17-06-2009, 05:10 PM
Yoko ma bucur ca ti-a placut si vreau sa iti spun ca din pacate totul a fost cat se poate de adevarat. Sper sa-ti placa in continuare.
Trecuse o saptamana de la acel incident nefericit. Rafael ingrijorat nu dormea noptile, se zbatea ca un leu in cusca. Intrebandu-se de ce anume Inferno nu a mai venit, ce i s-a intamplat si multe alte intrebari, se hotara sa plece dupa el, avea sa-l caute in fiecare loc, sub fiecare piatra si o sa-l gaseasca. Palida roseata a amurgului, care insufletise vreme de o clipa cerul acoperit in intregime se si stinse si peste natura domnea acea stare de trecere decolorata, neinsufletita si trista ce precede caderea definitiva a noptii. Se indrepta spre cimitirul din padure, acel loc sumbru care ii dadea fiori. Zari pe un mormant o silueta imbracata in negru pe care o banui a fi Inferno.
-Samuel, de ce stai aici. Vino cu mine!
Inferno tresari, ochii umplandui-se de lacrimi la auzul numelui Samuel. Nimeni nu-i mai spusese pana acum pe adevaratul nume. Rafael se apropie de el si il cuprinse in brate. Spre surprinderea si dezamagirea lui demonul se desprinse din imbratisare.
-Ce s-a intamplat? De ce nu ai venit la mine? Am facut dragoste si m-ai parasit.
-Tu ai facut, eu nu.
-Ce vrei sa spui? intreba ingerul
-Mamon mi-a luat infatisarea si pe mine m-a fortat sa privesc tot.
Peste Rafael s-a daramat cerul, pamatul se despica sa-l inghita, aerul devenea greu de respirat. Culorile fetei i se schimbau ca semaforul, cruda durere punea stapanire pe el. Ce i-am facut persoanei iubite? Nu am deosebit sarutul lui incarcat de iubire, buzele lui fine si moi, imbratisarea lui tremuranda, sunetele provocate de placere. Nu am recunoscut nimic din ce ii apartine.
Devastat se intoarse spre castelul sau. Credea ca nu mai are dreptul sa stea langa Inferno, credea ca fiinta sa, aparitia sa ii provoca durere si dezgust demonului. Inferno il privea plecand, stiind in ce stare l-au adus cuvintele sale si totusi era incapabil sa se duca dupa el si sa-i spuna ca inca il iubeste.
Aceasi noapte din sicrie de la inceput era instaurata in inima ingerului . Durerea si-a infipt spinii adanc in trupul Rafael, rastignandu-i inima, sfaramandu-i sufletul in sageti otravite. Fapta sa nu are scuza, tot asa cum el nu are motiv de a exista fara iubirea demonului, a caror aripi negre i-au mangaiat sufletul umplandu-l cu iubire.
Se gandea la minutul care trebuia sa vina. Ce avea sa faca? Sa planga de durere, dar in orele ce o sa vina? Sa-l strige in noapte si el sa nu vina, dar maine, maine ce o sa faca? O sa sufere ca si azi, dar oare viitorul lui cum vafi, daca va mai fi?
Inferno, demonul nespus de iubit de inger, ratiunea acestuia de atrai se afla langa usa si-si privea ingerul, privea suferinta ce ii consuma sufletul.
Rafael il iubeste asa mult incat chinul durerii ii provoca fericire. Era bucuros ca sufera pentru demon, ca plange pentru el. Inferno merita tot, merita iubirea mea, lacrimile mele, suferinta mea. Iubesc aerul din jurul lui, iubesc vorbele sale, iubesc tot ce iubeste si il iubesc pe el. Acesta mi-e destinul si dorinta: sa-l iubesc.
Dar cum va putea sa se apropie de el, sa il atinga cu mainile blestemate de trupul lui Mamon. Gandindu-se la faptul ca s-a lasat sarutat si toate acelea de Mamon, sangele incepea sa-i fiarba in vene ajungand la furie si furia la nebunie. Cu gandul ca trupul i-a fost atins de Mamon, inconstient a luat cutitul si si-a taiat pielea de pe maini, acele maini care purtau pacatul de a-l fi atins pe maleficul demon, si-a taiat chipul atins de buzele morbide ale acestuia, si-a taiat pieptul in zona inimii, inima ce a batut cu putere si emotie in bratele Satanei.
Inferno suferea mai mult, suferea pentru suferinta ingerului sau, durerea ranilor de pe corpul acestuia era simtita mai adanc de demon, decat de inger.
-Iubitul meu, iarta-ma. Nu trebuia sa-ti spun, nici sa ma ascund, spuse Inferno printre hohotele de plans.
Rafael isi lasa capul pe pieptul iubitului sau, lacrimile amestecate cu sangele taieturilor de pe chip cadeau langa ei.
-Tu sa ma ierti. Daca ai stii cat ma urasc ca te-am facut sa suferi...
-Mi-ai schimbat viata, m-ai invatat sa te iubesc, tu m-ai iubit si m-ai numit ingerul tau. Tie iti datorez si faptul ca traiesc. Iubitul meu nu te invinovatesc. Stand acolo si privind nu doar ca m-a durut, deasemenea m-a facut sa vad cat de mult ma iubesti. Mamon ne-a facut rau, dar fara sa vrea si un mare bine: am realizat iubirea ta de care nu o sa mai indoiesc niciodata, dar si eu am realizat ca daca nu esti tu aerul nu poate fi respirabil. Te iubesc.
Se apropie si-l saruta incet, luand de pe buzele ingerului gustul lacrimilor sale.
Daca acum nu v-am despartit, data viitoare sigur o voi face, zbiera un nebun in noapte, dar ingerul si demonul erau prea absorbiti unul de celalalt ca sa mai auda vorbele nebunului Mamon.
Trecuse o saptamana de la acel incident nefericit. Rafael ingrijorat nu dormea noptile, se zbatea ca un leu in cusca. Intrebandu-se de ce anume Inferno nu a mai venit, ce i s-a intamplat si multe alte intrebari, se hotara sa plece dupa el, avea sa-l caute in fiecare loc, sub fiecare piatra si o sa-l gaseasca. Palida roseata a amurgului, care insufletise vreme de o clipa cerul acoperit in intregime se si stinse si peste natura domnea acea stare de trecere decolorata, neinsufletita si trista ce precede caderea definitiva a noptii. Se indrepta spre cimitirul din padure, acel loc sumbru care ii dadea fiori. Zari pe un mormant o silueta imbracata in negru pe care o banui a fi Inferno.
-Samuel, de ce stai aici. Vino cu mine!
Inferno tresari, ochii umplandui-se de lacrimi la auzul numelui Samuel. Nimeni nu-i mai spusese pana acum pe adevaratul nume. Rafael se apropie de el si il cuprinse in brate. Spre surprinderea si dezamagirea lui demonul se desprinse din imbratisare.
-Ce s-a intamplat? De ce nu ai venit la mine? Am facut dragoste si m-ai parasit.
-Tu ai facut, eu nu.
-Ce vrei sa spui? intreba ingerul
-Mamon mi-a luat infatisarea si pe mine m-a fortat sa privesc tot.
Peste Rafael s-a daramat cerul, pamatul se despica sa-l inghita, aerul devenea greu de respirat. Culorile fetei i se schimbau ca semaforul, cruda durere punea stapanire pe el. Ce i-am facut persoanei iubite? Nu am deosebit sarutul lui incarcat de iubire, buzele lui fine si moi, imbratisarea lui tremuranda, sunetele provocate de placere. Nu am recunoscut nimic din ce ii apartine.
Devastat se intoarse spre castelul sau. Credea ca nu mai are dreptul sa stea langa Inferno, credea ca fiinta sa, aparitia sa ii provoca durere si dezgust demonului. Inferno il privea plecand, stiind in ce stare l-au adus cuvintele sale si totusi era incapabil sa se duca dupa el si sa-i spuna ca inca il iubeste.
Aceasi noapte din sicrie de la inceput era instaurata in inima ingerului . Durerea si-a infipt spinii adanc in trupul Rafael, rastignandu-i inima, sfaramandu-i sufletul in sageti otravite. Fapta sa nu are scuza, tot asa cum el nu are motiv de a exista fara iubirea demonului, a caror aripi negre i-au mangaiat sufletul umplandu-l cu iubire.
Se gandea la minutul care trebuia sa vina. Ce avea sa faca? Sa planga de durere, dar in orele ce o sa vina? Sa-l strige in noapte si el sa nu vina, dar maine, maine ce o sa faca? O sa sufere ca si azi, dar oare viitorul lui cum vafi, daca va mai fi?
Inferno, demonul nespus de iubit de inger, ratiunea acestuia de atrai se afla langa usa si-si privea ingerul, privea suferinta ce ii consuma sufletul.
Rafael il iubeste asa mult incat chinul durerii ii provoca fericire. Era bucuros ca sufera pentru demon, ca plange pentru el. Inferno merita tot, merita iubirea mea, lacrimile mele, suferinta mea. Iubesc aerul din jurul lui, iubesc vorbele sale, iubesc tot ce iubeste si il iubesc pe el. Acesta mi-e destinul si dorinta: sa-l iubesc.
Dar cum va putea sa se apropie de el, sa il atinga cu mainile blestemate de trupul lui Mamon. Gandindu-se la faptul ca s-a lasat sarutat si toate acelea de Mamon, sangele incepea sa-i fiarba in vene ajungand la furie si furia la nebunie. Cu gandul ca trupul i-a fost atins de Mamon, inconstient a luat cutitul si si-a taiat pielea de pe maini, acele maini care purtau pacatul de a-l fi atins pe maleficul demon, si-a taiat chipul atins de buzele morbide ale acestuia, si-a taiat pieptul in zona inimii, inima ce a batut cu putere si emotie in bratele Satanei.
Inferno suferea mai mult, suferea pentru suferinta ingerului sau, durerea ranilor de pe corpul acestuia era simtita mai adanc de demon, decat de inger.
-Iubitul meu, iarta-ma. Nu trebuia sa-ti spun, nici sa ma ascund, spuse Inferno printre hohotele de plans.
Rafael isi lasa capul pe pieptul iubitului sau, lacrimile amestecate cu sangele taieturilor de pe chip cadeau langa ei.
-Tu sa ma ierti. Daca ai stii cat ma urasc ca te-am facut sa suferi...
-Mi-ai schimbat viata, m-ai invatat sa te iubesc, tu m-ai iubit si m-ai numit ingerul tau. Tie iti datorez si faptul ca traiesc. Iubitul meu nu te invinovatesc. Stand acolo si privind nu doar ca m-a durut, deasemenea m-a facut sa vad cat de mult ma iubesti. Mamon ne-a facut rau, dar fara sa vrea si un mare bine: am realizat iubirea ta de care nu o sa mai indoiesc niciodata, dar si eu am realizat ca daca nu esti tu aerul nu poate fi respirabil. Te iubesc.
Se apropie si-l saruta incet, luand de pe buzele ingerului gustul lacrimilor sale.
Daca acum nu v-am despartit, data viitoare sigur o voi face, zbiera un nebun in noapte, dar ingerul si demonul erau prea absorbiti unul de celalalt ca sa mai auda vorbele nebunului Mamon.