Masca sufletului

[Small_pink_dragon]

Asa... m-am gandit ca ar fi dragut sa pun continuarea. Asa. Eram la calculator si mancam pepene rosu. De-odata ma opresc. Vad un banner cu naruto si gata! Inspiratia a venit!Wow. Si ma uit la nr. cap. Deja este cap. V! Ce tare!

Cap. V: Destin
Partea I:Marionetele sortii

Cu o voce stinsa, Rio ne informa ca otrava se imprastie mult prea repede in corp. Atunci m-am oprit din tot ce faceam. Pentru un moment am crezut ca timpul se oprise-n loc. O, Naruto... Meriti tu un astfel de destin? Satenul se lasa si el in genunchi. In momentul acela... S-a intamplat. Blondul numai respira. Mi-am trecut mana prin fata lui. Numai avea aer. Iarasi m-am oprit. Naruto! Nu se poate ca tu, ninja hiperactiv si tantalau, sa... Sa mori! Este un lucru ce nu mi-l puteam explica. Multe animtiri imi venira in minte. Erau totusi neclare. I-am luat mana intr-a mea si am strans-o. Lacrimile de aceasta data imi invadara obrajii. Plangeam, plangeam de destin. Mereu ceva trebuie sa intervina, si sa sa te intrerupa tocmai cand iti este lumea mai draga. Nu ai ce sa-i faci. Si unde este acum vocea aceea care sa te indemne sa mergi mai departe? Nu este aici, sau nu a existat niciodata. Noi, oamenii, ne indemnam singuri ca totul va fi bine, si mai rau ne amageam. Viata asta... Trebuie mereu sa-ti dai seama ca esti intr-un joc. Nu un joc de noroc, ci in unul de strategie si logica.

-Haideti... Sa-l ingropam pe Naruto. ne zise Rio, cu privirea in pamant.

Atunci... In momentul acela am simtit ca numai rezist. M-am ridicat intr-o secunda si mi-am si scos din teaca katana, punand-o la gatul satenului. Era ceva ce putea ajunge o tragedie. Dar nu conteaza.

-Ce vrei sa spui, Rio? intreb eu, mergand mai aproape de el.
-Mika, lasa sabia jos, te rog! ma indemna si ma ruga Sas'ke.
-Da, Sasuke, si tu! Naruto a fost coechipierul tau de la doisprezece ani. Si tu? Esti de-a cord cu Rio? Cu "fratele" meu drag? ii reprosez eu, uitandu-ma la brunet.

Amandoi ma priveau infricosati. Atunci iar am simtit. In mine gurgea alt-ceva, nu sange. O durere sfasietoare ma prinse. Capul imi vajaia, si auzeam o voce, o voce ciudata, groasa. Am cazut in genunchi, spriginindu-ma de katana mea. Respiram cu greu, si privirea imi era in ceata. Tremuram toata, si imi era frig. Atat de frig ca am crezut ca o sa inghet. Il auzeam doar pe saten cum striga in disperare numele meu, apoi... O aura rea si alba ma invaluie. Alb? Raul este reprezentat de alb? Lesin cateva minute. Dar cand ma trezesc, il vad pe el, pe demonul inchis in mine. Era mare, blana lui era alba, dar pe spinare, pe labute ca niste flacari, si pe burta, avea blana rosie. Urechile lungi si ascutite auzeau de departe pana si cele mai mici sunete. Avea zece cozi, din doi in doi fiecare fiind rosie. M-am ridicat, sprijiniindu-ma-n teaca. Acest Bijuu iese la iveala doar cand eu, gazda, ma enervez foarte tare, incat sunt in stare sa fac lucruri nebunesti. Ookamiakuhei statea in fata lui Naruto, maraind. Blondul se tot agita. Fata lui devenii mai dura. Fu' inconjurat si el de o aura portocalie. Imediat a ajuns langa el, Kuubi, demonul cu noua cozi. Era la fel de mare ca si Bijuul inchis in mine, avea blana portocalie si era o vulpe. Naruto se ridica in capul oaselor, enervat.

-Unde sunt cei ce m-am taiat si mi-au pus otrava asta? tipa blondul, enervat.

Kuubi il fixa cu privirea pe Ookamiakuhei. Amandoi maraiau, cu o privire gata de lupta.

[center] *Va Urma*[/center]
Stiu, este mic, dar este o parte din cap. V. Bye!

PS: a da, poza cu Ookamiakuhei (Lupul rau *in romana*):