[ COMPLETED]Sa ramana intre noi "In familie "[yaoi / shounen-ai][16+]

[Lithium-Angel]

k urmatoarele 2 capitole . aveti si continuarea so please enjoy..remember to comment.
Capitolul 1
Să o luăm de la capăt

Cât timp a trecut de atunci? Părea că timpul s-a oprit in loc in acea zi şi apoi a inceput să o ia incetişor pentru a nu grăbi lucrurile. In căteva zile se implinea exact o lună de când Sora a fost nevoit să plece şi să işi abandoneze familia. Devenea din ce în ce mai frig, se întuneca din ce in ce devreme, până şi copacii devenea mai siniştrii, anunţând începutul unei perioade groaznice de iarnă. Singurele momente în care soarele strălucea cu putere era ora prânzului.
Ochii căprui, strălucitori, priveau mulţimea de adolescenţi ce se afla adunată în curtea liceului, dar nu manifestau bucurie ci o linişte supărătoare. Părul şaten, acum ceva mai lung, adia in bătaia vântului, reuşind să acopere din când în când ochelarii ce ascundeau acei ochi pătrunzatori. Trupul îi era imobilizat în faţa geamului, doar mâinile i se mai mişcau uneori pentru a le împiedica să amorţească. Braţele erau aşezate pe marginea pervazului, sprijinind restul trupului de peretele colorat în crem.
Era îmbrăcat la patru ace, până şi sacoul albastru specific liceului stătea perfect aranjat. Cravata era potrivită exact la mijloc, gulerul ridicat şi nasturii toţi încheiaţi, bluza băgată în pantalonii negri destul de strâmţi ce stăteau perfect aranjaţi peste pantofii daţi cu crema.
O mână la fel de firava ca a lui s-a aşezat pe spatele acestuia, coborând până aproape de mijloc, mângâind trupul uşor înfrigurat. S-a ridicat până aproape de gât unde degetele gingaşe au început să se strecoare printre firele subţiri de păr.Câteva şuviţe ale blondului îi atingeau uşor chipul şatenului, dezmierdându-l gentil. Ochii jucauşi îl priveau atent pe băiat, căutând un semn de acceptare.
- Ran, a şuşotit Rui, zâmbind uşor, îndreptându-şi privirea înspre el.
- Continui să fii distant, a murmurat celălalt adolescent, încercând să îi atingă chipul. Şatenul a permis atingerea, apoi a zambit din nou.
- S-a întamplat ceva? a întrebat imediat permitându-i blondului sa îi atingă buzele.
- Shoichi te caută peste tot, a venit şi replica lui, urmată de o expresie cercetătoare. Căuta pe chipul şatenului motivul pentru care acesta devenise atât de calm şi de tăcut.
- Am să îl vad mai târziu. Se descurcă fără mine. Probabil e doar fericit că va fi în curând în ultimul an de liceu.
- E îngrijorat, a continuat după ce a ascultat cuvintele lui Rui. Degetele i-au ajuns până după urechea băiatului şi se pregăteau să îl tragă mai aproape. Buzele lui erau gata să le atingă pe ale şatenului, dar nu au apucat să le guste pentru că uşa clasei s-a trântit brusc de perete.
- Rui! s-a auzit tonul supărat al lui Shoichi ce mai curând işi vopsise părul, făcându-l să capete o nuanţa blond cenuşie.
Ran a oftat, dezamăgit că nu a reuşit să-l sărute pe cel de lângă el, s-a îndepărtat de cei doi şi a părăsit încăperea. Şatenul s-a întors înspre prietenul său şi-a zâmbit calm, apoi s-a aşezat pe unul din scaunele din primul rând al clasei.
- Ce e? a întrebat în final, afişând o expresie inocentă şi dezarmantă.
- Cum adică? Instinctul îmi spune că mă eviţi.
- Instinctul tău trebuie să fie defect, s-a auzit şi replica scurtă a băiatului. Blondul nou convertit s-a aşezat lângă şaten şi a început să îl privească destul de neîncrezător.
- Ştii vorba aia, ochii care nu se văd se uită, a şuşotit Shoichi, curios să vadă care avea să fie reacţia prietenului său.
- Sau îşi duc dorul. Oricum, care e problema?
Băiatul a oftat adânc, apoi şi-a îndreptat atenţia spre geamul prin care se uitase Rui cu doar câteva minute înainte. Norocul lui a fost că l-a observat pe Ran şi a reuşit să ajungă la timp pentru a îl opri din a încerca să facă o pasenţa la prietenul lui cel mai bun.
- Eşti supărat pe mine din cauza lui Sora? El..
- Nu văd care e legatura. Pe el nu l-am mai vazut de o lună, nici nu am vorbit cu el. Pe tine te văd aproape zilnic.
- Incă de când m-am desparţit de el te comporţi diferit. Nu vreau să ai o părere proastă despre mine. Nu am vorbit despre asta deloc şi...
- Shoichi, chiar nu inţeleg ce vrei să zici, a mărturisit şatenul.
- Rui, chiar dacă relaţia mea cu el a fost scurtă şi s-a susţinut idea cum că ne-am culcat împreună, adevărul e că primul şi singurul cu care m-am culcat este Maki. Băiatul a zâmbit uşor, apoi a început să chicotească, făcându-l pe blond să se uite confuz la el.
- Ştiam deja asta, a recunoscut imediat, ridicându-se în picioare pentru a se îndeparta. A ridicat geanta greoaie de pe masă şi a aşezat-o pe umăr, apoi a deschis uşa de la încăpere şi a dat să plece.
- Shoichi, nu te îngrijora. Totul merge exact aşa cum trebuie, a zâmbit încredibil de fericit, lăsând uşa să se închidă în urma lui.
„ Ochii care nu se văd chiar işi duc dorul...” , a şuşotit Shoichi aproape plângând. Sper să nu se şi uite, a continuat pe un ton trist şi istovit, trupul său fiind gata să cada la pământ. Era debusolat, singur şi în luptă directă cu propria sa inimă. Descoperise atât de multe despre sine încât devenea stupid, gândindu-se cât de evident era. Era greşeala lui, poate dacă realiza ceea ce simte mai devreme putea împiedica cele ce se întamplaseră.
Chiar dacă mintea îi oferise informatii greşite, trebuia să asculte de ceea ce îi spunea inima şi să reacţioneze ca atare. Îl văzuse în acelaşi timp şi pe roşcat şi pe brunet, însă mintea lui a presupus că tresăririle inimii sale erau cauzate de fostul prieten din copilărie ce s-a reîntors după mult timp şi nu un complet străin. A asociat familiaritatea cu iubirea, a ignorat fiecare fior neplăcut, nepotrivit, pe care l-a simţit cu Sora şi a reuşit să distrugă şansele de a fi alături de cel pentru care avea cu adevărat sentimente. Dintre doi barbaţi încredibili, mintea s-a l-a ales pe Sora, dar nici inima nu s-a lăsat bătută până când nu s-a simţit atinsă de mângâierile lui Maki.
Atât de simplu şi uşor de înţeles, atât de chinuitor şi supărător. Nu l-a revăzut pe brunet. A fost condus până la liceu, a coborât din maşină, crezând că avea să fie aşteptat, dar s-a întors în acelaşi loc numai pentru a descoperi că acesta plecase fără a îşi lua rămas bun. După ce s-a despărţit de Sora nu a mai reuşit să vorbească cu el pentru a afla despre Maki deoarece şi acesta dispăruse, abandonând locuinţa şatenului. La cateva zile după ce s-a întamplat asta, Rui s-a schimbat complet. Toată energia de dinainte s-a transformat într-un calm terifiant, toată fericirea a devenit melancolie şi tăcere. Chiar dacă numele lui era Rui, personalitatea sa era complet schimbată. Shoichi nu avea de unde să ştie de cele ce se întâmplau acasă la prietenul său, putea doar bănui că ceva rău se întâmpla în viaţa lui şi că el nu este destul de împortant încât să afle.
Şatenul a preferat să meargă pe jos, doar nu se grăbea să ajungă nicăieri. Ştia de la blond care este adresa lui Maki aşa că a decis să îi facă o mică vizită pentru a afla ce anume işi dorea. Nu putea descrie în cuvinte expresia de pe chipul brunetului când l-a văzut pe şaten proptit în tocul uşii. El era aproape dezbrăcat aşa că l-a invitat să intre şi să îi spună ce vrea. Era ciudad să îl vadă pe Rui atât de schimbat, dar nu s-a împotrivit şi i-a spus ce anume dorea să ştie.
Soneria a ţiuit cu putere, făcându-l pe roşcat să alerge fără a îşi acoperi tot trupul pentru a putea răspunde.
Umerii i s-au încordat, gura i s-a întredeschis, trupul i-a încremenit, făcându-l să se se simtă foarte fericit şi mult prea agitate pentru a putea vorbi. Inima a început să bată cu putere, să se micşoreze şi apoi să îi cadă până în stomac, reuşind să îl imobilizeze.
- Rui! a strigat fericit, neştiind ce altceva să spună sau să facă pentru a îi arăta verişorului său că se bucură să îl vadă. Chiar era foarte fericit, aştepta-se cu nerăbdare să îl revadă pentru a se asigura că este bine, dar mai mult din cauză că îi era foarte dor de el.
- Se pare că nici tu nici Maki nu aveţi probleme în a vă întâmpina oaspeţii fiind dezbrăcaţi. Pot să intru înauntru?
Întrebarea i-a făcut inima să tresară şi să se bucure enorm de mult. L-a invitat înauntru şi i-a făcut loc să se aşeze, dar şatenul a refuzat. Şi-a aşezat geanta la podea, destul de departe pentru ca roşcatul să nu o bage în seamă şi să dorească să o ridice. S-a învârtit de jur împrejur şi a analizat fiecare loc pe care l-a putut vedea, apoi a inceput să chicotească uşor, arătându-se amuzat de felul în care arăta locuinţa roşcatului.era un apartament tipic unui student ce nu avea prea mulţi bani şi nici nu încerca să trăiască bine. sora era mult prea fericit pentru a se gândi că verişorul lui putea avea o părere proastă despre locul unde locuia.
- Uhm....ce faci aici? a întrebat imediat, aşteptând să i se spună că i-a fost simţită lipsa şi că dorea să îl vadă.
- Să spunem că am venit să îţi ofer linişte sufletească. Te deranjează, nu?
- Ce anume?! s-a mirat bărbatul, încercând să se apropie de şaten.
- Vinovăţia. Trebuie să fie deranjant să trăieşti cu sentimentul că vărul tău a fost violat pentru că tu nu m-ai apărat. Sunt aici pentru a îţi oferi şansa să te revanşezi, a vorbit şatenul în timp ce a mers până aproape de uşa închisă în spatele căruia se afla camera lui Sora. s-a întors cu spatele spre bărbat, şi-a sprijinit ambele mâini de ea, apoi şi-a plecat capul.
- S-a întâmplat ceva? s-a auzit de îndată vocea îngrijorată a roşcatului în timp ce se apropia din ce în ce mai mult de Rui.
- Nimic, am venit doar să îţi propun ceva. Vrei să scapi de sentimentul de vinovăţie, nu? E uşor a rostit mult mai încet, întorcându-se cu privirea spre el. Ochii îi străluceau cu putere, se uitau viclean înspre bărbat şi părea să îl analizeze.
- Aş vrea, dar nu înteleg la ce te referi..., a recunoscut acesta, uîtându-se curios înspre şaten.
- O singură dată, în patul tău. Culcă-te cu mine în noaptea asta.
Inima roşcatului s-a oprit timp de câteva momente, apoi a început să bată mult mai repede de cât a făcut-o vreodată. Chipul i s-a înroşit, trupul i s-a înfierbântat şi putea jura că se simte uşor provocat de ceea ce îi spunea verişorul său. Era îngrozitor că trupul său începea să reacţioneze, dar nu se putea opri pentru că începea să se gândească la ceea ce îi spusese brunetul.
- Nu poţi vorbi serios, a reuşit să rostească printre inghitirile în sec. Încerca să nu se piardă u firea pentru că asta însemna să facă unul dintre cele mai cumplite păcate.
- Vorbesc serios, a răspuns rapid, întinzând mâna spre chipul roşcatului, apropiindu-şi buzele de cele ale bărbatului, reuşind să işi strecoare limba în înteriorul gurii lui, căutând şi gustând din limba lui Sora.
Roşcatul s-a abţinut cât a putut de mult, dar trupul continua să i se înfierbânte şi chiar începuse să tremure uşor. Nu dorea să facă asta, ba nu, dorea din toată inima să îl simtă pe Rui.Nu trebuia să se lase prins în capcană, dar trupul gândea de unul singur si îl impiedica să se opreasca. Ambele braţe s-au sprijinit de uşa, lipindu-l pe băiat cu spatele de ea. Limba bărbatului, de data asta mult mai cutezătoare, şi-a facut loc printre buzele tânărului şi au coborât pe gâtul lui. Uşa s-a deschis din cauza mâinilor băiatului care a apăsat pe clanţă, apoi s-a trântit de perete, lăsând trupurile celor doi să se împiedice şi să cadă amândoi pe pat. Trupul aproape dezgolit al bărbatului s-a mulat perfect peste cel al adolescentului, reuşind să îl facă să tresară şi să încerce să se ridice. Rui a lasat buzele verişorului său să îi coboare pe gât, mâinile lui să il dezbrace pentru ca mai apoi să se aseze deasupra lui şi să îl mângâie în totalitate. Degetele i-au coborât pe mijloc, apoi pe pulpa piciorului, cuibărindu-se în cele din urmă între picioarele tânărului pentru a îi alinta bărbăţia. Săruturile erau destul de apăsate, dar şi foarte liniştite pentru a nu îl speria pe şaten.
- Se pare că am uitat să menţionez ceva foarte împortant. Trebuie să mă faci să mă simt bine. Momentan, mă plictisesc, a rostit adolescentul, folosind un ton destul de senzual şi de ispititor. Sora s-a înroşit din nou, a respirat adânc şi şi-a strecurat din nou limba printre buzele celuilalt, de data asta mult mai violent şi mai pătimaş. Mâna dreaptă a şatenului a coborât pe spatele bărbatului pâna la mijloc şi a desfăcut prosopul doar dintr-o mişcare.
În mintea roşcatului se petrecea cea mai aprigă luptă din viaţa lui. Conştiinţa îi spunea să se oprească şi să se îndepărteze cât mai poate, dar trupul continua să se apese peste al şatenului şi să îl atingă din ce în ce mai indiscret. Era cutremurător cât de mult ardea întreaga sa fiinţă să îl simtă pe băiat şi inutil să încerce să se oprească. S-a ridicat uşor pentru a îi îndepărta picioarele, dar Rui i-o luase deja înainte şi le aşeza cât de departe posibil unul de celălat, oferind roşcatului cea mai excitanta privelişte posibilă. Şi-a muşcat limba şi buzele, s-a înjurat în toate modurile posibile pentru a se convinge să se oprească, dar s-a trezit ridicănd fundul tânărului şi pătrunzându-l uşor. Un singur lucru ştia în acel moment. Numele celui din braţele lui era Rui, un tânăr frumos şi ispititor care îl aţâţa ca nimeni altul, îl făcea să se piardă cu firea şi să comită, pentru a doua oară, un păcat de neiertat. Ritmul a crescut considerabil, intensitatea penetrărilor la fel, dar Sora încerca în continuare să nu fie prea aspru sau prea pervers. Se putea desfăta pe sine şi să profite de ocazia de a se culca cu un tânăr fermecător, să îşi îndeplinească fanteziile încă ascunse şi să ignore persoana ce se afla în braţele lui, dar singurul gram de decenţă ce părea să mai existe în trupul său, îl determina să se gândească la cum se simte şatenul. Întreaga lui judecată a fost doborâtă doar în câteva secunde.
- Mai cu viaţă.... cu totul, a şuşotit adolescentul, reuşind să îl facă pe Sora să clacheze şi să se oprească brusc.
Deja nu mai era vorba de răscumpărarea sentimentului de vinovăţie. Se transforma în situaţia tipică în care bărbatul era sedus de o persoană cu care nu trebuia să aibă genul acela de relaţie, trebuia să se lupte cu dorinţa din inima sa, dar reuşea să se agaţe doar de partea teoretică a lucrurilor pentru că în cele din urmă cădea pradă sentimentelor şi alegea să dea dracului o lume întreagă doar pentru aceea persoana. Nu era conştient de felul în care arăta trupul său, nici de pasiunea ce i se citea pe chip, dar continua să fie torturat de o căldură incomensurabilă ce se extindea în întregul corpul său, mai ales în zona întimă.
Nu dorea să îi vadă chipul verişorului său pentru că era sigur că dacă o făcea avea să nu se ierte niciodată şi să trezească la viaţă o bestie adânc ascunsă în el. A decis să reziste acelei ultimi ispite şi să îşi ferească privirea de cea a şatenului. Şi-a ascuns capul lângă cel al băiatului, lăsând bărbia lui Rui să se proptească de umărul său. Din prima secundă în care roşcatul şi-a ascuns chipul, pe cel al adolescentului a apărut o roşeată puternică, vocea tăindu-se complet, respiraţia devenind greoaie, corpul începând să tremure întocmai cum a dorit să o facă de la început. În secret era liber să îşi manifeste propria excitare, să se arate moale în bratele celuilalt, să îşi muste buzele şi să icnească fără a îşi da de gol propriile planuri. Simţind acea respiraţie apăsată, auzind gemetele înfundate ale verişorului său, Sora a prins curaj să îl iubească întocmai cum simţea că trebuie. Şi-a luat avânt, a înghiţit în sec, şi-a cerut scuze băiatului în minte şi l-a pătruns cu toata forţa, scoţând la iveală adevărul despre ceea ce simtea şatenul în acel moment. Întregul său trup s-a arcuit complet, un fir de salivă a început să îi curgă pe obraz, cele mai sincere şi ispititoare gemete s-au făcut auzite, toate consecinţă a fiecărui sărut, atingere, pătrundere de până atunci. Îm mod instinctiv, trupul roşcatului a resimţit pasiunea tânărului şi a reacţionat în aceeaşi măsură. Rui a încercat să se întoarcă cu spatele la Sora, nu dorea să îi arate ceea ce simte, dar a putut doar să se miste câteva momente pentru că celălalt l-a pătruns cu fortă şi l-a făcut să se strângă ghemotoc. Degetele lui au prins materialul de pe pat şi l-a strâns cu putere, corpul i s-a arcuit din nou, un ţipăt scurt s-a lăsat auzit, apoi tot trupul i s-a ghemuit pentru a încerca să reducă durerea şi viteza cu care era pătruns. Era acum cu spatele la roşcat, complet vulnerabil, dar situaţia încă putea fi salvată. Şi-a ridicat capul până aproape de cel al bărbatului, şi-a lăsat mâna să îl prindă pe după gât, apoi şi-a apropiat buzele de urechea „vărului”. Buzele roşiatice s-au întredeschis, un rânjet şi-a făcut apariţia, apoi şi le-a umezit perfect conştient că partenerul lui îl vedea.
- E minunat. Am făcut o afacere bună. Acum amândoi ne putem declara multumiţi. Deci asta o să simt atunci când o să mă aflu în braţele unui bărbat, a adăugat câteva secunde mai târziu, determinându-l pe roşcat să se oprească şi să îl privească nedumerit.
S-a retras la capătul patului, apoi l-a întors pe băiat cu privirea spre el. Uitase complet care le-a fost întelegerea iniţială, motivul pentru care Rui se afla în patul şi braţele sale, nu ştia de ce sperase să îl convingă să îi stea alături şi să îl iubeasca, dar era sigur că avea să convingă să îl iubească chiar dacă nu era tocmai cea mai normală relaţie. Nu conta dacă îi rămânea alături ca iubit sau văr, dacă îi oferea un zâmbet şi îl vizita uneori era mai mult decât suficient. Se mulţumea cu atât.
Şatenul s-a ridicat în mâini, a scrâşnit uşor din dinţi, dar a rămas tăcut. Îl durea corpul întocmai ca prima oară când s-a culcat cu Sora, era străbătut de aceeaşi oboseală, dar era şi mai conştient că nu putea ceda în faţa lui şi să leşine ca un copil terorizat. Prima oară a făcut un efort enorm de a se ridica şi comporta ca şi cum nimic nu se întâmplaseră, însă acum avuse de a face cu un Sora treaz, mult mai puternic ce îl pătrunsese mult mai adânc ca înainte şi reuşise să îi facă trupul să tremure şi de plăcere, dar şi de oboseala apăsătoare ce a rezultat în urma actului sexual.
Şi-a adunat fiecare strop de putere şi s-a ridicat din pat, revelând trupul său gol pe a cărui pulpă se prelingea o substanţă albicioasă şi cam lipicioasă.
- Unde pleci?! a întrebat roşcatul, încercând să îl prindă de mână pe saten.
- Nu e evident? s-a auzit şi răspunsul răstit şi oarecum răutăcios al băiatului. Era pregătit să se îmbrace şi să se facă nevăzut, dar Sora nu l-a eliberat, ba din contra, l-a tras înapoi în braţele sale şi l-a strâns la piept.
- Mai stai, măcar puţin. Te rog, a implorat acesta, pe un ton foarte scăzut, aproape lipsit de viaţă. Rui îi auzea inima bătând rapid, dar indiferent cât de mult îl durea să îl vadă pe bărbat aşa, a decis să meargă mai aproape.
- Nu sunt obligat să fac asta.
- Ai zis o noapte...e încă atât de devreme, a încercat să îl convingă fără a părea degustător. Mâinile lui au coborât pe fundul băiatului, apoi cateva degete s-au strecurat în gaura dintre ele, izbutind să îl facă pe Rui să se cutremure din nou. Trebuia să reuşească să-l convingă.
- Chiar nu înţelegi? Mama mea nu e singura care te uraşte. Întreaga familie te dispreţuieşte şi te consideră vinovat de tot răul ce i s-a întâmplat. De la moartea unchilor mei până la violul de când eram mic, la faptul că noi ne-am culcat împreuna. Înteleg perfect de ce te urăşte, păcat că nu ai realizat asta chiar tu.
Şatenul s-a aşezat mai comfortabil în braţele celui ce îl asculta tăcut şi încerca să înteleaga. Chipul înăsprit al verişorului său combinat cu răceala din vocea lui îl făcea pe roşcat să se sperie puţin. Rui nu era meschin, de ce se comporta ca atare?
- Am să îţi fac un bine gratuit, ce zici? Am să ridic de pe umerii tăi povara că te-ai culcat cu verişorul tau. La urma urmelor, gunoaiele trebuie să stea printre alte gunoaie. Ce zici? Cred că te-ai simţi mai bine acolo. Rui a rânjit, mulţumit de performanţa sa şi a aşteptat reacţia lui Sora. Aproape tot merse întocmai cum se aştepta şi dacă avea să continue tot aşa era clar că va ieşi învingător.

Capitolul 2
Om bogat, om sărac

Şatenul continua să îl privească pe roşcat cu o urmă de superioritate în privirea sa. Vorbea clar, sigur pe sine, ca şi cum nu regreta nici măcar un singur cuvânţel din cele rostite. Se afla în braţele lui, îşi ţinea ambele mâini pe umerii lui în timp ce Sora parcă îngheţase şi uitase complet de felul în care îl atingea pe băiat. Nu reuşea să înteleagă de ce acesta se comporta în felul acela crud şi nemilos, de ce purta o expresie meschină pe chip şi părea să dorească a îl lovi direct în suflet. Acela nu era Rui, nu semăna nici măcar puţin cu cel pe care îl cunoştea el, era un străin în corpul verişorului său şi îl făcea pe acesta să se comporte urât . Nu se putea opri din a se întreba dacă era vina lui, dacă din cauza a ceea ce a aflat şi i s-a spus, acesta nu a putut suporta realitatea şi s-a lăsat înfluenţat de ea.
- Rui, nu înteleg ce vrei să spui..., a răspuns îngrijorat, încercând să îl strângă în braţe şi să îl liniştească.
- Am să îţi mărturisesc ceva, a şuşotit rapid, lăsându-l pe bărbat să îl îmbrăţişeze. Şi-a apropiat buzele de urechea lui şi a început să vorbească pe acelaşi ton răutăcios deşi pe chipul lui apăruse o expresie atât de îndurerată încât oricui i s-ar fi rupt inima să îl vadă. Sora nu o putea face deci era în siguranţă şi putea să îşi manifeste răutatea falsificată fără a se da de gol
- Rui...,
- Şşt! Mama te urăşte, ştiai? Pentru că o singură dată în viaţa ta ai fost tu cel bolnav şi ţi-ai rugat părinţii să se întoarcă, aceştia au făcut un accident de maşină şi au murit. Te-a urât pentru că te-a considerat responsabil de moartea lor. Apoi, mi s-a întamplat mie să fiu răpit şi violat iar ea a luat-o drept răzbunare...., a rostit calm şi încet.
- Nu e adevărat! Am încercat să te ajut, dar erau mult prea puternici. Eram un copil, ce puteam să fac?
- Să te chinui mai mult, a răspuns şatenul foarte direct. Însă există un motiv şi mai bun pentru care nu ai fost tratat niciodată ca parte a familiei noastre. Ştiam de când eram mic, dar te-am tratat mereu ca verişorul meu pentru că îmi era milă de tine...mai ţii minte când veneam să stau noaptea cu tine? Pură compasiune. Rui şi-a adunat tot curajul, şi-a ridicat privirea înspre bărbat, l-a prins cu ambele mâini de chip şi s-a uitat direct in ochii lui.
- Rui? tonul era îngrijorat şi oarecum speriat. Nu înţelegea de ce i se spuneau acele lucruri. Era adevărat că nu a fost tratat niciodată de mătuşa sa ca şi cum ar fi făcut parte din familie, dar nici nu avea nevoie de asta. Atâta timp cât îl avea pe Rui putea rămâne fără orice altceva.
- Eşti un intrus şi ca urmare eşti tratat ca atare. Nimeni nu te iubeşte..., a rostit mult mai încet, conştient că asta era o minciună.
- Nu am nevoie să fiu iubit de ei, a răspuns roşcatul, spre surprinderea băiatului. Am nevoie doar de tine, a adăugat imediat pe un ton dulceag şi plin de iubire ce mai că l-a făcut pe Rui să vrea să renunţe la planul său.
- Fii serios. De ce ar trebui să te iubesc eu? a întrebat retoric, gata să se ridice în picioare acum când trupul bărbatului părea să fie înţepenit de uimire.
- Rui..., a încercat să îl opreasca, dar tânărul l-a lovit peste mână. Părea foarte enervat.
- Nu sunt obligat să iubesc un străin, cineva ce nu îmi poartă sângele şi a fost cules de prin gunoaie. Nu ştiai?! A întrebat batjocoritor. Mătuşa mea nu putea avea copii, dar unchiul a iubit-o prea mult pentru a o părăsi deşi îşi dorea un copil. Apoi te-a găsit pe tine şi te-a adoptat.
S-a oprit şi s-a uitat înspre roşcatul care nu mai putea spune nimic. Stătea pe marginea patului, complet dezbrăcat, se uita înspre cel pe care l-a ştiut toată viaţa ca verişor al său şi încerca să vorbească. Buzele îi erau complet uscate, mâinile îi transpirau ca niciodată, inima îi bătea haotic, părând gata să explodeze oricând în timp ce creierul său încerca să procesele ceea ce i se spunea.
- Ce?! Nu eşti fericit? s-a mirat şatenul. Poti să îţi cauţi certificatul şi să te convingi singur. Ar trebui să sari într-un picior de bucurie. Adevărul e că nu sunt verişorul tău şi tu nu mai trebuie să te mai chinui, gândindu-te : Vai... ce păcat mare am făcut.
Roşcatul şi-a coborât privirea spre pământ, dornic să plângă, dar în locul tristeţii se instala o teamă incredibila. Avea sens şi explica de ce mătuşa lui nu l-a iubit niciodata, de ce a fost trimis departe deşi era un copil mic, acum întelegea de ce ea îl ura ca nimeni altcineva, dar Rui, el nu putea să simtă asta. Dacă şatenul ar fi simţit acelaşi lucru, atunci Sora putea muri oricând pentru că nimic nu ar mai fi contat. Da, toată viaţa sa centrul universului său a fost Rui. Pe chipul lui a apărut un zâmbet trist, dar şi o expresie fericită cauzată de noua sa descoperire. De ce a trebuit să dureze atât până să îşi dea seama? Chiar trebuia să fie rănit în felul acela pentru a îşi putea deschide inima cu adevărat?
- Ce încerci să îmi spui? a întrebat aproape şoptind.
- Hm...nu îţi mai spun nimic. Am spus deja ceea ce doream. A dat să se întoarcă cu spatele la Sora, dar a fost rapid prins de mână şi tras în pat. Trupul greoi al roşcatului s-a aşezat complet peste cel al băiatului şi le-au permis să îşi simtă goliciunea, dar şi căldura pe care o emanau.
- Am întrebat ce vrei să spui! a ţipat acesta, prinzând bărbia acestuia cu putere.
- Dă-mi drumul, a ordonat şatenul, lovindu-l pe Sora peste ochi.
Bărbatul l-a prins de ambele mâini, i-a împind trupul înapoi pe pat şi şi-a aşezat genunchiu drept exact între picioarele lui Rui, ştiind că aşa avea să nu se mai mişte. Tânărul a scâncit, simţind că a fost lovit în zona intimă, dar a continuat să încerce să se elibereze chiar dacă se rănea singur. Ochii verzulii ai lui Sora au devenit albastru clar, mâinile lui l-au strâns cu putere de braţe pe băiat , făcându-l pe acesta să resimtă durerea în întreg trupul. În cele din urmă, a fost ţintuit cu mâinile deasupra capului, corpul lipit de cearceafuri, picioarele îndepărtate în timp ce genunchiul roşcatului se apăsa peste bărbăţia lui de fiecare dată când se mişca.
- Am priceput, sunt izgonit pentru că nu sunt familie şi am fost cules de pe stradă..., am înţeles! a ţipat, afişând o expresie înfiorătoare în timp ce ochii lui îl priveau pe Rui cu furie.
- Dă..., a vrut să vorbească, dar buzele roşcatului le-au acaparat pe ale sale şi l-au forţat să le accepte. Sărutul a devenit teribil de agresiv, Sora începând să îi muşte buzele tânărului pentru a îl determina să nu se mai agite.
- Tu, mă urăşti şi tu?! a continuat să ţipe, coborându-şi buzele pe gâtul celuilalt, muşcându-l cu forţă.
Mâinile băiatului au fost eliberate, dar au reuşit doar să încerce să îl împingă pe bărbat pentru ca întregul său trup a fost acaparat de sărutări la fel de pasionale şi a continuat să fie bruscat. Deşi braţele sale se împingeau în pieptul roşcatului şi doreau să îl respingă, mâinile mult mai puternice ale celuilalt îl prindeau cu forţă de încheieturi, de umăr, unghiile lui afundându-se în carnea fragedă,aproape făcând-o să sângereze. De parcă bruscările nu ar fi fost suficiente, Sora l-a strâns cu putere de pulpele picioarelor şi le-a forţat să se îndepărteze mult mai mult. Trupul său s-a împins cu totul în băiat, făcându-l să scoată un ţipăt scurt, să se arcuiască cu totul şi să înceapă să gâfâie. Pe bărbia adolescentului s-a prelins puţină salivă, corpul său a fost învadat de o durere mult mai puternică şi chinuitoare în timp ce singurul pe care il mai putea face era să se agăte cu putere de umerii roşcatului şi să încerce să îndure.
- Ţi-am....(uhm)..am ..(ha)...zis să...(nnnh)...opreşti...., a reuşit să bolborosească printre icniri şi continue gemete. Respiraţia îi era complet întretăiată, trupul îi tremura şi tresărea la fiecare nouă pătrundere, fiind cuprins de un fior terifiant şi o durere acuta. Avea să rămână cu vânătăi, locul unde a fost muşcat avea să se transforme într-o rană urâtă, sângele avea să continue să i se prelingă pe bărbie din cauza muşcăturii din colţul drept al gurii până prindea coajă, dar era mult mai preocupat de durerea ce îi străbătea fiecare muşchi şi os ce provenea din penetrările adânci ce le suferea interiorul său.
- Opreşte-te! a ţipat imediat mai apoi de îndată ce l-a simţit pe Sora adânc, de părcă dorea să îl pătrundă până când distanţa dintre trupurile lor se anula şi amândoi deveneau unul.
- Zi că mă iubeşti. Nu contează dacă e ca un simplu verişor sau ca prieten...Rui, te rog! a vorbit în timp ce l-a mai pătruns o data. Te implor..., a rostit istovit, aproape plângând, gata să îşi ofere propria viaţă pentru a putea pune stăpânire pe cea a şatenului.
Penetrările şi bruscarea s-au oprit complet, trupul roşcatului începând să tremure din toate încheieturile, vocea sa devenind stinsă şi lipsită de calm. Era agitat, impacientat, simţea că dacă îi dă drumul sau îl lasă să plece avea să îl piardă pentru totdeauna şi atunci chiar nu mai avea cum să îl recupereze pe băiat. Privirea îi era aţintită spre materialul de sub el, dar nu îl vedea întocmai cum nici nu observa noile firicele de sânge ce se scurgeau pe pat si picioarele adolescentului. Era conştient că a fost agresiv şi că a apelat la o metodă extremă de a îl retine pe rui lângă el, dar era dispus să facă mai mult, mult mai mult.
- Nu..nu vreau să te închid pentru a îţi câştiga inima. A fost nevoie să mi se arunce în fată cât de „ apetisant” eşti pentru cei din jur ca să îmi dau seam că sunt de fapt gelos. Sunt un gunoi pentru că de abia în această lună în care am vrut să te văd în fiecare zi mi-am dat seama că mi-e atât de dor de tine încât e distrugător. Nu ai putea întelege. Tocmai când credeam că îmi pot ignore vinovăţia mi se spune că e de fapt gelozie şi mintea îmi e învăluită de dorinţe...doamne...am visat, cred în fiecare noapte, că deveneai al meu.. Nu contează că nu suntem rude...dă-mi...o şansă să te câştig....
Se putea vedea cu ochiul liber că tremură, până şi vocea îi era scăzuta şi se chinuia să fie auzită. Era atât de tristă şi de afectată de cele întâmplate încât părea că e gata să cedeze şi să nu se mai audă vreodată. Chipul îi era roşu şi uşor împietrit, ochii întredeschişi complet, strălucind puternic, expresia de spaimă se transforma încet în una rugătoare, dar nici şatenul nu se comporta prea diferit. Rui şi-a închis ochii imediat, refuzând să îi vadă expresia dureroasă, trupul lui tremura la fel de puternic, ba chiar începea să se mişte frenetic fără a putea fi controlat şi lacrimi îl făceau să se inece. Îl durea îngrozitor de parcă cineva l-a rupt în două, dar nu s-a lăsat învins de ea şi a început să se ridice cu greu. Ambele braţe au înconjurat gâtul roşcatului, apoi capul băiatului s-a înfundat în pieptul bărbatului. Nu avea suficientă fortă pentru a rămâne drept aşa că trupul său a alunecat până când bratele puternice ale roşcatului l-au prins şi i-au oferit siguranţa.
- Chiar...chiar mă vrei pe mine? a întrebat pe un ton suspicios.
- Nu contează dacă te comporţi în continuare ca acum, dacă continui să mă urăşti sau mă consideri un străin...stai doar cu mine. Te rog... . Chipul bărbatului continua să păstreze expresia uimită, dar din cu totul alt motiv.
Cel ce până atunci s-a comportat cu o răceală îngrozitoare, plângea isteric fără a îl privi pe roşcat. Trupul îi tremura necontrolat, parcă avea frisoane, braţele stăteau inerte, doar atârnau pe lângă trupul său, chipul îi era complet roşu, devenea chiar violet, în timp ce lacrimile continuau să curgă în prostie, udând toată faţa şi chiar gâtul.
- Rui...ce ...hei, Rui..., a început să se îngrijoreze Sora, încercând să îi ridice chipul pentru a îl privi mai atent. Exact ca un nebun sau un bolnav în plină criză de epilepsie, trupul şatenului se cutremura complet.
- Atât de....atât de fericit..., a izbucnit în cele din urmă, complet istovit şi foarte agitat. Mâinile băiatului au început să se mişte frenetic, fără un rost anume, corpul tresărea în continuare şi icnea, dar lacrimile erau cele ce îl făceau să pe roşcat să se simtă mizerabil. Era oare vina lui_
- Rui, calm...Calmează-te! a strigat în timp ce l-a prins de ambele braţe şi l-a zguduit cu putere.
- Mă iubeşti...chiar mă iubeşti...nu doar ca un verişor....ci ..pe mine...chiar....mă iubeşti chiar dacă m-am comportat atât de scârbos...Îmi pare rău. Dacă nu te izgoneam de acasă atunci nu ai fi reuşit să te detaşezi şi să devii liber....apoi....doamne cât am sperat... m-am rugat să îţi fie dor de mine... , începea să râdă în timp ce continua să plângă şi să se cutremure în continuare.
- Gata..calmează-te..., a rostit bărbatul mult mai încet, strângăndu-l pe celălalt cu putere la piept. Nu întelegea schimbarea bruscă a băiatului, era ca şi cum tot ceea ce a spus până atunci era o minciună şi nu ştia motivul. Cel ce plângea ca un copil mic, în plină criză de isterie, era adevăratul Rui.
- Am... nu am vrut să îţi spun adevărul aşa... dacă îţi era dor de mine şi acceptai un Rui atât de meschin...mă iubeşti cu adevărat... . Am...
- Rui, calmează-te, nu înteleg nimic, a recunoscut Sora, stergând lacrimile şatenului. Adolescentul a tresărit de mai multe ori la rând, apoi şi-a sters lacrimile şi a vrut să se indepărteze de roşcat, dar nu a reuşit pentru că a fost strâns puternic la piept. Băiatul părea a fi un nebun evadat din ospiciu ce trecea prin cea mai mare criză din viaţa sa.
- Mama chiar te urăşte pentru că nu ai sângele ei. Dacă erai rudă cu noi poate se comporta diferit, dar eu mereu te-am iubit, Sora. Iartă-ma pentru atitudinea mea, dar eram atât de nesigur pe mine...nu vreau să mă iubeşti ca pe o rudă...şi...am aşteptat să termin anul...ca să vină vacanţa şi apoi să mă apropii de tine, a rostit rapid şi agitat, agătându-se de braţele celuilalt ca un copil mic. Îl privea pe roşcat direct în ochi pentru a îi arăta că vorbeşte serios, dar continua să lacrimeze chiar dacă începea să se calmeze.
- Nu înteleg de ce. Puteai veni oricând să ma vezi. Te primesc cu bratele deschise, aş da orice să fii al meu şi să stai cu mine, a venit replica bărbatului, plină de căldura şi iubire.
- Ba nu...nu puteam. Of...am fost atât de crud..., a continuat şatenul, mângâind chipul obosit şi îndurerat al fostului său verişor. Atitudinea băiatului era acum total diferită, plină de afecţiune şi regret, însă îl intrista pe Sora şi mai rău decât răutatea de dinainte. Lasă...Lasă-mă măcar noaptea asta să stau aici....nici nu trebuie să te uiţi la mine, nici să îmi vorbeşti...promit să plec... voi găsi undeva unde să stau...., a adăugat, mult mai agitat de parcă viaţa sa depindea de faptul dacă rămânea acolo sau nu pentru o noapte.
- Poţi sta...cum..stai..cum adică vei găsi...Rui?! a exclamat roşcatul, aşezându-se în fund, strângându-l la piept pentru a îl calma. Brusc, trupul şatenului a încetat să se mai mişte şi a început să respire încet şi adânc.
- Nu puteam....veneam aici...şi îmi afecta studiile. Mi-a zis clar...şi nu eram sigur. Dacă continuai....mă iubeai ca pe un văr.., dar iubeşti...chiar dacă am fost.... Ah, atât de meschin. Dacă rămâneam fără adopost... nu mai terminam anul..şi...
- Nu vei rămâne făra adăpost. Încerci să îmi explici că te-ai comportat aşa pentru a vedea dacă te pot iubi indiferent de ce fel de persoană eşti, nu? Ai ales o cale atât de dificilă când puteai să mă întrebi direct, a zâmbit acesta oarecum fericit că Rui a trecut prin atâtea doar pentru iubirea lui, pentru a îl face să îşi deschidă inima şi să recunoască că il iubea de mult.
- Nu puteam, a repetat adolescentul. Şi-a adunat ultimele forţe, simţind că nu avea să mai poata sta mult timp treaz şi a continuat să vorbeasca mult mai clar. Mi-a zis că dacă te aleg pe tine, pot uita că am părinţi. Geanta..în ea e tot ce am. Dacă plec de aici nu mă mai pot întoarce acasă pentru că nu mai am una.. E bine acum...Dacă Sora mă iubeşte, păi, nu contează dacă ea nu mai e mama mea., a rostit încet, dar destul de clar. Iartă-ma..,a silabisit înainte de a închide ochii şi a se lăsa pradă oboselii ce îl chinuia. Nu se aşteptase la o astfel de reacţie din partea lui Sora, bănuise că se va enerva şi că îl va opri, dar credea că doar avea să îşi declare iubirea pentru ca mai apoi el să-şi ceară scuze şi să fie impreuna. Era atât de obosit, îşi simţea trupul atât de greu încât nu a rezistat tentaţiei de a adormi. Trupul său a căzut în braţele roşcatului care privea confuz şi nu pricepea nimic, înafara de o dorinţă aprigă de a lovi sau a distruge ceva. Dacă înţelegea corect, Rui a fost nevoit să aleagă între familie şi el, să renunţe la camera şi obiectele sale pentru a putea fi îndragostit. Era furios din cauza a ce a aflat, dar bucuros că el a fost cel ales de şaten. Dacă Rui era izgonit, atunci el, Sora avea să aibă grijă de el chiar dacă nu ştia cine era.