07-07-2009, 07:47 PM
stiu ca are unele asemanari cu twilight, da' nah :-j
mersi ca-mi citesti povestea, dana.
Capitolul cincisprezece: O noua prietena
Urmatoarele zile m-am simtit foarte rau, avand o durere de cap insuportabila. Felicia incerca sa ma linisteasca folosindu-se de calmante, dar ma zbateam mereu. Am ramas in aceeasi stare ca la inceput. Dupa ce ma vizita cineva deja uitam ca fusese vreodata acolo. Alergam pe coridor si am alunecat. Am cazut pe spate, lovindu-ma la cateva coaste, dar si la mana stanga cu care incercasem sa atenuez cazatura. Nu imi pasa de durere; m-am ridicat in maini si am ramas asezata pe gresia rece. Priveam zgarieturile de pe mana stanga si le cercetam. Le-am atins usor, dar am simtit o durere. Mi-am pus bratul intre genunchi si am inceput sa-l strang. Aveam impresia ca imi trece. Mi-am lipit spatele de faianta rece si am ramas asa cateva minute.
- Gia, haide, a venit cineva la tine, m-a anuntat Felicia.
Mergeam pe coridor inapoi catre camera mea, tinandu-mi o mana pe zona in care ma accidentasem. Am intrat in camera si am intalnit-o pe bruneta din vis, care era acum cu toti ceilalti. Am actionat fara sa gandesc si i-am sarit in brate. O strangeam tare si am inceput sa plang. Mi-a mangaiat parul incalcit iar corpul ei rece, imi transmitea caldura. Cand am deschis ochii cei din camera erau incremeniti. I-am admirat ochii aurii apoi i-am sarutat obrazul si mi-am lasat capul pe umarul ei. A facut un gest iar ceilalti au iesit afara, desi blondul a ezitat. Mi-a mangaiat rana de pe umar, dar de data aceasta nu am simtit durerea pe care mi-o provocasem singura cu ceva timp inainte.
- Stii cine sunt eu? m-a intrebat ea.
- Ro...salie, i-am raspuns eu dupa ce m-am chinuit sa-mi amintesc.
- Stii ce sunt eu, a continuat ea.
Am dat dezaprobator din cap.
- Stii de ce esti aici? m-a mai intrebat ea.
Au mai continuat cateva intrebari la care am raspuns cu nu doar din privire. Nu stiam despre ce vorbeste. Mi-a spus ca ma va scoate de aici cand ma voi simti mai bine si imi voi aminti mai multe lucruri. Mi-a mai spus ceva de un barbat, Louis. Povestea foarte frumos despre el, dar nu stiam cine este. Durerea de cap mi-a revenit, asa ca s-a dus sa o cheme pe Felicia. Din nou m-am speriat cand am vazut seringa si am vrut sa fug, dar Rosalie m-a prins. Mi-a luat mana si seringa de la Felicia, introducandu-mi acul in vena. Eram fascinata de ochii ei asa ca nu am realizat ce imi facea. Dupa ce a scos acul si mi-a pus un plasture a respirat din nou. Nu imi aminteam nimic din trecut, traiam doar in prezent. Cu timpul am inceput sa cunosc mai multe persoane, retinandu-le numele mult mai usor. Peretii albi incepeau sa ma innebuneasca; vroiam sa vad altceva decat ceea ce era. Vroiam sa zbor. Vroiam sa inot. Vroiam sa...nu tot ce vroiam era sa-mi amintesc. In cateva saptamani am fost externata. Am intalnit o alta femeie, Eniko. Mi-a spus ca are noi oferte, si desi ii parea rau de accidentul meu se bucura ca in acea zi filmasem ultima scena in care apaream eu. Tata mi-a cumparat un apartament foarte mare asa ca am rugat-o pe Rosalie sa vina cu mine. Doar in ea aveam incredere. A acceptat dupa cateva momente. Vorbea foarte mult la telefon si asta era exasperant; auzeam diferite nume Lex, Damian, Matt, Andrew, Aro, Rossemarie, Louis, Carol si altele. Intr-o zi, in timp ce discuta cu cineva am auzit ciocanituri in usa, asa ca m-am dus sa deschid. Un tanar blond cu ochii albastri sprijinea tocul usii.
- Iar ai intrat in probleme, pisicuto. Ti-am zis sa ai grija.
Era fermecator. Felul in care vorbea si felul in care ma privea ma facea sa zambesc. La un moment dat am auzit-o pe Rosalie apropiindu-se:
- Gia, de ce ai deschis? ochii ei aurii erau acum rosii.
- Mai, mai, pe cine avem aici, spuse tanarul, Gia, imi cer scuze, daca stiam ca ai musafiri nu veneam.
I-am privit pe amandoi.
- Cine esti, l-am intrebat eu.
- E un nimeni, mi-a raspuns Rosalie. Pleaca! Nu esti bine venit.
Satenul a ignorat-o.
- Sunt Isack. Ce s-a intamplat cu tine? Chiar nu iti mai amintesti nimic?
- Las-o in pace! ia spus Rosalie apropiindu-se de el.
- Rosalie, lasa-l, am rugat-o eu. Nu, nu imi aduc aminte nimic. Te-am intalnit undeva?
- Mai auzi lupii? m-a intrebat el serios.
Am ramas o secunda blocata.
- Da, raspunsul venindu-mi fara sa-l gandesc.
- Asta e tot ce vroiam sa stiu. Ne mai vedem.
Inainte sa pleca l-am prins de maneca. S-a intors brusc, dar i-am dat drumul repede.
- Ai grija, i-am spus eu cu zambetul pe buze.
Erau aceleasi cuvinte pe care mi le spuse si el. Imi aminteam de el. Stiam cand l-am cunoscut. Era seara si un borfas se luase de mine. Da, atunci l-am cunoscut. Rosalie ma privea suspicioasa si a ramas socata cand i-am zis ca imi aduceam aminte de el. Am dormit in aceeasi camera cu ea, dar de dimineata nu mai era acolo. M-am imbracat si am iesit la o plimbare. La fiecare strada laturalnica ma uitam in urma pentru a ma asigura ca-mi aduc aminte drumul. M-am oprit la un chiosc de ziare si mi-am vazut poza. Am cumparat ziarul si am inceput sa-l rasfoiesc. Titlul mare ocupa prima pagina:
"Gia Milan, accident sau nebunie?
Sunt doua posibilitati de luat in calcul: prima ar fi neatentia iar a doua nebunia. Dupa aproape jumatate de an de internare intr-un spital pentru oameni cu probleme psihice, Gia se intoarce pe platourile de filmat."
Am mototolit ziaru si l-am aruncat la cosul de gunoi.
mersi ca-mi citesti povestea, dana.
Capitolul cincisprezece: O noua prietena
Urmatoarele zile m-am simtit foarte rau, avand o durere de cap insuportabila. Felicia incerca sa ma linisteasca folosindu-se de calmante, dar ma zbateam mereu. Am ramas in aceeasi stare ca la inceput. Dupa ce ma vizita cineva deja uitam ca fusese vreodata acolo. Alergam pe coridor si am alunecat. Am cazut pe spate, lovindu-ma la cateva coaste, dar si la mana stanga cu care incercasem sa atenuez cazatura. Nu imi pasa de durere; m-am ridicat in maini si am ramas asezata pe gresia rece. Priveam zgarieturile de pe mana stanga si le cercetam. Le-am atins usor, dar am simtit o durere. Mi-am pus bratul intre genunchi si am inceput sa-l strang. Aveam impresia ca imi trece. Mi-am lipit spatele de faianta rece si am ramas asa cateva minute.
- Gia, haide, a venit cineva la tine, m-a anuntat Felicia.
Mergeam pe coridor inapoi catre camera mea, tinandu-mi o mana pe zona in care ma accidentasem. Am intrat in camera si am intalnit-o pe bruneta din vis, care era acum cu toti ceilalti. Am actionat fara sa gandesc si i-am sarit in brate. O strangeam tare si am inceput sa plang. Mi-a mangaiat parul incalcit iar corpul ei rece, imi transmitea caldura. Cand am deschis ochii cei din camera erau incremeniti. I-am admirat ochii aurii apoi i-am sarutat obrazul si mi-am lasat capul pe umarul ei. A facut un gest iar ceilalti au iesit afara, desi blondul a ezitat. Mi-a mangaiat rana de pe umar, dar de data aceasta nu am simtit durerea pe care mi-o provocasem singura cu ceva timp inainte.
- Stii cine sunt eu? m-a intrebat ea.
- Ro...salie, i-am raspuns eu dupa ce m-am chinuit sa-mi amintesc.
- Stii ce sunt eu, a continuat ea.
Am dat dezaprobator din cap.
- Stii de ce esti aici? m-a mai intrebat ea.
Au mai continuat cateva intrebari la care am raspuns cu nu doar din privire. Nu stiam despre ce vorbeste. Mi-a spus ca ma va scoate de aici cand ma voi simti mai bine si imi voi aminti mai multe lucruri. Mi-a mai spus ceva de un barbat, Louis. Povestea foarte frumos despre el, dar nu stiam cine este. Durerea de cap mi-a revenit, asa ca s-a dus sa o cheme pe Felicia. Din nou m-am speriat cand am vazut seringa si am vrut sa fug, dar Rosalie m-a prins. Mi-a luat mana si seringa de la Felicia, introducandu-mi acul in vena. Eram fascinata de ochii ei asa ca nu am realizat ce imi facea. Dupa ce a scos acul si mi-a pus un plasture a respirat din nou. Nu imi aminteam nimic din trecut, traiam doar in prezent. Cu timpul am inceput sa cunosc mai multe persoane, retinandu-le numele mult mai usor. Peretii albi incepeau sa ma innebuneasca; vroiam sa vad altceva decat ceea ce era. Vroiam sa zbor. Vroiam sa inot. Vroiam sa...nu tot ce vroiam era sa-mi amintesc. In cateva saptamani am fost externata. Am intalnit o alta femeie, Eniko. Mi-a spus ca are noi oferte, si desi ii parea rau de accidentul meu se bucura ca in acea zi filmasem ultima scena in care apaream eu. Tata mi-a cumparat un apartament foarte mare asa ca am rugat-o pe Rosalie sa vina cu mine. Doar in ea aveam incredere. A acceptat dupa cateva momente. Vorbea foarte mult la telefon si asta era exasperant; auzeam diferite nume Lex, Damian, Matt, Andrew, Aro, Rossemarie, Louis, Carol si altele. Intr-o zi, in timp ce discuta cu cineva am auzit ciocanituri in usa, asa ca m-am dus sa deschid. Un tanar blond cu ochii albastri sprijinea tocul usii.
- Iar ai intrat in probleme, pisicuto. Ti-am zis sa ai grija.
Era fermecator. Felul in care vorbea si felul in care ma privea ma facea sa zambesc. La un moment dat am auzit-o pe Rosalie apropiindu-se:
- Gia, de ce ai deschis? ochii ei aurii erau acum rosii.
- Mai, mai, pe cine avem aici, spuse tanarul, Gia, imi cer scuze, daca stiam ca ai musafiri nu veneam.
I-am privit pe amandoi.
- Cine esti, l-am intrebat eu.
- E un nimeni, mi-a raspuns Rosalie. Pleaca! Nu esti bine venit.
Satenul a ignorat-o.
- Sunt Isack. Ce s-a intamplat cu tine? Chiar nu iti mai amintesti nimic?
- Las-o in pace! ia spus Rosalie apropiindu-se de el.
- Rosalie, lasa-l, am rugat-o eu. Nu, nu imi aduc aminte nimic. Te-am intalnit undeva?
- Mai auzi lupii? m-a intrebat el serios.
Am ramas o secunda blocata.
- Da, raspunsul venindu-mi fara sa-l gandesc.
- Asta e tot ce vroiam sa stiu. Ne mai vedem.
Inainte sa pleca l-am prins de maneca. S-a intors brusc, dar i-am dat drumul repede.
- Ai grija, i-am spus eu cu zambetul pe buze.
Erau aceleasi cuvinte pe care mi le spuse si el. Imi aminteam de el. Stiam cand l-am cunoscut. Era seara si un borfas se luase de mine. Da, atunci l-am cunoscut. Rosalie ma privea suspicioasa si a ramas socata cand i-am zis ca imi aduceam aminte de el. Am dormit in aceeasi camera cu ea, dar de dimineata nu mai era acolo. M-am imbracat si am iesit la o plimbare. La fiecare strada laturalnica ma uitam in urma pentru a ma asigura ca-mi aduc aminte drumul. M-am oprit la un chiosc de ziare si mi-am vazut poza. Am cumparat ziarul si am inceput sa-l rasfoiesc. Titlul mare ocupa prima pagina:
"Gia Milan, accident sau nebunie?
Sunt doua posibilitati de luat in calcul: prima ar fi neatentia iar a doua nebunia. Dupa aproape jumatate de an de internare intr-un spital pentru oameni cu probleme psihice, Gia se intoarce pe platourile de filmat."
Am mototolit ziaru si l-am aruncat la cosul de gunoi.