[ COMPLETED]Sa ramana intre noi "In familie "[yaoi / shounen-ai][16+]

[Lithium-Angel]

k...sper sa intelegeti acum ce e cu"cine e el"
Adyna-chan... nu e nevoie de scheme and stuff..e chiar usor
Mousy...daca tot vorbim de Maki...entre Maki intr-un capitol premergator transformarii lui in personaj principal. and...Who is this fellow reader of mine, Dan?
Heroin ...ma bucur ca iti place si sper sa mai citesti multe povesti interesante scrise de mine

ok..desi nr 3 pare a fi o regula la nr de reply-uri..nu ma deranjeaza...as vrea doar sa fie mai multe. pls read and remember to reply



Capitolul 3
Om bun, Om rău

Întunericul înconjura oraşul şi îl scufunda într-o tăcere atât de tumultoasă încât până şi gândurile roşcatului sunau a ţipete îngrozitoare. Dacă înţelegea corect, mama şatenului l-a pus pe acesta să aleagă între a rămâne alături de familia sa sau a fi cu acel individ a cărui origini rămâneau necunoscute, cel odată numit Sora. Era evident că dacă făcea alegerea mult mai devreme, băiatul avea să rămână fără casă înainte de a termina anul şi asta îl putea afecta la ultimele examene. Putea asimila şi că a fost izgonit de lângă el pentru a se putea obişnui fără prezenţa lor, pentru a îi duce lui dorul, pentru a se distanţa de fosta familie, dar nu şi motivul pentru care Rui a trebuit să se comporte atât de meschin. Era adevărat că el însăşi a avut probleme în a îşi recunoaşte sentimentele, mai mult ca sigur altfel nu avea cum să şi le declare, dar ar fi preferat să nu fi auzit toate acele lucru, cel puţin să nu fi cedat în faţa lor, pentru că acum trupul şatenului era istovit şi foarte lovit.
Îl bruscase, îl prinse cu putere şi de mâini şi de picioare, cu siguranţă l-a strâns cu forţă şi de bărbie când l-a atins prima oară după ce i s-a spus „gunoi”, îl pătrunse atât de violent fără a ţine cont că era a doua oară când se culca cu un bărbat şi asta trebuia să îl fi afectat pe tânăr. Prima experienţă sexuală reală a avut-o tot cu el, dar atunci era băut aşa că nu s-a comportat atât de împunător cum tocmai o făcuse în urmă cu doar câteva ore. Fiind treaz, avea mult mai multă forţă şi probabil îl forţase de la început prea mult, apoi, când şi-a pierdut cumpătul şi s-a dezlănţuit, s-a comportat ca o bestie şi practic la violat la rândul lui, întocmai cum i-au făcut acei nemernici în urmă cu mulţi ani în urmă. Când trăgea linia şi le aduna pe toate la un loc, el nu era cu nimic mai bun decât acei indivizi.
Era suficient să arunce o singură privire înspre trupul plăpând al lui Rui pentru a observa locurile pe care le-a strâns cu forţă, locurile unde l-a sărutat violent, zona în care l-a muşcat începea să se învineţească, la fel şi buza inferioară, chiar şi zona bustului şi a coapselor ce era acoperită de mici zgârieturi în urma cărora a curs sânge. Putea jura că din cauza violenţei folosite, şatenul nu avea să poată sta în fund, nici să se mişte fără a resimţi durerea. De fapt, chipul băiatului era mai palid ca niciodată şi îl făcea pe Sora să se îngrijoreze din ce în ce mai mult.
Rui respira greoi şi rar, expresia de pe faţa lui era una îndurerată şi deşi totul indica că are un coşmar, roşcatul se ruga să nu fie el cauza. Motivul pentru care adorabilul lui Rui a fost alungat de acasă era evident, explicaţia comportamentului său o putea primi doar de la el, tot ceea ce mai rămânea de făcut era să încerce să îl liniştească şi să îl îmbrace pentru a nu răci.
Trupul greoi şi gol al bărbatului s-a ridicat încet din pat pentru a nu îl deranja pe tânăr, apoi s-a apropiat de geanta pe care acesta o aduse cu sine şi a incercat să o deschidă pentru a căuta nişte haine curate. Nu îl putea îmbrăca cu uniforma de şcoală, era nevoie de ceva mai lejer, de un tricou sau o bluză lejeră pentru ca Rui să poată sta comfortabil fără a se îmbolnăvi. S-a oprit şi a privit surprins înspre interiorul genţii în care se aflau doar caietele necesare pentru anul viitor, diploma care atesta că a terminat anul şcolar, penarul şi un portofel în care se aflau numai banii necesari pentru transport, o cămasă mototolită pe care putea să o fi purtat mai întâi înainte de a se schimba pentru ceremonie şi o carte destul de groasă pe care a recunoscut-o imediat, Eliada. Rui aflase de ea în perioada vacanţei când dorise să se documenteze despre războialele lumii şi s-a oprit în dreptul acestui titlu pentru a vedea ce legătură poate avea o poveste de dragoste cu un război măret. Era imposibil să nu ştie despre ce carte era vorba din moment ce el l-a ajutat pe şaten să facă comandă pentru ea.
Roşcatul a înspirat adânc, apoi a oftat îndelung şi s-a ridicat în picioare. Ce fel de părinte şi-ar pune copilul să aleagă între familie şi iubire? Cum ar putea fi atât de crud încât să îl izgonească? De fapt, dacă se gândea mai bine, dacă ceea ce îi spusese Rui băiatul era adevărat, şi el a fost o victimă a unor astfel de părinţi în cazul în care chiar a fost aruncat într-un coş de gunoi şi lăsat în mâinile destinului. Totuşi, el a fost norocos pentru că a dat de nişte oameni ce au avut suficientă inimă încât să îl adopte şi să îl facă parte a unei familiei. Cum putea aceeaşi familie care l-a primit pe el, fie chiar şi pentru o scurtă perioadă cât unchii lui Rui au trăit, să îl arunce pe băiat în stradă din cauza unui astfel de motiv, din cauza că e îndrăgostit?
Sora şi-a căutat telefonul şi a început să îl butoneze, ştiind clar cine îl poate ajuta fără să pună întrebări, fără să îl critice şi fără a cere vreoceva în schimb. A luat una dintre cămăşile sale şi a ridicat trupul şatenului cu grijă, simţind o oarecare frică de a îl răni din nou, apoi a încercat să îl îmbrace fără a îl trezi. L-a întins cu totul pe pat, a aşezat o pătură groşută peste el, apoi l-a învelit cu un pled, totul pentru a îi ţine de cald şi a îl proteja. A tras jaluzele din încăpere pentru a crea o ambianţă numai bună pentru ca el să se poată odihni, apoi a început să se îmbrace pentru a putea pleca pentru puţin timp.
Ştia că Rui se poate trezi şi speria, crezând că a fost abandonat, aşa că i-a lăsat un mesaj pe masă, explicând parţial unde a plecat.
Era probabil trecut de miezul nopţii, una dintre acele ore târzii când nimeni nu se mai chinuie să se uite la ceas ci doar să se odihnească şi să profite de linişte. Un zgomot de roţi, oprindu-se brusc, s-a auzit venind de afară, apoi alte câteva identice. Prin întunericul ce învăluia cartierul a căror singure raze de lumină erau becurile aflate la extremităţile fiecărui etaj, silueta unui bărbat se îndrepta rapid înspre una dintre uşile pictate albastru din complexul de apartamente. Câteva bătăi în uşă ceva mai puternice au fost suficiente pentru a deranja somnul paşnic al unei femei de patruzeci şi ceva de ani şi destul de neaşteptate pentru a stârni interesul bărbatului ce se afla în sufragerie şi privea la televizor în beznă. Deşi el era cel mai aproape de uşă, cea care a deschis-o a fost femeia brunetă, supărată că a fost trezită la ora aia târzie. Chipul ei a rămas încremenit în timp ce ochii i s-au întredeschis larg şi au început să îl privească pe musafir cu surprindere şi o uşoară teamă.
- Ce...ce cauţi aici? a întrebat nervoasă, încercând să închidă uşa, dar retrăgându-se speriată când bărbatul a intrat în casă şi a început să meargă înspre ea.
- E adevărat? s-a auzit vocea tristă, dar şi furioasă, a roşcatului. Soţul femeii a zâmbit uşor, bucurându-se în sinea sa de prezenţa lui Sora, dar a continuat să tacă din gură.
- Ce tot spui acolo? La ora asta..
- La ora asta, Rui ar trebui să doarmă în patul lui şi nu să se îngrijoreze pentru că nu mai are unde să locuiască. La ora asta, ar trebui să viseze frumos nu să aibă coşmaruri. La ora asta, în aceste situaţii, nu ar trebui să poţi să dormi pentru că eşti prea îngrijorată pentru el. Să înţeleg că e adevărat că a fost forţat să îşi părăsească casa? a întrerupt-o roşcatul, începând să meargă din ce în ce mai aproape de femeie, obligând-o să se retragă, ajungând aproape de perete.
- Nu a fost forţat să facă nimic. A ales să plece şi să rămână fără o familie...
- Nu, a ales să fie alături de persoana pe care o iubeşte şi...
- Fii serios! a râs femeia, batjocoritor, de data asta mult mai încrezută deşi până atunci până şi vocea îi tremurase de frică. I-am spus clar că singurul mod în care îl vei iubi va fi ca un verişor, că pentru tine el nu e decât un copil pe care trebuie să îl care în spate. Chiar şi după ce i-am explicat că ai fost găsit pe o stradă lăturarnică, adoptat şi tratat ca familie, că eşti un străin pentru el, Rui a continuat să o ţină pe a lui, spunând că va risca orice pentru a afla ce simţi cu adevărat pentru el. În cele din urmă, prezenţa ta aici dovedeşte că eşti îngrijorat pentru dragul de Rui, scumpul tău verişor pe care îl iubeşti de nu mai poti.
Tonul femeii începea să devină din ce în ce mai sigur şi mai plin de ironie de parcă ea era fiinţa supremă ce nu greşeşte niciodată şi are dreptul de a îi judeca pe cei din jurul ei. Se considera net superioară roşcatului, mult mai inteligentă decât ea şi capabilă să decidă ce e mai bine pentru fiul ei fără a îi cere părerea. Sora a ascultat vorbele ei şi a realizat că Rui nu îl minţise, doar expuse adevărul într-un mod mult mai dureros, dar înţelegea de ce. Oricine ar dori să împingă persoana iubită la extreme pentru a primi cea mai sinceră reacţie şi un răspuns la sentimentele sale. Mai mult ca sigur, Rui a crezut că singura modalitate prin care îl putea determina pe roşcat să fie sincer era prin a îi forţa mâna, indiferent ce însemna asta. A tăcut cât a tăcut, apoi a început să meargă înspre cea pe care o respectase ca pe o adevărată mătuşă, a reuşit să o facă să se lipească de perete, apoi a lovit puternic cu pumnul în apropiere de chipul ei, ceva mai sus de păr, reuşind să işi provoace o sângerare destul de puternic.
- Dacă îl poţi şterge atât de uşor din viaţa ta, atunci fă-o pe de a întregul. Voi urca în camera lui şi îi voi lua fiecare lucru cu mine, apoi, dacă va trebui, voi demola fiecare mobilă, scândură cu scândură, şi i-o voi duce pentru că e a lui, a rostit în continuare, mult mai nervos, privind-o direct în ochi pe femeie, lovind pentru a doua oară cu pumnul în perete.
Nu a mai spus nimic altceva, a început să urce scările spre camera şatenului şi a intrat în camera lui Rui pentru a îi împacheta hainele, căutând mai întâi o valiză suficient de mare în care să şi încapă. Femeia încă tremura, complet speriată de atitudinea roşcatului şi de tupeul pe care l-a avut acesta în a îndrăzni să îi vorbească aşa. Era sigură că îi e imposibil să ia tot ceea ce îi aparţine lui Rui chiar dacă nu erau cumpărate toate de el, dar uşa de la intrare ce s-a întredeschis larg a făcut-o să se uite în jurul ei şi mai derutată. Înauntru a păşit un alt bărbat cu părul brunet ceva mai lung decât era normal, o persoană necunoscută ce s-a aşezat fără jenă pe unul dintre fotoliile din sufragerie, ignorând-o pe femeie, dar salutându-l printr-o aplecare a capului pe soţul ei.
- Cine...cine eşti tu?! a întrebat, speriată, gata să sune la poliţie pentru ca cineva să îi oprească pe cei ce doreau să îi vandalizeze casa. Bărbatul cel mai în vârsta a început şi el să urce scările, dornic să îl ajute pe nepotul lui să pregătească hainele fiului său.
Din urma brunetului, alţi câţiva bărbaţi au intrat în casă şi nu au pierdut vremea cu saluturi, s-au îndreptat direct spre etaj. Doar unul dintre ei s-a îndreptat înspre brunet şi l-a salutat politicos.
- Makimoto-sama, a rostit necunoscutul, aşteptând permisiunea de a acţiona conform ordinelor primite încă de la început. Tânărul a aprobat, apoi a continuat să o ignore pe femeie.
La etaj, Sora tremura din toate încheieturile, era mult mai furios decat fusese vreodată, era gata să spargă sau să distrugă orice pentru a se calma, dar continua să aranjeze lucrurile în valiză pentru a pleca cât mai repede.
- Lasă-mă să te ajut, a rostit bărbatul încet, aşezându-se în genunchi lângă roşcat. Iniţial, tânărul a vrut să refuze, dar a acceptat ajutorul fără a pune prea multe întrebări. Sunt sigur că vei avea grijă de fiul meu. Va continua să fie mereu fiul meu, să îi spui asta, a adaugat ceva mai târziu.
- Atunci de ce e izgonit? s-a auzit şi replica nervoasă a celuilalt.
- Sora, poate că acum nu vei înţelege, însă lui Rui îi va fi mult mai bine alături de tine decât de noi. Sayo suferă din cauza celor întâmplate fiului nostru după ce au murit părinţii tăi, fratele ei şi nevasta lui, a considerat-o un fel de răzbunare şi nimic nu a reuşit să o convingă că nu e aşa. Rui poate fi mai liber alături de tine decât alături de noi. Vei avea grijă de el, sunt sigur de asta, a zâmbit bărbatul, răvăşind părul roşcatului întocmai cum obişnuia să o facă în copilărie.
Câteva zeci de minute mai târziu, camera şatenului era complet goală. Tânărul brunet s-a ridicat de pe fotoliu şi a pornit înspre uşa unde s-a oprit doar pentru a îl aştepta pe Sora, apoi a coborât scările pentru a ajunge la maşina sa. Un camion destul de mic era parcat în faţa complexului lângă o maşină neagră elegantă, o Toyota ultimul model, cei patru necunoscuţi au urcat în spatele lui, roşcatul s-a îndreptat spre cealaltă în timp ce şoferul a coborât din maşină şi l-a ajutat să pună valizele în portbagaj.
Femeia a ieşit în cămaşă de noapte, dorind să îl oprească pe Sora, dar s-a oprit brusc când brunetul a încetat să se mai mişte şi a încremenit pe ultimele trepte ale scării.
- Întră în casă, a rostit el, încet şi calm fără a se uita la ea. Când ea a dorit să comenteze cuvintele lui, Maki s-a întors înspre ea şi a rânjit. Eu sunt Makimoto Fujiwara. Mi-a luat zece minute pentru a ajunge aici şi a goli o cameră. Provocat, mi-ar lua cam o oră să anulez contractul vostru şi să vă scot tot din casă. În locul tău, l-aş asculta pe Sora şi i-aş lăsa pe amândoi în pace. El e mult mai puternic de cât pare, mult mai loial decât îţi poţi imagina şi, ceea ce e şi mai bine, are un prieten cu relaţii sus puse ce nu se va gândi de două ori înainte de a îl ajuta. Întră în casă înainte să răceşti, a terminat de vorbit după ce nu a folosit nici măcar o singură expresie de politeţe în vorbele sale.
Se comportase cu ea de parcă era o persoană oarecare cu care nu trebuia să se complice prea mult. Şi-a văzut de drum şi a urcat în maşină, apoi a dat ordin să pornească motorul şi să plece de acolo. Farurile de la maşinile de pe stradă, neoanele magazinelor, stâlpii de iluminare, toate reuşeau să fie văzute de brunet doar timp de câteva secunde pentru că mai apoi dispăreau. Era atât de linişte şi atât de întuneric încât nimeni nu ar fi bănuit măcar câte s-au întâmplat în acea noapte.
- Maki... , a început să rostească roşcatul, dar a fost oprit de prietenul lui bun care doar i-a zâmbit calm şi i-a oferit o privire înţelegătoare.
- Sora..., a rostit brunetul pe un ton liniştit şi uşor amuzat. Te cunosc de când eram mici, eşti primul care nu s-a înteresat mai întâi cine sunt înainte de a deveni prietenul meu şi a îşi împărtăşi jucăriile. Nu cred că aveam mai mult de, hm...10 ani cred. Acum cinci ani când am reînceput să vorbim am fost foarte fericit. Te cunosc la fel de bine cum poate mă cunoşti şi tu iar, după cum cred că ţi-ai dat deja seama, îţi pot spune ce simţi şi gândeşti înainte să o ştii chiar tu.
Maki a zâmbit din nou, apoi şi-a îndreptat privirea spre geamul portierei, încercând să se uite prin el ci nu în gol, prefăcându-se că priveşte lumea nocturnă a Tokyo-lui. Era adevărat, şi-a dat seama că roşcatul îl iubeşte pe Rui încă de când acesta i-a mărturisit că se simte ciudat în preajma şatenului „acum că m-am reîntors”, zicea el. A tresărit uşor, apoi a zâmbit amuzat, realizând că se îndepărtase cu totul de la problema lui Sora şi a început să se gândească la iubire, la băiatul necunoscut ce îl adora pe jucătorul de tenis care a terminat prin a îl dezamăgi şi pe acel tânăr adorabil, dar şi pe amantul lui de atunci. Nu ăla era motivul pentru care se afla în acea maşină cu Sora. S-a dezmeticit şi a revenit la realitatea care îi convenea mai mult, cea în care nu trebuia să se chinuie şi în care nici nu trebuia să fie îndrăgostit. Trebuia să îl grăbească pe şofer pentru a ajunge unde trebuiau să fie cât mai devreme şi de îndată ce Sora s-a dus alături de Rui, el s-a întors în propriul său apartament.
Soarele strălucea atât de puternic încât era aproape insuportabil. Cu cât se dezemeticea mai mult cu atât trupul îl durea mai tare şi începea să creadă că se va rupe în două sau se va transforma în praf. Nu dorea să îşi deschidă ochii şi nici să revină la lumea reală, părăsind-o pe cea a visurile, dar căldura plăcută pe care o simţea aproape de trupul său reuşea să îl facă să îşi dorească să păstreze alături de sine acea senzaţie minunată chiar dacă însemna să doarmă pentru totdeauna sau să se trezească. Ştia acea căldură, era emanată de corpul cuiva care îl îmbrăţişa gentil şi avea grijă să nu îl rănească prin atingerile oferite.
- Sora..., a murmurat băiatul, încercând să se întoarcă în pat, inconştient de cât de mult îl putea durea trupul. Cel mai tare îl dureau încheieturile mâinilor şi dosul, dar devenea mult prea chinuitor. Nu a fost niciodată încredibil de bun la sport sau cu o forţă încredibilă, însă simţea durerea ca şi cum un camion îl lovise cu toată forţa fără a îi oferi nici cea mai mică ocazie de a îl putea evita.
- Uşor...probabil te doare tare, s-a auzit şi vocea roşcatului, încet şi cald, pentru a nu îl brusca şi îi cauza durere. S-a ridicat de lângă şaten, şi-a trecut mâna prin părul lui, apoi a încercat să îl sărute uşor pe buze, dar s-a oprit, temându-se că avea să fie respins.
Şatenul s-a întors cu privirea înspre bărbat, a zâmbit larg, apoi a vrut să plângă, dar s-a abţinut şi a continuat să zâmbească. Degetele de la mâna dreapta s-au ridicat atât de încet încât pareau să nu mai ajungă la chipul roşcatului, dar au reuşit să atingă buzele roşiatice ale lui Sora înainte de a se retrage la locul lor. Nu s-a simţit nici un pic de ezitare în a îl atinge aşa că nici bărbatul nu a mai ezitat şi a sărutat buzele lui Rui. Adolescentul a început să prindă culoare în obraji şi să zâmbească mult mai vesel decât până atunci, dar continua să fie la fel de palid şi de fragil. Era ceva ciudat legat de patul în care se afla, însa nu era singurul lucru ciudat din încăpere. A fost suficientă o singură privire pentru a îşi da seama că nu se mai afla în aceeaşi cameră în care el şi roşcatul s-au culcat, că locul e mult prea diferit şi foarte elegant, foarte mult în stilul lui Maki.
- Ce...
- Şşh...uşor. Mai odihneşte-te puţin. Când te simţi în stare să te mişti, am să te ajut să te speli şi să te îmbraci. O să îţi placă locul ăsta. Aici vei fi în siguranţă, nu te îngrijora, eu am avut grijă de tine personal, nu a pus nimeni altcineva mâna pe tine, a chicotit Sora, încercând să pară uşor posesiv, dar şi puţin amuzant pentru a slăbi tensiunea din încăpere.
Rui l-a privit pe roşcat ceva mai curios, apoi a continuat să zâmbească fără a mai spune nimic altceva. Cu siguranţă, brunetul era cel care a aranjat să fie duşi acolo şi, având în vedere cât de arogant şi de bogat se zicea că este, o astfel de mutare era floare la ureche pentru el. Ar fi putut muta o casă întreagă fără a îi trezi locatarii, astfel de cazuri având loc şi în străinătate, pe marele continent al Americii, deci nu era cazul să se uimească pentru că a ajuns într-un loc total diferit fără a simţi nici măcar o singură mişcare. Probabil fusese şi destul de obosit încât putea avea loc ditamai cutremurul iar el nu ar fi ştiut nimic.
- Îmi pare rău..., a şoptit în timp ce şi-a îndepărtat privirea de cea a roşcatului
- Pentru?
- Puteam să fiu mai atent şi mai considerat când ţi-am spus despre originea ta şi..
- E în regulă. Cred că înţeleg, l-a întrerupt acesta, coborându-şi degetele pe gâtul dezgolit al băiatului. Ai crezut că te iubesc doar ca un verişor aşa că ai distrus această relaţie în cel mai urât mod posibil pentru a mă face să înţeleg că această legătură a fost ruptă total. Fiind rău, înfiorător de rău, dacă eu îţi răspundeam la sentimente, atunci puteai fi sigur că sentimentele noastre sunt împărtăşite.
- Dacă poţi iubi o persoană meschină, atunci mă poţi iubi şi pe mine, adevăratul eu, asta mi-am zis. Iartă-mă, te rog..., aproape a început să plângă, reuşind să îl facă pe Sora să se înmoaie complet şi să dorească să îl sărute mult mai pasional decât tocmai o făcuse.
- Iartă-mă tu pe mine. Am fost...foarte violent şi te-am rănit fizic. Rui, vreau să o luăm de la capăt şi am cea mai bună idee pentru a face asta.
- Sora...
- Ai văzut unde locuiam înainte, un loc tipic pentru un tip căruia nu îi pasă unde locuieşte. Tu nu eşti aşa, tu ai nevoie de o locuinţă adevărată iar eu vreau să îţi ofer asta, în parte pentru că vreau să te păstrez lângă mine. Dormi puţin, apoi, după ce te trezeşti, uită-te în jur şi gândeşte-te dacă accepţi să rămâi lângă mine. Dacă nu vrei să locuieşti cu mine, măcar acceptă să fii iubitul meu. M-aş simţi minunat să pot spune că eşti iubitul meu, adorabilul meu Rui, doar al meu.
Vocea roşcatului era atât de joasă şi plină de iubire încât îi înspira numai siguranţă tânărului ce părea să dorească să mai doarmă puţin. Ar fi vrut să fie gata de drum, să aibă multă energie sau să ţopăie într-un picior, dar stătea liniştit, respirând rar şi încet şi începea să adoarmă. Lumina veiozei s-a închis de îndată ce Sora a părăsit încăperea însă o altă lumină s-a aprins pentru şaten. Întunericul din jurul său se disipa, se afla în siguranţă, alături de persoana iubită şi nu avea de ce să se mai îngrijoreze. Era iubit la rândul lui şi părea că şi brunetul are o latură umană frumoasă. Poate, doar poate, Maki nu era atât de rău pe cât părea şi îi putea deveni prieten. Doar poate, a gândit Rui, zâmbind uşor înainte de a adormi din nou. Era normal că avea să accepte să fie iubitul lui, nu exista altă alegere de făcut.