îngerii elementari? Sacred Wings apa, Lucifer focul, SunLight aerul si MoonBlood pamântul. Deci... focul are doua fete: una a distrugerii si durerii si una a vietii si renasterii. Castiel a reprezentat binele, tipul acesta raul atunci când a detinut puterea focului. Nu este posibil?
- Dar asta înseamna ca si eu ar trebui sa am o a doua personalitate pentru ca apa are tot doua fete la fel ca si focul, spuse Lilith încapatânata.
- Ba da, Rose. Este posibil. Si chiar asa s-a întâmplat, spuse cineva care aparuse din senin si auzise ultimele lucruri soptite între cele doua.

[Whisky]

Olala, in sfarsit ai postat. Cat am asteptat continuarea...Asa, mi-a placut ca te-ai axat doar pe Castiel, Lilith si Rose. Sunt curioasa sa vad cine e aceasta persoana misterioasa care a aparut la sfarsitul capitolului. Actiunea decurge normal, dar te-ai repetat intr-o propozitie care nu o mai gasesc. Astept capitolul urmator, Ja ne!

[Lanna]

Salut din nou! Ce bine ca ai puis nrmatorul capitol pentru ca debea asteptam sa vad ce se mai intampla.
Stiu ca am venit cam tarziu, dar am avut alte treburi de facut, plus scoala care tocmai a inceput.
Oricum, sunt aici si mi-a placut tot cr ai scris pana acum. Nu am nimic de comentat, dar vreau sa vad ce se intampla cu Ikusa si Ayame. Sunt foarte curioasa cum va decurge relatia lor.
Apropo, asa cum ti-am scris si la profil, am pus continuarea si astazi incerc sa mai pun una. Sper ca ai timp si treci pe acolo.
Cam atat!

So, see you later!

[BloodyInnocence]

continuarea la prima parte a acestui sub capitol.:P
-Maiestate!
Exclamara si ingenuncheara in fata conducatoarei lor, aratandu-si in mod respectuos aripile superbe care emitau culori in nuante de albastru si argintiu. Ayame le lua mainile ajutandu-le sa se ridice, incercand sa zambeasca insa nu reusi sa schiteze decat ceva ce vroia sa semene a zambet.
-Maiestate! As ingenunchea, dar dupa cum puteti sa vedeti... sunt putin imobilizat... asa ca sper ca imi veti ierta lipsa de respect de care dau dovada, zice razand si aruncandu-i o privire ucigasa, Chase.
-Chase. Te-ai decis intr-un sfarsit sa ne onorezi cu prezenta ta... minunat.
-Trebuia sa imi prezint multumirile. Doar tu ai fost de vina pentru reintoarcerea mea printre cei vii.
-Da, intr-adevar. Si eu trebuie sa ii multumesc lui Castiel pentru ca a salvat corpul meu muritor.
Rose si Lilith se uitau la cei doi discutand de parca purtau o conversatie normala, tipica nu de parca ar fi fost doi dusmani de moarte care nu doreau altceva decat sa scape unul de celalalt. Bineinteles, conducatoarea lor nu era asa, era buna insa in acel moment era mai rece decat iarna siberiana, ceea ce le provoca fiori celor doua fete.
-Bun. Ce ai zice daca le-ai spune animalutelor tale de companie sa isi retraga catusele? Intreba Chase dand din gene intr-un mod care vroia sa fie atragator dar il facea sa para ingrozitor.
Ayeme uitandu-se la acesta cu aceasi privire goala si rece pe care o avea de cand a auzit afirmatia lui Ikusa, nu se obosi sa ii spuna lui Lilith sa il elibereze ci chiar ea il elibera pe Chase din inchisoarea lui marina, inlocuind-o cu una din foc.
-Este mai bine asa? Il intreba fara nici o emotie.
-Mult mai bine, raspunse Chase zambind.
-Rose, Lilith, va multumesc pentru ajutorul vostru. Va puteti retrage. MoonBlood si Michael va ocupati de Chase. Nu il scapati o secunda din ochi, s-a inteles? Vorbi ea uitandu-se pe rand la cei carora le adresa comenzile.
-Maiestate... vru sa protesteze Ikusa, dar a fost oprit inainte sa termine.
Krad si Michael au sarit pe acesta sa il opreasca din a scoate o alta perla care avea sa o raneasca pe conducatoarea lor, insa nu a fost nevoie de interventia lor.
-MoonBlood. Nu ma intereseaza ce crezi. Faci ce spun, daca nu, vei suporta consecintele, spuse intorcandu-se sa se uite la cei care statea in spatele ei la cativa pasi. Acelasi lucru este valabil pentru restul. Asa cum v-am dat puterile, atat de simplu pot sa vi le si iau inapoi. Cat despre voi, cei doi FallenAngeli, nu sunteti obligati sa ma paziti. Daca nu va convine ceva, discutati in consiliu. Insa sa stiti ca nu accept nici o actiune asa de capul vostru. Veti da socoteala pentru greselile voastre. S-a inteles?
-Da, inaltimea voastra, raspunsera toti in cor aplecandu-si capul.
-Imi place aceasta tipa. Sigur este Ayame? Intreba Chase pe Michael, singurul care se uita la el.
Conducatoarea pleca urmata de Krad care arata la fel de rau pe cat se simtea. Dintre toti, el era cel mai afectat de schimbarea personalitatii conducatoarei sale. Avand pamantul ca element central ce ii influenta viata si personalitatea, acesta avea nevoie de stabilitate, de rutina, insa nu mai simtea nici un pic de stabilitate in spiritul lui Ayame. Era ca si cum aceasta a fost impartita in milioane de personalitati, fiecare cerandu-si dreptul sau la viata, la replica. In mintea lui singurul vinovat era Ikusa. Orice s-ar fi aflat intre cei doi, nimic si nimeni nu ii dadea dreptul de a se comporta asa cum o facuse. Nu ii dadea dreptul sa o distruga in acest mod pe iubita lor conducatoarea. Era atat de furios, nu dorea decat sa il invete minte pe Ikusa sa o mai raneasca in acest fel pe Ayame, insa nu putea.
Revenind la cei trei ingeri care stateau si se uitau unii la altii. Sa vedem ei ce cred despre ceea ce tocmai s-a petrecut. Michael se uita urat la Ikusa in timp ce acesta ii intorcea privirea, iar Chase ii privea incantat pe cei doi asteptand sa izbucneasca bomba. Nu a trebuit sa astepte foarte mult.
-Nu aveai nici un drept sa o ranesti in acest fel pe conducatoarea noastra! Tipa Michael acuzator.
-Nu te intereseaza ce drepturi am eu. Si oricum, ceea ce a fost facut nu poate fi desfacut, zice intorcandu-si privirea.
-Chiar nu iti pare rau deloc? Macar acolo putin?
-Nu este treaba ta! Tipa Ikusa la ingerul focului, incordandu-si mainile, incercand din rasputeri sa se abtina din a-i da una direct in fata lui Michael.
-Ba da este! Ai ranit-o, Ikusa. Ai ranit-o enorm de mult. Inchipuie-ti cum este sa iti spuna cineva cu care tu ai trait momente nemaipomenite, ca ai fost nimic! Tipa Michael apucandu-l de gulerul tricoului cu care era imbracat ingerul.
-O, da, deci asta s-a intamplat. Fallen Angelul a tradat-o... zise Chase, dar fu intrerupt de cei doi.
-Gura! Tipara amandoi uitandu-se pentru o secunda la el.
-Michael, tu nu stii nimic! Nu stii ce inseamna dragostea cu adevarat. Nu ai cum. M-am indragostit de ea fara sa stiu, fara sa vreau. Prima data au fost doar atingeri usoare, din greseala, numai ca nu erau din greseala, erau intentionate si credeam ca nu le dadea importanta... dar m-am inselat pentru ca si ea facea acelasi lucru, insa eu am fost prea orb si nu am vazut asta. Apoi, eu am lipit-o cu spatele de perete si am sarutat-o. Doamne, nici nu iti inchipui cum este sa ii simti buzele pe ale tale, sa ii simti gustul... tot eu am fost cel care a bagat-o in pat si am facut dragoste cu ea. Am fost inconstient, am crezut ca nimic rau nu se va intampla, dar s-a intamplat. Si vrei sa stii ce inseamna asta? Inseamna ca eu am fost cel care i-a semnat condamnarea la moarte! Eu, Michael! Eu! Nu mai vreau sa fac aceasi greseala. Am vazut fiecare clipa atunci cand ea a stat acolo in acea lume in care trebuia sa isi dovedeasca inocenta, puritatea. Stii cat de greu i-a fost? Stii cat a suferit? Nu stii cat ma bucur ca ea a uitat, dar eu nu pot sa imi dau seama cum am putut uita asa ceva, zise el indurerat cu ochii sclipind. Dar mi-am amintit si nu voi mai face aceasi greseala. Nu mai pot sa fac aceasi greseala stiind ceea ce stiu acum.
-O... ce induiesetor...
-Gura! Tipara din nou cei doi.
-Stiu ce inseamna sa iubesti pe cineva si sa suferi. L-am pierdut pe Ranpu. Il iubeam si i-am intors spatele in acea seara. Te rog, nu face acelasi lucru.
Ikusa nu mai spuse nimic, il lua pe Chase si pleca, lasandu-l pe Michael sa il urmeze. Linistea era atat de totala incat durea, dar nici unul dintre cei trei nu dorea sa o strice pentru ca nu mai aveau ce sa spuna. Nici macar Chase nu se simtea in stare sa spuna ceva, fiind convins ca daca va mai scoate un cuvant o sa isi vada spatele.

[Reine]

Dupa o absenta mica datorita inventiei(total enervanta) numita scoala am revenit.
Critici nu am sa-ti spun din doua motive: 1.nu ma pricep la asta si 2.nici nu mi s-a parut nimic in neregula la acest capitol:-"
Ar fi o greseluta neimportanta: Ayeme -> Ayame dar dupa cum am spus nu este importanta:))
Din nou te felicit pentu modul in care descrii sentimentele personajelor tale:bv:

MoonBlood. Nu ma intereseaza ce crezi. Faci ce spun, daca nu, vei suporta consecintele, spuse intorcandu-se sa se uite la cei care statea in spatele ei la cativa pasi. Acelasi lucru este valabil pentru restul. Asa cum v-am dat puterile, atat de simplu pot sa vi le si iau inapoi. Cat despre voi, cei doi FallenAngeli, nu sunteti obligati sa ma paziti. Daca nu va convine ceva, discutati in consiliu. Insa sa stiti ca nu accept nici o actiune asa de capul vostru. Veti da socoteala pentru greselile voastre. S-a inteles?

Cam dura Ayame... imi place>:)
Te felicit si astept next-ul.
:bye:

[Dark Blue]

Hi>:D<…Stiu ca nu am reusit sa-mi duc la bun sfarsit promisiunea, si nu cred ca mai are rost sa-ti spun cat de rau imi pare, o sa-mi astept pedeapsa binemeritata.
Sa revenim la fic, decurge perfect, nu stiu ce altceva in afara de laude as putea spune la adresa acestui fic, cu exceptia unor capitole mai vechi, daca nu ma insel ultimul si penultimul capitol al partii I, in care ai lasat sa-ti scape cateva( mai multe) greseli de tastare. In partea a II-a nu am gasit nimic, inafara de vreo 3-4 “i-au”, despre care ti-am mai spus de cateva ori.
Povestea devine din ce in ce mai interesanta, incalcita si captivanta, ne dai rapunsul la unele intrebari si in acelasi timp creezi noi mistere in ceea ce priveste istoria ingerilor si a demonilor, astfel reusesti sa captivezi cititorii.
Din nou am observant o usoara lipsa de spatiu, nu chiar in capitol, ci intre capitol si restul postului. In utimul post am obervat aceasta greseala, si unde, dupa prerea mea ar fi aratat bine si un scurt titlu, si daca spuneai ca scrii capitolele inainte, atunci iti este si mai usor, deoarece stii daca un anumit capitol are o parte a doua si ai putea sa scrii “partea a I-a ”, sau “partea a II-a” inaintea fiecarui capitol (scuze, nu ma pricep la explicat...) Ai fi avut o scuza daca te hotarai pe parcurs si nu ai fi stiut cat de lung e capitolul.
Cam atat…chiar si mie mi se pare aiurea sa las un comm. atat de scurt dupa o absenta atat de lunga…gata, acum poti sa ma omori:d

[BloodyInnocence]

multumesc pentru ca cititi si impartasiti parerile voastre cu mine>:D<
inseamna foarte mult pentru mine asta;) THX!

Prin univers

Undeva în adâncul înghetat al universului, Metradon se uita cu tristete la o sfera din lumina ce înfatisa lumea îngerilor. Ar fi vrut sa îl opreasca pe Ikusa, sa îi închida gura, însa trebuia sa se întâmple. Trebuia sa îl lase pe acesta sa o raneasca pentru ca tot el sa îsi dea seama cât de mult se înseala si sa se întoarca înapoi la conducatoare. Alta cale nu exista, altfel nu avea sa constientizeze acel adevar pe care cu atâta încapatânarea îl nega. Nu avea nici o îndoiala ca Ayame nu îl va primi înapoi, îl iubea mult prea mult si orice ar fi zis, nu putea sa arunce atât de usor o asemenea dragoste. Pâna la urma, erau facuti unul pentru altul.

Simti o perturbare în univers provocata de sufletele pierdute ale îngerilor, care erau închise peste tot prin univers în diferite planete si comete. Îsi îndrepta atentia spre sufletul care provoca acel dezechilibru si atentia îi cazu pe satelitul natural al Pamântului, Luna. Metradon se îndrepta spre aceasta cu curiozitate sa vada peste ce suflet blestemat avea sa dea. Ramase uimit când patrunzând în miezul planetei dadu peste sufletul lui Alexiel care era constienta. Toata aceasta întâmplare îl lua pe nepregatite si nu stiu cum sa se comporte, asa ca statea acolo fara sa faca nimic. La un moment dat întinse mâna spre chipul ei pentru a o atinge, însa nu putu. Mâna lui trecu prin chipul ei, facând-o pe aceasta sa zâmbeasca într-un mod care i-ar fi încalzit inima, asta daca ar fi avut una.
- Alexiel, esti treaza, zise Metradon uitându-se uimit la proiectia astrala a îngerului.
- Metradon? ÃŽntreba ea confuza.
- Da. Stii unde esti?
Alexiel a închis ochii pentru câteva secunde si largindu-si aura a încercat sa îsi dea seama de împrejurimile locatiei sale.

- Luna? Spuse într-un sfârsit dupa câteva secunde de concentrare.
- Ce îti amintesti? O întreba curios.
- Nu multe. Eram cu Lucifer, cu jumatatea mea, apoi a început sa se comporte ciudat... ne-am certat si apoi nimic. Totul este învaluit în întuneric si ceata. Ce s-a întâmplat, Metradon? De ce ma aflu închisa în luna?
- Nu pot sa îti spun, îmi pare rau Alexiel.
- De ce?
- Pentru ca tu te vei renaste, dar ca sa o faci o sa trebuiasca sa îi furi energia astrala lui Sanct Angel.
- Dar asta nu înseamna ca o voi omorî?

- Ba da. Ca tu sa traiesti trebuie sa o omori pe ea, raspunse Metradon întorcându-si spatele nu a nu o lasa sa vada tristetea ce îi invadase chipul.
- Sanct Angel... vrei sa spui Ayame?
- Da. Ayame. Lucifer a decazut si acum încearca sa te aduca înapoi în lumea lor. Singura modalitate în care poate sa faca asta este doar daca o va obliga pe Ayame sa treaca pragul, sa devina Sacred Wings. Sunt multe lucruri care s-au schimbat de când ai murit, printre care si acest lucru. Ayame poate sa devina Sacred Wings, de vreme ce tu esti închisa aici. Dar o data ce îti va lua locul, Lucifer poate face un ritual prin care tu vei fi fortata sa revii pe Pamânt iar ea va fi fortata sa îti i-a locul.

- Deci faptul ca sunt treaza acum este doar o consecinta a acelui ritual care a început?
- Da. Si vreau ca tu sa ma ajuti sa îl opresc pe Lucifer.
- De ce nu o ajuti tu? De ce nu opresti ritualul? Ai puterea sa o faci! Spuse ea înfuriindu-se.
Cuvintele ei erau pline de acuzari nerostite, dar pe care Metradon le stia mult prea bine pentru ca le auzise de foarte multe ori din diferite guri. Si fu fortat astfel sa repete acelasi raspuns care îl distrugea pe dinauntru.
- Pentru ca nu pot.
- Pentru ca nu vrei! Tipa acuzatoare.

- De ce toata lumea este atât de pornita sa îmi reproseze ca nu vreau! Izbucni el. Stii macar ce înseamna o zi pentru mine? Nimic! Este la fel ca o clipa sau o era. Stii cât pot sa ma oftic si sa sufar pentru ca sunt obligat, da obligat, sa stau si sa ma uit? Sa vad cum lucrurile îsi urmeaza cursul natural si sa nu pot face nimic. Însa acum fac, acum ma implic. Chiar daca nu ajut fizic, schimb drumul lucrurilor, dar tu si ceilalti nu aveti de unde sa stiti, voi nu aveti cum întelege. Vreau sa ma asculti, termina acesta.
Alexiel nu mai rosti un singur cuvânt ci doar îl asculta cu atentie pe Metradon si încerca sa retina fiecare cuvintel din indicatiile si planul sau. Nu îi convenea ceea ce trebuia sa faca, dar pentru binele suprem avea sa se supuna. De data aceasta nu va mai fi învinsa asa de usor, de data aceasta avea dragostea de partea ei. Va face o diferenta în lupta care avea sa vina, era sigura de acest fapt.

Metradon în schimb era putin îngrijorat de modul în care ea a acceptat lucrurile. Îi ceruse, practic, sa renunte la viata sa, la independenta sa si aceasta acceptase cu o seninatate demna de o martira si care îl lasa fara cuvinte. Nu putea sa ignore asa ceva oricât si-ar fi zis ca Alexiel este bunatatea întruchipata. Se întreba încercând sa gaseasca un raspuns, o alta cale de a o ajuta pe Ayame sa îsi îndeplineasca destinul, însa nici o alta cale nu i se dezvalui. Era singura. Alexiel trebuia sa devina un fel de înger protector al lui Ayame si sa foloseasca cât de putin putea din puterea astrala a conducatoarei pentru a o ajuta sa îsi aminteasca. Îi oferi o privire calda care sa linisteasca furtuna din sufletul ei si disparu la locul lui pentru a se uita la cum se desfasurau lucrurile în Eden si Chaos.

ÃŽn sala de Consiliu

Ayame îi saluta pe cei douazeci si patru de consilieri si iesi din încapere împreuna cu garda sa, care o urmau toti cu chipurile contorsionate de a-i fi crezut ca au fost torturati nu ca au asistat la un simplu schimb de replici. Dar asta facea tristetea, durerea pe care o simteau în acea clipa. Conducatoarea, însa, nu parea deloc afectata de cele ce urmau sa se întâmple. Cuvintele care o descriau cel mai perfect în acele momente erau rece, dura, de gheata. Nu mai era aceeasi persoana care intrase pe usa salii. Nu mai era persoana calda, dulce si prietenoasa pe care toti o stiau si o îndrageau, era cu totul o alta persoana.
Linistea acapara camera consiliului dupa ce Ayame disparu din aceasta. Fiecare se gândea la pedeapsa care trebuia sa o dea si la justetea acesteia. Unii chiar se întrebau daca trebuia sa îi dea o pedeapsa, daca nu cumva ar putea sa închida ochii si sa o lase nepedepsita, pâna la urma crima fusese comisa cu doua mii si ceva de ani în urma. Era tânara si naiva, era de abia la începutul domniei sale. Era si normal sa faca greseli. Hageshi fu cel care nemaisuportând linistea mortuara vorbi.

- Amândoi sunt vinovati, zise el privindu-i în ochi pe fiecare dintre cei prezenti, pe rând.
- Maiestatea Sa si Ikusa? Întreba un Arkangel care nu era singur despre cine vorbea înteleptul.
- Da. Maiestatea Sa este vinovata ca a acceptat iubirea Narkangelului, iar Narkangelul Ikusa este vinovat pentru ca a dus lucrurile pâna la capat, zise Tetsujin.
- Daca amândoi sunt vinovati, atunci amândoi trebuie pedepsiti, afirma un alt Narkangel.
- Eu ma întreb cât de bine, cât de drept este sa îi pedepsim. Adica nu credeti ca este ciudat ca tocmai Dumnezeu, Cel care reprezinta iubire, dreptate, întelegere sa ne interzica sa iubim? Nu este normal. Eu votez sa nu îi pedepsim, deasemenea votez sa anulam acea lege.

- Asta este blasfemie, Aoshy! Exclama un Narkangel.
- Nu, nu este. Este logica pura.
- Sa anulam o lege data de ÃŽnsusi Dumnezeu?
Aoshy nu facu decât sa deschida o discutie în contradictoriu între aproape toti membri consiliului. Singuri care se abtineau de la comentarii erau Tetsujin si Hageshi, care se uitau nerabdatori la ceilalti. Lasara haosul sa domneasca pentru câteva minute, apoi vazând ca nu au de gând sa se potoleasca si ca discutia degenera în altceva, Tetsujin îi readuse la tacere.
- Aoshy are dreptate. Trebuie sa ne ajutam conducatoarea sa afle adevarul, nu sa o pedepsim si sa îi facem mai multe probleme, continua Tetsujin.

- Mai ales acum când trebuie sa gasim o cale de a afla cum putem sa o aducem pe Raphael înapoi. Nu o putem lasa acolo, zise un Arkangel care era de acord cu Aoshy.
- Suntem cu toti de acord sa nu îi pedepsim? Întreba Hageshi.
Toti raspunsera „da” cu mai multa sau mai putina pasiune, dar au fost de acord sa nu o pedepseasca nici pe Ayame, nici pe Ikusa. Adevarul era ca nu merita. Orice lege ar fi încalcat nu merita pedepsita. Nici nu stiau ei cât de multe piedici trebuia sa înlature ea pentru a scoate adevarul la iveala.

Aoshy a fost trimis sa îl înstiinteze pe Ikusa de hotarârea consiliului, cazând pe umerii Fallen Angelului sa o anunte pe conducatoare. Acesta a fost nespus de bucuros la aflarea vestii, dar nu atât de fericit cât a fost Metradon. Planul initial al lui Ayame a fost pus în miscare si nimic nu mai putea sa îl opreasca acum. De trei persoane depindea sfârsitul acestui plan. Trei persoane care puteau salva sau distruge lumea.

[Lanna]

Se pare ca sunt prima.
In sfarsit, Ayame si Ikusa se pot iubi in liniste. M-i se pare ca legea aceea era chiar in plus. De ce sa interzica iubirea?
Poate ca asa, Ayame va deveni din nou vesela si zambitoarare cum era in copul ei uman. Greseli nu cred ca am vazut, sau poate nu m-am uitat.

Deci, cam atat! Spor la lucru si Seee you later!