[ COMPLETED]Sa ramana intre noi "In familie "[yaoi / shounen-ai][16+]

[Lithium-Angel]

avand in vedere feedback-ul pe care l-a primit acest capitol...ma simt constransa sa il postez pe urmatorul..care nu e tocmai vesel. e intocmai cum sugereaza si numele sau :D
gomen, enjoy reading and remember to reply



Capitolul 9
Dezamagiri

Poate ar fi fost mai bine, mai intelept sa stea departe de el pentru o vreme, dar cum putea face asta cand era singur cu el si nu se putea baza pe nimeni altcineva? Soarele il calma de obicei, il facea sa se simte plin de viata si sa isi doreasca sa se joace, dar acum, privind pe fereastra, dorea sa fie inghitit de focul lui si sa dispara. Reusise sa stea doua zile departe de el, dar nu mai putea continua asa. Nu putea sa ajunga acasa si sa se inchida in camera, sa se aseze la birou, sa isi puna bratele pe el si sa isi sprijine capul in maini, uitandu-se mereu pe geam sau privind in gol. Firele de par incepeau sa ii acopere ochii, ochelarii ii cadeau de pe nas, mainile il dureau ingrozitor si trupul ii amortea, arata ca o persoana ce n-a mai dormit si mancat de zile intregi si asa si era. Nu avea curajul sa coboare la parter si sa se aseze la aceeasi masa cu verisorul sau.
Singura scapara pe care o gasea, singurul loc unde nu era Sora, era scoala. Momentele de liniste, pranzul impreuna cu prietenii si colegii din liceu, dar pana si scoala devenea o tortura cand isi vedea colegul de clasa. Shoichi statea chiar langa el, il putea vedea in orice clipa, trebuia sa mearga cu el la toate orele, erau impreuna chiar si in echipa de fotbal.
- Rui, s-a intamplat ceva? il intreba rozaliul, cam o data la fiecare ora, vazand ca prietenul sau e cu mintea undeva departe si nu ii raspunde la intrebari. Comportamentul sau se schimbase complet in ultimele cateva zile incat Shoichi nu stia ce anume sa faca.
De fiecare data cand dorea sa vorbeasca cu el, satenul facea ceva sau gasea o scuza sa se indeparteze si sa se mentina cat mai mult posibil departe de amicul sau. Devenea frustant si singuratic. Pentru amandoi era greu sa stea departe unul de celalalt si sa se distanteze, dar Rui nu stia ce altceva sa faca in acel moment.
Partea buna era ca, atunci cand se intorcea acasa, se putea aseza linistit pe canapea si sa se odihneasca. Roscatul ajungea acasa mult mai tarziu si avea propriile sale probleme. In perioada cat acesta lipsea, totul era atat de linistit si de placut. Sufrageria ii aducea aminte, il facea sa se simta ciudat chiar daca il linistea. Atata timp cat nu privea podeaua totul era bine. Daca privirea ii cobora spre pamant, vederea incepea sa i se incetoseze si o durere de cap il impiedica sa se concentreze si sa vrea sa tipe.
Veioza lumina exact portiunea de podea unde isi amintea ca a fost tintit la pamant, lumina ei ajungea exact pana la locul unde roscatul fusese sprijinit de canapea, luciul parchetului il facea sa isi aminteasca ca a trebuit sa stearga acel loc de sange, firicele de material al mochetei il gadilau pe talpi si il facea sa isi aminteasca noi senzatii din acel moment. Cand acel lucru s-a intamplat, mintea sa a putut constientiza doar ceea ce roscatul ii facea, dar cand se afla de unul singur si se aseza pe canapea, un nod in gat incepea sa ii taie respiratia si sa il faca sa se incalzeasca. Putea resimti finetea pielii roscatului de parca inca il atingea, caldura buzelor sale devenise obsedanta si continua sa ii invaluie corpul din ce in ce mai mult, fiecare loc atins de limba barbatului parea a incepe sa se inroseasca si sa il faca pe baiat sa lacrimeze.
Daca isi inchidea ochii si se urca cu picioarele pe canapea, strangandu-le la piept, putea sa isi reaminteasca cu exactitate ceea ce se intamplase. Incepea sa simta furnicaturi coborandu-i pe brat, piept si abdomen, o durere ciudata in zona sa intima, o caldura ciudata iesind prin fiecare por al corpului sau, o senzatie de mancarime strabatandu-i intreg spatele si o raceala seaca inconjurandu-i bustul. Furnicaturile erau cauzate de amintirea atingerilor oferite de roscat, durerea era cauzata de mana lui Sora ce coborase in pantalonii tanarului, caldura era datorata saruturilor pasionale si trupului barbatului, mancarimea pe care o simtea pe spate o putea asocia numai cu fermitatea mochetei ce facea contact cu pielea sa in timp ce raceala trebuia sa fie doar o consecinta a curentului din casa dupa ce au lasat cateva usi deschise.
Stand cu ochii inchisi, simtea cum ceva il gadila pe gat, apoi cobora pe abdomen si continua sa il atinga, expresia de pe chipul lui devenea crispata de fiecare data cand isi amintea ca buzele verisorului sau i-au acoperit barbatia si au cuprins-o cu totul, degetele sale incepeau sa stranga materialul gros al canapelei ,chiar daca nu puteau sa il rupa, de fiecare data cand isi amintea de prima patrundere, apoi isi simtea „prietenul” incalzindu-se din nou cand in mintea sa derula continuarea, urmatoarele patrunderi, gustul buzelor roscatului, respiratia calda a acestuia si mainile mari ce ii atingeau trupul. Chipul sau se inrosea complet, lacrimile incepeau sa ii curga pe obraz, isi simtea gura seaca, dar buzele umede, trupul tremurand, dar incapabil sa se miste. Parca era intr-o transa ce nu dorea sa il mai lase sa revina la realitate si, totusi, realitatea nu era prea diferita de ceea ce isi reamintea.
- S-a intamplat ceva? a auzit brusc.
Satenul a tresarit, inima i s-a urcat pana in gat, trupul sau a reactionat imediat si s-a ridicat in picioare, apoi s-a indepartat de canapea, ochii sai continuau sa lacrimeze, dar se aratau speriati, muschii i se incordasera automat si nu putea vorbi, era psihic terminat.
- Rui?! a intrebat din nou roscatul, uitandu-se foarte ingrijorat spre verisorul sau. Rui transpira ingrozitor, chipul sau era rosu, gafaia intr-un mod cu totul ciudat, tremura, si asta il facea pe barbat sa isi simta inima stransa in piept, ingrijorarea punandu-i stapanire pe corp si sentimentul de vinovatie revenindu-i in minte.
- Ah, Sora!! a exclamat indelung, baiatul, incercand sa se calmeze. M-ai speriat! a adaugat acesta, incepand sa zambeasca oarecum relaxat.
- Speriat? a intrebat acesta, confuz si suspicios. Ce anume facea verisorul sau de l-a speriat numai prin a il intreba ce face?
- Da, scuze. Ma duc in camera mea, a spus satenul, incepand sa se apropie din ce in ce mai mult de scari.
- Rui, in ultima vreme de comporti ciudat, a incercat Sora sa se apropie de verisorul sau, dar satenul s-a indepartat din ce in ce mai mult, reusind sa se impiedice de una dintre trepte si sa cada la pamant.
Roscatul s-a asezat in genunchi, si-a pus ambele maini de o parte si de alta a trupului tanarului, a ridicat chipul lui Rui si a inceput sa il priveasca direct in ochi. Si-a dat seama imediat ca baiatul tremura, mainile lui fiind transpirate si ochii sai mari si speriati, dar nu a reusit sa inteleaga de ce.
- Scuze, a inceput sa sopteasca Rui. Probabil inca mi-e putin frica sa nu le spui alor mei ca beau..., a continuat pe un ton mult mai stins si mai trist. Parea o scuza plauzibila, cel putin asa i se parea lui Sora. Nu il vazuse niciodata pe Rui beat sau cu alcool in preajma sa, probabil era prima oara cand incerca sa bea si sa nu fie prins si totul se intorsese impotriva lui. Putea intelege ca unui baiat cuminte ii era frica sa spuna parintilor ca a baut alcool, mai ales cand inca era minor.
- Bine, a dat din cap barbatul, gata sa accepte varianta verisorului sau.
Rui a urcat la etaj de indata ce a putut sa se ridice si si-a inchis usa la camera. Inima ii batea cu putere si isi simtea corpul arzand, dar si cerul gurii umed. A mintit din nou, a spus ca ii e frica sa nu se afle ca bea cand avea momentul cel mai potrivit sa spuna adevarul. Sora l-ar fi inteles, nu? Risca sa se distanteze de el, sa fie urat si evitat, dar facea deja asta. Nu se distanta numai de verisorul sau ci si de Shoichi.
Chiar daca roscatul putea intelege frica satenului, simtea ca se intampla ceva mai grav de atat si era un singur mod prin care putea afla.
S-a dus in camera sa, a inchis usa cu cheia pentru a fi sigur ca nu e descoperit si a inceput sa il sune pe rozaliu. Daca era cineva care stia ce anume se intampla cu Rui, acela era Shoichi.
- Sora! s-a auzit vocea vesela a baiatului, de partea cealalta a firului in timp ce niste zgomote de bubuituri deveneau din ce in ce mai slabe.
- E totul in regula? a intrebat Sora imediat, nestiind ce se intampla.
- Da, ma uitam la niste animatii. Deci...ce faci?
- Sho, asta o sa sune ciudat, dar... ai observat ceva ciudat la Rui?
Rozaliul nu a spus nimic timp de cateva momente bune. Linistea parea de nesuportat, dar era necesara pentru ca Shoichi sa isi adune gandurile si sa ii poata da un raspuns exact.
- As vrea sa pot sa iti spun, dar m-a tot evitat. Nu e atent si priveste mereu in gol si...am observat ceva ce nu cred ca ar fi trebuit. La sport, a refuzat sa se dezbrace odata cu restul, a asteptat pana ce am terminat noi, apoi si-a scos hainele. M-am intors sa vad ce face si am vazut cateva urme pe trupul lui. Sora, am crezut ca sunt vanatai, dar erau mult mai mici si rosiatice. Nu stiu ce se intampla cu Rui, dar ceva nu e in regula.
Sora a murmurat un multumesc si a inchis telefonul chiar daca cei doi puteau vorbi despre mai multe lucruri. Comportamentul verisorului sau era complet eronat, ceva grav se intamplase cu adevarat, dar partea cea cea mai ingrijoratoare era ca, indiferent de ceea ce se intamplase, Rui nu avea curajul sa ii spuna propriului sau verisor. Roscatul s-a asezat pe canapea si si-a trantit rucsacul pe podea, dar cateva carti au cazut jos prin buzunarul deschis al acestuia. S-a asezat pe vine pentru a isi ridica manualele, dar s-a oprit brusc, cu mana inca intinsa spre obiectul pe care dorea sa il ia de pe jos. Mana sa a atins mocheta, apoi degetele sale a ridicat-o usor. Pata mica si alba de pe marginea mochetei nu se asemana cu urma de sange de pe spatele ei, dar il faceau pe barbat sa ajunga la o concluzie ingrozitoare.
Inima i-a stat in loc, nu a putut clipi timp de secunde bune, s-a ridicat in picioare incet fara prea mult curaj, si-a lins buzele pentru ca le simtea mult prea uscate decat trebuiau sa fie, a atins pata de pe covor si a dus-o la nas pentru a o mirosi. Stia ce e cu acea substanta albicioasa, putea sa isi imagineze de ce se afla pata aia de sange acolo, dar nu reusea sa integreze momentul intr-o anumita perioada. Trupul sau a reactionat inaintea mintii sale, picioarele au inceput sa se miste rapid si sa urce scarile in fuga, mana sa s-a lovit cu forta de usa inchisa de la camera baiatului si a reusit sa o deschida, apoi ambele sale maini l-au prins pe Rui de umeri.
- Ultima sansa. Spune-mi ce s-a intamplat! Acum! a strigat roscatul, foarte speriat si foarte ingrijorat. Era deja nervos, sangele a inceput sa ii fiarba cand l-a simtit pe tanar tremurand din nou, nu stia ce sa mai faca decat sa se convinga cu proprii sai ochi.
- Sora! Nu s-a ....Nu s-a intamplat nimic!! a inceput sa tipe si satenul, incercand sa il opreasca pe verisorul sau din a ii da camasa jos. Dorea sa intre in pamant si sa se ascunda, dar nu avea cum. Roscatul i-a scos tricoul si putea vedea clar semnele rosiatice de pe trupul lui. Erau asemanatoare cu semnul pe care il avuse si el, stia bine de ce anume erau cauzate, dar nu stia de cine.
- Nimic?! Rui, de unde ai semnele astea?! a continuat acesta sa tipe, incepand sa il scuture pe baiat, reusind sa il faca sa se simta si mai nervos si sa tremure mai tare. Sora avea mult mai mult forta cand era treaz si asta il ingrozea pe saten.
- Nu e problema ta! a rabufnit Rui, lovindu-si verisorul cu palma peste ochi. Sunetul provocat a fost scurt, dar l-a facut pe barbat sa se uite neincrezator spre adolescent.
- Mama ta mi-a spus sa am grija de tine!! E problema mea!!! a raspuns foarte enervat, trantindu-l pe celalalt pe pat. Mainile sale au inceput sa ii desfaca cureaua si sa ii deschida prohapul, apoi sa ii traga pantalonii jos. Nu si-a dat seama ce face decat dupa ce unul din degetele sale a ajuns in gaura dintre fesele baiatului si a simtit cateva mici cicatrici.
S-a indepartat de pat, a cazut in fund, si a continuat sa il priveasca pe Rui fara a spune macar un singur cuvant. Se simtea ca un nenorocit desi credea ca nu e vina lui. Sentimentul de vinovatie de care reusise sa se elibereze dupa noua ani de zile, a fost trezit din nou la viata si l-a facut sa fiarba de furie. Trebuia sa aiba grija de Rui, sa fie atent ca acestuia sa nu i se intample nimic, sa fie acolo cand acesta avea nevoie si nu sa ramana ca un stalp cand realiza ca verisorul sau e intr-o incurcatura. Trebuia sa fie intr-o astfel de situatie pentru ca altfel nu se explicau ranile lui. Daca ar fi facut dragoste cu cineva care il iubea, acel cineva ar fi fost atent si ar fi avut grija ca satenul sa nu sangereze, sa nu il doara, sa nu il raneasca. Multiplele semne de pe trupul sau, gaura rosie si ranile de pe o parte si de alta a interiorului feselor, toate aratau ca baiatul a fost violat de cineva.
Incepea sa se intunece dar nu numai afara. Roscatul isi simtea trupul greu, inima ii era fulgerata de durere, capul il durea la fel de tare, muschii sai erau incordati, nu putea crede ca asta se intampla cu adevarat.
- Cand?! a tipat din nou, ridicandu-se in picioare, dar pastrand distanta.
Satenul era in pat, reusise sa isi puna pantalonii inapoi, statea acum intr-o pozitie de aparare, gata sa fuga daca verisorul sau se apropia din nou de el.
- Ti-am zis ca nu e problema ta. Daca era, iti spuneam ceva, bine? Lasa-ma in pace, a vorbit incet si calm, vrand sa ii demonstreze roscatului ca nu s-a intamplat nimic din ceea ce nu vrut.
- Cum poti sa spui asta? Mama ta...
- Mama mea ti-a spus sa ai grija de mine. Da, si? Ce vrei sa fac eu? Nu mai am opt ani ca sa ai grija de mine. Am crescut si imi pot vedea singur de viata mea. Nu prea cred ca o poti face pe ingrijoratul cand in noua ani de zile ai vorbit cu mine doar de sase ori! Sase ori, Sora!
Barbatul nu a dat replica la spusele satenului. Era adevarat, tot era adevarat, dar chiar si asa, chiar daca Rui crescuse si cei doi nu si-au vorbit timp de noi ani, el tot trebuia sa aiba grija de verisorul sau. Altfel nu era bine, altfel totul era inutil. Daca nu il putea proteja si ajuta pe Rui, atunci de ce dracu se mai afla acolo?
- Am sa iti sun parintii si am sa le spun ce cred ca s-a intamplat, a rostit acesta, incet, mult mai calm, incercand sa nu il priveasca pe celalalt. Stia ca satenul are dreptate si ca nu poate contracara spusele sale cu nimic, dar trebuia sa ii spuna parintilor acestuia ce anume s-a intamplat chiar daca insemna ca trebuia sa se distanteze pentru totdeauna de Rui. Siguranta adolescentului era mai presus de orice.
- Ai sa spui pe naiba! a raspuns satenul. Nu te priveste. Nu ai sa le spui nimic, ma auzi? Nu! a strigat in continuare, ridicandu-se din pat, privindu-l pe roscat foarte serios.
Tot corpul sau era incordat, insa nu de frica. Nu avea de ce sa ii fie teama de Sora. Verisorul sau dorea ca el sa fie in siguranta, ocrotit de toate relele din lume, departe de rautate, mereu protejat. Roscatul care facea o criza de isterie de fiecare data cand satenul era in pericol, barbatul care ar fi miscat si luna de pe cer ca sa ii fie lui bine, acela era Sora pe care il stia el, nu cel care ii viola pe cei din jur cand era prea baut.
Cel din fata adolescentului nu stia ce sa zica. Rui era hotarat, asa fusese mereu caracterul lui, dar de data asta era ceva diferit. Satenul era sigur pe sine, vorbea din toata inima, tot trupul sau striga ca e de acord cu ce spune, nimic nu l-ar fi putut face sa se razgandeasca. Nimic.
- Vrei sa spui...ca ai consimtit asta? a intrebat incet. Ca ai acceptat sa te culci cu oricine a fost tipul care ti-a facut acele semne si ti-a cauzat ranile? Ca ai facut sex cu un barbat de bunavointa? Ai vrut asta?? Nu sunau a intrebari ci mai mult a modalitate de a se convinge pe sine ca satenul nu ar face niciodata asta, nu fara sa ii spuna lui inainte. Rui nu ar fi acceptat sa se culce cu oricine, persoana respectiva trebuia sa fie speciala daca avea voie sa il raneasca atat de mult fara sa patesca nimic rau. Fara sa plateasca pentru asta.
- Rui...ai vrut sa te culci cu el?
- Da.
Satenul nu s-a gandit de doua ori inainte de a raspunde. Respiratia i s-a intretaiat, ochii sai au devenit mai mari decat inainte, inima a inceput sa i se faca ghemotoc, lacrimile i-au invadat ochii si doreau sa curga libere, trupul sau isi pierdea echilibru si era cat pe ce sa cada la pamant, gura ii era inca intredeschisa, dar nimic nu mai parea gresit. Sora a tacut din gura si a inchis usa in urma sa de indata ce a iesit din camera. Rui s-a asezat pe pat, si-a pus ambele maini la gura si a inceput sa planga in tacere. Nu ii venea a crede ca a spus asta, doar era vorba despre verisorul sau. „ Nu se poate” a inganat printre plansete. „Nu” apoi si-a lasat trupul sa cada la pamant si lacrimile sa ii inunde chipul.