Sete de razbunare ...

[Elusive wolf]

Pai , daca tot a fost sters capitolul IV , nu cred ca strica daca il postez , din nou , nu ?

Capitolul IV : " O lume numai a noatra ! "

“ E un simplu cosmar , si in curand ma voi trezi ! “ Astea erau cuvintele pe care mi le tot repetam , dupa intalnirea cu misteriosul meu iubit . Refuzam sa cred ca tot ce s-a intamplat a fost real . Adevarul era crud pentru mine , cu toate ca nu ar trebui sa fie asa . Mi – l imaginasem altfel … Insa iubitul meu nu era nici macar o treime din acel baiat ce imi inundase mintea . Se pare ca nu era nu decat un baietel rasfatat , needucat , si dupa barbatul care avea grija de el , si destul de bogat . Am dedus usor ca se iubea pe sine mai mult decat pe cei din jurul lui , si ca noi , cei saraci , eram inferiori lui , mult inferiori lui . Intrebarea ce ma macina era daca ne vom mai intalni ? Evident ca nu trebuia sa imi doresc asta , insa in ultimele zile , el devenise precum un drog pentru mine, iar inima mea tanjea , intr-un fel sau altul , dupa el . Pe moment m-am gandit ca asta era doar o noscocire dea mea … Probabil ca deja imi intrasem in rol , deci era logic sa ma comport de parca asa fi indragostita . Sau poate ma minteam singura … Mi-am adunat cu greu produsele de pe jos , inca tremurand datorita impactului cu adevarul . Cred ca am ramas minute bune acolo , caci am auzit dintr- o data vocea mamei mele care ma tot cauta nervoasa. Probabil ca depasisem timpul alocat cumparaturilor de una singura . Dupa ce m-a gasit , mama m-a mustrat sanatos , si mi-a explicat ca ei chiar tin la mine . Ma rog , oricum nu o credeam … Asa a tinut-o pana am ajuns la tata , care nu s-a limitat decat la a – mi spune ca nu ma mai lasa sa plec da langa ei , Desigur ca nu mai plecam de langa ei , altfel tata si-ar fi pierdut statutul de “ tata model ” . Pana acasa nu au scos nici un sunet . Adevarat , pareau destul de suparati pe mine , insa niciodata nu i-am vazut asa … Pentru ei , mustrarea mea era motiv de bucurie , dar acum … Oare chiar isi facusera griji pentru mine ? N-aveam de unde sti , pentru ca erau prea inchisi in ei . Niciodata nu am putut sa ii inteleg.
De indata ce am ajuns acasa , m-am inchis in camera mea , fara sa le mai adresez nici un cuvant parintilor mei . M-am asezat pe jos , in unul dintre colturile camerei . Lacrimi amare imi inundasera chipul . Habar nu aveam de ce plang , insa o faceam . A plange ; un verb ce imi descrie viata foarte bine.De cand eram mica , plangeam din orice . Devenisem foarte sensibila datorita certurilor dintre parintii mei . Chiar si de la o mica mustrare incepeam sa plang. Revenind la starea mea actuala , ma simteam oribil . Minciuna era lucrul pe care il uram cel mai mult si tocmai eu mintisem . Imi inselasem prietenele , pe care le-as fi avut doar mintind , dar in special ma inselasem pe mine insumi . Daca prietenele mele aflau ca am mintit , ar fi spus la toata scoala despre minciuna mea , si toti ar fi ras de mine . Si putea sa afle si el . Cum ? Pai era posibil sa ne intalnim la liceu acolo unde aveau de gand sa intre si prietenele mele . Totusi , bogat cum era , cel mai probabil s-ar fi inscris la unul privat , departe de chipurile si prezenta persoanelor de rang inferior , asa cum eram eu. Aducandu-mi aminte de liceu , mi-am adus aminte si de subiectul “singuratate” . Voi fi din nou singura , inconjurata de straini care nu vor vrea sa imi vorbeasca pentru ca se cred superiori . Cel putin asa se intelegea din comportamentul tinerilor ce faceau parte din generatia mea . Eu nu eram ca ei si nici nu imi doream sa fiu . Eram prietenoasa cu toata lumea … Acum insa , am ajuns la fel ca ei . O fiinta fara inima , as putea spune . Ce mult mi-am dorit sa pot da timpul inapoi si sa nu le mai mint . Puteam sa intru cu ele in vorba si sa ne imprietenim asa . Dar oricum , habar n-aveam ce subiect de discutie sa deschid . Era deja destul de tarziu , probabil ca pierdusem notiunea timpului , asa ca am decis sa ma culc . Nu m-am mai obosit sa ma schimb . M-am asezat pe patul moale , si am adormit instantaneu …
Peste doua zile ma aflam tot in camrea mea intinsa pe pat . Zilele trecute le petrecusem la fel . Stateam pe jos , si visam . Mai exact il visam , pe Sasuke . Pur si simplu nu imi puteam lua gandul de la el ! Din cand in cand , coboram in bucatarie , pentru a-mi lua ceva de mancare , o simpla gustare . Uitasem complet sa imi mai fac temele , putine si usoare cum erau ele . Era ultima saptamana de scoala , insa noi tot mai aveam teme de facut . Mai aveam timp si a doua zi sa le fac, pentru ca invatam dupa – amiaza .
Gandind cu voce tare , n-am auzit-o pe mama care ma striga de zor sa cobor pana jos . Nervoasa ca nu o aud , mama a venit precum o furtuna in camera mea . Am observat cum s-a scuturat putin din tencuiala de pe perete atunci cand a trantit usa puternic de perete . Poate ca nu parea , dar mama era o femeie destul de puternica , mai ales atunci cand se enerva .
- Sakura ? Ce Dumnezeu faci de nu raspunzi cand te strig ? m-a intrebat mama nervoasa .
- Imi cer mii de scuze ! Probabil ca am atipit ! am inventat pe loc .
- E deja ora unu , si tu inca dormi ? Te-am invatat prost ! Te rog , vino pana jos , doua fete te asteapta in living . Si grabestete ! adauga mama , vazand ca ma scol lenes din pat .
Am facut intocmai cum mi-a zis . M-am imbracat in ceva comod , nu inainte sa faca o vizita oglinzii din baie . Aratam groaznic . Paream secata de puteri , si imi pierdusem stralucirea din ochi . Apoi , dupa ce m-am aranjat suficient sa arat mai bine , am coborat in living . Acolo ma asteptau Cristine si Anna . Banuiam eu ca ele sunt , pentru ca nimeni nu mai venea sa ma viziteze . Dupa cum am mai spus , intotdeauna am fost singura .
- Buna Sakura ! Ce mai face prietena noastra ? Ne - am gandit sa trecem pe la tine ! m-a intrebat Anna , aproape automat .
- Pai , destul de bine ! l - am raspuns eu timid .
- N – ar trebui sa stai asa de mult in casa ! De ce nu vi azi cu noi in parc ? m-a intrebat vesel Cristine .
- De ce nu ? Stati doar sa o anunt pe mama ! le-am raspuns eu , destul de euforica .
Am intrat in bucatarie , fiindca stiam ca mama se afla acolo . Nu m-a mirat faptul ca urmarea o defilare de moda , dandu-si cu parerea la fiecare douazeci de secunde . Am anuntat - o ca plec , insa nu cred ca m-a auzit . Era obisnuita sa nu imi dea atentie … Mi – am luat jacheta din cuier , si m – am indreptat cu pasi repezi catre prietenele mele . Anna parea plictisita , de parca nu isi mai gasea locul pe lumea asta , iar Cristine , ei bine ea pur si simplu admira arhitectura casei mele . Acesta era unul dintre lucrurile de admirat ale locuintei mele . Tata investise o gramada de bani in casa unde urma sa locuim dupa ce ne – am mutat in Anglia . Isi dorea o casa , ce merita laudata . Insa nu cred ca visurile sale s - au mai implinit , pentru ca a devenit zgarcit …
- Gata fetelor , putem merge ! le – am spus eu increzatoare .
Ne – am plimbat aiurea cateva ore prin parc , discutand despre diverse subiecte . Desigur ca am evitat cat de mult am putut subiectul “ Sasuke” . As fi inebunit de tot daca mai auzeam numele acela inca odata . Fiind concentrata asupra intrebarilor pe care mi le tot punea Cristine despre liceul unde urma sa ne inscriem , am omis prezenta unei persoane , care mi – ar fi ravasit mintea mai rau decat imi inchipuiam daca as fi zarit - o . Am observat ca Anna avea privirea atintita catre terenul de baschet . Ma gandeam ca a zarit pe cineva , sau ceva care sa ii atraga atentia . Si nu ma inselam , pentru ca acea persoana pe care ea o privea intens era Sasuke . L – am mai privit odata , si tot nu imi venea sa cred . Era in fata mea , pentru a doua oara . Stataea spijinit de un copac , atent la meciul de baschet , dar in acelasi timp , parea ca mediteaza . Poate ca sa gandea la ceva sau la cineva anume … Nu aveam de unde sa stiu . Tot ce voiam era sa ajung mai repede acasa si sa dispar din raza sa vizuala .
- Anna , de ce nu mergem sa mancam ceva ? Stiu un restaurant nu departe de aici ! am incercat eu sa o coving sa plecam .
- Nu stiu ce sa zic … De ce nu mergem sa urmarim meciul de baschet ? Pare a fi foarte interesant ! mi – a respuns ea pe un ton misterios .
- Dar nu imi place acest sport ! Si mi - e si foame ! Te rog ? am rugat –o eu aproape tipand .
O mare prostie din partea mea sa tip in gura mare , si tocmai in fata celui ce imi furase inima . Zgomotul produs de mine , ii atrase atentia , si in acel moment ma privea intens . Nu am realizat decat dupa cateva clipe . Mi – am indreptat privirea catre el , tremurand cand i – am intalnit chipul . Chipul sau angelic , de care ma indragostisem iremediabil , purta un zambet siret pe buze . Inima mea cerea sa iasa din piept . Am reusit sa o conving pe Anna sa plecam , si peste ceva timp eram deja la iesirea din parc . Inima inca imi mai batea nebuneste …

[Drama Queen]

mdeah..sorry sisu ca nu am trecut mai devreme pe la ficul tau.dar acum ca tot am ajuns pot sa iti spuna ce e foarte frumos.
ideea e originala
dialogul nu e sec
naratiunea si descrierea sunt la locul lor
un singur lucru as vrea sa te intreb:cum parintii Sakurei nu aveau bani daca firma lor era numarul 1 ???

[ஜSheirஜ]

hello Miley ,ce mai face fetita mea ?Pune un nou capitol iar mie nu imi spune...deci sa incepem:
'-E deja ora unu , si tu inca dormi ? Te-am invatat prost ! Te rog , vino pana jos , doua fete te asteapta in living . ' cine a spus asta ?mama Sakurei ??atunci de ce nu ai pus in continuare
'- Si grabestete ! adauga mama , vazand ca ma scol lenes din pat . '??
Alte greseli nu am observat ....la naratiune ,descriere si dialog esti as.Sper sa pui mai repede continuarea.

[Dizzy]

'ello Stormy^_^.
My sys,dupa cum ti-am spus,ficul este super.
Chiar daca eu nu prea obisnuiesc sa citesc ficuri SasuSaku,acesta s-a remarcat in ochii mei.
Cum spun si ceilalti useri,in dialog,descriere si naratiune esti as~_~.
Tine-o tot asa!
Imi pare rau ca nu l-am citit mai devreme,pentru ca este miinunat.
Chuuuuz for my mommy and Gambate,too.
Ja.

[Elusive wolf]

Multumesc tuturor de comentarii ^_^ !
Capitolul V : " De ce ? "

De ce ne - am intalnit ? De ce soarta a trebuit sa ma puna la incercare din nou ? Nici macar eu nu mai pot sa inteleg ce se intampla in inima mea …

- Ce s-a intamplat cu tine ?! De ce te – ai purtat asa ?! Daca nu iti convenea ceva , puteai sa ne spui ! s – a rastit la mine nervoasa , Anna .
- Nu , nu am vrut … Imi pare sincer rau ! Cred ca mai bine plec …
Si asa am facut . Fara sa imi mai iau la revedere , mi - am facut loc prin multimea zgomotoasa ce se adunase la un oarecare spectacol , si am disparut din fata celor doua fete . Daca stau sa ma gandesc , acum chiar le dadusem motiv sa fie suparate . Mi-am dat seama ca incepusem cu stangul prietenia noastra . M –am indreptat spre casa , cu gandul la Sasuke .
“Sasuke”…
O alta zi in care am fost obligata sa ii privesc chipul acelui baiat . Devenise o situatie penibila si cu adevarat ciudata , cu toate ca , daca cele doua fete nu ar fi fost in preajma mea , prezenta lui Sasuke nu m-ar fi intimidat , la fel cum a facut-o cu cateva minute
in urma … Banuiam ca tot ce se intamplase , nu a fost doar o coincidenta , era ceva mult mai presus de noi , deci propria mea vointa nu avea nici o sansa in fata vointei destinului .
Strada ce ducea catre locuinta mea , parea mai de graba o ulita de de tara … Murdara , plina de gunoi si de gropi , nu se armoniza cu copacii si verdeata de pe trotuar si din gradinile vecinilor . Nici nu zicei ca locuiam intr-un cartier de bogatasi . Apropiandu – ma repede de casa , gandul mi – a zburat la situatia mea de acolo , o situatie nu tocmai roz , si asta datorandu – se caracterului parintilor mei ; egosit , nepasator si increzut .
Peste cateva minute ma aflam deja in gradina . Am zabovit acolo pentru cateva minute , admirand trandafirii tatei , acesta fiind un mare iubitor de plante . Am inceput sa rad ; inafara de eul sau si de mama , mai exista ceva pe lumea care iubea , tata iubea florile . Era de – a dreptul amuzant sa stiu ca niste biete plante erau un rival de temut , in castigarea dragostei propriului meu tata .
- M – am intors ! am strigat eu slab odata ce am pasit in holul de la intrare , incercand sa nu ma impiedic de pantofii ce erau imprastiati pe gresia de un albastru inchis .
Am asteptat cateva minute , poate cineva imi raspundea , dar era ca si cum , casa era goala , cu toate ca era mult prea clar ca parintii mei nu erau plecatii nicaieri si ca dovezii puteam pune la socoteala masina tatei , aflata in parcare si usa lasata descuiata … M – am gandit ca mai bine ma duc in camera mea , insa vocea ascutita a mamei ma facut sa incremesc la capatul scarilor . Mama tocmai iesea din bucatarie , cu o tava in mana . Isi preparase niste ceai , dupa miros , de tei ; era nervoasa , banuiam eu .
- Domnisoara , pe unde ai umblat ? ma intreba pe un ton ferm .
- Am simtit nevoia sa ma plimb , asa ca am mers cu fetele in parc . Nu iti amintesti , au venit in vizita azi de dimineata ! i-am replicat eu mamei .
- Asta nu te scuza , fetito ! Acum , banuiesc ca nu ai chef sa ma ajuti la curatenie , am dreptate ? ma intreba aceasta pe un ton ironic . Am dat din cap ca nu .
- Asa ma gandeam si eu ! Totusi , de ce nu mergi in camera ta sa strangi lucrurile de pe jos ? Nu - i mare lucru …
Nu m-am lasat rugata de doua ori . Am urcat in camera mea , si , inainte de toate , am incuiat usa . Mi – a trantit rucsacul pe pat , si am privit hainele intinse de – a lungul podelei … Nu puteam sa inteleg , de ce sunt atat de dezordonata , de ce nu seman cu mama , macar in privinta curateniei .Perfect , acum am ce face ! M – am apucat sa strang , vorbind de una singura .
Peste cateva ore , aproximativ doua , ma aflam intinsa pe jos , franta de oboseala , dar inca lucida . Ma gandeam ; la viata mea si la parintii mei . In acele momente , gandul nu mai imi zbura la Sasuke . Cu putin noroc , m-am ridicat de pe jos , si am dus sacul plin de haine murdare , in baia ce se afla , pe acelasi etaj cu camera mea . Le – am lasat acolo , si cand am vrut sa ies , am auzit voci , ce veneau de la parter . Cum nu puteam lipsi , am coborat cateva trepte , ca sa aud mai bine .
- Si , daca vom pleca , pe ea unde o lasam ? Dragul meu , intelege ca trebuie sa o luam cu noi , pana la urma , merita si ea o vacanta , nu crezi ? incerca sa il convinga mama pe sotul sau .
- Nu , nu am de gand sa o las sa imi strice planurile … inca o data ! i-o taie scurt tata .
Nu intelegeam la ce se refera .
- Insist ! Daca nu o luam pe Sakura cu noi , poti sa te duci singur , pana la urma e doar un copil , nu o putem lasa singura ! incerca mama sa fie mai convingatoare .
Vorbeau despre mine ; mi-am dat seama ca mamei chiar ii pasa de mine . Un zambet larg aparuse pe fata mea . Asadar , mama nu a mintit , gandeam eu pe moment . I – am lasat se se certe in continuare . Nu avea nici o importanta unde mi – as fi petrecut vacanta , imi era indiferent . Acum ca era curat in camera mea , nu prea mai aveam ce face . De odata mi-am adus aminte . Temele ! Cum am putut sa uit de ele ? Era aproape ora sase seara , deci pana la cina , mai era o ora , timp suficient , incercam eu sa sper . Mai aveam timp si a doua zi , dar , nu imi statea in fire sa invat dimineata . Ne vor da un test , chiar si in ziua premierii … glumeam eu . Pana acum , chiar imi facea placere sa imi fac temele , dar probabil eram destul de obosita ca sa mai fiu in stare sa scriu .
Ma simteam ciudat de vesela , dar si distrata . Uitasem complet de intamplarea din parc , de Sasuke … Ma gandeam la mama , la cat de amuzant era pentru mine ca ea sa isi faca grija pentru fiica sa . Dupa ce mi – am scos toate caritle si caietele si le- am trantit aiurea pe birou , am inceput sa devin mai serioasa . Am deschis cartea de biologie ; cum adeseori faceam , dupa putin timp , nu ma mai gandeam la exercitiile date ca tema , ci pur si simplu rasfoiam cu interes intregul manual . Imi facea placere sa citesc referate ca cele din carte : nu foarte complicate , si pe intelesul oricarui elev , cu toate ca din ele retineai o gramada de lucruri . Mi – am dat seama ca pierd timpul abia dupa aproape un sfert de ora …
Timpul a trecut repede ; dupa cum sperasem , temele au fost gata intr- o singura ora . Nu mai aveam ce face , deci m-am indreptat catre bucatarie . In timp ce coboram , am simtit un miros ciudat ; cu siguranta venea di bucatarie … M-am grabit sa ajung acolo , mirosul devenind mai puternic . Mama se straduia sa stinga un mic foc ce se formase in jurul tigaii de pe aragaz . Era greu sa respiri cu tot fumul acela . Am apucat vaza , dupa ce m-am debarasat de florile din ea si am tunat-o peste tigaie . Devenise mai clar acum ce era cu fumul acela dens : alaturi de foc era si o lingura de lemn si o carpa , iar mama cum este o gospodina “ excelenta “ , nu a scapat fara un mic accident .
- Mama ! Din nou ? Nu pot sa cred ca nu bagi de seama ca sa te joci de – a bucataria e periculos ? Mai bine gatesc eu , ce zici ? am mustrat – o eu pe mama .
Normal ca a acceptat si asa mi-am pierdut o alte seara gatind . La masa nu pot spune ca s-au purtat mai frumos ca de obicei … Parca isi pusesera o masca , sa nu ii recunosc eu sau ca sa pastreze aparentele de parinti severi . In aceea seara m-am culcat devreme , obosita si cu zambetul pe buze , visand la o familie mai fericita .

*

- Nu , nu imi convine ! Nu voi pentrece vacanta la o pereche de ciudati , care nu ies din casa decat o zi pe saptamana !
- Sakura , nu te putem lua cu noi , intelege ! imi explica intruna mama .
Toate incercarile mele au fost in van . Nu conta ca terminsem scoala generala cu media maxima , ca ma simteam singura , tatei nu i-a pasat , asa ca m-a lasat niste straini , prieteni de ai sai , pentru doua luni … I-am vazut plecand , facandu – mi cu mana … Am inceput sa plang , gandindu – ma la ei .Mi-am dat seama ca pana la urma , conta unde imi petreceam vacanta ...

Scuzati pentru repetitiile unor cuvinte insa nu le-am prea putut evita -.-!

[ஜSheirஜ]

De ce ?De ce a trebuit sa pui continuarea atat de tarziu ?Frumos capitol.....nu iti face griji de greseli de scriere ca nu le-am observat ( dar nic n-am stat sa le caut) .Descriere s inaratiune ai din plin .Dialogul....sti ca e preferatul meu ...se putea si mai mult dar asta e .Nu e sec .Biata fata....trebuie sa stea la niste straini 2 luni....insa cred ca e familia lui Sasuke......sau mai bine zis sper .Oricum ,o sa aflam in urmatorul capitol ,nu ?
Jaa ne !

[Alisia-chan*]

Imi place foarte mult continuarea! Nu pot sa cred ca nu au luat-o cu ei! Nu as vrea sa am un tata ca al ei:))
Esti foarte talentata, imi place la nebunie acest capitol, ca si celelalte de asemenea.
Descrierea, naratiunea si dialogul mi-au placut !
Dupa cum a spus si "BlueAngel" sper ca acea familie sa fie a lui Sasuke;;)
So...abea astept continuarea! Bye-Bye!

[Verrine]

deci.. am trecut si eu pe aici:X

imi place muult ficul.. ideea este interesanta si originala pot spune... adica eu nu am mai intalnit nici un fic de genul asta...
asha.. apoi descirere ai si este bunicica, naratiunea la fel, dialogul este bun... este bun ca ansamblu si cred ca ai talent... :bv:... asa ca spor in continuare la scris nextu ptr k tiai dat seama ca de abea il astept:X:X:X:X:X