26-07-2009, 11:02 PM
Multumesc tuturor de comentarii ^_^ !
Capitolul V : " De ce ? "
De ce ne - am intalnit ? De ce soarta a trebuit sa ma puna la incercare din nou ? Nici macar eu nu mai pot sa inteleg ce se intampla in inima mea …
- Ce s-a intamplat cu tine ?! De ce te – ai purtat asa ?! Daca nu iti convenea ceva , puteai sa ne spui ! s – a rastit la mine nervoasa , Anna .
- Nu , nu am vrut … Imi pare sincer rau ! Cred ca mai bine plec …
Si asa am facut . Fara sa imi mai iau la revedere , mi - am facut loc prin multimea zgomotoasa ce se adunase la un oarecare spectacol , si am disparut din fata celor doua fete . Daca stau sa ma gandesc , acum chiar le dadusem motiv sa fie suparate . Mi-am dat seama ca incepusem cu stangul prietenia noastra . M –am indreptat spre casa , cu gandul la Sasuke .
“Sasukeâ€â€¦
O alta zi in care am fost obligata sa ii privesc chipul acelui baiat . Devenise o situatie penibila si cu adevarat ciudata , cu toate ca , daca cele doua fete nu ar fi fost in preajma mea , prezenta lui Sasuke nu m-ar fi intimidat , la fel cum a facut-o cu cateva minute
in urma … Banuiam ca tot ce se intamplase , nu a fost doar o coincidenta , era ceva mult mai presus de noi , deci propria mea vointa nu avea nici o sansa in fata vointei destinului .
Strada ce ducea catre locuinta mea , parea mai de graba o ulita de de tara … Murdara , plina de gunoi si de gropi , nu se armoniza cu copacii si verdeata de pe trotuar si din gradinile vecinilor . Nici nu zicei ca locuiam intr-un cartier de bogatasi . Apropiandu – ma repede de casa , gandul mi – a zburat la situatia mea de acolo , o situatie nu tocmai roz , si asta datorandu – se caracterului parintilor mei ; egosit , nepasator si increzut .
Peste cateva minute ma aflam deja in gradina . Am zabovit acolo pentru cateva minute , admirand trandafirii tatei , acesta fiind un mare iubitor de plante . Am inceput sa rad ; inafara de eul sau si de mama , mai exista ceva pe lumea care iubea , tata iubea florile . Era de – a dreptul amuzant sa stiu ca niste biete plante erau un rival de temut , in castigarea dragostei propriului meu tata .
- M – am intors ! am strigat eu slab odata ce am pasit in holul de la intrare , incercand sa nu ma impiedic de pantofii ce erau imprastiati pe gresia de un albastru inchis .
Am asteptat cateva minute , poate cineva imi raspundea , dar era ca si cum , casa era goala , cu toate ca era mult prea clar ca parintii mei nu erau plecatii nicaieri si ca dovezii puteam pune la socoteala masina tatei , aflata in parcare si usa lasata descuiata … M – am gandit ca mai bine ma duc in camera mea , insa vocea ascutita a mamei ma facut sa incremesc la capatul scarilor . Mama tocmai iesea din bucatarie , cu o tava in mana . Isi preparase niste ceai , dupa miros , de tei ; era nervoasa , banuiam eu .
- Domnisoara , pe unde ai umblat ? ma intreba pe un ton ferm .
- Am simtit nevoia sa ma plimb , asa ca am mers cu fetele in parc . Nu iti amintesti , au venit in vizita azi de dimineata ! i-am replicat eu mamei .
- Asta nu te scuza , fetito ! Acum , banuiesc ca nu ai chef sa ma ajuti la curatenie , am dreptate ? ma intreba aceasta pe un ton ironic . Am dat din cap ca nu .
- Asa ma gandeam si eu ! Totusi , de ce nu mergi in camera ta sa strangi lucrurile de pe jos ? Nu - i mare lucru …
Nu m-am lasat rugata de doua ori . Am urcat in camera mea , si , inainte de toate , am incuiat usa . Mi – a trantit rucsacul pe pat , si am privit hainele intinse de – a lungul podelei … Nu puteam sa inteleg , de ce sunt atat de dezordonata , de ce nu seman cu mama , macar in privinta curateniei .Perfect , acum am ce face ! M – am apucat sa strang , vorbind de una singura .
Peste cateva ore , aproximativ doua , ma aflam intinsa pe jos , franta de oboseala , dar inca lucida . Ma gandeam ; la viata mea si la parintii mei . In acele momente , gandul nu mai imi zbura la Sasuke . Cu putin noroc , m-am ridicat de pe jos , si am dus sacul plin de haine murdare , in baia ce se afla , pe acelasi etaj cu camera mea . Le – am lasat acolo , si cand am vrut sa ies , am auzit voci , ce veneau de la parter . Cum nu puteam lipsi , am coborat cateva trepte , ca sa aud mai bine .
- Si , daca vom pleca , pe ea unde o lasam ? Dragul meu , intelege ca trebuie sa o luam cu noi , pana la urma , merita si ea o vacanta , nu crezi ? incerca sa il convinga mama pe sotul sau .
- Nu , nu am de gand sa o las sa imi strice planurile … inca o data ! i-o taie scurt tata .
Nu intelegeam la ce se refera .
- Insist ! Daca nu o luam pe Sakura cu noi , poti sa te duci singur , pana la urma e doar un copil , nu o putem lasa singura ! incerca mama sa fie mai convingatoare .
Vorbeau despre mine ; mi-am dat seama ca mamei chiar ii pasa de mine . Un zambet larg aparuse pe fata mea . Asadar , mama nu a mintit , gandeam eu pe moment . I – am lasat se se certe in continuare . Nu avea nici o importanta unde mi – as fi petrecut vacanta , imi era indiferent . Acum ca era curat in camera mea , nu prea mai aveam ce face . De odata mi-am adus aminte . Temele ! Cum am putut sa uit de ele ? Era aproape ora sase seara , deci pana la cina , mai era o ora , timp suficient , incercam eu sa sper . Mai aveam timp si a doua zi , dar , nu imi statea in fire sa invat dimineata . Ne vor da un test , chiar si in ziua premierii … glumeam eu . Pana acum , chiar imi facea placere sa imi fac temele , dar probabil eram destul de obosita ca sa mai fiu in stare sa scriu .
Ma simteam ciudat de vesela , dar si distrata . Uitasem complet de intamplarea din parc , de Sasuke … Ma gandeam la mama , la cat de amuzant era pentru mine ca ea sa isi faca grija pentru fiica sa . Dupa ce mi – am scos toate caritle si caietele si le- am trantit aiurea pe birou , am inceput sa devin mai serioasa . Am deschis cartea de biologie ; cum adeseori faceam , dupa putin timp , nu ma mai gandeam la exercitiile date ca tema , ci pur si simplu rasfoiam cu interes intregul manual . Imi facea placere sa citesc referate ca cele din carte : nu foarte complicate , si pe intelesul oricarui elev , cu toate ca din ele retineai o gramada de lucruri . Mi – am dat seama ca pierd timpul abia dupa aproape un sfert de ora …
Timpul a trecut repede ; dupa cum sperasem , temele au fost gata intr- o singura ora . Nu mai aveam ce face , deci m-am indreptat catre bucatarie . In timp ce coboram , am simtit un miros ciudat ; cu siguranta venea di bucatarie … M-am grabit sa ajung acolo , mirosul devenind mai puternic . Mama se straduia sa stinga un mic foc ce se formase in jurul tigaii de pe aragaz . Era greu sa respiri cu tot fumul acela . Am apucat vaza , dupa ce m-am debarasat de florile din ea si am tunat-o peste tigaie . Devenise mai clar acum ce era cu fumul acela dens : alaturi de foc era si o lingura de lemn si o carpa , iar mama cum este o gospodina “ excelenta “ , nu a scapat fara un mic accident .
- Mama ! Din nou ? Nu pot sa cred ca nu bagi de seama ca sa te joci de – a bucataria e periculos ? Mai bine gatesc eu , ce zici ? am mustrat – o eu pe mama .
Normal ca a acceptat si asa mi-am pierdut o alte seara gatind . La masa nu pot spune ca s-au purtat mai frumos ca de obicei … Parca isi pusesera o masca , sa nu ii recunosc eu sau ca sa pastreze aparentele de parinti severi . In aceea seara m-am culcat devreme , obosita si cu zambetul pe buze , visand la o familie mai fericita .
- Sakura , nu te putem lua cu noi , intelege ! imi explica intruna mama .
Toate incercarile mele au fost in van . Nu conta ca terminsem scoala generala cu media maxima , ca ma simteam singura , tatei nu i-a pasat , asa ca m-a lasat niste straini , prieteni de ai sai , pentru doua luni … I-am vazut plecand , facandu – mi cu mana … Am inceput sa plang , gandindu – ma la ei .Mi-am dat seama ca pana la urma , conta unde imi petreceam vacanta ...
Scuzati pentru repetitiile unor cuvinte insa nu le-am prea putut evita -.-!
Capitolul V : " De ce ? "
De ce ne - am intalnit ? De ce soarta a trebuit sa ma puna la incercare din nou ? Nici macar eu nu mai pot sa inteleg ce se intampla in inima mea …
- Ce s-a intamplat cu tine ?! De ce te – ai purtat asa ?! Daca nu iti convenea ceva , puteai sa ne spui ! s – a rastit la mine nervoasa , Anna .
- Nu , nu am vrut … Imi pare sincer rau ! Cred ca mai bine plec …
Si asa am facut . Fara sa imi mai iau la revedere , mi - am facut loc prin multimea zgomotoasa ce se adunase la un oarecare spectacol , si am disparut din fata celor doua fete . Daca stau sa ma gandesc , acum chiar le dadusem motiv sa fie suparate . Mi-am dat seama ca incepusem cu stangul prietenia noastra . M –am indreptat spre casa , cu gandul la Sasuke .
“Sasukeâ€â€¦
O alta zi in care am fost obligata sa ii privesc chipul acelui baiat . Devenise o situatie penibila si cu adevarat ciudata , cu toate ca , daca cele doua fete nu ar fi fost in preajma mea , prezenta lui Sasuke nu m-ar fi intimidat , la fel cum a facut-o cu cateva minute
in urma … Banuiam ca tot ce se intamplase , nu a fost doar o coincidenta , era ceva mult mai presus de noi , deci propria mea vointa nu avea nici o sansa in fata vointei destinului .
Strada ce ducea catre locuinta mea , parea mai de graba o ulita de de tara … Murdara , plina de gunoi si de gropi , nu se armoniza cu copacii si verdeata de pe trotuar si din gradinile vecinilor . Nici nu zicei ca locuiam intr-un cartier de bogatasi . Apropiandu – ma repede de casa , gandul mi – a zburat la situatia mea de acolo , o situatie nu tocmai roz , si asta datorandu – se caracterului parintilor mei ; egosit , nepasator si increzut .
Peste cateva minute ma aflam deja in gradina . Am zabovit acolo pentru cateva minute , admirand trandafirii tatei , acesta fiind un mare iubitor de plante . Am inceput sa rad ; inafara de eul sau si de mama , mai exista ceva pe lumea care iubea , tata iubea florile . Era de – a dreptul amuzant sa stiu ca niste biete plante erau un rival de temut , in castigarea dragostei propriului meu tata .
- M – am intors ! am strigat eu slab odata ce am pasit in holul de la intrare , incercand sa nu ma impiedic de pantofii ce erau imprastiati pe gresia de un albastru inchis .
Am asteptat cateva minute , poate cineva imi raspundea , dar era ca si cum , casa era goala , cu toate ca era mult prea clar ca parintii mei nu erau plecatii nicaieri si ca dovezii puteam pune la socoteala masina tatei , aflata in parcare si usa lasata descuiata … M – am gandit ca mai bine ma duc in camera mea , insa vocea ascutita a mamei ma facut sa incremesc la capatul scarilor . Mama tocmai iesea din bucatarie , cu o tava in mana . Isi preparase niste ceai , dupa miros , de tei ; era nervoasa , banuiam eu .
- Domnisoara , pe unde ai umblat ? ma intreba pe un ton ferm .
- Am simtit nevoia sa ma plimb , asa ca am mers cu fetele in parc . Nu iti amintesti , au venit in vizita azi de dimineata ! i-am replicat eu mamei .
- Asta nu te scuza , fetito ! Acum , banuiesc ca nu ai chef sa ma ajuti la curatenie , am dreptate ? ma intreba aceasta pe un ton ironic . Am dat din cap ca nu .
- Asa ma gandeam si eu ! Totusi , de ce nu mergi in camera ta sa strangi lucrurile de pe jos ? Nu - i mare lucru …
Nu m-am lasat rugata de doua ori . Am urcat in camera mea , si , inainte de toate , am incuiat usa . Mi – a trantit rucsacul pe pat , si am privit hainele intinse de – a lungul podelei … Nu puteam sa inteleg , de ce sunt atat de dezordonata , de ce nu seman cu mama , macar in privinta curateniei .Perfect , acum am ce face ! M – am apucat sa strang , vorbind de una singura .
Peste cateva ore , aproximativ doua , ma aflam intinsa pe jos , franta de oboseala , dar inca lucida . Ma gandeam ; la viata mea si la parintii mei . In acele momente , gandul nu mai imi zbura la Sasuke . Cu putin noroc , m-am ridicat de pe jos , si am dus sacul plin de haine murdare , in baia ce se afla , pe acelasi etaj cu camera mea . Le – am lasat acolo , si cand am vrut sa ies , am auzit voci , ce veneau de la parter . Cum nu puteam lipsi , am coborat cateva trepte , ca sa aud mai bine .
- Si , daca vom pleca , pe ea unde o lasam ? Dragul meu , intelege ca trebuie sa o luam cu noi , pana la urma , merita si ea o vacanta , nu crezi ? incerca sa il convinga mama pe sotul sau .
- Nu , nu am de gand sa o las sa imi strice planurile … inca o data ! i-o taie scurt tata .
Nu intelegeam la ce se refera .
- Insist ! Daca nu o luam pe Sakura cu noi , poti sa te duci singur , pana la urma e doar un copil , nu o putem lasa singura ! incerca mama sa fie mai convingatoare .
Vorbeau despre mine ; mi-am dat seama ca mamei chiar ii pasa de mine . Un zambet larg aparuse pe fata mea . Asadar , mama nu a mintit , gandeam eu pe moment . I – am lasat se se certe in continuare . Nu avea nici o importanta unde mi – as fi petrecut vacanta , imi era indiferent . Acum ca era curat in camera mea , nu prea mai aveam ce face . De odata mi-am adus aminte . Temele ! Cum am putut sa uit de ele ? Era aproape ora sase seara , deci pana la cina , mai era o ora , timp suficient , incercam eu sa sper . Mai aveam timp si a doua zi , dar , nu imi statea in fire sa invat dimineata . Ne vor da un test , chiar si in ziua premierii … glumeam eu . Pana acum , chiar imi facea placere sa imi fac temele , dar probabil eram destul de obosita ca sa mai fiu in stare sa scriu .
Ma simteam ciudat de vesela , dar si distrata . Uitasem complet de intamplarea din parc , de Sasuke … Ma gandeam la mama , la cat de amuzant era pentru mine ca ea sa isi faca grija pentru fiica sa . Dupa ce mi – am scos toate caritle si caietele si le- am trantit aiurea pe birou , am inceput sa devin mai serioasa . Am deschis cartea de biologie ; cum adeseori faceam , dupa putin timp , nu ma mai gandeam la exercitiile date ca tema , ci pur si simplu rasfoiam cu interes intregul manual . Imi facea placere sa citesc referate ca cele din carte : nu foarte complicate , si pe intelesul oricarui elev , cu toate ca din ele retineai o gramada de lucruri . Mi – am dat seama ca pierd timpul abia dupa aproape un sfert de ora …
Timpul a trecut repede ; dupa cum sperasem , temele au fost gata intr- o singura ora . Nu mai aveam ce face , deci m-am indreptat catre bucatarie . In timp ce coboram , am simtit un miros ciudat ; cu siguranta venea di bucatarie … M-am grabit sa ajung acolo , mirosul devenind mai puternic . Mama se straduia sa stinga un mic foc ce se formase in jurul tigaii de pe aragaz . Era greu sa respiri cu tot fumul acela . Am apucat vaza , dupa ce m-am debarasat de florile din ea si am tunat-o peste tigaie . Devenise mai clar acum ce era cu fumul acela dens : alaturi de foc era si o lingura de lemn si o carpa , iar mama cum este o gospodina “ excelenta “ , nu a scapat fara un mic accident .
- Mama ! Din nou ? Nu pot sa cred ca nu bagi de seama ca sa te joci de – a bucataria e periculos ? Mai bine gatesc eu , ce zici ? am mustrat – o eu pe mama .
Normal ca a acceptat si asa mi-am pierdut o alte seara gatind . La masa nu pot spune ca s-au purtat mai frumos ca de obicei … Parca isi pusesera o masca , sa nu ii recunosc eu sau ca sa pastreze aparentele de parinti severi . In aceea seara m-am culcat devreme , obosita si cu zambetul pe buze , visand la o familie mai fericita .
*
- Nu , nu imi convine ! Nu voi pentrece vacanta la o pereche de ciudati , care nu ies din casa decat o zi pe saptamana ! - Sakura , nu te putem lua cu noi , intelege ! imi explica intruna mama .
Toate incercarile mele au fost in van . Nu conta ca terminsem scoala generala cu media maxima , ca ma simteam singura , tatei nu i-a pasat , asa ca m-a lasat niste straini , prieteni de ai sai , pentru doua luni … I-am vazut plecand , facandu – mi cu mana … Am inceput sa plang , gandindu – ma la ei .Mi-am dat seama ca pana la urma , conta unde imi petreceam vacanta ...
Scuzati pentru repetitiile unor cuvinte insa nu le-am prea putut evita -.-!