[ COMPLETED]Sa ramana intre noi "In familie "[yaoi / shounen-ai][16+]

[Lithium-Angel]

Nu am sa o mai lungesc mult. Probabil inca vreo 5-6 capitole si am terminat si cu asta.
am sa dau un reset la modul meu de a functiona si am sa ma reinventez.
cat despre "il va intrece pe MTBL" cred ca daca fac un sondaj...majoritatea o sa aleaga MTBL inaintea celorlalte. truth to be told... MTBL e special :X

ok. so... sa intram in paine. remember: enjoy reading and fell free to post a comment
Cineva mi-a zis ca ii e prea rusine sa posteze ca nush ce...people.... parerile voastre conteaza. Ca sunt rele sau bune...ele sunt bine venite...asa ca next time... fiti sinceri si postati opinia voastra..chiar daca vi se pare prea critica...prea dulceaga...sau va rusineaza. Kiss to ya all.

Capitolul 5 partea a doua
Iubirea noastră împlinită?

Inima începea să îi bată din ce în ce mai tare, aşteptând momentul promis în care brunetul avea să plece şi să îl aştepte în maşină pentru a pleca undeva, împreună. Până şi palmele îi transpirau de fiecare dată când se gândea la ce se poate întâmpla după ce rămân singuri. Spera, într-un mod inocent, să îi simtă din nou căldura trupului şi să fie mângâiat de mâinile mari ale lui Maki. Se declara mulţumit dacă primea măcar un singur sărut.
În jurul său era atâta mulţime şi se vorbea despre orice, nici măcar Sora şi Rui nu se simţeau cu adevărat în largul lor, dar continuau să îl sprijine moral pe blondul ce aştepta cu nerăbdare să rămână singur cu viitorul, poate chiar actualul, iubit.
Clipele treceau mai greu ca niciodată. Fiecare minut care trecea nu reuşea decât să mai adauge un strop de nelinişte şi de nerăbdare în inima blondului. Credea că e singurul care se simte aşa, că pentru bărbat trebuie să fie ceva normal, ceva ce nu îi putea stârni agitaţie, dar se înşela. Maki prelungea timpul în mod intenţionat. Nu era încă sigur că face ceea ce trebuie, că e decizia cea mai potrivită, nu pentru el ci pentru băiat. Se comporta ca un adolescent căruia îi era frică să facă primul pas sau să se ţină de mână cu cel pe care îl iubea, era uşor stupid cum inima îi bătea necontrolat, dar asta îl făcea să se simtă şi puţin fericit. Era prima oară în mult timp când putea spune fără a minţi că trăieşte şi că simte ca toţi ceilalţi.
Nu a putut suporta anxietatea prea mult. A lăsat paharul pe masă şi s-a scuzat, apoi practic s-a grăbit pentru a părăsi cât mai repede localul. Shoichi a tresărit şi a început să se înroşească. Simţea furnicături pe toată mâna, urcând din ce în ce mai sus, reuşind să se transforme într-un adevărat fior ce îi cutremura întreg trupul. Băiatul s-a uitat în direcţia prietenilor săi, i-a văzut zâmbindu-i, apoi a înghiţit în sec şi a început să meargă înspre ieşire. Nu a reuşit să se ascundă de privirea bărbatului blond de dinainte care l-a observat atât pe el cât şi pe Maki părăsind localul şi a zâmbit fericit.
Adolescentul s-a oprit în faţa întrării şi s-a uitat în jurul său. Maşina brunetului trebuia să fie exact după colţ, însă în care direcţie? Blondinul şi-a muşcat buza inferioară şi a început să se plimbe dintr-o parte în alta pentru a vedea o maşină în genul celora pe care Maki le-ar fi condus, însă fără prea mult succes.
O maşină albă, un Mercedes, a oprit în faţa restaurantului, apoi portiera de lângă şofer s-a deschis larg, dându-i de înţeles băiatului că trebuie să urce şi a prins viteză în doar câteva secunde, reuşind să se îndepărteze suficient de mult în doar câteva minute.
- Maki, unde mergem? a întrebat tânărul, zâmbindu-i celui de lângă el.
Brunetul a oftat uşor, a apăsat pe frână şi a oprit maşina fără a semnaliza că intenţionează să staţioneze.
- Unde vrei să mergem? a rostit calm, dispus să se îndrepte oriunde şi-ar fi dorit blondul.
Shoichi s-a gândit timp de câteva momente în timp ce chipul său căpăta nuanţe roşiatice şi se îndepărta de privirea curioasă a bărbatului. Ar fi vrut să spună că vrea să meargă înapoi la apartamentul lui Maki, dar era mult prea jenat pentru a rosti fiecare cuvânt în parte.
Atitudinea lui nu a trecut neobservată. Maşina a fost pornită din nou, a rulat în viteză pe şosea şi a început să se îndrepte direct spre complexul de apartamente unde locuiau şi Rui şi Sora. Uşa de la apartamentul său s-a deschis, sacoul şi vestonul au fost aranjate pe scaunul din holul mare, apoi cheile au fost aruncate undeva pe măsuţa din colţ.
Ambianţa era foarte similară cu cea a unei prime întâlniri în care cuplul ajunge acasă la băiat şi acum amândoi trebuie să se gândească la ce au de gând să facă în continuare. Niciunul nu era dispus să facă primul pas, să îşi expună punctul sensibil, însă lucrurile aveau să se schimbe rapid.
- Vrei să bei ceva? a întrebat brunetul, întrând în sufragerie.
Blondul l-a urmărit şi a realizat că apartamentul bărbatului semăna destul de mult cu cel în care locuia Rui. Din sufragerie se ajungea în bucătărie ca şi cum nu existau două camere separate ci una mare împărţită în două. Maki s-a îndreptat direct spre bar şi a scos dintr-un sertar ascuns două pahare înalte, mai potrivite pentru şampanie decât pentru apă minerală.
- Ai apă minerală? a întrebat uşor ezitând, neştiind dacă avea să fie considerat un copil mic.
- Nu chiar. Am vin, ÅŸampanie ÅŸi.... burbon.
- Ce e burbonul?
Brunetul a zâmbit uşor mulţumit de întrebare şi a scos o sticlă în interiorul căreia se afla o substanţă asemănătoare whisky-ului. Shoichi a băut puţin, apoi şi-a lins buzele, simţind un gust dulce acrişor destul de plăcut ce părea să nu îl ameţească la fel de mult ca şampania. Maki a umplut paharul şi şi-a pus şi lui puţin alcool. Era mai interesat să vadă cum avea să reacţioneze băiatul decât să se îmbete şi să adoarmă. Curând, a început să chicotească şi să îl privească pe adolescent cu o oarecare simpatie pe care nu o mai simţise pentru nimeni altcineva. Avea în faţa lui un copil inocent ce primea cu braţele deschise toate paharele pline cu alcool pe care i le oferea fără a se gândi măcar la cât de caraghios poate să ajungă după numai câteva înghiţituri.
- Eşti bine? a râs brunetul, încercând să fure paharul din faţa băiatului care începea să semene a copil de cinci ani ce refuza să dea drumul la acadeaua cumpărată de părinţi.
- Pelfelc...t! a răspund blondul, reuşind să stârnească amuzamentul bărbatului de lângă el. Maki s-ar fi tăvălit de râs dacă demnitatea nu ar fi stat în calea adevăratei sale firi.
- Dă paharul, a zâmbit mai apoi, ridicând obiectul de pe suprafaţa mesei din sufragerie.
Shoichi stătea aşezat pe podea, lângă masa joasă în stil tradiţional japonez, cu coatele lipite de margine, privind paharul foarte intens pentru a se asigura că nu o să plece nicăieri. Când brunetul a dat să îl ridice de pe masă, blondul i-a prins încheietura cu ambele mâini şi a început să îi zâmbească, foarte aiurit şi cu o expresie tâmpă pe faţă.
- Dacă îmi dai paharul...îţi dau ceva în schimb, a vorbit Maki, pe un ton liniştit ca şi cum avea de a face cu un copil mic.
- Ţce? a întrebat tânărul, încă refuzând să îl elibereze.
- Păi...ce vrei? a rânjit bărbatul, aşezându-se mult mai comod. Stătea picior peste picior pe canapea, cu mâna întinsă pe braţul drept şi cu cealaltă prinsă între mâinile blondului.
- Hm...., a lungit băiatul, ducându-şi unul dintre degete în dreptul buzelor. Pup, a răspuns în final, reuşind să îl amuze din nou pe celălalt.
- Pup? Ce e aia? a întrebat retoric, profitând la maxim de comportamentul lui Shoichi ce devenea din ce în ce mai alintat şi mai adorabil.
Adolescentul s-a uitat urât înspre Maki, a rânjit, apoi s-a ridicat în mâini pe canapea şi şi-a apropiat buzele de cele ale brunetului. Limba blondului, deloc inhibată, s-a strecurat printre dinţii bărbatului şi a căutat-o pe a celuilalt pentru a o simţi, a o linge şi apoi s-a îndepărtat numai pentru a şterge buzele roşiatice ce nu au făcut nimic pentru a îl opri.
- Ăsta nu e „pup”, a râs din nou, trăgând trupul băiatului până în braţele sale, reuşind să îi lipească trupul de al său şi să îl îndepărteze de pahar.
- Hei..dă..
- Altceva. Ce mai vrei? a continuat să întrebe, mişcându-şi mâna până pe dosul celui beat, permiţându-le astfel degetelor sale să se strecoare pe sub materialul pantalonului şi să ajungă între fesele lui Shoichi.
- Mak..., a început, dorind să spună numele bărbatului. Mak, mak, mak..., a început să râdă, descoperind că numele iubitului său suna ca sunetul produs de o raţă.
Brunetul s-a oprit din orice mişcare şi a început să râdă zgmotos, reuşind să îl facă pe băiat să se uite ciudat la el şi să pună bot.
În câteva secunde, bărbatul l-a ridicat pe Shoichi în braţe şi a început să mergă înspre dormitor. Nu intenţiona să profite de o persoană beată, dar avea să devină în curând victima. Blondul rânjea în continuare, punând la cale un plac ce i se părea minunat şi numai bun pentru a pune mâinile pe cel pe care îl iubea.
A fost aşezat pe pat şi lăsat acolo în timp ce, întocmai ca un gentleman, Maki şi-a scos cămaşa din pantaloni şi a dat să o scoată de pe el pentru a o aşeza pe scaun. Era întuneric beznă afară, ceasul indica ora 2 şi jumătate noapte, nici măcar maşinile nu se mai auzeau de la balcon, totul era liniştit şi la locul lui.
Gata să ridice cearceafurile de pe pat pentru a îl înveli pe Sho-chan, a simţit mâinile acestuia urcându-i pe umeri, apoi coborând, una pe pieptul lui şi cealaltă pe prohap. A aşteptat să vadă ce intenţiona băiatul să facă, dar a descoperit cu stupoare că era pipăit şi asaltat de cineva mult mai tânăr ca el. Degetele adolescentului reuşiseră să îi deschidă fermoarul, să se strecoare în pantaloni şi să atingă bărbăţia brunetului în timp ce mâna dreaptă se plimba în largul ei pe pieptul său şi îl făcea să intre în starea necesară pentru a se culca cu tânărul buclucaş.
- Sho-chan, fii cuminte, a şoptit uşor supărat că trebuie să îl oprească.
Blondul şi-a retras mâinile şi a aşteptat ca Maki să se aşeze lângă el pentru a continua din nou.
- Vleau ţză dau pup! aproape a ţipat, împingând trupul bărbatului pe pat pentru a se urca deasupra lui.
Nu a fost oprit, nici măcar nu i s-a spus ceva. Trupul mare şi greoi s-a întins cu totul pe suprafaţa patului, mâinile s-au aşezat în jurul capului, picioarele s-au îndepărtat puţin, apoi s-a lăsat o linişte destul de ciudată. Tânărul era liber să facă orice îşi dorea pentru că nimeni nu intenţiona să îl oprească.
Realizând că e pe cont propriu şi că nu avea să fie nici ajutat, dar nici îndepărtat, a zâmbit larg şi şi-a ridicat mâinile pe abdomenul brunetului, pe piept, apoi pe gât pentru a ajunge la firele de păr lungi ce stăteau libere fie peste urechi, fie pe pat. Şi-a apropiat buzele de cele nemişcate şi şi-a strecurat limba printre ele, apoi s-a retras şi a început să dezmierde puţinele firicele de păr de pe pieptul brunetului. Limba lui s-a făcut văzută din nou, dar nu s-a mai îndreptat înspre buzele lui Maki. A coborât pe abdomen şi s-a oprit în apropierea bărbăţiei şi a aşteptat. Mâinile jucăuşe ale micului beţiv au tras de pantaloni până când au reuşit să îl îndepărteze complet, şi-au făcut loc printre chilot şi s-au oprit.
Pe chipul blondului a apărut un alt rânjet, urmat de o roşeată puternică şi o expresie jenată. Alcoolul îi ajunsese de mult la creier şi îl făcea să reacţioneze ciudat, dar o urmă de decenţă tot se mai putea face simţită printre gândurile perverse.
- Sho-chan, mai bine te culci, a chicotit brunetul.
Era perfect conştient de efectul burbonului şi de motivele pentru care băiatul se comporta în felul respectiv, însă nu reuşea să se convingă să asculte de propria conştiinţă şi să îl oblige pe tânăr să se oprească. O parte din el dorea ca scena să prindă o amploare mult mai erotică, pe când cealaltă continua să insiste să îl oprească pe blond cu orice preţ.
- Nţu..., a răspuns scurt şi clar, apucând cearceaful de pe pat între degete. Limba blondului a ajuns pe bărbăţia lui Maki, reuşind să îl facă pe acesta să se ridice în fund şi să privească uşor speriat în faţa lui.
- Serios acum, opreşte-te, a vorbit încet şi cald pentru a nu îi da senzaţia că îi displace ceea ce se întâmpla între ei. Nu e nevoie să faci asta şi nici nu vreau să faci ceva de care nu vei fi conştient după ce te vei trezi. Nu am să profit de cineva beat, a continuat la fel de dulceag, atingând chipul frumos al băiatului.
- Nu, dacă treaz...nu am curaj....
Vocea adolescentului era atât de scăzută şi de plăpândă încât inima bărbatului a tresărit şi a început să bată mult mai rapid. În ochii lui, Shoichi era atât de adorabil şi de inocent încât numai sărutatul acelor buze roşiatice era un păcat de neiertat, să nu mai vorbim de sex.
Tânărul a fost brusc îmbrăţişat şi strâns la pieptul celuilalt. Mâna mare şi gentilă i-a urcat pe gât până aproape de bărbie unde a mângâiat zona obrazului drept, buzele calde au ajuns pe mărul lui adam şi a continuat să coboare până ce au ajuns pe abdomen, braţul puternic a înconjurat mijlocul firav în timp ce picioarele lungi s-au îndepărtat şi i-au făcut loc fundului micuţ al blondului, apoi l-au înconjurat.
- Mă obligi să fac ceva ce nu vreau..., a şuşotit brunetul, înspirând adânc, pregătit să îl ţintuiască pe băiat de pat şi să îl lege cu ceva pentru a nu se mai mişca.
- Nu...vrei...pe mine? a gângurit „beţivul”, privind atât de trist încât ar fi rupt inima oricui.
O ruptură a avut loc în interiorul celui ce era obişnuit să se culce cu persoane ce nu aveau să îi cauzeze probleme după. Realiza că avusese dreptate când a bănuit că relaţia lui cu Shoichi avea să fie complet diferită de orice altceva, că nimic nu avea să folosească drept model comportamental şi că acum era, pentru prima oară, adolescentul nervos ce experimenta prima dragoste şi, de ce nu, singura.
A vrut să spună ceva, însă chipul trist al băiatului l-a făcut să se răzgândească. Vorbele nu puteau fi întotdeauna modalitatea cea mai bună de a lămuri o situaţie, în momentul de faţă un sărut pasional, arătând ca cea mai bună soluţie posibilă. A lipit trupul firav de al lui, apoi a sărutat buzele tremurânde ce încă purtau gustul alcoolului băut. Şi-a lăsat mâinile să coboare pe fundul blondului, şi-a strecurat câteva degete printre fesele lui şi l-a pătruns rapid, mişcându-le înauntru pentru ca partenerul lui să se obişnuiască cu senzaţia aceea cutremurătoare.
Intenţiona să ofere acestuia o noapte relativ romantică, una în care prioritar nu era actul sexual ci sentimentele ce păreau să îi unească. Ei nu erau singurii care doreau să facă asta. Cândva, în jurul orei patru dimineaţa, doi alţi tineri intrau în apartamentul lor foarte fericiţi.
Roşcatul zâmbea, bucuros că a reuşit să petreacă o noapte minunată alături de iubitul lui, în timp ce şatenul căsca din când în când şi se lăsa îmbrăţişat de Sora. Privirea i-a căzut asupra unui plic pe care brunetul îl adusese cu câteva zile înainte ce a rămas nedeschis.
- Sora, când vei citi ce scrie acolo? a întrebat curios, întinzând mâna spre urechea dreptă a bărbatului.
Şi-a trecut degetele printre firele scurte de păr, apoi şi-a apropiat buzele de ale lui şi i-a oferit un sărut dulce şi nevinovat.
- Am să citesc..., a răspuns oftând, îmbrăţisându-l pe adorabilul băiat.
Plicul de pe măsuţa aflată la intrarea în apartament era uşor şi sigilat, întocmai ca documentele secrete sau scrisorile trimise prin poştă. Numai eticheta comportamentală a brunetului în momentul în care a adus plicul era mai mult decât suficientă pentru a lăsa impresia că ceea ce se afla acolo, orice ar fi fost asta, era foarte important pentru roşcat.
Conţinutul lui le putea schimba viaţa amândorura, însă nu el era problema. Sora şi Rui deveniseră un cuplu, Maki reuşise, după multe încercări, să îşi exprime sentimentele în timp ce Shoichi începea să scoată la iveală o nouă parte a lui, una uşor perversă şi pe placul brunetului. Crăciunul trecuse cu bine, revelionul era aproape, însă la fel erau şi intrigile unei persoane căreia nu îi convenea situaţia.
Chiar mai mult de atât, viaţa le pregătea tuturor o surpriză de zile mari ce avea fie să îi distrugă fie să îi unească mai mult. Oare vor fi împreună până când moartea îi va despărţi? Cine ştie, poate chiar moartea va sta în calea fericirii lor.