[ COMPLETED]Sa ramana intre noi "In familie "[yaoi / shounen-ai][16+]

[Lithium-Angel]

Mousy ( and Dan): u will see!!!!!!!!!!!!!
MaDyY...well ..desi n-am dezvoltat ideea....chestia e ca sora rezulta a fi fiul din flori a unui tip ce conduce una dintre casele de ceai cele mai importante din Tokyo.si fiindca familiile de genul sunt tampite pentru continuarea traditiei, il accepta pe Sora cu bratele deschise, motiv pentru care urca cateva trepte pe scara sociala. De asta "domnisor"
ashya_love : sper ca sfaturile mele iti sunt de folos. Yes...Sho is funny! REN was even more funny when he got drunk! Sora is dangerous :P






Capitolul 6
După revelion


„Clang” şi uşile liftului s-au deschis larg, permiţând bărbatului să intre înauntru. Pantalonii lungi cu dunga pe mijloc, perfect aranjaţi peste pantofii negri daţi cu cremă, îi subţiau silueta deja mult prea finuţă şi se completau genial cu sacoul negricios pe sub care se afla o cămaşă albă prinsă cu cravată. Părul brunet era prins la spate, doar câteva firicele din breton rămânând libere, aşezându-se uşor peste ochii lui de fiecare dată când făcea un alt pas.
Trupul lui elegant, dar puternic s-a rezemat de peretele liftului, mâinile adăpostindu-se în buzunarele pantalonului în timp ce călcâiul drept s-a lipit de zid. Şi-a ridicat privirea spre neonul din interiorul cabinei, apoi a oftat adânc şi şi-a închis ochii. Nu era tocmai ceea ce îşi dorea să facă, nu avea de ce să se ducă până la biroul tatălui său, era chiar inutil să îl vadă în persoană când ştia în mare ce anume dorea acesta să îi zică. Probabil era vorba de recepţia de la acel restaurant când a plecat înainte de vreme, putea fi vorba şi de petrecerea de Revelion în cadrul căreia EA i-a fost prezentată. Oricare ar fi fost motivul, dacă era chemat să îl vadă, era serios.
Un piuit ciudat s-a auzit din buzunarul interior al sacoului, apoi s-a oprit. Bărbatul a ridicat mâna încet, a strecurat-o înauntru şi a scos aparatul mititel a cărui ecran încă strălucea. A deschis clapa înainte de a îl duce la ureche, imitând cea mai veselă şi lipsită de griji voce posibilă.
- Sora, s-a întâmplat ceva? a întrebat uşor curios, auzind zgomotele din fundal.
- Nu ai să crezi dacă îţi spun, a chicotit roşcatul, căutând să vorbească suficient de tare pentru a se face auzit prin acea gălăgie, dar nici să nu ţipe pentru a îi sparge timpanele prietenului său.
Maki a zâmbit uşor, şi-a muşcat buza inferioară, apoi a coborât telefonul ceva mai jos de ureche. Nu se simţea bine şi totul din cauza a ceea ce avea să se întâmple. Nu se putea minţi. Ştia exact ce anume dorea tatăl său să îi spună, putea jura că avea să ofere unul dintre ordinile lui temute şi să se facă auzit până la parter dacă era nevoie.
- Şi, ce s-a întâmplat? a vorbit din nou, după ce a inspirat adânc şi a dat din cap uşor.
- Ah...ştii tu....fratele ăla al meu..., a râs Sora.
- Da?!
- E de fapt sora mea, a izbucnit roşcatul în cele din urmă, dând de înţeles că se amuză enorm şi că se simte bine în compania familiei sale.
- Asta e bine, Sora, a răspuns brunetul, fără a şti că vocea lui sună foarte îngrijorată şi lipstită de amuzament. Probabil, dacă i-ar fi văzut chipul, s-ar fi înspăimântat.
- Maki? S-a...
- Scuze, Sora. Vorbim mai târziu.
Nu era politicos din partea lui să închidă telefonul sau să se prefacă doar că ascultă ceea ce i se spune, însă îi era imposibil să nu reacţioneze aşa când avea alte preocupări pe capul lui.
Uşile liftului s-au deschis, picioarele lui au reacţionat înainte ca creierul acestuia să le dea comanda, paşii înceţi au devenit mult mai alerţi în timp ce uşa biroului era din ce în ce mai aproape. A bătut de două ori, apoi a aşteptat să fie invitat înauntru.
Lucrurile mergeau bine, nu? Chiar dacă Sora a ezitat în a deschide plicul şi a afla cine erau părinţii lui adevăraţi, totul a mers bine. Mama lui fusese amanta a doi bărbaţi, însă unul era impotent aşa că mai rămânea o singură variantă pentru tatăl său. O casă de ceai, o tradiţie ce se dorea a fi continuată, asta era ceea ce conta cu adevărat pentru familia aceea. Că moştenitorul era copil născut din flori sau nu, avea puţină importanţă. Sora s-a dus acolo cu Rui, şi-a cunoscut familia şi a fost primită în ea pentru că e fiul al casei şi totul continuase minunat de atunci.
El, pe de altă parte, de Revelion a avut cea mai ciudată surprinză din viaţa lui când i s-a spus că are câteva candidate pentru o căsătorie şi că trebuie să aleagă una dintre ele. Lăsase deoparte asta şi îşi continuase relaţia cu Shoichi, însă se făceau aproape patru săptămâni de atunci şi venea momentul să dea un răspuns.
A păşit înauntru uşor temător. Lucrurile puteau lua o întorsătură ciudată dacă tatăl lui aflase despre blond, spera să nu fie aşa, dar tot se temea.
- Bună ziua, tată, a început să vorbească calm şi rar, de îndată ce i s-a făcut semn să se apropie de birou şi să ia un loc pe unul dintre cele două scaune din faţa lui.
- Makimoto, mă bucur că ai venit cât de repede ai putut, a venit şi replica fermă a bărbatului împunător.
Stătea în picioare, lângă una dintre ferestre şi privea în direcţia fiului său. Părul negru scurt îi dădea un aer autoritar şi serios, costumul perfect aranjat îl transforma în omul de afaceri serios care era, până şi hârtiile pe care le ţinea în mână completau ţinuta lui comportamentală.
- Pot să stau în picioare, tată? a întrebat brunetul, dorind să păstreze contactul vizual pe care îl iniţiase. Nu e frumos ca eu să stau joc în timp ce dumneavoastră staţi în picioare, a adăugat, realizând că replica lui putea suna oarecum ostilă şi să fie privită cu ochi răi.
Tatăl lui a aprobat, apoi s-a mişcat încet până a ajuns aproape de biroul său. Nu arăta ca un moş ramolit, ba din contra. Avea o viaţă sexuală activă, ştia asta Maki, prin urmare avea şi un trup bine făcut ce putea oferi şi primi plăcere.
- Am înţeles că nu ai luat în considerare propunerile mele aşa că mi-am luat angajamentul de a găsi un candidat potrivit. O candidată potrivită, a rostit, punând accent pe „O” de parcă dorea să dea de înţeles că ştia despre relaţia lui Maki cu acel băiat mai mic ca vârstă.
- Tată....
- Fata aceasta, a spus scurt, întinzând o foaie A4 înspre tânăr.
Brunetul a ridicat foaia de pe birou şi a început să citească. Nu avea de ce să se arate surprins pentru că chiar nu era. Ştia că tatăl său dorea să îl insoare şi cu cine putea face asta dacă nu cu altă persoană din cercul lor social? Poza ataşată trebuia să fie una dintre cele mai bune pe care le avea acea fată. Părul blond uşor cârlionţat îi cădea pe umeri, genele îi erau lungi, ochii mari şi drăgălaşi ca ai unui copil mic, buzele roşii şi pline, trupul slăbuţ, talia fină, pielea albă. Perfectă din toate punctele de vedere. Până şi sânii îi erau suficient de mari pentru a atrage atenţia oricărui bărbat. Cum putea refuza aşa ceva?
- Dar, tată...e tânără. Cât are? 19 ani? a rostit rapid, încercând să nu lase senzaţia că e dispus să accepte.
- De când te-a oprit asta?
Maki a înlemnit şi a înghiţit în sec. Spera să fie el paranoic şi doar să creadă că tatăl lui era la zi cu aventurile fiului său, pentru că dacă era adevărat şi el ştia, atunci avea să se întâmple exact lucrul de care se temea cel mai tare.
- Te-am întrebat ceva, a continuat acesta, uitându-se direct în ochii fiului lui.
- Nu, a răspuns scurt şi la subiect, fără a mai adăuga nimic altceva.
- În regulă.

Atât de obosit şi de sătul de viaţă şi asta numai după o conversaţie de câteva minute cu tatăl său. De ce trebuiau lucrurile să fie aşa? Ochi aceia pătrunzători continuau să îi dirijeze viaţa şi să îl împiedice să facă ceva ce îşi dorea. Era prima oară când îşi asculta inima şi se comporta întocmai cum dorea, dar părea că nici una dintre încercările lui de a fi liber nu aveau să reuşească.
A continuat să meargă, să meargă şi să tot meargă până când a ajuns la cafeneaua din interiorul spitalului. A dat să se aşeze, dar s-a oprit când aceeaşi persoană ca cea din poză s-a apropiat de el şi l-a salutat.
- Makimoto-sama, sunt încântată să te cunosc.
Vocea ii era fragilă, slabă şi joasă ca a unui copil mic, trupul mult mai atrăgător acum că o vedea în persoană. Părea atât de timidă încât probabil nici nu s-ar fi aşezat pe scaun dacă nu era invitată. A trebuit să îi facă semn să se aşeze pentru că altfel aceasta avea să stea în picioare, în faţa lui şi să aştepte.
- Spune-mi Maki, a răspuns brunetul, curios să afle de ce aceasta l-a acostat.
- Maki-san, a reînceput tânăra. Am auzit de la părinţii mei că eşti interesat să te...., s-a blocat puţin, apoi s-a înroşit şi şi-a coborât privirea spre podea. Că vrei să te însori cu mine...
Bărbatul a zâmbit călduros, apoi şi-a întins mâna pentru a o prinde pe a ei. În cele din urmă, tot avea să iasă cum îşi dorea tatăl lui, aşa că nu avea motive să încerce să scape de asta.



Cearceaful de pe pat nu acoperea în întregime trupul dezgolit al şatenului. Mâinile sale stăteau ridicate undeva deasupra capului în timp ce picioarele lui depărtate primeau doar o porţiune din materialul fin pe care mâna roşcatului continua să îl ridice. Degetele jucăuşe s-au strecurat pe sub acoperământ şi şi-au făcut loc până când au ajuns la bărbăţia băiatului.
Limba jucăuşă a roşcatului s-a ridicat pe pulpa piciorului tânărului şi a continuat să urce până când a dat de degetele lui ce încă strângeau acea bucată de carne ce pulsa. Buzele lui au ţintit spre cele ale lui Rui şi le-a acaparat fără prea multe probleme, reuşind să împărtăşească cu acesta un pic din gustul propriei sale pieli.
- Sora, încetează, a chicotit şatenul încercând să se abţină din a izbucni in râs pentru că se simţea gâdilat.
- Nu, nu şi nu! Fie e Maki, fie Shoichi, e suficient. Azi suntem doar noi doi, bine? a răspun uşor enervat.
De când el şi Rui au ajuns împreună, nu reuşeau să facă mai nimic pentru ei pentru că fie avea unul probleme, fie avea celălalt. Mai întâi s-au dedicat încercării de a îi aduce pe Maki şi Sho împreună, după ce au reuşit asta a trebuit să se ducă la adevărata lui familie şi să o cunoască, şi, tocmai când păreau să aibă timp doar pentru ei, începuse şi şcoala. Devenea enervant.
- Sora..., a murmurat şatenul, pe un glas dulceag şi plin de iubire, trecându-şi degetele printre firele de păr rebele ale roşcautlui. Doar noi doi? a întrebat curios, provocându-l pe Sora să îşi tină promisiunile sau , în cazul ăsta, ameninţările.
- Azi eşti numai al meu...din cap până în picioare, a chicotit bărbatul, trasând cu degetul drumul de la bărbia băiatului până pe pulpa piciorului lui.
A început cu buzele, unde a lăsat un deget să le mângâie, a coborât pe bărbie, apoi şi-a făcut drum pe gâtul lui Rui, coborând pe piept unde a încercuit ambele lui sfârcuri, apoi pe abdomen unde a făcut un mic ocol şi s-a îndreptat spre mijlocul lui, de unde a făcut o linie dreaptă până aproape de genunchi şi s-a retras pe partea opusă, ajungând între fesele băiatului.
Şatenul şi-a umezit buzele şi a înghiţit în sec, înjurând în sinea sa. Era obosit şi continua să se simtă aşa fără a înţelege de ce.



Nu mai era soare deloc. De fapt, începea o furtună. Câţiva fulgi de nea începeau să se coboare pe pământ în timp ce norii acopereau cerul din ce în ce mai mult. Maşinile treceau în viteză, nimănui nu îi păsa de nimeni. Portiera unui BMW negru s-a deschis, un bărbat îmbrăcat cu un palton elegant lung şi negru a păşit uşor afară din maşină, apoi s-a îndepărtat de ea.
Era în faţa unui complex de apartamente, urca scările până la un anumit etaj şi s-a oprit în faţa unei uşi specifice. A ciocănit de două ori, apoi a aşteptat să i se deschidă.
O femeie înaltă, cu părul castaniu şi ochii căprui a fost cea care i-a deschis uşa. Necunoscuta a privit persoana din faţa ei şi a început să clipească des. Părul negru era dat pe spate, probabil cu gel, numai câteva firicele rebele atârnau pe lângă urechi în timp ce perechea de ochelari negri îi acopereau complet ochii. Purta mănuşi, un palton elegant, până şi pantofii arătau de parcă costaseră câteva zeci de mii de yeni.
- Vă pot ajuta cu ceva? a întrebat uşor jenată, simţind că are în faţa ei o persoană importantă.
- Cred că da, s-a auzit şi răspunsul celuilalt. Bărbatul şi-a scos ochelarii cu o eleganţă greu de reprodus, a zâmbit, apoi a întins mâna spre cea a doameni şi i-a oferit un sărut scurt pe ea. Makimoto Fujiwara mă numesc, a adăugat.
- Ah....Bună ziua, a răspuns rapid, femeia, ştiind perfect cine era acea persoană. S-a înroşit câteva momente, apoi a aruncat o privire înauntru. Doriţi să vorbiţi cu Sho? a întrebat jenată, de parcă persoana din faţa ei nu era iubitul fiului ei ci un om super important care venea să discute afaceri.
- Dacă se poate, da. Aş vrea să vorbesc cu el.
- Puteţi intra înauntru, s-a oferit femeia, făcându-i loc pentru a intra.
- E în regulă. Îl aştept aici. Să pună ceva gros pe el, vă rog, a adăugat, coborând câteva trepte mai jos.
Femeia a aprobat din cap, apoi a închis uşa şi a urcat scările rapid pentru a ajunge în camera fiului ei.
Blondul practic a zburat din camera lui, luând pe sine doar un pulover pe nasturi, coborând scările cât de repede putea. Era cât pe ce să intre în Maki, confudându-l iniţial cu altcineva. Arăta mult prea superb, nu că brunetul nu arăta minunat de obicei, doar că de data aceea avea un aer mult mai impunător.
- Maki, a zâmbit imediat, gata să sară la gâtul lui.
Băiatul a îndrăznit să îi ofere un sărut chiar dacă erau în mijlocul străzii. Bărbatul l-a îmbrăţişat, a acceptat să primească limba tânărului în gura sa, apoi şi-a strecurat-o pe a lui, transformând sărutul în ceva mult mai pasional.
- Ce cauţi aici? a întrebat curios, continuând să îl îmbrăţişeze.
- Shoichi, trebuie să vorbesc cu tine ceva.
Nu era bine, tonul nu era potrivit. Îi spunea: Sho-chan, până atunci îi spusese mereu aşa. L-a privit pe brunet şi i-a observat privirea serioasă, lipsită de orice intenţie de a glumi, pe orice subiect.
Blondul s-a calmat brusc şi a început să îl privească pe celălalt, uşor uimit, dar şi destul de îngrijorat.
Maki a oftat adânc, apoi şi-a pus ochelarii în buzunar. Nu dorea să facă asta, nu şi nu, dar trebuia.
„ Îmi pare rău!” a spus în gând, pregătit să îi dea băiatului o veste îngrozitoare.