28-12-2009, 02:19 AM
Heei :D...am venit cu capitolul 2...sper sa va placa...daca nu spune'ti'mi :D ^^
Capitolul 2
Am ajuns acasa. Yuhuu! Chiar nu aveam chef ca mama sa se ia din nou de mine, inventand niste motive stupide. Asa ca am intrat si am trecut repede prin sufragerie, ajungand la scari, insa vocea ei ma facu sa ma opresc. La naiba!
- Aiko, scumpa mea, nu ii dai un pupic mamei tale?
Statea pe canapea, vizionand un film vechi care nu era pe placul meu. Se pare ca o daduse pe bere acum. M-am idreptat spre ea cu pasi marunti si m-am aplecat deasupra ei sa o sarut pe obraz. Doamne! Putea groaznic de tare a alcool, iar mirosul fumului de tigara imi facea ochii sa lacrimeze.
- Mami, o ti asa de azi de dimineata? Nu am primit niciun raspuns. Mami, de ce nu te opresti? Nu vezi ca iti faci rau? Nu vezi ca ai ajuns o betiva si ca nici macar nu te mai poti tine pe picioare?
- Cum poti sa vorbesti asa cu mama ta? ma intreaba ridicand tonul.
- Vorbesc asa fiindca imi e rusine cu tine! Imi e rusine sa spun ca esti mama mea! am tipat si eu la randul meu.
- Sa-ti fie rusine cu mine? Poftim? Dar esti fiica mea, suntem...aproape la fel...
- NU! am tipat cat m-au tinut plamanii. Nu suntem deloc la fel, nu vom fi niciodata si nici nu vreau sa fim! Nu imi doresc sa fi mama mea! Imi doresc sa fie tata aici cu mine si nu o betiva ordinara, asa cum esti tu ! Tu NU esti mama mea !
Am strigat cat de tare am putut, in timp ce ochii imi erau intepati de lacrimi. Mama s-a ridicat de pe canapea si mi-a ars o palma zdravana. Obrazul mi s-a inrosit si lacrimile mi-au invadat fata, fara sa le pot opri. Am intors capul spre mama si am vazut ca si ea plangea. A aruncat sticla de bere pe care o tinea in mana, apoi a venit spre mine si m-a luat in brate. Am strans-o si eu si mi-am lasat lacrimle sa ii ude bluza imbacsita de fum si am inceput sa plang si mai tare. Ma durea, ma durea al naibii de rau! Si cred, sper ca si pe ea o durea si probabil ca, chiar si asa beata, realiza ca aproape m-a pierdut si ca a ratat o gramada de timp din cei 16 ani ai mei. Plageam amandoua, imbratisate. O iubeam, chiar daca as fi vrut sa nu. Am rupt imbratisarea si m-am dus spre scari. M-am intors si am vazut-o cum statea acolo, inca in picioare cu mainile intinse si indoite ca si cum ar fi asteptat sa ma intorc, plangand aproape in hohote. Mi se rupea sufletul si voiam sa ma intorc, sa o strang la piept si sa ii spun cat de mult o iubesc si ca imi pare rau pentru ce i-am spus, insa ma continuat sa urc, abia tarandu-mi picioarele pe scarile ce mi se pareau mult prea lungi acum. Voiam sa scap odata de durerea asta chinuitoare, sa ajung in camera mea, unde puteam sa fiu singura, sa pot sa ma calmez.
Am intrat si am trantit tare usa in urma mea. M-am sprijinit de ea si am alunecat incet in jos. Inca plangeam usor si o auzeam pe mama de jos cum spargea probabil sticlele de bere aruncate la intamplare prin casa. Am stat cateva secunde pana m-am calmat, apoi m-am ridicat si am mers spre fereastra. Am stat prea mult in mirosul patrunzator al alcoolului si simteam nevoia sa iau o gura de aer proaspat. Am deshis fereastra si a fost ca o binecuvantare briza de aer caldut ce venea din spre mare. Am tras adanc in piept. Am mai pierdut cateva minute privind cerul si palmierii mandrii ce umbreau strada ziua, apoi am hotarat sa fac un dus. Aveam nevoie ca picaturile calde sa imi relaxeze corpul si mintea. Nu a durat mult si am iesit, m-am imbracat repede in pijamalele si apoi m-am bagat in pat, asteptand cu nerabdare sa adorm, sa evadez in lumea viselor.
Dimineata m-am sculat cu mult inainte ca ceasul sa-mi sune. Am deschis incet ochii, m-am ridicat in fund privind buimaca la razele slabe de lumina ce intrau prin draperi. Am cascat si m-am intins lenesa. Dormisem bine si nu voiam sa ma mai scol. M-am intins la loc si am mai lenevit cateva minute, apoi m-am ridicat si m-am dus la baie. Mi-am facut toaleta fara pic de chef, apoi m-am imbracat cu o pereche de blugi stramti, gri si cu un tricou galben cu Bugs Bunny si mi-am pieptanat parul, apoi am coborat la parter. Mama inca dormea asa ca am mancat un bol cu cereale, singura. M-am uitat la ceas si am vazut ca este inca devreme, dar nu mai aveam ce sa fac acasa. Am urcat la mine in camera, mi-am facut ghiozdanul si am plecat. Pentru ca era inca devreme am hotarat sa o iau pe jos. Mergeam atat de incet incat si un melc m-ar fi intrecut. Dupa jumatate de ora am ajuns si eu la scoala. In curte nu era nimeni, asa ca m-am dus la intrare. Apas usor pe maner si observ ca usa era inchisa. Cee? Eram sigura ca azi voi ajunge la timp. Am stat cateva secunde pe loc, apoi mi-am adus aminte ca azi intram mai devreme. Bun! Inca o absenta...
Dupa cateva minute de plictiseala m-am dus in spatele scolii, la unul din geamurile clasei mele. Aveau ora de desen si Akemi statea azi la fereastra. Am vazut ca nu prea o interesa ce se chinuia profa' sa explice si era plictisita. M-am apropiat de geam si am batut usor. Si-a intors capul spre mine si i-am facut cu mana zambindu-i. A deschis geamul si mi-a soptit incet:
- Aiko, ce naibii cauti aici? imi spune ranjind.
- Pai am uitat ca azi intram mai devreme si am intarziat. I-am raspuns avand pe fata un zambet de copil nevinovat.
In timpul asta profa' desena ceva complicat si stupid la tabla.
- Va rog sa incercati sa faceti desenele sa semene cat de cat cu al meu, bine?
In clasa era liniste. Akemi se uita la mine si am inceput sa ma stramb la ea. A inceput sa rada si a zis cu voce tare :
- Esti nebuna? Ce tot faci acolo? ma intreaba razand.
In momentul ala profa' s-a oprit din desenat si s-a intors cu fata spre clasa. Akemi incremenise, iar eu abia ma mai abtineam sa nu bufnesc in ras. Profa' se indrepta spre ea nervoasa si chiar atunci s-a trantit usa.
- Buna dimineata! striga Ryo la profa' avand pe fata zambetul lui fermecator care imi placea atat de mult...Aah !
- Buna dimineata, Ryo! Cu ce te putem ajuta? intreaba profa putin enervata ca a fost intrerupta.
- Am nevoie de un merker negru, daca sunteti amabili sa imi dati! spune el uitandu-se prin clasa.
- Itsuki, fi dragut si oferai colegului tau ce doreste.
Tipul se ridica si ii da marker-ul lui Ryo. Acesta multumi si mai arunca o privire peste colegii mei. Eu m-am ridicat putin mai sus pe o piatra, i-am facut cu mana si i-am scos limba razand. M-a vazut si a zambit si el. Aah era asa de frumooos... Si-a dus doua degete la gura, a pupat si apoi a suflat sarutul spre mine. M-am facut ca il prind, mi-am atins buzele si am inceput sa rad. A ras si el odata cu mine, dupa care a iesit din clasa.
In restul orei am stat la geam si am vorbit cu Akemi in soapta despre diverse chestii neimportante. Abia asteptam sa se sune, era chiar plictisitor sa stau acolo si sa fac...nimic. Dupa cateva minute groaznice de asteptare, clopotelul si-a spus cuvantul si am zbughit-o spre intrare. Am asteptat sa se deschida usile si am mers in clasa. M-am indreptat spre banca in care statea Akemi, mi-am lasat ghiozdanul jos si m-am asezat pe scaun.
- Ah! Credeam ca nu se mai suna odata!
Ea nu mi-a raspuns, doar a chicotit usor. Ora urmatoare aveam muzica. Inca cincizeci de minute pierdute degeaba. Pauza nu a mai durat mult asa ca m-am pregatit pentru plictiseala. Mi-am scos MP4-ul din buzunar si am inceput sa ascult melodiile mele preferate. Profu' a intrat in clasa si am salutat odata cu ceilalti colegi, apoi m-am asezat confortabil pe scaun si am asteptat sa aud sunetul minunatului clopotel. Dupa câteva minute, Akemi se trage cu scaunul mai aproape de mine, apoi îmi spune în soapta:
- Deeci...cine era tipul ala dragut care a intrat mai devreme în clasa la ora de desen? Am observat ca îl fixai cu privirea si nu era orice privire! În plus, am vazut sarutul
acela pe care ti l-a trimis, iar tu te-ai prefacut ca îl prinzi ! Cine e? E ceva între voi? îmi spune aproape pe nerasuflate.
- Aaa...trebuie sa cantam asta? o întreb plictisita aratându-i un cântec din carte, scotându-mi o casca din urechi si prefacându-ma ca nu am auzit-o.
- Chiar nu ai auzit nimic din ce am spus? îmi spune dezamagita.
- Aam...nu chiar. Ii raspund scurt si îmi pun casca la loc, însa Akemi ma prinde de mâna si im spune din nou:
- Am întrebat cine era tipul care a intrat la ora de desen si ti-am spus ca am vazut faza cu pupicul. Imi repeta din nou.
- Aaa...
Mi-am luat privirea de la ea si m-am uitat iar peste cântec. Am mai tacut câteva secunde, apoi trage nervoasa firul de la casca pe care voiam sa mi-o poun din nou in ureche si imi întoarce fata spre ea.
- Chiar nu vrei sa imi spui nimic? ma intreaba enervata.
- Aaam...ce sa iti spun? o intreb la randul meu.
- Aaah ! Renunt! imi spune si se intoarce cu fata spre geam.
Niciuna nu a mai spus nimic si am incercat sa nu ii intalnesc privirea, apoi nu am mai putut sa suport tacerea asta si m-am intors sprea ea:
- Da, ai drepate...e prietenul meu.
- Pe bune? ma intreaba privindu-ma aproape uimita.
- Normal! De ce as minti? Ce ti se pare ca e prea bun pentru mine sau ce? am spus putin ironica.
- Ce? Nu...nu asta am vrut sa spun...puteam simti putina ingrijorare si parere de rau in glasul ei.
- Stai linistita, nu vorbeam serios!
- Scuze, dar arata chiar foate bine!
Am privit-o putin superioara, fiind mandra ca este al meu.
- Stiu, ma mir ca am reusit sa il tin langa mine pana acum...
- A vrut sa va desp...Stiam ce voia sa spuna si am intrerupt-o:
- Nu, dar sti, liceul e plin de fete dornice oricand de o noua aventura, care se pare ca il vaneaza la fiecare pas.
- Si pe tine nu te deranjeaza lucrul asta?
- Pai, nu prea. Defapt mai mult ma amuz vazandu-le cum ma privesc geloase cand ne tinem de mana si mergem impreuna prin socoala sau atunci cand ne sarutam... Doamne! Mai au putin si se fac verzi de indivie! Am spus putin amuzata.
Nu a mai spus nimic. Doar a schitat un zambet micut, apoi am asteptat in liniste sa vina pauza gandindu-ma la Ryo. Ma uitam pe geam si imi aminteam ochii lui ciocolatii si patrunzatori, de toate clipele frumoase pe care le-am petrecut impreuna si speram la mult mai multe. Chiar il iubeam pe baiatul asta. Il iubeam cu nu am mai iubit pe nimeni pana acum si eram dispusa sa lupt pentru el. Nu o sa renunt foarte usor la dragostea lui si nu o sa las nicio fufa nici macar sa incerce sa se bage pe sub pielea lui. Doar daca...vrea el asta. Insa imi place sa cred ca si el ma iubeste si ca relatia noasta va fi la fel de puternica si in viitor...
Ryo : http://media.photobucket.com/image/anime....jpg?o=153
Capitolul 2
Am ajuns acasa. Yuhuu! Chiar nu aveam chef ca mama sa se ia din nou de mine, inventand niste motive stupide. Asa ca am intrat si am trecut repede prin sufragerie, ajungand la scari, insa vocea ei ma facu sa ma opresc. La naiba!
- Aiko, scumpa mea, nu ii dai un pupic mamei tale?
Statea pe canapea, vizionand un film vechi care nu era pe placul meu. Se pare ca o daduse pe bere acum. M-am idreptat spre ea cu pasi marunti si m-am aplecat deasupra ei sa o sarut pe obraz. Doamne! Putea groaznic de tare a alcool, iar mirosul fumului de tigara imi facea ochii sa lacrimeze.
- Mami, o ti asa de azi de dimineata? Nu am primit niciun raspuns. Mami, de ce nu te opresti? Nu vezi ca iti faci rau? Nu vezi ca ai ajuns o betiva si ca nici macar nu te mai poti tine pe picioare?
- Cum poti sa vorbesti asa cu mama ta? ma intreaba ridicand tonul.
- Vorbesc asa fiindca imi e rusine cu tine! Imi e rusine sa spun ca esti mama mea! am tipat si eu la randul meu.
- Sa-ti fie rusine cu mine? Poftim? Dar esti fiica mea, suntem...aproape la fel...
- NU! am tipat cat m-au tinut plamanii. Nu suntem deloc la fel, nu vom fi niciodata si nici nu vreau sa fim! Nu imi doresc sa fi mama mea! Imi doresc sa fie tata aici cu mine si nu o betiva ordinara, asa cum esti tu ! Tu NU esti mama mea !
Am strigat cat de tare am putut, in timp ce ochii imi erau intepati de lacrimi. Mama s-a ridicat de pe canapea si mi-a ars o palma zdravana. Obrazul mi s-a inrosit si lacrimile mi-au invadat fata, fara sa le pot opri. Am intors capul spre mama si am vazut ca si ea plangea. A aruncat sticla de bere pe care o tinea in mana, apoi a venit spre mine si m-a luat in brate. Am strans-o si eu si mi-am lasat lacrimle sa ii ude bluza imbacsita de fum si am inceput sa plang si mai tare. Ma durea, ma durea al naibii de rau! Si cred, sper ca si pe ea o durea si probabil ca, chiar si asa beata, realiza ca aproape m-a pierdut si ca a ratat o gramada de timp din cei 16 ani ai mei. Plageam amandoua, imbratisate. O iubeam, chiar daca as fi vrut sa nu. Am rupt imbratisarea si m-am dus spre scari. M-am intors si am vazut-o cum statea acolo, inca in picioare cu mainile intinse si indoite ca si cum ar fi asteptat sa ma intorc, plangand aproape in hohote. Mi se rupea sufletul si voiam sa ma intorc, sa o strang la piept si sa ii spun cat de mult o iubesc si ca imi pare rau pentru ce i-am spus, insa ma continuat sa urc, abia tarandu-mi picioarele pe scarile ce mi se pareau mult prea lungi acum. Voiam sa scap odata de durerea asta chinuitoare, sa ajung in camera mea, unde puteam sa fiu singura, sa pot sa ma calmez.
Am intrat si am trantit tare usa in urma mea. M-am sprijinit de ea si am alunecat incet in jos. Inca plangeam usor si o auzeam pe mama de jos cum spargea probabil sticlele de bere aruncate la intamplare prin casa. Am stat cateva secunde pana m-am calmat, apoi m-am ridicat si am mers spre fereastra. Am stat prea mult in mirosul patrunzator al alcoolului si simteam nevoia sa iau o gura de aer proaspat. Am deshis fereastra si a fost ca o binecuvantare briza de aer caldut ce venea din spre mare. Am tras adanc in piept. Am mai pierdut cateva minute privind cerul si palmierii mandrii ce umbreau strada ziua, apoi am hotarat sa fac un dus. Aveam nevoie ca picaturile calde sa imi relaxeze corpul si mintea. Nu a durat mult si am iesit, m-am imbracat repede in pijamalele si apoi m-am bagat in pat, asteptand cu nerabdare sa adorm, sa evadez in lumea viselor.
Dimineata m-am sculat cu mult inainte ca ceasul sa-mi sune. Am deschis incet ochii, m-am ridicat in fund privind buimaca la razele slabe de lumina ce intrau prin draperi. Am cascat si m-am intins lenesa. Dormisem bine si nu voiam sa ma mai scol. M-am intins la loc si am mai lenevit cateva minute, apoi m-am ridicat si m-am dus la baie. Mi-am facut toaleta fara pic de chef, apoi m-am imbracat cu o pereche de blugi stramti, gri si cu un tricou galben cu Bugs Bunny si mi-am pieptanat parul, apoi am coborat la parter. Mama inca dormea asa ca am mancat un bol cu cereale, singura. M-am uitat la ceas si am vazut ca este inca devreme, dar nu mai aveam ce sa fac acasa. Am urcat la mine in camera, mi-am facut ghiozdanul si am plecat. Pentru ca era inca devreme am hotarat sa o iau pe jos. Mergeam atat de incet incat si un melc m-ar fi intrecut. Dupa jumatate de ora am ajuns si eu la scoala. In curte nu era nimeni, asa ca m-am dus la intrare. Apas usor pe maner si observ ca usa era inchisa. Cee? Eram sigura ca azi voi ajunge la timp. Am stat cateva secunde pe loc, apoi mi-am adus aminte ca azi intram mai devreme. Bun! Inca o absenta...
Dupa cateva minute de plictiseala m-am dus in spatele scolii, la unul din geamurile clasei mele. Aveau ora de desen si Akemi statea azi la fereastra. Am vazut ca nu prea o interesa ce se chinuia profa' sa explice si era plictisita. M-am apropiat de geam si am batut usor. Si-a intors capul spre mine si i-am facut cu mana zambindu-i. A deschis geamul si mi-a soptit incet:
- Aiko, ce naibii cauti aici? imi spune ranjind.
- Pai am uitat ca azi intram mai devreme si am intarziat. I-am raspuns avand pe fata un zambet de copil nevinovat.
In timpul asta profa' desena ceva complicat si stupid la tabla.
- Va rog sa incercati sa faceti desenele sa semene cat de cat cu al meu, bine?
In clasa era liniste. Akemi se uita la mine si am inceput sa ma stramb la ea. A inceput sa rada si a zis cu voce tare :
- Esti nebuna? Ce tot faci acolo? ma intreaba razand.
In momentul ala profa' s-a oprit din desenat si s-a intors cu fata spre clasa. Akemi incremenise, iar eu abia ma mai abtineam sa nu bufnesc in ras. Profa' se indrepta spre ea nervoasa si chiar atunci s-a trantit usa.
- Buna dimineata! striga Ryo la profa' avand pe fata zambetul lui fermecator care imi placea atat de mult...Aah !
- Buna dimineata, Ryo! Cu ce te putem ajuta? intreaba profa putin enervata ca a fost intrerupta.
- Am nevoie de un merker negru, daca sunteti amabili sa imi dati! spune el uitandu-se prin clasa.
- Itsuki, fi dragut si oferai colegului tau ce doreste.
Tipul se ridica si ii da marker-ul lui Ryo. Acesta multumi si mai arunca o privire peste colegii mei. Eu m-am ridicat putin mai sus pe o piatra, i-am facut cu mana si i-am scos limba razand. M-a vazut si a zambit si el. Aah era asa de frumooos... Si-a dus doua degete la gura, a pupat si apoi a suflat sarutul spre mine. M-am facut ca il prind, mi-am atins buzele si am inceput sa rad. A ras si el odata cu mine, dupa care a iesit din clasa.
In restul orei am stat la geam si am vorbit cu Akemi in soapta despre diverse chestii neimportante. Abia asteptam sa se sune, era chiar plictisitor sa stau acolo si sa fac...nimic. Dupa cateva minute groaznice de asteptare, clopotelul si-a spus cuvantul si am zbughit-o spre intrare. Am asteptat sa se deschida usile si am mers in clasa. M-am indreptat spre banca in care statea Akemi, mi-am lasat ghiozdanul jos si m-am asezat pe scaun.
- Ah! Credeam ca nu se mai suna odata!
Ea nu mi-a raspuns, doar a chicotit usor. Ora urmatoare aveam muzica. Inca cincizeci de minute pierdute degeaba. Pauza nu a mai durat mult asa ca m-am pregatit pentru plictiseala. Mi-am scos MP4-ul din buzunar si am inceput sa ascult melodiile mele preferate. Profu' a intrat in clasa si am salutat odata cu ceilalti colegi, apoi m-am asezat confortabil pe scaun si am asteptat sa aud sunetul minunatului clopotel. Dupa câteva minute, Akemi se trage cu scaunul mai aproape de mine, apoi îmi spune în soapta:
- Deeci...cine era tipul ala dragut care a intrat mai devreme în clasa la ora de desen? Am observat ca îl fixai cu privirea si nu era orice privire! În plus, am vazut sarutul
acela pe care ti l-a trimis, iar tu te-ai prefacut ca îl prinzi ! Cine e? E ceva între voi? îmi spune aproape pe nerasuflate.
- Aaa...trebuie sa cantam asta? o întreb plictisita aratându-i un cântec din carte, scotându-mi o casca din urechi si prefacându-ma ca nu am auzit-o.
- Chiar nu ai auzit nimic din ce am spus? îmi spune dezamagita.
- Aam...nu chiar. Ii raspund scurt si îmi pun casca la loc, însa Akemi ma prinde de mâna si im spune din nou:
- Am întrebat cine era tipul care a intrat la ora de desen si ti-am spus ca am vazut faza cu pupicul. Imi repeta din nou.
- Aaa...
Mi-am luat privirea de la ea si m-am uitat iar peste cântec. Am mai tacut câteva secunde, apoi trage nervoasa firul de la casca pe care voiam sa mi-o poun din nou in ureche si imi întoarce fata spre ea.
- Chiar nu vrei sa imi spui nimic? ma intreaba enervata.
- Aaam...ce sa iti spun? o intreb la randul meu.
- Aaah ! Renunt! imi spune si se intoarce cu fata spre geam.
Niciuna nu a mai spus nimic si am incercat sa nu ii intalnesc privirea, apoi nu am mai putut sa suport tacerea asta si m-am intors sprea ea:
- Da, ai drepate...e prietenul meu.
- Pe bune? ma intreaba privindu-ma aproape uimita.
- Normal! De ce as minti? Ce ti se pare ca e prea bun pentru mine sau ce? am spus putin ironica.
- Ce? Nu...nu asta am vrut sa spun...puteam simti putina ingrijorare si parere de rau in glasul ei.
- Stai linistita, nu vorbeam serios!
- Scuze, dar arata chiar foate bine!
Am privit-o putin superioara, fiind mandra ca este al meu.
- Stiu, ma mir ca am reusit sa il tin langa mine pana acum...
- A vrut sa va desp...Stiam ce voia sa spuna si am intrerupt-o:
- Nu, dar sti, liceul e plin de fete dornice oricand de o noua aventura, care se pare ca il vaneaza la fiecare pas.
- Si pe tine nu te deranjeaza lucrul asta?
- Pai, nu prea. Defapt mai mult ma amuz vazandu-le cum ma privesc geloase cand ne tinem de mana si mergem impreuna prin socoala sau atunci cand ne sarutam... Doamne! Mai au putin si se fac verzi de indivie! Am spus putin amuzata.
Nu a mai spus nimic. Doar a schitat un zambet micut, apoi am asteptat in liniste sa vina pauza gandindu-ma la Ryo. Ma uitam pe geam si imi aminteam ochii lui ciocolatii si patrunzatori, de toate clipele frumoase pe care le-am petrecut impreuna si speram la mult mai multe. Chiar il iubeam pe baiatul asta. Il iubeam cu nu am mai iubit pe nimeni pana acum si eram dispusa sa lupt pentru el. Nu o sa renunt foarte usor la dragostea lui si nu o sa las nicio fufa nici macar sa incerce sa se bage pe sub pielea lui. Doar daca...vrea el asta. Insa imi place sa cred ca si el ma iubeste si ca relatia noasta va fi la fel de puternica si in viitor...
Ryo : http://media.photobucket.com/image/anime....jpg?o=153