Ingerul iadului destramat [+16]

[until_we_bleed]

Buna! Eu sunt noua pe aici,deabea am invatat cum sa folosesc acest site.Este prima mea poveste postata pe acest site,sper sa va placa!:bv:


Ingerul iadului destramat (+15)

Capitolui 1

Stau in camera mea si privesc cum lumina soarelui patrunde in incaperea fumurie, unde era odata intuneric acum este lumina. Tristetea ma cuprinde,si nu stiu cum sa fug de ea,slabiciunea imi este stapana iar bolnava de durere clipesc pentru o noua zi.
Ma numesc Kara Thrace,am cincisprezece ani si locuiesc pe o straduta din Washinton numita Beatly impreuna cu tatal meu,Peter.Dupa moartea mamei,tatal meu a intrat intr-o agonie acoolica din care nici macar eu nu am mai putut sa-l ajut.
Mereu visam sa am o viata fericita si plina de bucurii,asa cum era inainte de moartea mamei.Acum sunt ruinata,sunt doar o fata plina de amaraciune si vise care sunt imposibil de realizat.Cu fata de sticla,ma uit afara,nu stiu cum sa evadez diform,simt ca acesti pereti se inchid si ma intreb oare asta este viata mea,destinul pe care trebuie sa-l urmez?
Intr-o dimineata insorita de joi,tata ma trezeste tipand si urland la mine,de ce nu am fost la cumparaturi deja.Era ora noua dimineata.
-Copil nenorocit nu ti-am spus sa te duci la cumparaturi,daca nu te duci acum sti ce vei pati!
Stiam ca ma va bate cu cureaua ca aproape in fiecare seara.Era beat si nu ma puteam opune chiar asa de usor.Trebuia sa ma duc,s-au,voi mai indura ceea ce am indurat acum trei zile.
-Sigur tata!Ma voi imbraca si am sa plec in cinci minute!
Inspir si expir,sunt foarte treaza si speriata.Ma indrept spre baie unde avea intratea in holul cel mare al casei si unde imi petreceam aproape toate noprile asteptandu-l pe tata sa revina acasa.
Ajung in baie ,ma spal pe fata cu apa rece ce imi increteste chipul,luminandumi-l si dandu-i o culoare de copil fericit,asa cum speram sa fiu.Vroiam sa mor,gandindu-ma ca toate se vor termina si nu voi mai suferi de-acum incolo.Privesc oglinda,ma privesc pe mine si imi spun "Doamne omoara-ma acum s-au o voi face eu,pentru ca sfarsitul meu nu va avea ceva frumos si placut.Uite ce am ajuns,doar priveste-ma,da-ti cu parerea dar lasa-ma sa mor,te rog!",dar in momentul acela a batut tata la usa,si nu mai pot sa continui ce am inceput,practic imi furase visul.Ies din baie,ma indrept spre usa,iesind arafa din micul iad unde traiam.
Mergand pe strada,un gand amar ce curgea in ochii mei,strecoara sufletul in mine plin de lacrimi.Ma uit spre cer cum norii se indeparteaza,in timp ce soarele imi arde fata,zambesc cu coltul guri si chipul plin de simfonia trestetii.
Ajung la magagazin,iar la intrare intampin o femeia foarte misterioasa ,cu parul castaniu,ochi de un albastru marin ce mi-a incalzit inima si un palton lung pana-n glezne,negru ce ii dadea stofa de o naluca.Nu era genul meu sa studiez oameni,deoarece, nici mie nu-mi placea sa ma analizeze cineva,dar aceasta doamna de vro patruzeci si ceva de ani ma facea sa fac lucrul acesta.Intru in magazin,totul normal,dar incercam sa nu o privesc prea mult,nu vroiam sa-si dea seama.Iau ce-mi trebuie ,merg la casa si platesc cumparaturile vanzatoarei pe care o cunosteam.
-Hey Kara!...Ce mai faci?Tatal tau este bine?
-Buna!Da,este bine,ma asteapta acasa.In rest totul este cum trebuie sa fie.
-Ai reusit sa treci peste incidentul mamei tale?...Stiu ca nu ar trebui sa vorbesc despre asta,dar imi fac griji.
-Cat de cat.Oricum,sunt mult mai bine si trebuia sa trec peste.Nu pot trai toata viata trista si indurerata nu?
-E bine ca este inregula,chiar ma bucur sa aud asta.
-Ok....Vanzare usoara!Eu am sa plec,ma asteapta tata.Pa pa!
Nu puteam sa-i spun Christinei ce induram eu acasa,sau ce probleme aveam cu tata.Nu vroiam sa cheme politia sau sa se intample cine stie ce nenorocire.
Ajung la iesirea din magazin,si in geamul usi se oglindea chipul meu sters iar in spatele meu era acea femeie care se uita la mine putin cam ciudat.Merg,merg tot inainte cu gandul ca ea este in spatele meu.Ii auzeam pasi,totul pantofilor ce se izbea de asfalt,respiratia usoara si lina parca ma linistea din zbuciumul sufletului meu.
In drumul meu linistit ,dau peste un mic magazin cu papusi din lemn.Ma opresc in fata geamului si privesc o papusa foarte frumoasa,cu parul blond,imbracata intr-o rochita croita din fir de matase argintiu si ochi verzi.O admiram ca pe un mic ingeras plutitor,dar cand ma uit la pret,nu mai fac foarte incantata.
Aud pe cineva apropiindu-se se mine si rostind cu o voce angelica.
-Chir iti place,nu-i asa?Ti-o doresti?
Ma intorc si prives putin uimita.Era acea femeia.Incercam sa-mi despic buzele inghetate de emotie si sa spun ceva.
-Mmmm...este frumoasa!Imi place foarte mult,insa situatia mea finaciara nu-mi permite ca o cumpar.Mereu am avut o pasiune pentru aceste papusi din lemn.
-Se pare ca tu chiar ti-o doresti!Cum te numesti?
-Kare Thrace si locuiesc la trei strazi de-aici.
-Kara....frumos nume!Eu sunt Amanda Carter,si nu locuiesc departe de-aici.Cati ani ai,Kara?
-Cincisprezece ani.
-Nu stiu de ce dar,ai ceva special ce nu am vazut la nici o fata de varsta ta,
Ma uimise pe moment.Ce putea sa vada oameni la o fata cu ochi caprui,parul brunet si imbracata precum o servitoare sau pur si simplu ca o servitoare.
-Multumesc pentru compliment,dar, eu nu as spune chiar atatea cuvinte placute.
-Nu fi dura cu tine insuti.Cred ca mi-a venit o idee!Vin-o!
Strengaresc ma trage de brat,si intrasem in magazinul de papusi unde eram fantastic de uimita cum era acel loc.
-Nu cred ca as accepta sa-mi cumparati papusa.
-Nu fi prostuta.Ba da,am sa ti-o cumpar.Macar asta pot face pentru o fata asa d dulce ca tine!
Mi-a cumparat papus,am admitat-o din cutie si i-am multumit din tot sufletul.In zilele in care traiesc eu,nu se gadeau oameni care sa faca cadouri sau ceva bun pentru cei ca mine.
-Multumesc foarte mult,nici nu stiu cum sa va multumesc.Este cel mai minunat lucru care mi s-a intamplat in ultimile zile.
-Ei,poate se vor intampla mai multe in ultimele saptamani.
-Pai...eu ar trebui sa plec.La revedere si sper sa va mai revad.
-Cu siguranta copila.Pa pa!
Plec incantata si bucuroasa,nu credeam ca mi se va intampla una ca asta,dar imi readuc aminte ca ma indrept spre casa,spre micul meu iad destramat si suferinta ma apasa iarasi cu presari foarte puternice,nestiind ca cinvea a urmareste din umbra.


Sper ca va placut!!!Acesta este primul capitol dar vor urma si celalalte.

Kare Thrace:
Amanda Carter:
Peter Thrace:[/quote][/font]