18-12-2009, 11:15 AM
Thx ca ati trecut pe aici si ati criticat ^_^
Printre pasii mei marunti , am ajuns , intr-un final , in biroul directorului. Pun mana pe cleanta rece si deschid usa. Razele soarelui, ce intrau prin geamul putin deschis , imi atingeau pielea fina. O briza usoara , venita de nicaieri, imi flutura parul brunet facandu-l mai rebel decat era el inainte. Am pasit incet in incaperea luminata si plina de foarte multe tablouri cu diferite peisaje care iti dadeau fiori. Deasupra unei mobile putin prafuite , una cu multe sertare intre-deschise , se afla un tablou imens cu o femeie. Rochia ei de culoare rosie completa peisajul iernii in ceva de nedescris. In josul sau era scris un nume plus alte cuvinte: ' Anne...Ai fost a mea, inca esti si vei fi mereu.'
Intotdeauna am crezut ca faptele si cuvintele siropoase sunt de prost gust. Inca priveam prin incapere uimit de toate sabiile ce se aflau intr-un dulap maro , destul de mare. Cu toate ca Hiro ,tatal meu , era directorul , dorea ca incaperea unde statea el sa arate minunat. Oare ce intelegea el prin minunat?
Cum m-am asezat pe un fotoliu din incapere, el a si inceput:
-Tinere...Te-am adus aici ca sa fi un elev model , nu un derbedeu , spuse el , si tu ce faci? Ma simt rusinat ca te primesc aici. Sper sa fie prima si ultima data, continua el.
Nici nu indrazneam sa-l privesc in ochi. Cu toate ca am devenit putin de necontrolat, era totusi tatal meu. Vorbele la adresa mea continuau si iar continuau.
Nu mai suportam ca mereu sa se lege de mine doar pentru fapte marunte. Intelegeam ca el este directorul acestei scoli blestemate, dar nu imi putea controla viata pe vecie. Am hotarat sa-l las sa vorbeasca singur, eu iesind din incapere. In urma mea am trantit usa atat de tare incat am spart si o antichitate de pe biroul sau. Am auzit acest lucru plus alte cuvinte venite de la el.
Am vrut sa ma indrept spre sala de clasa , dar eram satul. Nu mai doream sa ii ascult si predicile profesoarei , si mai ales , galagia facuta de colegi. Simteam ca viata mea o ia in jos. Oare a fost corecta calea ce am ales-o?
M-am indreptat in pasi marunti spre copacul din crutea scolii unde m-am asezat pentru cateva clipe. Priveam in sus observand cum ramurile lui se misca mirific in bataia vantului , cerul fiind limpede , iar pasarile zburand spre cautarea unui loc unde sa se adaposteasca pe timpul noptii. Imi intorc privirea si vad , la geamul unei clase , cum o tanara cam de 9 ani , se uita fix la mine. Incercam sa o evit cu privirea doar ca ceva ma facea sa ma uit si mereu la ea. Clipesc. Privesc iar geamul putin prafuit si vad ca fata disparuse. Poate ca era doar imaginatia mea, insa ea parea foarte reala. Am stat si m-am gandit mai bine si mi-a amintit ca scoala mea era doar pentru vampirii ce au varsta cuprina intre 15 si 18 ani,d dar poate nu era vampir.
-A fost doar imaginatia mea... zic eu incet ca sa nu ma auda cineva sau asa speram.
-Eu nu cred asta , aud o voce straina venind din spatele meu.
Ma intorc. Vad fata aceea. Acum era mult mai clar. O vedeam din cap pana-n picioare. Parul ei brunet trecea usor de umerii ei goi , purta niste zdrente de parca ar fi venit dintr-un razboi , iar in picioare nu avea nimic. Pielea ei alba era putin complexata cu o pata de noroi. Ne priveam unul pe celalalt fara sa scoatem un cuvant. Ce e drept , ma speria. Ochii ei mari si negrii se uitau numai la mine. Parea ca nu poate fi distrasa de altceva anume.
-Cine esti? am intrebat-o. Asteptam un raspun de la ea , dar nimic. Era liniste in jurul nostru. Intr-un final nu mi-a raspuns la intrebare cu un raspuns clar ci cu unul mai ciudat:
-Ar fi bine sa-ti intrebi interioul sufeltului despre intrebarea ce mi-ai adresat-o...
Nu am inteles nimic din ceea ce a zis. Am stat si m-am gandit cateva minute , insa nimic. Am privit pentru o clipa in pamant apoi ridicand usor privirea spre fata. A disparut. Chiar nu mai intelegeam nimic. Am ramas singur in adierea vantului...
Era deja noapte. Orele s-au terminat cu mult timp in urma. Stateam linistit in patul meu moale privind obiectele din camera. Parca nu mai vazusem de mult timp vaza ce avea in ea niste trandafiri ofiliti, negrii , noptiera maro pe care se aflau diferite pergamente si carti. Dulapul de haine parca astepta sa fie deschis iar. Covorul rosu se potrivea excelent cu albul peretilor. Un tablou era asezat deasupra patului. Unul ce reprezenta un peisaj de iarna , albul zapezii fiind manjit cu sangele unei persoane neajutorate.
Intotdeauna m-au impresionat aceste tabloruri. Sangele pe zapada alba , oameni chinuiti... totul era minunat. Alti vampiri doreau doar sa suga sangele persoanelor neajutorate , insa eu nu eram asa , voiam ca totul sa fie exprimat prin desen , schite , tablouri. Nu ma gandeam la asta si nici la razboiul pe care clanul meu il punea la cale. Era greu sa fi vampir in zilele astea. Razboaie peste razboaie , vieti pierdute...
Cu toate ca incercam sa ma schimb , nu reuseam. Eram tot acelasi copilas cuminte , intelegator , practic dezgustat de toata lumea.
In continuare ma gandeam la acea fetita si la spusele ei. Nu intelegeam deloc ce a vrut sa zica prin: "Ar fi bine sa-ti intrebi interioul sufeltului despre intrebarea ce mi-ai adresat-o..." . Propozitia nu avea niciun fel de logica , insa trebuia sa imi dau seama.
Am pornit spre biroul tatalui meu. Stiam ca acolo detine foarte multe carti si mai ales pergamente despre fiecare om din clanul nostru. Trebuia sa aflu daca ea facea parte dintre noi sau daca era un alt intrus printre vampirii adevarati.
Deschid usa usor , cu toate astea un scartait puternic se aude. Intru in incaperea intunecata. Aprind o lumanare observand ca totul era plin de praf si panze de paianjen de parca nimeni nu ar mai fi facut curat niciodata. Era biroul tatalui meu , deci era de inteles. Incep sa umblu prin sertarele biroului plin de alte documente neimportante pentru mine. Dau de un dosar destul de mare pe care scria cu rosu ,de parca ar fi fost sange : "Unitatea BC 237".
Nu mai auzisem niciodata de astfel de unitate. Stiam ca orasul unde locuim era format din mai multe unitati , doar ca de aceasta nu stiam nimic. Practic era un mister profund pentru mine. Am decis sa deschid dosarul incepand sa citesc. Totul era neclar , insa nu m-am oprit. L-am rasfoit putin dupa care am vazut o poza familiara. Era poza fetei , imprintata pe toata pagina , iar urmaoarea fiind rupta.
Cine sa-o fi rupt? Era un mister total aceasta fata...
Capitolul 2
Printre pasii mei marunti , am ajuns , intr-un final , in biroul directorului. Pun mana pe cleanta rece si deschid usa. Razele soarelui, ce intrau prin geamul putin deschis , imi atingeau pielea fina. O briza usoara , venita de nicaieri, imi flutura parul brunet facandu-l mai rebel decat era el inainte. Am pasit incet in incaperea luminata si plina de foarte multe tablouri cu diferite peisaje care iti dadeau fiori. Deasupra unei mobile putin prafuite , una cu multe sertare intre-deschise , se afla un tablou imens cu o femeie. Rochia ei de culoare rosie completa peisajul iernii in ceva de nedescris. In josul sau era scris un nume plus alte cuvinte: ' Anne...Ai fost a mea, inca esti si vei fi mereu.'
Intotdeauna am crezut ca faptele si cuvintele siropoase sunt de prost gust. Inca priveam prin incapere uimit de toate sabiile ce se aflau intr-un dulap maro , destul de mare. Cu toate ca Hiro ,tatal meu , era directorul , dorea ca incaperea unde statea el sa arate minunat. Oare ce intelegea el prin minunat?
Cum m-am asezat pe un fotoliu din incapere, el a si inceput:
-Tinere...Te-am adus aici ca sa fi un elev model , nu un derbedeu , spuse el , si tu ce faci? Ma simt rusinat ca te primesc aici. Sper sa fie prima si ultima data, continua el.
Nici nu indrazneam sa-l privesc in ochi. Cu toate ca am devenit putin de necontrolat, era totusi tatal meu. Vorbele la adresa mea continuau si iar continuau.
Nu mai suportam ca mereu sa se lege de mine doar pentru fapte marunte. Intelegeam ca el este directorul acestei scoli blestemate, dar nu imi putea controla viata pe vecie. Am hotarat sa-l las sa vorbeasca singur, eu iesind din incapere. In urma mea am trantit usa atat de tare incat am spart si o antichitate de pe biroul sau. Am auzit acest lucru plus alte cuvinte venite de la el.
Am vrut sa ma indrept spre sala de clasa , dar eram satul. Nu mai doream sa ii ascult si predicile profesoarei , si mai ales , galagia facuta de colegi. Simteam ca viata mea o ia in jos. Oare a fost corecta calea ce am ales-o?
M-am indreptat in pasi marunti spre copacul din crutea scolii unde m-am asezat pentru cateva clipe. Priveam in sus observand cum ramurile lui se misca mirific in bataia vantului , cerul fiind limpede , iar pasarile zburand spre cautarea unui loc unde sa se adaposteasca pe timpul noptii. Imi intorc privirea si vad , la geamul unei clase , cum o tanara cam de 9 ani , se uita fix la mine. Incercam sa o evit cu privirea doar ca ceva ma facea sa ma uit si mereu la ea. Clipesc. Privesc iar geamul putin prafuit si vad ca fata disparuse. Poate ca era doar imaginatia mea, insa ea parea foarte reala. Am stat si m-am gandit mai bine si mi-a amintit ca scoala mea era doar pentru vampirii ce au varsta cuprina intre 15 si 18 ani,d dar poate nu era vampir.
-A fost doar imaginatia mea... zic eu incet ca sa nu ma auda cineva sau asa speram.
-Eu nu cred asta , aud o voce straina venind din spatele meu.
Ma intorc. Vad fata aceea. Acum era mult mai clar. O vedeam din cap pana-n picioare. Parul ei brunet trecea usor de umerii ei goi , purta niste zdrente de parca ar fi venit dintr-un razboi , iar in picioare nu avea nimic. Pielea ei alba era putin complexata cu o pata de noroi. Ne priveam unul pe celalalt fara sa scoatem un cuvant. Ce e drept , ma speria. Ochii ei mari si negrii se uitau numai la mine. Parea ca nu poate fi distrasa de altceva anume.
-Cine esti? am intrebat-o. Asteptam un raspun de la ea , dar nimic. Era liniste in jurul nostru. Intr-un final nu mi-a raspuns la intrebare cu un raspuns clar ci cu unul mai ciudat:
-Ar fi bine sa-ti intrebi interioul sufeltului despre intrebarea ce mi-ai adresat-o...
Nu am inteles nimic din ceea ce a zis. Am stat si m-am gandit cateva minute , insa nimic. Am privit pentru o clipa in pamant apoi ridicand usor privirea spre fata. A disparut. Chiar nu mai intelegeam nimic. Am ramas singur in adierea vantului...
***
Era deja noapte. Orele s-au terminat cu mult timp in urma. Stateam linistit in patul meu moale privind obiectele din camera. Parca nu mai vazusem de mult timp vaza ce avea in ea niste trandafiri ofiliti, negrii , noptiera maro pe care se aflau diferite pergamente si carti. Dulapul de haine parca astepta sa fie deschis iar. Covorul rosu se potrivea excelent cu albul peretilor. Un tablou era asezat deasupra patului. Unul ce reprezenta un peisaj de iarna , albul zapezii fiind manjit cu sangele unei persoane neajutorate.
Intotdeauna m-au impresionat aceste tabloruri. Sangele pe zapada alba , oameni chinuiti... totul era minunat. Alti vampiri doreau doar sa suga sangele persoanelor neajutorate , insa eu nu eram asa , voiam ca totul sa fie exprimat prin desen , schite , tablouri. Nu ma gandeam la asta si nici la razboiul pe care clanul meu il punea la cale. Era greu sa fi vampir in zilele astea. Razboaie peste razboaie , vieti pierdute...
Cu toate ca incercam sa ma schimb , nu reuseam. Eram tot acelasi copilas cuminte , intelegator , practic dezgustat de toata lumea.
In continuare ma gandeam la acea fetita si la spusele ei. Nu intelegeam deloc ce a vrut sa zica prin: "Ar fi bine sa-ti intrebi interioul sufeltului despre intrebarea ce mi-ai adresat-o..." . Propozitia nu avea niciun fel de logica , insa trebuia sa imi dau seama.
Am pornit spre biroul tatalui meu. Stiam ca acolo detine foarte multe carti si mai ales pergamente despre fiecare om din clanul nostru. Trebuia sa aflu daca ea facea parte dintre noi sau daca era un alt intrus printre vampirii adevarati.
Deschid usa usor , cu toate astea un scartait puternic se aude. Intru in incaperea intunecata. Aprind o lumanare observand ca totul era plin de praf si panze de paianjen de parca nimeni nu ar mai fi facut curat niciodata. Era biroul tatalui meu , deci era de inteles. Incep sa umblu prin sertarele biroului plin de alte documente neimportante pentru mine. Dau de un dosar destul de mare pe care scria cu rosu ,de parca ar fi fost sange : "Unitatea BC 237".
Nu mai auzisem niciodata de astfel de unitate. Stiam ca orasul unde locuim era format din mai multe unitati , doar ca de aceasta nu stiam nimic. Practic era un mister profund pentru mine. Am decis sa deschid dosarul incepand sa citesc. Totul era neclar , insa nu m-am oprit. L-am rasfoit putin dupa care am vazut o poza familiara. Era poza fetei , imprintata pe toata pagina , iar urmaoarea fiind rupta.
Cine sa-o fi rupt? Era un mister total aceasta fata...
I'm a professional online casinos player. Mostly i play on the phone. My favorite game is blackjack.
Here is the site with selection of the best Android blackjack games.
Here is the site with selection of the best Android blackjack games.