17-06-2009, 10:14 PM
Cap. III: Si plecarea
De ce am un sentiment ca ceva o sa se intample? Sper sa fie doar un sentiment, sa nu fie ceva real. Am auzit nenumarate zvonuri despre ultimul Uchiha. Ah, Doamne! Cat de naiva sunt! Gata, Mika, linisteste-te!
Am ajuns in fata casei mele. Stateam in fata portii din lemn de cires. Locuinta mea era una cu doua etaje. Era vopsita intr-un roz pal, si acoperisul era tipic zonelor de pe aici. In stanga casei era o gradina in care eu si Rio ne jucam cand eram mai mici. Pe saten il cunosc de la zece ani. Lasand la o parte detaliile plictisitoare, Sas'ke statea in fata mea, zambiind strengaresc. Il priveam, dar apoi m-am intors si am dat sa plec. El sarii gardul micut dupa mine, si ma prinse de incheietura, grabiind pasul. Atunci am facut un singur lucru:
-Sasuke! Da-mi drumul! tip eu nervoasa, tragandu-ma din mana lui.
-Iubito, haide, lasa circul. spuse el calm.
I-am aratat poarta. El se pare ca se conforma, si pleca. Cand ajunse aproape e straduta, isi intoarse capul si striga: ,,Maine dimineata, la prima ora, la academie!" Nu l-am ascultat si am intrat in casa. M-am descaltat la intrare, si am mers spre bucatarie. Mi-am pus o portie se sushi si am mers spre sufragerie, unde pe jos era o masuta joasa, si niste pernite. M-am asezat pe unul dintre "scaune" si am inceput sa mananc. Gandul imi era in alta parte. Ce a vrut brunetul este oare ce cred eu? Ochii mei priveau in gol. Camera era vopsita intr-un galben pai. Mobilierul era din lemn de cires. Scarile erau si ele dintr-un copac, dar ceva mai rezistent. Am terminat masa si am dus plita in bucatarie, apoi am urcat in camera mea. M-am schimbat si m-am bagat in pat.
Noaptea am avut numai cosmaruri despre ce o sa se intample in misiune si nu numai. Acelsi gand nenorocit imi bantuia mintea. Aceleasi cuvinte, aceeasi voce. Ma agitam, ma fataiam de pe o parte pe alta.
Eram intr-un vid. In orice parte ma uitam, acelsi lucru: intuneric. Dar totusi vedeam chiar foarte clar. Era ceva ce nu puteam sa-mi explic.
-Esti menita sa fi o statuie. Fata ta sa fie o masca ce ramene mereu la fel. Toti ninja au acelasi destin,Mika!
M-am trezit tipand. Soarele isi facuse aparitia pe cerul innorat. Azi-noapte ploase destul de rau. M-am sculat din pat si priveaam buimaca in jurul meu. M-am indreptat spre dulap. Mi-am luat aceleasi haine ca si in ziua anterioara. Mi-am pus intr-un rucsac niste haine, apoi am iesit. Am coborat scarile in graba. Nu am luat nici micul-dejun. Alergam ca disperata spre locul de intalnire. Cand am ajuns i-am vazut pe Rio si pe Naruto. I-am salutat apoi m-am asezat pe iarba. Il aseteptam pe Sas'ke. Blondul si satenul stateau in stanga si in dreapta mea, fiecare rezemat de-un copac. In scurt timp se vede o silueta de baiat. Sasuke aparu in fata noastra. Toti ne-am ridicat si Rio a spus rapid:
-Sa mergem! Daca ne grabim o sa ajungem pana la apus in Satul Pamantului!
Am aprobat, si fiecare a disparut intr-un nor de fum. Am ajuns pe crengile unor copaci. Saream toti in acelasi timp de pe o ramura pe alta. Deja ajunsesem la iesirea din sat. Ne-am dat jos si am mers spre poarta. Chiar cand am plecat din oras , a inceput sa ploua foarte tare. Imi era frig si tremuram. Baietii se pare ca erau bine mersi, asa ca nu m-au bagat in seama. Am continuat sa "mergem".
Cerul era tot dominat de norii plumburii, si trecusera deja doua ore de cand ne parasisem caminul. Rio se opreste de-odata. Aude ceva. Ne avertizeaza, si fiecare s-a pregatit. Eu mi-am scos katana, Sasuke a activat Sharinganul si blondul era pregatit pentru tehnica umbrelor
De ce am un sentiment ca ceva o sa se intample? Sper sa fie doar un sentiment, sa nu fie ceva real. Am auzit nenumarate zvonuri despre ultimul Uchiha. Ah, Doamne! Cat de naiva sunt! Gata, Mika, linisteste-te!
Am ajuns in fata casei mele. Stateam in fata portii din lemn de cires. Locuinta mea era una cu doua etaje. Era vopsita intr-un roz pal, si acoperisul era tipic zonelor de pe aici. In stanga casei era o gradina in care eu si Rio ne jucam cand eram mai mici. Pe saten il cunosc de la zece ani. Lasand la o parte detaliile plictisitoare, Sas'ke statea in fata mea, zambiind strengaresc. Il priveam, dar apoi m-am intors si am dat sa plec. El sarii gardul micut dupa mine, si ma prinse de incheietura, grabiind pasul. Atunci am facut un singur lucru:
-Sasuke! Da-mi drumul! tip eu nervoasa, tragandu-ma din mana lui.
-Iubito, haide, lasa circul. spuse el calm.
I-am aratat poarta. El se pare ca se conforma, si pleca. Cand ajunse aproape e straduta, isi intoarse capul si striga: ,,Maine dimineata, la prima ora, la academie!" Nu l-am ascultat si am intrat in casa. M-am descaltat la intrare, si am mers spre bucatarie. Mi-am pus o portie se sushi si am mers spre sufragerie, unde pe jos era o masuta joasa, si niste pernite. M-am asezat pe unul dintre "scaune" si am inceput sa mananc. Gandul imi era in alta parte. Ce a vrut brunetul este oare ce cred eu? Ochii mei priveau in gol. Camera era vopsita intr-un galben pai. Mobilierul era din lemn de cires. Scarile erau si ele dintr-un copac, dar ceva mai rezistent. Am terminat masa si am dus plita in bucatarie, apoi am urcat in camera mea. M-am schimbat si m-am bagat in pat.
Noaptea am avut numai cosmaruri despre ce o sa se intample in misiune si nu numai. Acelsi gand nenorocit imi bantuia mintea. Aceleasi cuvinte, aceeasi voce. Ma agitam, ma fataiam de pe o parte pe alta.
Eram intr-un vid. In orice parte ma uitam, acelsi lucru: intuneric. Dar totusi vedeam chiar foarte clar. Era ceva ce nu puteam sa-mi explic.
-Esti menita sa fi o statuie. Fata ta sa fie o masca ce ramene mereu la fel. Toti ninja au acelasi destin,Mika!
M-am trezit tipand. Soarele isi facuse aparitia pe cerul innorat. Azi-noapte ploase destul de rau. M-am sculat din pat si priveaam buimaca in jurul meu. M-am indreptat spre dulap. Mi-am luat aceleasi haine ca si in ziua anterioara. Mi-am pus intr-un rucsac niste haine, apoi am iesit. Am coborat scarile in graba. Nu am luat nici micul-dejun. Alergam ca disperata spre locul de intalnire. Cand am ajuns i-am vazut pe Rio si pe Naruto. I-am salutat apoi m-am asezat pe iarba. Il aseteptam pe Sas'ke. Blondul si satenul stateau in stanga si in dreapta mea, fiecare rezemat de-un copac. In scurt timp se vede o silueta de baiat. Sasuke aparu in fata noastra. Toti ne-am ridicat si Rio a spus rapid:
-Sa mergem! Daca ne grabim o sa ajungem pana la apus in Satul Pamantului!
Am aprobat, si fiecare a disparut intr-un nor de fum. Am ajuns pe crengile unor copaci. Saream toti in acelasi timp de pe o ramura pe alta. Deja ajunsesem la iesirea din sat. Ne-am dat jos si am mers spre poarta. Chiar cand am plecat din oras , a inceput sa ploua foarte tare. Imi era frig si tremuram. Baietii se pare ca erau bine mersi, asa ca nu m-au bagat in seama. Am continuat sa "mergem".
Cerul era tot dominat de norii plumburii, si trecusera deja doua ore de cand ne parasisem caminul. Rio se opreste de-odata. Aude ceva. Ne avertizeaza, si fiecare s-a pregatit. Eu mi-am scos katana, Sasuke a activat Sharinganul si blondul era pregatit pentru tehnica umbrelor