[kaleido star]Kaleido Star: Recreation

[AoiButterfly]

Capitolul 11

   ''Ce am facut ?Doamne de fac asta?''
    Leon se indeparta incet de Sora. Printr-o miscare brusca se ridicase incet ,gratios, parfumul lui facandu-se simtit si pleca sa se plimbae.
   ''Ce bine miroase, ador parfum asta, ma imbata.''
   - Sora?! zise el... Nu e bine ce facem.
    Stia, era constienta de asta, stia ca are logodnic, il avea pe Yuri, insa se simte atrasa de el, singurul care a incercat sa o ajute si o intelege. Singura persoana alaturi de care se simtea in siguranta si iubita.
    - Leon, imi pare rau pentru mai devreme. Stiu ca e rau ce facem, iar eu il tradez.
   ''Il tradeaza,pe cine?''. Stia ca nu mai are rost sa intrebe, poate ca nu il interesa, sau poate nu vroia sa afle, ii era frica de ceea ce ar afla, nu stia daca va putea rezista. Nu era destul de puternic sa infrunte ceea ce Sora ii va zice, mai ales daca ii va zice ca are pe altcineva, asa ca de preferat era sa nu mai intrebe, cel putin deocamdata...
    Se uita atent la soare, cum apunea ,se stingea incet in mare… Liniste, valuri care se izbeau de stanci, pescarusi care sburau pe deasupra apei incet…
   ''Sora... poate ca daca o apreciam la devarata ei valoare, nu se mai intampla asta, daca nu eram atat de orb…''
   - Sora?! Vreau sa te intreb ceva… Sora? Unde esti? Termina cu joaca.
    Cat vedeai cu ochii plaja era goala, parca nu mai calcase nimeni pe acolo de multa vreme, parca o inghitise pamantul.
   - Unde se putea duce? Nu cunoaste pe nimeni, daca se rataceste?
   Scoase repede mobilul din buzunar si forma un numar.
   - Alo! Kalos sunt Leon. Am scos-o pe Sora la o plimbare, nu am fost o clipa atent si a fugit insa nu imi dau seama unde…  ar putea fi. Nu cunoaste nimic.
    5 minute de liniste, o liniste asurzitoare.
   - Daca nu o gasesti si nu o aduci intreaga aici, sa nu te mai intorci la Kaleido Stage. Ai inteles? Niciodata,si inchise telefonul.



Capitolul 12

„Ce? Cum sa nu ma intorc?Dar…totusi nu am timp de asta acum, adevarata problema este Sora, a plecat, singura si nu cunoaste pe nimeni si nimic…
De unde as putea incepe? Poate…ca ea stie.”
Scoase telefonul cenusiu si incepu sa caute in agenda…gasi!
- Alo!
- Leon?! Ce faci? S-a intamplat ceva? Nu ma asteptam sa ma suni, dupa atata timp.
- Da! Sora a disparut…s puse el trist. Astepta un raspuns, dar avea sa il primeasca? Dupa o liniste surda se auzi in telefon:
- Sora? Cum? Nu conteaza… Vino sa ma iei, cred ca stiu unde ar putea fi.
Leon pleca repede de pe plaja. Se urca in masina rosie si pleca. Gonea… Era spaima soselelor, asta ar fi fost numele potrivit pentru el. Nu cred ca ii pasa de cei din jurul lui, vroia doar sa o gaseasca, nu si-ar fi iertat daca si de data asta ar fi patit ceva, tot din cauza lui, era deja prea mult, sau mai bine zis ar fi deja prea mult.

Fugea si plangea. De ce? Nici ea nu stia sigur raspunsul. Avea nevoie sa se recreeze. Presiunea care apasa pe umerii ei incepuse a se face simtita.
Strazi pustii si sumbre, locuri intunecate, triste si necunoscute. Fete de ctoate marimile si culorile: triste, vesele, ciudate… Totul i se parea necunoscut. Insa avea puterea de a merge mai departe; picioarele inca i se miscau iar ochii chiar daca o dureau ii aratau drumul.
Ce era acel ceva? Simtea...Ce? Sentimente de tristete, o stare melancolica. Sora nu era asa, poate ca se schimbase, poate ca era totusi prea brusc si prea mult.
Parca se maturizase peste noapte? Putin probabil. Dar atunci? Toate o ajunsesera, mai ales amintirile.
Si acum ii apareau in minte imagini sterse, ingalbenite si vechi. Era ea, mica, cu parintii, dar ceva lipsea din acel peisaj. Acel sentiment maret, dragostea. Niciodata nu aflase ceea ce insemna, poate era doar o taina nedeslusita...

Masina puse o frana bursca lansand in urma sa o dura neagra. Ochii negrii a femeiei erau scosi in evidenta de buze carnoase, rosii, nasul mic. Toate aceste elemente delimitate de o podoaba capilara demna de invidiat: parul lung, usor carliontat, ii depasea cu usurinta umerii facand-o sa para mai matura decat era.
- Nu credeam ca o sa accepti sa ma ajuti dupa tot ce s-a intamplat, spuse el rece in timp ce calca cu putere pedala de acceleratie.
- Sincer nici eu, insa cand am aflat ce s-a intamplat nu m-am putu abtine si a trebuit sa vin. Sper ca va fi aici un loc si pentru mine…
-Poate, spuse cu jumatate de gura.
 Timp de cateva minute nici unul nu mai spsusese nimic. Isi mai aruncau cate o privire scurta si un zambet fals… dar Leon sparse tacerea.
- Nu credeam ca te voi intalni dupa ce s-a intamplat ultima data. Nu ma asteptam sa te ridici dupa ce te-am distrus odata. Credeam ca a fost fatala cazatura aceea pentru cariera ta. Insa, ai reusit sa reinvii. Te-ai schimbat foarte mult.
Da Leon, asa este. Si asta numai datorita tie. Intr-un fel ar trebui sa te urasca, insa pur si simplu nu pot. Nu mai sunt cine eram, fetita aia mica si proasta nu mai exista. Locul i-a fost luat de o femeie in toata firea care, acum, este cu capul pe umeri.



Capitolul 13

„Cateodata mi se pare ca nu sunt ceea ce par. Oare gresesc? Putin probabil. Dar cine sunt cu adevarat? Un raspuns… De atat am nevoie.”
Fugea, nimic nu o oprea, sau asa parea…
Se oprise. Picaturi de ploaie incepura sa cada usor pe asfalt. Cu capul plecat isi continua drumul. Inainta incet prin multime de oameni, care se grabeau sa ajunga acasa. Felinarele se aprinsese…
„Lumina, poate ca voi afla ce inseamna.”
Si…Buf!
Se ciocni de cineva.
„Ce sa fac?”
Se ridica incet, ochii tristi si buzele crapate… fara nici o pofta de viata, era palida, parea aproape moarta, numai picioarele o conduceau spre „ceva”… spre „ceva” despre care nici ea nu stia exact ce eea.
- Imi cer scuze! spuse ea fara nici un chef de viata si neinteresata de ceea ce facuse.
- Nu e nimic. Tu nu esti Sora , acrobata de la Kaleido Stage? O intreba un baiat cu parul saten, ungut. Ochii incepeau sa i se mareasca odata cu fiecare clipire scotand in evidenta o frumoasa nuanta de maroniu.
„Simt…oare ea este cea pe care o cautam?”
 - Da sunt Sora. Incanta spuse ea fartandu-se sa zambeasca.
- Mark, sunt noul acrobat la Kaleido Stage.
„Kaleido Stage…mi se pare cunoscut numel ,insa nustiu de ce? Sa intreb ?Nu !Nu are rost.”
Ploua…dar ce mai conta, se simtea singura si neprotejata. Minciuni, simtea ca e mintita.
„Ce sunt aceste imagini? Eu? Unde? Mi se pare cunoscut!”

- Se cunoaste spuse el rece. Deci de ce ai venit? Vrei sa ii iei locul Sorei? Sau vrei sa mai cazi inca o data si intoarse privirea spre ea. Privirea lui o intepa adanc.
„De ce a trebuit sa para acum? Si tocmai ea…”
- Nu! Nu e asta, am venit pentru ati demonstra ca m-am putut ridica si o voi face de cate ori va fi nevoie. Vreau sa fiu partenera ta Leon, de asta am venit. Voi demonstra ca pot fi mult mai buna ca Layla si Sora… ve-i vedea. Iti jur.
„Numai de juraturile ei nu imi arde mie acum. Imi pare rau, insa ca sa o pastrez pe Sora, sunt in stare de orice.”
Se asternu linistea. Masina gonea… inainta prin timp. Trebuia sa o gaseasca.

- Unde ar putea fi Sora, intreba Layla intrand brusc in biroul lui Kalos. Poate pati ceva rau. Sunteti niste incompetenti. Cum de a plecat?
- A diparut. Sper ca o vor gasi repede. Este anemica. S-ar putea rataci adauga Yuri aparand din spatele blondinei. Sper ca nu a patit ceva…
„Daca ar pati ceva…Poate ca ar fi mai simplu, insa planul meu ar fi compromis si nu imi permit; trebuie dus la sfarsit cu orice pret.”
- A iesit cu Leon la plimbare pe plaja, credea ca poate isi va aminti ceva. Dar se pare ca a plecat.
„Leon…de fiecare data imi scrica planurile. In afara de asta mai e si un incompetent. Minunat. Numai el nu-mi mai era pe cap la ora asta. La naiba. Voi avea grija si de el…”




Ja ne...