Naruto Fic:Secrete ascunse si dezvaluite *Saku love Sasu*

[Claribel]

13.Evolutie

Trecura deja luni bune de cand Sakura isi facu aparitia in Satul Frunza. Acum, totul era acoperit de o plapuma groasa si sclipitoare de nea. Copacii erau incarcati cu omatul pur, iar fumul care isi facea aparitia din hornul caselor semana cu niste fantasme. Frigul era prezent peste tot in jur, facandu-i pe multi sa stea in case.
Intr-o padure, Sakura se antrena alaturi de Itachi. Aceasta trebuia sa se fereasca de atacurile rapizi ale brunetului. De cand isi aflase originea, tanara isi imbunatati cu mult tehnica de lupta. Avea o viteza incredibila si era si mult mai rezistenta. Invatase sa foloseasca o multime de genjutsuri, ninjutsuri, doujutsuri, hijutsuri, taijutsuri, kinjutsuri, kuchiyose no jutsuri si, precum si cateva Kekkai Genkai-uri. Cel mai bine stia sa foloseasca Biakuganul, Sharinganul, Rinneganul si Keshaganul, ultimul fiind al clanului din care facea parte.
-Foarte bine! Ai evoluat foarte mult, ii spuse Itachi tinerei care statea deasupra lui cu un kunai la gat. Aceasta ii zambi si se ridica in picioare, urmata de brunet. Sakura incepe sa tremure usor si se uita la cer. Era imbracata cu un tricou alb si cu o pereche de pantaloni negri, iar faptul ca afara era iarna ii faceau antrenamentele mult mai dificile.
-Si totusi nu stiu sa controlez la perfectie Keshaganul. Pot folosi mai bine Sharinganul si nici macar nu apartine clanului meu.
-Keshaganul nu este un Kekkai Genkai obisnuit. Nu este numai o tehnica vizuala ca Sharinganul sau Biakuganul. Keshaganul este cel mai puternic si sta la baza celorlalte Kekkai Genkai-uri. Asa ca este normal sa nu-l poti controla la perfectie. Nu uita ca o parte din Keshaganul tau este sigilat pentru a tine in frau cei cinci dragoni, spuse acesta uitandu-se la bratul drept al Sakurei pe care era un fel de tatuaj cu cinci dragoni negrii, in jurul lor fiind niste puncte.
-Da, da stiu. Nu trebuie sa-mi repeti la nesfarsit acelasi lucru, Ochi, spuse rozalia sarutandu-l pe obraz. Un frison ii strabatu corpul si isi freca mainile, dupa care incepu sa fuga spre sediu. Itachi privea in urma ei si cu pasi inceti pleca si el.
Imediat cum ajunse la sediu, Sakura se aseza pe una din canapele. Focul semineului o incalzea pe tanara, care se simtea mult mai bine. Aceasta isi indrepta privirea spre masa la care statea Konan. Se ridica si se apropie de fata cu parul albastru. Sakura privea uimita la origami pe care il facea tanara. Dintr-o simpla hartie aceasta reusi sa faca o pasare.
-Vrei sa-ti arat cum se face? O intreba Konan zambind pe rozalie. Sakura dadu aprobator din cap si se aseza pe scaunul de langa colega ei. Lua o bucata de hartie rosie si incepu sa impatureasca hartia in acelasi mod in care facea si Konan.
-Nu mi-a iesit ca al tau, spuse Sakura care ii arata creatia fetei. Era o lebada sau asa trebuia sa fie. Konan ii lua creatia Sakurei si incepu sa-i indrepte unele parti.
-Eu consider origami o arta datorită posibilităţii de a reprezenta în mod creator şi realist diferite subiecte. Adevărata frumuseţe a artei origami este simplitatea care constă în abilitatea de a exprima caracteristicile esenţiale ale obiectelor, urmărindu-se simplificarea formelor spre limitele cele mai pure, spuse Konan dandu-i lebada Sakurei. Rozalia ii multumi si incepu sa faca diferite animale si forme. Desi unele nu erau perfecte erau destul de reusite. Cele doua fete se intelegeau foarte bine. Inca de la inceput, Konan o ajuta pe Sakura sa se acomodeze. Poate aceasta apropiere se datora si faptului ca amandoua erau fete si isi puteau impartasi diferite secrete. Deodata, Sakura simti doua maini care se icolaceau dupa gatul ei. Aceasta stia prea bine cine era asa ca nu abiecta. Se obisnuise cu comportamentul baiatului.
-Ce faceti fetelor? Intreba Deidare privind la creatiile celor doua.
-Ma invata sa fac origami, spune rozalia dandu-i la o parte mainile.
-Inteleg! Konan este foarte priceputa, doar in asta consta puterea ei, spuse tanarul vesel. Sakura ii multumi colegeii ei pentru ce o invatase dupa care se ridica si se duse din nou pe canapea. Langa ea vine si blondul, care se intinde si isi pune capul in poala fetei. Sakura nu parea deloc deranjata, fiind chiar foarte calma si relaxata. Tanarul ii amintea mult de Naruto. Era mereu vesel si pus pe sotii, nu avea stare si era foarte invidios pe Itachi. Se poate spune ca avea chiar un caracter mult mai exploziv de cat cel al lui Naruto. Deidara era ca un frate. Mai bine spus un frate care ii aducea o multime de necazuri deoarece de cand facea parte in Organizatie intrase intr-o multime de belele din cauza baiatului. Intr-un fel, toti ii erau ca niste frati, chiar daca mai avea unele momente in care se certa cu ei. Sakura le povesti despre originile ei si toti o acceptara asa cum era. La urma urmei fiecare membru avea un trecut plin de durere, asemanator cu al rozaliei. Deidara o privi pe tanara si observa ca adormise. Se ridica si o intinse pe canapea dupa care o inveli. Blondul se apleca langa canapea si o privi atent pe Sakura. Ii dadu cele cateva suvite de par care ii cadeau pe chip si o sclipire ciudata ii aparu in ochi. Un mic zambet ii aparu pe chip, dupa care se apropie incet de buzele fetei, vrand sa o sarute. Ii simtea respiratia inceata si calda a tinerei si se inrosi usor. Cand era gata sa o sarute simti un pumn in cap si se ridica brusc.
-Ce crezi ca faci? Intreba Itachi care il privea destul de nervos. Langa el mai erau Pein si Kisame.
-Aaa, pai…aaa nimic. Vroiam sa vad daca mai respira, spuse Deidara frecandu-se in cap si cu o privire nevinovata.
-Ar fi bine sa nu mai ai astfel de ganduri sau s-ar putea sa vezi daca mai respiri tu, spuse Itachi serios. Kisame si Pein erau amuzati de reactiile colegului lor neastamparat.
-Bine, bine! Insa nu faceam nimic rau, spuse blondul dupa care se duse in camera lui. Pein il intreba pe Itachi cum decurgea antrenamentul Sakurei, iar Kisame se aseza pe un scaun.

In Konoha, vantul batea puternic si ninsoarea nu se mai oprea. Era deja destul de tarziu, iar Naruto impreuna cu Sasuke mergeau spre casa. Niciunul nu spunea nimic, fiind adanciti in propiile ganduri. Blondul se gandea ce anume o determinase pe rozalie sa faca o asemenea alegere si cum sa o aduca inapoi, precum se gandea si ce cadou sa-i faca iubitei lui de Craciun. Si in mintea lui Sasuke erau multe intrebari fara raspuns. Si el se intreba de ce rozalia trecuse de partea raului si cum sa o aduca inapoi. Desi nu vroia sa recunoasca ii era dor de ea. Chiar daca nu era cea mai puternica persoana ii ducea lipsa. „ Cat am fost plecat la Orochimaru, ea a plans dupa mine intruna, asa mi-a spus Naruto. Niciodata nu i-am acordat atentie, iar acum regret mult. Poate daca nu-i spuneam acele lucruri nu ar fi plecat. Mereu m-a iubit si eu n-am facut decat sa-i vorbesc urat si sa o evit. Ma intreb ce-i cu acest sentiment? L-am mai avut candva insa nu stiu unde.”
-Sasuke, a trecut atat de mult timp de atunci. Ma intreb daca vom reusi sa o aducem inapoi. Bunica Tsunade a spus ca de cand s-a furat pergamentul nu s-a mai auzit nimic de Akatsuki, spuse blondul cu o urma de tristete in voce.
-Nu-ti fa griji! Vom reusi sa o aducem inapoi, spuse Sasuke foarte serios. Blondul il privi surprins, dupa care ii zambi. Acum era sigur ca vor reusi sa-si recupereze colega si prietena.