[ COMPLETED]Sa ramana intre noi "In familie "[yaoi / shounen-ai][16+]

[Lithium-Angel]

ok..ok.. Sora o sa isi dea seama de ce se intampla....si o sa faca pe dracu in paispe. Acum nush ce aveti cu Shoichi :)) inainte nu va placea de Rui, acum aveti ceva cu saracul rozaliu. anyway...
i do post fast...so :

Capitolul 9 partea a doua
Iluzii


De ce totul trebuia sa se schimbe atat de radical? De ce trupul sau trebuia sa tremure in preajma roscatului si sa se incalzeasca ca un ibric pus pe foc de fiecare data cand era atins de el? Reactiile trupului sau i se pareau stupide, anormale si incepeau sa il scoata din sarite. Nu se mai putea concentra nici macar la ore, de fiecare data cand se gandea ca Shoichi se afla la mijloc simtea nevoia sa tipe in gura mare si sa loveasca pe cineva.
Cand ajungea acasa, idiotul sau de verisor il astepta, aruncandu-i o privire ingrijorata, dar trista. Nu credea ca Sora are sa renunte usor la a afla ce anume se intampla cu el, se astepta ca acesta sa il urmareasca cu atentie de fiecare data cand avea ocazia asta, dar devenea mult prea obositor. Isi simtea gura uscandu-se, inima ii batea cu putere si privirea i se incetosa atunci cand roscatul era in preajma lui si ii vorbea. Daca tacea putin si se uita mai lung inspre el, isi simtea picioarele topindu-se si trupul gata sa cada la pamant.
De parca asta nu era suficient, Shoichi continua sa se tina dupa el si sa ii puna zeci de intrebari.
- Rui, opreste-te naibii si uita-te la mine! a strigat rozaliul, iesindu-si complet din sarite. Se facea aproape o saptamana de cand cel mai bun prieten al sau il evita si nu stia de ce. Nu stia sa fi facut nimic care sa il deranjeze atat de tare pe saten, dar chiar daca ar fi facut, Rui i-ar fi spus.
- Scuze..., s-a oprit baiatul, oftand adanc.
Amandoi se aflau in holul din aripa de vest a cladirii liceului, departe de salile de curs si de aglomeratia de zi cu zi. Prin fereastra enorma intra multa lumina ce invaluia tot coridorul si ii facea pe oricine il parcurgea sa simta ca moare de cald. Satenul isi purta mereu camasa deschisa la primul nasture de la gat, dar rar isi lua vesta portocalie a liceului dupa el. Shoichi nu purta niciodata vesta, se simtea prea infofolit si deloc comod in ea, dar parul incepea sa ii stea din ce in ce mai bine si sa atraga mai multa atentie asupra sa.
Rui nu a spus nimic, si-a sprijinit mainile de pervazul ferestrei si si-a ridicat privirea spre ea, incercand sa gaseasca ceva, orice, care sa ii starneasca atentia si sa ii dea o scuza pentru a pleca, dar asta nu s-a intamplat. Rozaliul se afla la doar cativa metri departare, il privea intrebator si astepta ca prietenul sau sa se uite la el.
- Rui, daca am facut ceva.... Daca e legat de Sora sau de tine, orice, spune-mi ceva!
Trebuia sa ii spuna ceva. Satenul pe care il cunostea el i-ar fi aruncat in fata greseala si l-ar fi ajutat sa o repare. A asteptat cateva momente, si-a umezit buzele si a inceput sa se apropie de amicul sau. Tacerea devenea intolerabila, ceva sigur nu era in regula si era de datoria lui sa afle ce anume se intampla.
- Rui, ne cunoastem de mult timp si nu te-am vazut niciodata asa. Daca as fi gresit cu ceva, daca te-as fi dezamagit, mi-ai fi spus, nu? Vreau sa stiu ce anume te deranjeaza sau te intristeaza in halul asta. Eu...
- Sho..., a rostit satenul. Expresia de pe chipul sau il indurera pe rozaliu. Era evident ca amicul sau suferea in tacere si ca nu spunea ce are pe suflet, dar, chiar si asa, era ingrozitor sa il vada in felul acela.
Satenul s-a asezat pe pervaz si si-a urcat picioarele pe marginea lui, reusind sa le stranga la piept. Si-a lasat barbia sa cada intre genunchi, apoi a oftat din nou si a zambit trist. Lumina reusea sa ii scoata in evidenta paloarea chipului, dar si trupul obosit, lipsit de vlaga.
- Nu e vina ta, a continuat Rui, uitandu-se in ochii rozaliului. Nu stia ce sa ii spuna, daca sa ii spuna ce s-a intamplat si cum avea sa reactioneze acesta. Sunt doar...obosit...cred, a adaugat indreptandu-si privirea spre podea.
- Obosit? Tu? Tu nu esti niciodata obosit, a raspuns Shoichi, asezandu-se langa prietenul sau, imitandu-i pozitia. A zambit mai fericit cand l-a vazut pe saten uitandu-se la el si zambind.
- Hm...nu stiu. Chiar nu stiu..., a raspuns Rui, incercand sa nu para prea exagerat sau prea fals.
Nu ii putea spune celui mai bun prieten al sau ca : uite...iubitul tau s-a imbatat si m-a violat. Era si vina lui, trebuia sa ascunda termos-ul ala nenorocit si sa se care cu el cu prima ocazie. Se pregatea sa plece asa ca l-a lasat pe masa, cand a coborat din nou si l-a vazut pe Sora obosit nu a mai putut indrazni sa iasa in oras, a uitat complet ca a lasat recipientul pe masa, apoi aia s-a intamplat. Nu il crezuse pe roscat, i se parea imposibil ca o persoana beata sa faca sex, dar, evident, se inselase. Cautand pe internet „efectele bauturii”, a descoperit ca acestia pot incepe a rade in mod necontrolat, plange, saruta pe cei din jur, ii poate ataca, devenind foarte violenti, dar ca alcoolul poate si dezinhiba si stimula instinctele sexuale. Era vina lui pentru ca nu si-a crezut verisorul cand acesta i-a spus ca reactioneaza asa sub influenta alcoolului. Cu alte cuvinte, a primit exact ce a meritat, asta gandea satenul.
Poate fapta in sine putea fi trecuta cu vederea. Daca ii spunea roscatului ce anume se intamplase, cum se intamplase, acesta avea sa inteleaga si sa lase totul in urma. Poate si Shoichi avea sa inteleaga ca nu a fost cu intentie si sa il ierte, dar altceva il tortura mai tare pe saten.
Corpul sau se incalzea si nu oriunde ci „acolo”. Inima ii batea cu putere in preajma roscatului, genunchi i se inmuiau, amintirile ii navaleau in minte si cuvintele rostite ii rasunau in minte. Acel da, spus pe un ton atat de hotarat, il bantuia in fiecare noapte. L-a rostit atat de repede, fara a se gandi de doua ori, incat oricine nu l-ar fi cunoscut ar fi spus ca a planuit toate alea. Era terifiant, nu putea accepta ca a spus asta, ca a spus ca a vrut sa se culce cu acea persoana, nu cand acea persoana era Sora.
Dar...s-ar fi culcat cu un barbat daca acela nu ar fi fost Sora? Nu, nu s-ar fi culcat niciodata cu un barbat. Adevarul e ca nu ii placuse niciodata de nimeni asa ca nu prea daduse importanta iubirii sau actului celui mai reprezentativ pentru manifestarea ei, sexul. Stia ca una e sa se culce cu o persoana pentru care are sentimente si ca alta e sa ajunga in patul unui oarecare, dar sexul era sex indiferent cu cine il facea. Durerea tot era prezenta, atingerile tot aveau loc, buzele tot faceau contact si limbile celor implicati tot aveau sa se uneasca intr-un sarut pasional, deci care era marea diferenta? Ah, da, sentimentele.
Asta il distrugea pe el. Nu reusea sa spuna ce anume facuse el. Facuse dragoste cu verisorul sau, cu sentimente implicate, sau sex? Daca era prima varianta, atunci ce simtea mai exact pentru Sora?
Cat timp nu putea raspunde la asta, cat nu afla ce simte, nu putea sa vorbeasca cu Shoichi si sa ii spuna ce il apasa pe suflet.
Reactiile sale, felul in care se simtise atunci, imbujorarea chipului sau de fiecare data cand il vedea pe Sora, tremuratul trupului sau, toate erau cauzate de niste sentimente, dar nu stia de care anume. Se simtea asa din simplu motiv ca ii placuse sa se culce cu un barbat sau pentru ca se culcase cu Sora?
Daca ii placea idea de a se culca cu un barbat atunci avea sa se simta la fel indiferent cu cine se culca. Putea fi vorba de un necunoscut de pe strada, un profesor din liceu sau un coleg de clasa, dar incercase deja asta. Se gandise la ce insemna sa se culce cu Akimoto, unul dintre colegii sai, si imediat i-a venit rau.
Si-a simtit stomacul intorcandu-i-se pe dos si inima oprindu-i-se in piept, deci nu putea sa fie prima varianta.
Atunci...ii placuse cele intamplate pentru ca cealalta persoana era Sora, dar nu reusea sa priceapa ce anume avea Sora atat de special incat sa il determine sa accepte posibilitatea de a se culca cu el, insa nu cu oricine altcineva. Roscatul era verisorul sau si se simtea apropiat de el, ar fi vrut sa stea mereu cu el, dar asta era normal pentru ca sunt familie, era o companie placuta si reusea mereu sa il faca sa se simta bine, insa de la o ruda sociabila pana la un amant sau iubit era cale lunga. Nu avea cum sa accepte varianta asta. Sora nu putea fi iubitul lui. Nu il putea iubi pe roscat in felul ala si punct.
- Rui, iar esti cu mintea altundeva, a rostit rozaliul.
Satenul nici nu observase ca s-au intors in sala de curs, ca o intreaga ora a trecut fara ca el sa auda macar un cuvant din spusele profesorului, ca se comportase ca un robot si a ajuns sa stea la masa, in cantina, langa Shoichi.
- Ah....scuze. Ce spuneai? a intrebat, de data asta zambind, fericit ca a ajuns macar la o singura concluzie legata de situatia in care se afla.
- Te intrebam ce parere ai despre blondul ala. Nu am apucat sa vorbim despre asta. Nu prea ma deranjeaza ca Sora s-a culcat cu el, dar mi-am dat seama ca va trebui sa fac si eu asta.
Satenul si-a sorbit sucul si a continuat sa il priveasca pe rozaliu. Cum adica nu il deranja? Un total necunoscut, destul de frumos pe deasupra, a avut relatii sexuale cu iubitul sau, il saruta in vazul lumii si pe el nu il deranja? Era stupid. Cat despre revelatia lui, Rui simtea nevoia sa rada. Ce om in deplinatate mintala ar fi inceput o relatie cu un barbat fara a fi constient inca de la inceput ca va trebui sa se culce cu el?
- Cred ca e in regula. Sora nu o sa il mai vada, a raspuns satenul, stiind ca trebuie sa raspunda ceva inainte ca Shoichi sa inceapa sa il mustreze pentru neatentia de care dadea dovada.
- Asta e bine, dar.... Tu esti verisorul lui, nu? Sora s-ar putea sa iti spuna daca vrea asta...sa se culce cu mine, vreau sa spun. Si eu cred ca ar trebui, dar...cand ar trebui sa o fac? In weekend-u asta ar fi prea devreme?
Rui nu a mai putut spune nimic. A facut ochii mari, a inghitit in sec, a intredeschis gura pentru a spune ceva, dar a reusit doar sa isi scape cana din mana, aceasta cazand la pamant si spargandu-se.
Shoichi s-a ridicat imediat, s-a lasat la pamant si a inceput sa adune cioburile, apoi si-a aruncat privirea spre saten. Baiatul statea nemiscat, inca nu constientza ca isi scapase cana din mana, se uita drept inainte si statea cu gura deschisa de parca vazuse cine stie ce.Cateva secunde mai tarziu, a tresarit brusc si s-a lasat la pamant pentru a aduna cioburile. Incerca sa nu reactioneze asa cum ar fi simtit nevoia, dar nu se putea abtine din a nu se arata uimit.
Daca Shoichi vorbea serios, daca chiar intentiona sa se culce cu Sora, atunci avea sa aiba parte de acelasi tratament pe care il primise si el. Nu forta sau brutalitatea era problema. Roscatul avea sa il atinga si sa il sarute pe rozaliu, sa il faca pe acesta sa se incalzeasca si sa tremure, sa icneasca si sa isi incordeze spatele. Sora avea sa se elibereze si in rozaliu, fara a sti macar ca a facut asta si cu propriul sau verisor.
Chipul sau s-a inrosit automat, ochii au inceput sa ii lacrimeze si simtea nevoia sa se inchida intr-un loc intunecos. De ce reactiona asa? Incepea sa se sperie din nou, de data asta de propriile sale actiuni. Devenea insuportabil si greu de controlat, nu mai putea ascunde asta, dar nici nu putea dezvalui ce s-a intamplat. Fiind verisorul lui Sora, ruda de sange, nu putea sa ii impiedice pe cei doi din a fi impreuna, nu putea sa le zica sa inceteze sau sa se desparta, sa stea departe unul de celalalt. Ar fi fost imoral sa isi roage varul sa il atinga si sa il sarute numai pe el, sa se culce numai cu el. Era pacat sa simta toate aceste lucruri pentru roscat, dar le simtea.
- Esti bine?
Shoichi nu avea nici o vina. El nu putea sti ca cel mai bun prieten al sau se culcase cu propriul sau verisor si incepea sa se simta atras de acesta. Rozaliul nu putea anticipa sau banui macar ca prietenul sau din copilarie dorea sa il smulga pe roscat si sa il pastreze pentru sine. Shoichi nu putea afla ca amicul sau isi dorea propriul var, iubitul lui.
- Scuze, cred ca am ramas putin socat, a raspuns rapid. Nu ma asteptam sa te aud zicand asta, dar...eh...cand ai mai avut tu relatii cu barbati, nu? E ceva nou si pentru mine ca prieten bun al tau. Nu cred ca sunt in masura sa iti dau sfaturi, a continuat pe un ton serios, uitandu-se direct in ochii rozaliului.
Ala era Rui pe care Shoichi il recunostea. Baiatul caruia nu ii era frica sa se uite in ochi cuiva, care spunea ce avea de spus si era sincer cu cei din jur. Ala era prietenul lui cel mai bun.
- Inteleg, a zambit rozaliul. Chiar daca esti varul lui si prietenul meu cel mai bun, asta nu inseamna ca stii tot ce simte el sau isi doreste. Poate ar trebui sa vorbesc direct cu el. Rui, orice s-ar intampla intre mine si Sora, noi vom ramane mereu prieteni, nu?
Satenul a zambit, dar cumva fals. Il ranea adevarul spus de rozaliu, cel cum ca nu stie tot ce simte si isi doreste Sora, dar era mai trist din cauza lui Shoichi. Amicul sau era inocent din fire, nu gandea niciodata ce e mai rau despre o persoana, prefera sa vada partea buna a lucrurilor si sa dea tuturor o a doua sansa. Daca cineva ii gresea, el il ierta cu un zambet pe buze si isi continua prietenia fara a pune la suflet acel incident. Chiar daca era timid si uneori se incurca in propriile sale fapte, de cele mai multe ori nici nu reusea sa spuna exact ce isi doreste, Shoichi era cel mai bun prieten pe care il poate cere cineva. Era normal ca rozaliul sa puna o astfel de intrebare fara a se gandi ca ceva rau se poate intampla intre Rui si Sora, dar asta nu insemna ca satenul nu isi punea intrebarea pentru el.
Nu putea sa nu se intrebe daca cei doi aveau sa ramana prieteni dupa ce ii spunea, daca ii spunea, ca e atras de iubitul lui si il vrea pentru sine. Ce ar fi facut Shoichi daca s-ar fi dus la el si i-ar fi spus ca il iubeste pe Sora mai mult decat ca pe un verisor, ca s-a culcat cu el si vrea sa o faca din nou? Probabil s-ar fi dat la o parte, asa era rozaliu. „Stai...”, a inganat satenul, oprindu-se la cativa metri in spatele lui Shoichi.Cand s-a pomenit de „ a o mai face o data”? Nu a spus niciodata ca vrea sa se culce din nou cu Sora, dar gandurile sale pareau sa declare adevaratele sentimente cu mult inainte ca Rui sa fie pregatit sa le accepte.
Era usor sa spuna ca il iubeste pe Sora si ca vrea sa se culce cu el, dar asta nu insemna ca si putea face asta. Daca accepta ca isi iubeste verisorul intr-un mod nepotrivit, ca pe un iubit, avea sa paseasca pe o cale greu de ocolit si ce putea fi fara intoarcere. Avea sa se lupte sa isi ascunda sentimentele, sa planga in tacere dupa roscat, sa simta gelozie de fiecare data cand cineva se apropie de el, sa fie macinat si rupt pe dinauntru, sa fie torturat de gandul iubirii neimplinite. Avea sa apese de bunavoie pe butonul de autodistrugere si nu avea sa fie tocmai cea mai rapida automutilare. Daca accepta ca il iubeste, ca il doreste, avea sa traiasca cu asta o viata intreaga si sa isi distruga orice viitor. In plus, chiar daca dorea sa se culce cu Sora, sa fie din nou al lui, asta nu insemna ca avea sa se si intample.
Ce avea sa faca? Sa il imbete pe Sora si sa initieze actul sexual? Nici gand. Nu putea face asta. Nu conta cat de mult il dorea si il iubea. Ar fi fost prea ipocrit, prea marsav din partea lui. In felul acela, il trada si pe Shoichi si pe Sora, dar se trada si pe sine. Nu a fost invatat sa gandeasca in felul asta, principiile si felul de a gandi il impiedicau sa vada optiunea ca una viabila, dar mai important de atat erau sentimentele ce il uneau de cei doi.
Shoichi era prietenul lui din copilarie, cel cu care a impartasit orice secret, ce i-a impartasit secrete, cel ce ii era mereu aproape si il ajuta fara a pune intrebari. Sora era verisorul sau, aveau acelasi sange.
El nu era un nenorocit, il iubea si pe rozaliu si pe roscat, nu avea rautatea si nici egoismul necesar pentru a ii rani pe amandoi numai pentru a isi satisface propria dorinta. Prietenul sau era serios, lua in considerare posibilitatea de a se culca cu iubitul sau, Sora era la fel de dulce si protectiv, atent cu Rui, amandoi aveau iluzii si vise de implinit. Shoichi spera sa aiba o relatie buna cu roscatul, Sora dorea sa ajunga chirurg, pana si brunetul acela enervat avea o ambitie, cea de a pasi pe urmele tatalui sau, numai el, doar el, verisorul mic si nestiutor al lui Sora nu putea spera la nimic.
Chiar daca isi dorea sa fie cu acel barbat, asta nu avea sa se intample. Nu atat cat erau verisori. Ce stupid...erau verisori si aveau sa fie mereu asa. Nu putea autodeclara ca nu mai e varul roscatului si sa inceapa sa il seduca.
„ Ar fi atat de minunat daca nu ar fi verisorul meu.” a gandit satenul in timp ce a oftat, dar a alungat imediat acel gand. Daca Sora nu ar fi fost ruda cu e, probabil nu avea sa il intalneasca vreodata si nici sa fie atat de apropiat de el. Ei ar fi facut parte din lumi diferite daca nu aveau o legatura de sange. Roscatul ramanea verisorul sau, dar si obiectul dorintei sale. Inima deja nu mai cauta o portita de scapare, eliminase orice alta varianta, era hotarata sa il iubeasca pe barbat, sa sufere pentru el. Rui era gata sa se autodistruga daca nu avea cum sa isi implineasca iubirea.