17-12-2009, 05:41 PM
Geez,cum as putea sa ma supar?Merci pentru sfaturi insa,dupa ce voi posta si ultima parte din primul capitol,ai sa vezi ca descrierea se echilibreaza cu dialogul.Acum urmeaza ultima parte din primul capitol!!!!!::::Sper sa va placa vampirii ;)
***
Timpul trecea rapid lasandu-ne sa ne ocupam in continuare de treaba noastra :aranjarea cosului de picnic,alegerea unei paturi bune,unui loc bun de stat si multe altele. Sosise deja 05:00 iar gradinarul venise sa incarce lucrurile in masina. Dupa inca o scurta conversatie cu cei doi baieti,am urcat la etaj pentru a ma pregati de plecare. Urc scarile fara sa ma grabesc,deschid usa camerei mele pasind in ea,indreptandu-ma spre garderoba. Nu vroiam sa-mi murdaresc frumoasa rochita data de catre unchiul Harry,era prea pretioasa. Mi-am ales o rochie de culoare crem impodobita cu dantela alba,avand un aspect foarte clasic. Mi-am dat jos din picioare pantofii de lac incaltand o pereche mai putin importanta. M-am apropiat de oglinda punandu-mi palarioara asortata cu rochia in cap,aranjandu-mi putin cocul,fiind gata de plecare. Am coborat la parter auzind de afara sunete de claxon,fugind spre iesire,deschizand-o,vazand cum gradinarul pornise masina iar cei doi ma asteptau langa ea. M-am apropiat de ei zambind cat ma tinea gura.
-Sunt gata.
-Atunci sa mergem !
-Dupa tine,domnisoara. Spuse galant Seth,deschizandu-mi usa.
-Multumesc.
Am urcat in masina urmata de Mateo apoi de Seth.
-Sunteti gata de plecare ?Intreba gradinarul pentru a se asigura.
-Da,suntem gata. Raspundem in cor chicotind.
Fara alte intrebari gradinarul pornise la drum. Nici pana in momentul de fata nu stiam précis unde anume vom hoinarii,ci doar ca sigur va fi pe langa Dealul cel Mare.Era si asta totusi ceva.Priveam pe fereastra casele pe langa care treceam in viteza,trecatorii de pe strazi,acele doamne ce umblau mereu cu nasul pe sus si se credeau adevarate dame pe cand adevarul era altul.Cu fiecare kilometru parcurs cu atat mai repede ajungeam de Deal.Soarele incepea sa apuna capatand o culoare usor potrocaliu-rosiatica fiind o adevarata frumusete.Daca as fi putut,l-as fi inchis intr-o cutie ca sa-l am numai pentru mine in clipele in care ma prindea dorul de el. Incetul cu incetul,masina oprii in fata unei carari ce ducea sus pe Deal.Seth cobora primul,urmat apoi de Mateo ce ma ajutat sa cobor,intinzandu-mi mana. I-am cuprins-o,coborand si aranjandu-mi rochita,privind apoi in jurul meu cat timp baietii luau cosul si cu patura din portbagaj. I-am multumit gradinarului,stabilind la ca 07 :30 sa fie aici pentru a ne intoarce la conac. Am luat-o de-a lungul cararii,stand in mijloc,fredonand o melodie vesela,acompaniata si de vocile groase ale baietilor. Intr-un sfert de ora am ajuns intr-un loc mai retras in josul dealului,unde ne-am putut stabili ‘’tabara’’ pentru a manca.Cum nu scapasem inca de patima dulciurilor din copilarie,picnicul nostru era alcatuit din :fursecuri,prajituri glazurate,fondante,biscuiti si napolitane,tort si suc de mere.Un adevarat festin fiind felurile preferate ale fiecaruia dintre noi.
-Ah,nu mai pot manca nimic !Exclama Mateo trantindu-se pe patura,tinandu-se de stomac.
-Nici eu. Il urma Seth.
-Mda,si eu sunt plina.Doamne,daca ar sti mama ce-am mancat sigur mi-ar tine teorie o ora despre cat de nesanatoase sunt dulciurile apoi m-ar pedesi.Mai bine ca nu are de unde sa afle,nu-i asa ?
-Exact.
-Aham.
-Acum,ce mai avem trecut pe lista de distractii ?
In acel moment Mateo ma privii cu un zambet larg si malefic in coltul gurii,indreptandu-si apoi privirea spre Seth.
-I-a spune-ti,ati auzit zvonurile ?
-Ce zvonuri?Intreba curios Seth privindu-si atent prietenul.
-Se spune ca,in ultimula vreme,o creatura bantuie libera prin padurea de langa deal.
-Care padure vere ?
-Padurea Disparutilor,cea de la un kilometru departare de-aici. Imi explica Seth.
-Deci,dupa cum spuneam,o creatura asemanatoare omului,cu ochi rosii de bestie si gheare ascutie misuna prin padure.Rapeste pe cine cuteaza sa se apropie sau sa intre in padure si ii omora .
-Ah,cum ?
-Cum ?
-Cum ?Uite-asa :mai intai o ademeneste spre el apoi ii rupe gatul sau isi infinge coltii in ea si bea tot sangele din biata victima.
-Of,dar e groaznic !
-Mateo,inceteaza !O sperii pe Carolina ce Dumnezeu ?!
-Scuze,scuze,insa e prea tare ca sa nu stiti si voi.
-Dar cum le ademeneste ?Intreb eu curioasa desii ma cam speriasem.
-Pai,dupa cum a spus o femeie ce a scapat ca prin urechile acului,mai intai si-a auzit numele rostit in nenumarate randuri venind din inima padurii, apoi,cand s-a apropiat de acel loc,in fata ei a aparut un barbat foarte inalt,cu piele alba ca a Carolinei,cu ochii rosii ca focul.Era imbracat tot in negru iar frumusetea lui a vrajit-o pur si simplu pe femeie.Apropiindu-se de ea,barbatul a luat-o in brate vrand sa o sarute pe gat.Cum ea a fost desteapa,l-a lovit in cap cu un obiect masiv si a fugit.Asa a scapat de monstru.
-Na,ca sa vezi.Monstrul e defapt un barbat.
-Si daca totusi nu e,Seth ?Daca totusi e intradevar un monstru ?N-ar fi mai bine sa aflam noi ?
-Ce,ai innebunit ?Cum adica sa aflam noi ?
-Simplu Carolino !Mergem noi frumusel in padure,il cautam pe monstru si vedem ce e cu adevarat.
-Suna bine.Buna idee Mateo.Ai zis si tu ceva inteligent pe ziua de azi.
-Stiu,mai desteptule.
-Nuuuu,ca voi sigur nu sunteti intregi la cap.Si daca ne ataca ?
-Mai intai :daca nu-l gasim ?Ma corecta Seth.
-De gasit,il gasim.Cica este atras de mirosul fetelor frumoase si de chipul lor.
-O avem pe Carolina pentru aspectu asta.
-Ce ?!
-Exact !Iar daca ne ataca avem noi cu ce ne apara.Suntem baieti destepti.
-Vai,ce plan perfect a-ti mai facut si voi.
-Daca ti-e frica intelegem.
-Asa e,nimeni nu te obliga sa vi cu noi verisoaro.
-Dar nu va pot lasa sa mergeti singuri !
Da,asa era.Nu ma lasa inima sa-i las singuri.Daca li s-e intampla ceva si nu avea cine sa-i ajute ?Cu siguranta vor sari sa ma apere de monstru daca ar fi sa ma atace,sacrificandu-se pe ei,dar atunci cine i-ar mai putea ajuta daca i-ar fi atacat si nu eram si eu cu ei ? Calcandu-mi pe inima si pe frica,am acceptat sa-i insotesc. Baietii erau mai mult decat incantati,asta era evident,numai mie imi tremura sufletul. Dupa ce ne-am strans lucrurile si m-am mai imbarbatat,am pornit spre Padurea Disparutilor. Aerul rece,aspectul intunecos si sobru al padurii ma facea sa cred ca asta nu era chiar cea mai stralucita idee pe care Mateo a putut-o avea. In timp ce am intrat indreptandu-ne spre inima padurii,puteam auzii fosnetele ingrozitoare cauzate de vatul ce batea printre frunze,asemanandu-le parca cu niste urlete,pasarile ce zburau parca speriate din copaci imi dadeau fiori pe sira spinarii ;se facea din ce in ce mai intuneric cu cat ne adanceam mai mult iar lucru asta imi crea o stare de continua neliniste. Mergeam de mai bine de zece minute cand,dintr-o data,m-am trezit singura in mijlocul padurii. M-am uitat in stanga mea :nimeni. M-am uitat in dreapta mea si vad acelasi lucru :nimeni.Ii strigam pe baieti cat de tare poteam simtind cum intram usor in panica insa nu auzeam nici un raspuns. Inca imi amintesc cate ganduri ingrozitoare imi treceau atunci prin minte :daca au fost atacati,daca erau raniti sau chiar mai rau,morti ? Am alungat toate acele ganduri nefaste incepand sa inaintez. Se intunecase deja desii,dupa mine,era cam devreme pentru asta. Crengile trasninde sub picioarele mele,frunzele fosninde,toate acele zgomote infernale ma scoteau din minti. Se vedea ca nu sunt facuta pentru astfel de ‘’aventuri’’.
-Carolina…
O voce profunda si groasa incepuse sa-mi rosteasca numele. M-am uitat in jurul meu insa tot nu vedeam pe nimeni dar puteam sa jur ca mi-am auzit numele rostit.
-Carolina…Carolina…
Inca o data. Devenea din ce in ce mai straniu. Imi simteam inima cum batea ca o nebuna. Am rupt-o la fuga vrand sa scap de acea voce,neavand idee incotro fugeam. Cum ma uitam mai mereu in spate,chipul meu se lovi de ceva moale,oprindu-mi trupul din alergat. Mi-am ridicat incet privirea si mai disperata privind persoana din fata mea. Un barbat foarte inalt,cu tenul alb ca laptele si haine negre ca de doliu isi tinea mainile imense pe umerii mei mici si fragezi. Zambetul acela malefic in coltul gurii ii demasca unul dintre canini albi ca fildesul si ascutiti ca lama. Ghearele lui lungi si sangerii incepeau sa stranga materialul ce-mi acoperea bratul stang. Se apleca spre mine lasandu-ma sa-i vad mai bine expresia fetei. Era asemenea unui inger demonic cu acei ochi rosii si ascutiti,bine conturanti ca a unei papusi. Ma privea patrunzator parca sorbindu-mi toata vlaga. Vroiam sa spun ceva insa imi fura glasul,vroiam sa fug dar picioarele nu ma ascultau. Ce se intampla cu mine,de ce eram atat de absorbita de chipul lui frumos,de prezenta lui atat de impunatoare? Era ca intr-o vraja din care nu aveam sa scap. Se apleca si mai mult dandu-mi acele suvite rebele ce le aveam pe gat la o parte cu miscari lente,cuprinzandu-ma in bratele lui puternice.In secunda urmatoare am simtit un fior de neexplicat pe sira spinarii urmat de o durere focalizata la gat. Ochii mi s-e marira,gura era deschisa lasand un geamat mic sa-mi scape. Simteam cum sunt secata de puteri asa ca am lesinat,insa nu inainte de a-i mai vedea inca odata zambetul larg,acum patat de sange,de sangele meu se parea. Ca prin vis am vazut cum buzele lui se miscau spunandu-mi ceva insa eu nu l-am auzit,ci am cazut franta la pieptul lui,lesinand. In acel moment ziceam in sinea mea :’’ Carolino,nu te speria.Stii,doar visezi…’’
***
Timpul trecea rapid lasandu-ne sa ne ocupam in continuare de treaba noastra :aranjarea cosului de picnic,alegerea unei paturi bune,unui loc bun de stat si multe altele. Sosise deja 05:00 iar gradinarul venise sa incarce lucrurile in masina. Dupa inca o scurta conversatie cu cei doi baieti,am urcat la etaj pentru a ma pregati de plecare. Urc scarile fara sa ma grabesc,deschid usa camerei mele pasind in ea,indreptandu-ma spre garderoba. Nu vroiam sa-mi murdaresc frumoasa rochita data de catre unchiul Harry,era prea pretioasa. Mi-am ales o rochie de culoare crem impodobita cu dantela alba,avand un aspect foarte clasic. Mi-am dat jos din picioare pantofii de lac incaltand o pereche mai putin importanta. M-am apropiat de oglinda punandu-mi palarioara asortata cu rochia in cap,aranjandu-mi putin cocul,fiind gata de plecare. Am coborat la parter auzind de afara sunete de claxon,fugind spre iesire,deschizand-o,vazand cum gradinarul pornise masina iar cei doi ma asteptau langa ea. M-am apropiat de ei zambind cat ma tinea gura.
-Sunt gata.
-Atunci sa mergem !
-Dupa tine,domnisoara. Spuse galant Seth,deschizandu-mi usa.
-Multumesc.
Am urcat in masina urmata de Mateo apoi de Seth.
-Sunteti gata de plecare ?Intreba gradinarul pentru a se asigura.
-Da,suntem gata. Raspundem in cor chicotind.
Fara alte intrebari gradinarul pornise la drum. Nici pana in momentul de fata nu stiam précis unde anume vom hoinarii,ci doar ca sigur va fi pe langa Dealul cel Mare.Era si asta totusi ceva.Priveam pe fereastra casele pe langa care treceam in viteza,trecatorii de pe strazi,acele doamne ce umblau mereu cu nasul pe sus si se credeau adevarate dame pe cand adevarul era altul.Cu fiecare kilometru parcurs cu atat mai repede ajungeam de Deal.Soarele incepea sa apuna capatand o culoare usor potrocaliu-rosiatica fiind o adevarata frumusete.Daca as fi putut,l-as fi inchis intr-o cutie ca sa-l am numai pentru mine in clipele in care ma prindea dorul de el. Incetul cu incetul,masina oprii in fata unei carari ce ducea sus pe Deal.Seth cobora primul,urmat apoi de Mateo ce ma ajutat sa cobor,intinzandu-mi mana. I-am cuprins-o,coborand si aranjandu-mi rochita,privind apoi in jurul meu cat timp baietii luau cosul si cu patura din portbagaj. I-am multumit gradinarului,stabilind la ca 07 :30 sa fie aici pentru a ne intoarce la conac. Am luat-o de-a lungul cararii,stand in mijloc,fredonand o melodie vesela,acompaniata si de vocile groase ale baietilor. Intr-un sfert de ora am ajuns intr-un loc mai retras in josul dealului,unde ne-am putut stabili ‘’tabara’’ pentru a manca.Cum nu scapasem inca de patima dulciurilor din copilarie,picnicul nostru era alcatuit din :fursecuri,prajituri glazurate,fondante,biscuiti si napolitane,tort si suc de mere.Un adevarat festin fiind felurile preferate ale fiecaruia dintre noi.
-Ah,nu mai pot manca nimic !Exclama Mateo trantindu-se pe patura,tinandu-se de stomac.
-Nici eu. Il urma Seth.
-Mda,si eu sunt plina.Doamne,daca ar sti mama ce-am mancat sigur mi-ar tine teorie o ora despre cat de nesanatoase sunt dulciurile apoi m-ar pedesi.Mai bine ca nu are de unde sa afle,nu-i asa ?
-Exact.
-Aham.
-Acum,ce mai avem trecut pe lista de distractii ?
In acel moment Mateo ma privii cu un zambet larg si malefic in coltul gurii,indreptandu-si apoi privirea spre Seth.
-I-a spune-ti,ati auzit zvonurile ?
-Ce zvonuri?Intreba curios Seth privindu-si atent prietenul.
-Se spune ca,in ultimula vreme,o creatura bantuie libera prin padurea de langa deal.
-Care padure vere ?
-Padurea Disparutilor,cea de la un kilometru departare de-aici. Imi explica Seth.
-Deci,dupa cum spuneam,o creatura asemanatoare omului,cu ochi rosii de bestie si gheare ascutie misuna prin padure.Rapeste pe cine cuteaza sa se apropie sau sa intre in padure si ii omora .
-Ah,cum ?
-Cum ?
-Cum ?Uite-asa :mai intai o ademeneste spre el apoi ii rupe gatul sau isi infinge coltii in ea si bea tot sangele din biata victima.
-Of,dar e groaznic !
-Mateo,inceteaza !O sperii pe Carolina ce Dumnezeu ?!
-Scuze,scuze,insa e prea tare ca sa nu stiti si voi.
-Dar cum le ademeneste ?Intreb eu curioasa desii ma cam speriasem.
-Pai,dupa cum a spus o femeie ce a scapat ca prin urechile acului,mai intai si-a auzit numele rostit in nenumarate randuri venind din inima padurii, apoi,cand s-a apropiat de acel loc,in fata ei a aparut un barbat foarte inalt,cu piele alba ca a Carolinei,cu ochii rosii ca focul.Era imbracat tot in negru iar frumusetea lui a vrajit-o pur si simplu pe femeie.Apropiindu-se de ea,barbatul a luat-o in brate vrand sa o sarute pe gat.Cum ea a fost desteapa,l-a lovit in cap cu un obiect masiv si a fugit.Asa a scapat de monstru.
-Na,ca sa vezi.Monstrul e defapt un barbat.
-Si daca totusi nu e,Seth ?Daca totusi e intradevar un monstru ?N-ar fi mai bine sa aflam noi ?
-Ce,ai innebunit ?Cum adica sa aflam noi ?
-Simplu Carolino !Mergem noi frumusel in padure,il cautam pe monstru si vedem ce e cu adevarat.
-Suna bine.Buna idee Mateo.Ai zis si tu ceva inteligent pe ziua de azi.
-Stiu,mai desteptule.
-Nuuuu,ca voi sigur nu sunteti intregi la cap.Si daca ne ataca ?
-Mai intai :daca nu-l gasim ?Ma corecta Seth.
-De gasit,il gasim.Cica este atras de mirosul fetelor frumoase si de chipul lor.
-O avem pe Carolina pentru aspectu asta.
-Ce ?!
-Exact !Iar daca ne ataca avem noi cu ce ne apara.Suntem baieti destepti.
-Vai,ce plan perfect a-ti mai facut si voi.
-Daca ti-e frica intelegem.
-Asa e,nimeni nu te obliga sa vi cu noi verisoaro.
-Dar nu va pot lasa sa mergeti singuri !
Da,asa era.Nu ma lasa inima sa-i las singuri.Daca li s-e intampla ceva si nu avea cine sa-i ajute ?Cu siguranta vor sari sa ma apere de monstru daca ar fi sa ma atace,sacrificandu-se pe ei,dar atunci cine i-ar mai putea ajuta daca i-ar fi atacat si nu eram si eu cu ei ? Calcandu-mi pe inima si pe frica,am acceptat sa-i insotesc. Baietii erau mai mult decat incantati,asta era evident,numai mie imi tremura sufletul. Dupa ce ne-am strans lucrurile si m-am mai imbarbatat,am pornit spre Padurea Disparutilor. Aerul rece,aspectul intunecos si sobru al padurii ma facea sa cred ca asta nu era chiar cea mai stralucita idee pe care Mateo a putut-o avea. In timp ce am intrat indreptandu-ne spre inima padurii,puteam auzii fosnetele ingrozitoare cauzate de vatul ce batea printre frunze,asemanandu-le parca cu niste urlete,pasarile ce zburau parca speriate din copaci imi dadeau fiori pe sira spinarii ;se facea din ce in ce mai intuneric cu cat ne adanceam mai mult iar lucru asta imi crea o stare de continua neliniste. Mergeam de mai bine de zece minute cand,dintr-o data,m-am trezit singura in mijlocul padurii. M-am uitat in stanga mea :nimeni. M-am uitat in dreapta mea si vad acelasi lucru :nimeni.Ii strigam pe baieti cat de tare poteam simtind cum intram usor in panica insa nu auzeam nici un raspuns. Inca imi amintesc cate ganduri ingrozitoare imi treceau atunci prin minte :daca au fost atacati,daca erau raniti sau chiar mai rau,morti ? Am alungat toate acele ganduri nefaste incepand sa inaintez. Se intunecase deja desii,dupa mine,era cam devreme pentru asta. Crengile trasninde sub picioarele mele,frunzele fosninde,toate acele zgomote infernale ma scoteau din minti. Se vedea ca nu sunt facuta pentru astfel de ‘’aventuri’’.
-Carolina…
O voce profunda si groasa incepuse sa-mi rosteasca numele. M-am uitat in jurul meu insa tot nu vedeam pe nimeni dar puteam sa jur ca mi-am auzit numele rostit.
-Carolina…Carolina…
Inca o data. Devenea din ce in ce mai straniu. Imi simteam inima cum batea ca o nebuna. Am rupt-o la fuga vrand sa scap de acea voce,neavand idee incotro fugeam. Cum ma uitam mai mereu in spate,chipul meu se lovi de ceva moale,oprindu-mi trupul din alergat. Mi-am ridicat incet privirea si mai disperata privind persoana din fata mea. Un barbat foarte inalt,cu tenul alb ca laptele si haine negre ca de doliu isi tinea mainile imense pe umerii mei mici si fragezi. Zambetul acela malefic in coltul gurii ii demasca unul dintre canini albi ca fildesul si ascutiti ca lama. Ghearele lui lungi si sangerii incepeau sa stranga materialul ce-mi acoperea bratul stang. Se apleca spre mine lasandu-ma sa-i vad mai bine expresia fetei. Era asemenea unui inger demonic cu acei ochi rosii si ascutiti,bine conturanti ca a unei papusi. Ma privea patrunzator parca sorbindu-mi toata vlaga. Vroiam sa spun ceva insa imi fura glasul,vroiam sa fug dar picioarele nu ma ascultau. Ce se intampla cu mine,de ce eram atat de absorbita de chipul lui frumos,de prezenta lui atat de impunatoare? Era ca intr-o vraja din care nu aveam sa scap. Se apleca si mai mult dandu-mi acele suvite rebele ce le aveam pe gat la o parte cu miscari lente,cuprinzandu-ma in bratele lui puternice.In secunda urmatoare am simtit un fior de neexplicat pe sira spinarii urmat de o durere focalizata la gat. Ochii mi s-e marira,gura era deschisa lasand un geamat mic sa-mi scape. Simteam cum sunt secata de puteri asa ca am lesinat,insa nu inainte de a-i mai vedea inca odata zambetul larg,acum patat de sange,de sangele meu se parea. Ca prin vis am vazut cum buzele lui se miscau spunandu-mi ceva insa eu nu l-am auzit,ci am cazut franta la pieptul lui,lesinand. In acel moment ziceam in sinea mea :’’ Carolino,nu te speria.Stii,doar visezi…’’