[ COMPLETED]Sa ramana intre noi "In familie "[yaoi / shounen-ai][16+]

[Lithium-Angel]

deci, m-am chinuit destul de mult cu acest capitol. nu am stiut cum sa fac sa nu sune siropos, dar nici ingrozitor de stupid. sper sa va placa capitolul. astept cu nerabdare comment-urile voastre. remember to reply. enjoy

Capitolul 10
Debusolat

Inima ii batea cu putere si sangele ii fierbea in vene. Isi putea simti picioarele inmuindu-se si pamantul fugindu-i de sub talpi, dar mai grav de atat era privirea celui din fata lui. Roscatul nu isi putea misca corpul, statea drept in fata satenului, mainile sale ii erau inca intinse inspre baiat, dar stateau atarnate in aer. Ochii mari si verzi-albastrui straluceau cu o forta nemaipomenita transformandu-se usor intr-o frumoasa reprezentare a unirii cerului cu marea. Se uitau fix inspre celalalt, nu clipea si nici nu tremurau. Buzele sale erau usor intredeschise, ramase asa dupa ce acesta a fost gata sa spuna ceva, dar de fiecare data cand incercau sa se uneasca sau sa se deschida complet, barbatul simtea un nod in gat, inghitea in sec si isi umezea buzele cu limba. Firele de par rosiatice din breton ii coborau peste ochi si ii acopereau in anumite parti, dar nu il impiedicau pe acesta sa vada chipul verisorului sau.
Umerii ii erau ridicati, spatele incordat, picioarele tepene, dar inima ii batea cu putere. Se uita la Rui si nu stia ce anume sa faca pentru ca nu se asteptase la asta. O puzderie de emotii puneau stapanire pe el, de la cele mai inocente pana la cele mai terifiante sentimente posibile, facandu-l pe Sora sa se simta pierdut si incapabil sa reactioneze. Sentimentul de vinovatie i-a fost trezit la viata, si-a simtit inima injunghiata de cutitul invizibil al propriei lui vulnerabilitati, ochii incepeau a ii lacrima usor cu toate ca acesta incerca din rasputeri sa nu planga. Nu avea el dreptul sa planga sau sa fie trist, asta isi spunea in gand. Nu isi putea aminti cum a inceput asta sau de ce s-a ajuns la o astfel de situatie, insa nu conta. Trupul sau incepea sa transpire, hainele de pe el pareau a dori sa i se lipeasca de trup, mainile ii erau furnicate si gatul il ustura, dar nu se putea ingrijora pentru sine. Chiar daca lui ii venea sa planga si sa tipe, cel din fata lui facuse asta deja si parea a continua sa sufere. De ce a trebuit sa continue sa insiste?
S-a trezit speriat, a avut din nou acel cosmar, s-a ridicat din pat si s-a apropiat de usa verisorului sau. Era sambata dimineata si amandoi inca se aflau acasa. Se facea exact o saptamana de cand Rui se comporta ciudat si chiar daca aflase motivul acestui comportament, Sora nu putea accepta ca era doar asta. A privit podeaua, apoi si-a intins mana spre clanta si a apasat. Credea ca avea sa gaseasca usa inchisa, satenul il evita atat de mult si se comporta atat de ciudat incat nu l-ar fi uimit daca usa de la camera lui era inchisa cu cheia, dar a reusit sa o intredeschida larg. Purta un tricou larg si o pereche de pantaloni scurti, noaptea devenea din ce in ce mai frig si se putea simti tremurand, asa ca putea intra fara jena in camera verisorului sau. S-a oprit in tocul usii si a privit in interiorul camerei. Jaluzele erau ridicate lasand lumina soarelui sa patrunda in intreaga camera, totul era aranjat ca mai inainte, doar Rui parea a fi scos din elementul sau. Era imbracat cu pijamale, trupul ii era acoperit cu o plapuma ce parea destul de groasa, parul ii acoperea cu tot chipul, dar picaturile de transpiratie erau vizibile. Chipul sau era crispat, usor rosiatic in apropierea ochilor si a obrajilor, buzele ii tremurau si la fel si trupul ce statea incolacit in jurul unei perne imense si a cearceafului de pe pat. Mainile sale erau stranse la piept, degetele lungi strangand cu putere de materialul pernei, picioarele ii erau stranse in jurul acelei perne lasand doar gleznele sa iasa in afara lenjeriei de pat pentru a fi expuse vederii. Roscatul a clipit usor si a inceput sa se apropie de patul verisorului sau. Il vedea pe acesta suferind, ceva continua sa il bantuie pana si in somn iar asta il demoraliza complet pe Sora. S-a asezat pe marginea patului si si-a intins mana spre parul satenului pentru a il aranja. Rui avea parul ud, pielea capului ii era si ea transpirata, chiar si gatul. Barbatul a incercat sa desfaca macar primul nasture de la camasa de noapte a baiatului, dar nereusind si-a propus sa ridice plapuma de pe el. Chiar daca toamna era doar la cativa pasi distanta, Rui avea sa moara de cald infofolit in halul ala. A ridicat plapuma si a observat ca mijlocul baiatului era dezgolit. A dat sa ii acopere spatele, dar s-a oprit brusc. Doua semne rosiatice, evident cauzate de saruturile cuiva, ieseau in evidenta exact langa ceea ce parea a fi urme de zgarieturi. Inima barbatului s-a facut ghemotoc, apoi chipul sau s-a inegrit de furie. Cine i-a facut asta verisorul sau ? Cine l-a adus in stadiul in care pana si noaptea are cosmaruri? Nu avea sens. Daca Rui acceptase ca asta sa se intampla atunci urmele nu isi aveau rostul decat daca cealalta persoana a fost o bestie fara suflet caruia nu i-a pasat de ceea ce ii face partenerului sau. Un lucru nu si-l putea scoate din minte chiar daca accepta varianta baiatului. Urma de sange, urma de substanta albicioasa, carpa pe care a gasit-o plina cu sange, toate indicau ca asta s-a intamplat chiar acolo, in casa lor. Nu reusea sa inteleaga cine a fost acolo, cine era atat de apropiat incat sa poata intra in casa fara sa ridice suspiciuni. Era adevarat ca nu prea isi petrecea ziua inauntru si ca se intorcea tocmai seara tarziu, dar ar fi trebuit sa observe o persoana straina.
Sora incerca sa ii aranjeze parul, dar parea a reusi doar sa il faca pe baiat sa tresara. Chipul sau s-a imbujorat complet, facandu-l pe barbat sa se uite la el uimit, apoi a inceput sa devina din ce in ce mai palid pana cand cateva lacrimi si-au facut aparitia pe obrazul lui.
„Rui!!!” a strigat, nestiind ca avea sa inrautateasca lucrurile. Verisorul sau a facut ochii mari, s-a uitat direct in ochii roscatului, apoi, ca un robot automat, s-a ridicat direct in genunchi si s-a dat jos din pat, indepartandu-se din ce in ce mai mult pana cand mainile sale au atins biroul. Nu se mai putea vorbi doar de transpiratie. Rui incepuse sa gafaie si sa tremure inca de prima oara cand roscatul a inceput sa il atinga, dar parea ca lucrurile sa inrautatesc si mai mult.
- Sora...m-ai...m-ai speriat..., a vorbit baiatul, pe un ton atat de scazut si stins de viata incat orice l-ar fi auzit ar fi putut jura ca de abia a iesit din spital in urma unei boli grave.
- Nu crezi ca te sperii cam des? a intrebat roscatul, mai mult ingrijorat decat retoric, dar destul de suspicios. Rui statea lipit cu fundul de birou si parea sa vrea sa rupa marginea acestuia cu doar unghiile sale.
- Nu e vina mea ca ai intrat in camera mea! s-a rastit satenul. Nu dorea sa fie in mod intentionat rautacios, dar nu se putea abtine. Simtea ca doar prin tipete si indiferenta il putea indeparta pe Sora suficient de mult incat sa nu mai resimta acele emotii nepotrivite ce ii invaluiau trupul.
- Adevarat. Imi cer scuze, esti bine? a intrebat din nou, ridicandu-se in picioare si incercand sa se apropie de verisorul sau.
- Da, sunt bine. Ah...e atat de tarziu. Faci tu micul dejun cat ma schimb eu?
Parea doar o incercare de schimbare a subiectului, dar Sora a aprobat si a inceput sa coboare scarile. Nu era nimic ca inainte, totul incepea sa capete contururi ciudate, dar nu intelegea de ce.
Chipul satenului continua sa fie palid chiar si dupa ce acesta a inceput sa manance. Era imbracat intr-un tricou cu maneca lunga si pantaloni trei-sferturi de parca nu dorea ca cineva sa ii vada trupul, dar asa si era. Nu reusea sa faca toate semnele de pe trupul sau se dispara, stia ca trebuia sa le mai acorde putin timp inainte de a se putea autodeclara curat, dar era vorba mai mult de efectul psihologic a ceea ce se intamplase decat urmele in sine. Cele mai multe disparusera deja, insa nu si senzatia pe care acestea le-au lasat in urma lor. Putea fi complet lipsit de semne, tot le-ar fi simtit prezenta si nu ar fi indraznit sa isi arate trupul.
- Rui, sigur esti bine? Poate te-ai imbolnavit..., a murmurat roscatul, apropiindu-si chipul de cel al satenului. Rui a inghiti in sec si s-a indepartat, intocmai cum Sora se asteptase sa se intample. E suficient, a continuat, ridicandu-se in picioare, privindu-si verisorul foarte serios.
- Sora?!
- Pot accepta ca te-ai culcat cu un barbat, dar nu in casa asta. Altceva s-a intamplat si vreau sa stiu ce. Sunt de acord cu sex-ul, dar nu ar fi trebuit sa te aduca in starea asta. Cine e persoana, Rui?
Satenul a inmarmurit. Chipul sau a devenit alb ca varul si ochii sai si-au pierdut toata stralucirea. Trupul ii tremura si buzele ii erau uscate, isi simtea din nou corpul invadat si furat de persoana roscatului chiar daca acesta nu ii facea nimic.
- Nu e problema ta, a raspuns baiatul, ridicandu-se de la masa pentru a se intoarce in camera sa.
- Ma pot gandi doar la cateva persoane. Este cumva vorba de vreun profesor? Ei pot merge in vizite la elevii lor fara a ridica suspiciuni. Asta e?
Sora nu dorea sa accepte idea cum ca el ar putea fi cel vinovat. Era si asta o posibilitate. In termos se aflase lichior, el ridicase termos-ul si probabil si bause ce era inauntru, din cauza asta s-a trezit mahmur, dar ar fi putut sa il atace pe baiat. Totusi, daca asta s-a intamplat, trebuia sa gaseasca o dovada pe propriul sau trup, nu? Dar...
Chipul roscatului a fost cel ce a devenit palid. Carpa pe care a gasit-o era plina de sperma, era clar ca nu poate afla a cui e fara a starni atentia celor din jur, dar putea fi una dintre metodele prin care orice dovada a fost stearsa.
- Rui, daca nu imi spui mie le vei spune lor. Parintilor tai! a amenintat acesta, prinzandu-l pe saten de incheietura mainii tocmai cand dorea sa urce prima treapta. S-a oprit si a incremenit. Nu s-a luptat intocmai cum se asteptase barbatul sa o faca. Cand si-a intors privirea inspre el, lacrimile deja ii curgeau pe obraz si chipul ii era complet rosu.
- Nu...nu le spune..., s-a balbait tanarul, incercand sa il prinda pe verisorul sau de mana. Corpul ii tremura, dar reusea sa spuna printre sughituri macar atat. Nu, continua sa repete in nestire.
- Rui, daca e ceva grav trebuie sa le spui. Rui...., a soptit roscatul hotarat.
S-a ridicat in picioare si a inceput sa mearga inspre telefon. Inima ii batea cu putere si se simtea ingrozitor de rau, stia ca avea sa sufere si el consecintele cand matusa lui avea sa afle ca nu a reusit sa isi protejeze verisorul, dar era pentru binele satenului si pentru el ar fi facut orice.
- Nu..nu poti!!! s-a miscat satenul, alergand inspre roscat, prinzandu-l cu putere de mana cu care dorea sa ridice telefonul. Gafaia si parea ca intra intr-o criza de astm, dar chipul sau era mai ingrijorator. Am zis sa nu!! a tipat din nou, luand telefonul din mana verisorului sau numai pentru a il arunca la pamant cu putere.
- Rui.., dar....
- Am zis nu!!! Nu vreau sa pleci!! Nu vreau sa dispari iar!!
Rui incepea sa se inece cu propria sa saliva, era atat de nervos incat nici macar trupul nu il mai asculta. Tremura in nestire, dorea sa fie cat mai departe de roscat, dar il tinea mult prea strans pentru a putea fi indepartat. Tipa, dar in acelasi timp vocea sa era ragusita si gata sa se stinga oricand. Chipul ii era palid, dar buzele ii erau complet rosii si continuau sa tremure.
Roscatul a ramas impietrit, cateva lacrimi au inceput sa ii coboare pe obraz. De ce a trebuit sa insiste?
- Eu...., a murmurat usor, dar reusind sa atraga atentia verisorului sau. Am fost eu? a silabisit, incapabil sa vorbeasca mai tare. Ochii sai au ramas atintiti asupra satenului, dar firele de par i-au acoperit complet.
- Nu, nu le spune!! a inceput sa tipa Rui, agatandu-se de ambele brate ale roscatului. Sora nu a mai putut sa ramana incremenit, mainile sale au reactionat de indata ce au simtit trupul baiatului cazand la pamant, la fel si picioarele care s-au coborat si l-au ajutat pe barbat sa cada in fund in timp ce il tinea pe Rui in brate. Nu le spune, Sora! Nu trebuie sa le spui!
- Rui, calmeaza-te....Te rog, calmeaza-te.
Sora si-a schimbat tonul complet. Si-a dat seama ca daca era agitat nu avea nici o sansa sa il calmeze pe baiat si sa il faca sa isi vina in fire. Vocea sa a devenit mult mai calda si mai blanda in timp ce bratele sale l-au inconjurat pe saten si l-au strans la piept. Trupul tremurand al satenului a inceput sa se destinda, dar si sa tresara la fiecare miscare a mainilor roscatului.
- E vina mea...eu te-am adus in starea asta...imi pare atat de rau... . Rui, iarta-ma! a soptit roscatul in timp ce il tinea strans la pieptul sau pe adolescent. Rui s-a oprit din plans, chipul sau s-a imbujorat complet, lacrimile au incetat sa ii mai curga, dar ochii au continuat sa ii sclipeasca usor, trupul sau parea a isi recapata forta de dinainte. Inima ii batea ingrozitor de puternic si mult prea rapid, capul il durea si privirea inca ii era incetosata, dar ceva se declansase in interiorul satenului. Baiatul si-a sters chipul, apoi si-a pus ambele maini pe umerii roscatului si s-a dat usor in spate. Sora a tresarit usor si a inceput sa il priveasca pe baiat.
- Sora..., a murmurat adolescentul, incercand sa isi ridice privirea inspre verisorul sau.
Si-a strans pumnii, si-a muscat buza inferioara, apoi l-a privit pe roscat direct in ochi. Sora a cazut pe spate, dar a reusit sa se sprijine in cot inainte de a cadea cu totul la pamant. Barbatul si-a ridicat mana spre obrazul sau, resimtea inca lovitura primita, dar nu putea decat sa clipeasca si sa il priveasca ciudat pe cel din fata lui.
- Considera asta ca o revansa. Parintii mei nu trebuie sa afle, clar? Daca afla....jur ca am sa te urasc pentru tot restul vietii mele si am sa mor numai pentru a te bantui!
Roscatul a inceput sa il priveasca uimit, a dorit sa ii spuna ceva, dar satenul a urcat scarile atat de repede incat l-a lasat pe barbat de unul singur, incercand sa inteleaga ce se intampla.
Simtea ca se sufoca, sangele ii pulsa puternic, trupul ii tremura si incepea sa se resimta. Chipul i s-a inrosit brusc si mainile sale i-au coborat pana la bust unde au acoperit barbatia acestuia. Ii trecuse prin minte posibilitatea ca el sa fie vinovat mai ales in dimineata din acea zi cand s-a trezit foarte excitat si mai mult decat satisfacut, dar nu isi imaginase ca motivul era tocmai verisorul sau. Cum putea fi suficienta o singura imbratisare atat de banala pentru a il excita din nou? Isi simtea stomacul intors pe dos, dar nu era vina satenului ci a sa. Se simtea murdar, nenorocit, unul dintre acei tipi de atunci si nu putea gasi nici macar o singura scuza care sa il deosebeasca de ei.
Lacrimile au continuat sa ii curga pe obraz, dar numai din cauza vinovatiei pe care o simtea in suflet. Restul sentimentelor care il invadau ii spuneau, fara voia lui, ca totul a fost normal si ca trebuia sa se intample asa.
Rui isi incuia usa de la camera in timp ce incerca sa isi tina lacrimile pentru a nu ii cadea pe obraji. Lasand deoparte faptul ca tocmai isi pocnise verisorul si ca fusese imbratisat atat de strans, nu isi putea crede ochilor ca a reactionat in halul ala. Furnicaturile au reinceput sa ii parcurga intreg trupul, coborand din ce in ce mai jos pana intre picioare unde era cuprins de o caldura ciudata.
Sora stia acum ce s-a intamplat si cu cine s-a culcat satenul, dar asta insemna si ca totul avea sa se schimbe intre ei. Pe langa asta mai era si Shoichi care intentiona sa se culce cu verisorul colegului sau. Baiatul si-a lasat trupul sa cada la pamant, apoi mainile sa ii coboare intre picioare. Era jenant si pacat, dar nu se putea abtine. Adanc in sufletul sau spera ca Shoichi si Sora sa nu apuce sa se culce impreuna, pacat ca rozaliul nu stia asta.
Mobilui roscatului a inceput sa sune doar la cateva minute dupa ce Rui s-a intors in camera lui. Sora a raspuns si a inceput sa se balbaie. Asculta ceea ce ii spunea celalalt, dar nu putea sa rationalizeze ce insemna asta. Rozaliul il invita la el acasa chiar a doua zi pe motiv ca vrea sa incerce sa mearga mai departe de saruturi. Inima barbatului s-a oprit pentru cateva secunde, insa nu din cauza a ceea ce auzea ci din cauza lui Rui. Tocmai aflase ca s-a culcat cu verisorul sau, era prea devreme pentru a auzi de la Shoichi ca vrea sa se culce cu el.
Inima i-a revenit la viata si a inceput sa bata din ce in ce mai rapid in timp ce singurele cuvinte care le putea rosti roscatul erau da si bine, cuvinte rostite mai mult din obisnuinta pentru ca mintea sa era in alta parte. Continua sa se gandeasca ca trupul sau s-a aflat deasupra celui al verisorului sau, ca mainile sale l-au atins si ca buzele lui au lasat acele semne, dar cu cat se gandea mai mult la asta cu atat se simtea mai excitat si devenea mai dornic sa stearga acele ganduri. Poate daca se culca cu Shoichi avea sa uite ca a facut acea mare greseala, cel putin asta spera. Oare avea sa descoperere ca se inseala?